Solutii si strategii pentru eliminarea patriarhatului

Fara indoila, cea mai importanta problema politica a epocii in care traim este patriarhatul. Nu numai ca acest sistem distruge vietile a jumatate din populatia lumii (societatile matriarhale fiind foarte putine), dar e la originea tuturor deastrelor politice, sociale, umanitare, atunci cand catastrofele naturale sunt excluse. Ceea ce e absolut extraordinar in epoca noastra este ca acest sistem nu este criticat, segregarea umana mult mai dura decat cea data de Apartheid si de nazism, pentru ca incepe de la nastere, e in fiecare familie, iar nimeni sau aproape nimeni nu o condamna, este extraordinar de grava din punctul de vedere al drepturilor omului. In aceste conditii, o campanie politica pentru eliberarea femeilor se impune de la sine ca act de justitie sociala.

Pentru a incepe aceasta campanie, primul lucru este sa se recunoasca patriarhatul, Apartheidul contra femeilor. Sa se recunoasca faptul ca exista un razboi contra femeilor, ca ele sunt destinate exploatarii, ca nu au dreptul real la cautarea fericirii, la o viata demna. Practic, femeile sunt acum ca un fel de septel crescut pentru exploatarea de toate felurile a barbatilor. Valoarea lor e recunoscuta ca valoare economica, a utiliatii pentru barbati.

Pana acum, feminismul a luptat pentru "egalitate", ceea ce din start inseamna un demers misogin, care pune barbatii in centrul universului, femeile facand mari eforturi sa demonstreze ca sunt barbati mai mici. Cu mici exceptii, acum se incearca ascunderea faptul ca esti femeie, ca si cand ar fi ceva rusinos. De aceea e imperios necesara deconstruirea masculinitatii, care ar duce la distrugerea cultului masculinitatii (al falusului). Toate calitatile cu care sunt inzestrati acum barbatii, de la inteligenta, moralitate, stabilitate psihica, moralitate, profunzime, se reduc de fapt la forta fizica superioara si la faptul ca formeaza spontan bande criminale. Femeile percep uneori forta lor sociala ca altceva, fara ea i-ar vedea ce sunt, fara doar si poate. Patriarhatul e generalizarea culturala a comportamentului acestui tip de bande, care se pot vedea in orice cartier sarac. Istoria consemneaza existenta si faptele acestor bande ca pe fapte eroice, jaloane culturale. In realitate cea mai mare calitate a acestor bande a fost sa exploateze oamenii (in primul rand femeile) care produceau bunuri si servicii, inclusiv serviciul de a naste si educa alti cetateni.

Aura masculina din prezent vine dupa milenii de aculturatie feminina, de rupere a femeilor de societate, de afiliere a lor in cel mai bun caz, la cultura masculina, ca servitoare, sclave ale ei, care pot si ele sa consemneze din punctul de vedere al stapanului, unele lucruri. Dar nu cel mai important, situatia lor, revolta lor. Dar in trecut, chiar la inceputul patriarhatului, barbatii nu erau considerati zei in masura in care sunt azi. Unele izvoare ne arata de fapt ca in culturi patriarhale, femeile erau asociate cu inteligenta. Mama lui Ghilgaesh, o zeita, era considerata atoatestiutoare, la greci Atena era zeita intelepciunii, Daca privim cu atentie, popular emeile sunt considerate mai inteligente, mai profunde, mai subtile, e bine stiuat ca au o memorie superioara, dar si ca sunt mai constiente de lumea din jurul lor. Conform unui proverb indian vechi, femeile sunt inteligente de la natura, barbatii au nevoie de invatatura (poverb consemnat de Amita Bose). William Golding, laurreat al premiului Nobel pentru literatura, spunea ca femeile sunt superioare barbatilor, e de neinteles lupta lor de a fi considerate egale cu barbatii. Un filosof antic spunea ca atunci cand femeile ne vor fi egale (barbatilor), ne vor fi deja superioare. Barbatii patriarhali sunt descrisi foarte bine in "Spre far" de Virginia Woolf, goi, umflati de patriarhat, de puterea pe care acesta le-o confera si care le da toate calitatile. Sexul masculin in acte confera toate calitatile, nu mai ai nevoie sa demonstrezi nimic, sa lupti pentru nimic, afara doar de a mentine aparenta precara a acestor calitati. Dar acest titlu de noblete vine doar din forta si din capacitatea de a o folosi in grup. La vecii greci, cand se nasteau un baiat, era pusa o ramura de laur in poarta, pentru ca acel baiat putea sa participe la jocuri, adica sa ia gloria olimpica. Putea participa la competitii, la patriarhat. Asa e de fiecare data, dar femeile ar trebui sa devina constiente de asta.

