Why human rights are not enough? Why do we need feminism?

There are people, especially males, who claim the concept of human rights is enough in order to protect women's rights. If we apply these rights, women will be OK. Beating, rapping discriminating at the work place, street harassment  is against human rights. Yes, it's true. But we should take into account that all the public institutions are creating for men by men, ignoring women's need for millennia. Moreover, during the last two or three centuries, the male power was getting stronger, and the so-called democratic revolutions, partly initiated and largely supported by women, deprived them of political power even more than before.

At the core of this system is the patriarchal family. If you ever participated at a wedding or civil marriage, you saw why feminism is still needed. Family, marriage is the base of society. every institution is built around family: church, school, state. And family means husband and wife (this is the order people are asked about their will of getting married), not wife and husband. It is a male arrangement, not a female one. It is about a man's need and sexuality, not a woman's.

When at the core of society will be a feminist cell, based upon female needs and sexuality, we''ll can speak about human rights. An alternative solution will be enough. Gay/lesbian marriage is not an alternative, they are the same pattern with changed names.

Taxes, privileges, social support, education has the family as the starting point. Families are supported, not mothers, not mothers with children or matrifocal family groups. In such conditions, women will be forced to get married, the dependence on their husbands will persist. They will be raised in order to be desirable wives. They will ignore their real sexual needs and choices. They will subordinate their dreams of social and professional fulfilment to their goals of being married. Or they will pay huge prices like given up personal, affective happiness. But this is a luxury price. Most of the time, their lives, body integrity will be jeopardized because of their dependence on their male partners.

In such conditions, equality means being equal in a system conceived around men for them. It's like talking about equality for African people in a system that keeps Apartheid or about equity for Jews in a fascist system. Patriarchy is like fascism and Apartheid, because patriarchy enforces gender and gender roles. Men and women have distinct jobs, distinct goals in lives, distinct fates. The same rules like in fascism and Apartheid.

The patriarchal family and sexuality is imposed to women, it's not natural, it's a burden and a duty for them. It's slavery. Prostitution is a bye-product of this system. Family itself is a form of prostitution. There is no real sexual freedom for women in patriarchy. They sell their sexuality for survival.

We can speak about real equality after will condemn patriarchy like we condemn fascism and Apartheid, after will recognize the immense evil it inflicts into women. And we will juridically condemn any patriarchal manifestation. When we will have laws against any patriarchal gesture, they way we have against fascism and Apartheid.

After will encourage institutions based on female sexuality and needs, we'll can speak about equality. But now women have to explore their sexuality to find out what they really like. As I already mentioned, the classical heterosexual family is toxic to women and they prefer something else, I think various models of family. A recent study suggest most women are bisexual and lesbians, but never what we call "straight".

We can talk about equality after a lot of new institutions will be built around the female-based familiar groups, like female school, church (spirituality), science, and even state. And patriarchy will be recognized as a crime against humanity. Now the most important religions are patriarchal and support women's domination. Now science is sexist, patriarchal, it reinforces gender roles and proclaims it biological like religion. Sociobiology is now more powerful than religion in some media, and I think, more toxic.

In conclusion, equality is a bad joke, not a myth, it's an offence against female intelligence. Human rights are not enough, because "human rights"' means men's rights. And we need feminism just in order to speak about equality. In the future.

https://www.opendemocracy.net/5050/beatrix-campbell/why-doesn%E2%80%99t-patriarchy-die
http://www.newnownext.com/most-women-are-either-bisexual-or-gay-according-to-new-study/11/2015/?xrs=_s.fb_main

Continue Reading

De ce patriarhatul rezista, rolul femeilor

Pentru femei in patriarhat situatia e mai grea decat pare, e mai grea decat in cele mai urate cosmaruri. In fata lor se ridica mai multe piedici decat poate cineva sa numere. De unele nu suntem inca nici macar constiente, pe unele nici nu le banuim. Tot ce  e in jur, de la legi, la facilitati, la oportunitati, sunt pentru barbati, nu pentru femei. Ele sunt in situatia de a inventa roata, de a inventa unelte pentru ele, desi se pare ca multe inventii si descoperiri ancestrale, le apartin femeilor sau stramoaselor lor. Femelele sunt mai creative la cimpanzeu, chiar si calitatea de vanator o revendica ele. Dar chiar daca femeile au facut inventii, descoperiri, produc mai mult decat barbatii peste tot, ele sunt in pozitia de sclavi, ele doar produc, nu beneficiaza. Chiar daca au facut revolutii, au murit pentru ele, au pierdut.

Nu putem invoca superstitia neoliberala in care fiecare alege, ai sanse sa faci ce vrei, sa aduci ce progres vrei. In realitate nu e asa. Sistemul e facut sa mentina status quo-ul, are o inertie incredibila. Provocatorii au de invins greutati insurmontabile de cele mai multe ori. Patriarhatul se afla la baza status quo-ului. In primul rand mentine patriarhatul, apoi restul, ce se grefeaza pe el, alte privilegii. In conditiile astea, femeile nu conteaza. Nu conteaza ce fac. Ele nu au acces la recompense, nu au acces la puterea reala, care nu e meritocratica, asa cum spun superstitiile neoliberale. Puterea si recompensele se impart cum vrea sistemul, cum vor potentatii, nu dupa merite.

CU alte cuvinte, nu putem pretinde tuturor femeilor sa se revolte, sa distruga sistemul. Desi teoretic, de cand au drept de vot, acest lucru ar fi fost posibil. Dar ce patesc femeile care se revolta, chiar si atunci cand nu ajung in puscarie si sunt hranite fortat, cand nu sunt ucise si torturate in sisteme asa-numite dictatoriale? Femeile care se revolta au de platit un pret inimaginabil. Nu mai e viata pentru ele, isi distrug sanatatea si chiar ajung la sinucidere. Presiunea asupra lor e enorma. Sustinerea, inafara de cea venita de la feministe pe care nu le cunosc de multe ori, in epoca internetului, e aproape inexistenta. Nu e vorba de sustinerea materiala, ci de cea morala. Nu sunt intelese, mai mult, revolta si demnitatea la femei e sanctionata. Oamenii, cei mai multi, nu inteleg ce e patriarhatul. Nu inteleg ca e mai rau decat nazismul, ca un semn al blestemului apare pe pielea unei fetite de cand se naste. Litera stacojie care ii limiteaza viata si o