Si daca iei orice cultura la boabe marunte, femeile iti vor spune ca barbatii sunt violenti, brutali, insensibili, lenesi, superificiali, incapabili sa se implice profund afectiv in orice, incapabili de subtilitati afective si cognitive, inconstienti. Ca roluri sociale sunt ratati, numai faptul de a conferi protectie prin simpla existenta, eticheta, de a face rost de resurse prin aceeasi eticheta, e ceea ce mentine femeile in relatiile cu ei, de cele mai multe ori. Atunci cand nu exista sanctiuni patriarhale exprese in acest sens. Barbatii sunt fiinte anti-sociale pe care numai educatia ii umanizeaza, dar nu e ceva profund, ci un fel de dresaj, de cele mai multe ori. Barbatii sunt fiinte incomplete genetic, al caror farmec vine din disfunctiile lor profunde, care din fericire sunt variate. Dar oricare dintre nu functioneaza complet la nivel social. NU e de mirare ca la elefanti, numai femelele comunica, masculii practic nu cunosc limbajul mai complex al femelelor. Diferenta dintre elefanti si oameni nu e foarte mare din acest punct de vedere, numai ca femeile nu vor s-o vada.

In aceste conditii, superioritatea sociala a femeilor se impune. E interesant cum barbatii pariarhali vorbesc de calitatile sociale ale femeilor, care chipurile, ar veni la set cu o lipsa de logica. Foarte bine, daca e asa, sa lase femeile sa conduca, iar ei sa faca oricate calcule vor, daca sunt atat de logici. In treacat fie spus, aplecarea lor spre calcule, logica, asa-zis, dar sa nu fie ceva profund, care implica si afectivitate, vine tocmai din problemele lor afective. Femeile, cum s-a dovedit, pot face si lucruri foarte logice, cu foarte multa imaginatie, pot avea si constiinta. Ele functioneaza mai bine, au mai multe optiuni.

Dupa ce se va recunoaste (ca si cand ar fi greu), superioritatea femeilor, drumul spre distrugerea patriarhatului va deveni mai usor. Pe de alta parte, e necesar ca oamenii sa nu se mai teama, sa nu mai considere autoritatea o valoare. Rebeliunea contra instinctului autoritatii a condus la toate progresele sociale. Autoritatea mentine femeile sclave, revolta contra acestei autoritati, a instinctului animalic de supunere in fata celui puternic, le va elibera. Femeile sunt, de cele mai multe ori, superioare. Barbatii sunt arareori fiinte deplin constiente. Numarul criminalilor barbati, al conducatorilor corupti, intreaga istorie a pariarhatului e o dovada in acest sens. Femeile nu trebuie decat sa recunoasca superioritatea femeilor, sa isi elibereze mintea, sa nu mai vada in frica fata de barbati ceva erotic . Apoi faptul de a fi feminista nu va mai fi considerat ceva antisocial, ci tocmai, a nu fi feminista va fi considerat o lipsa de inteligenta. De atunci, de cand femeile vor fi cu adevarat contra patriarhatului, constiente, ele se va darama.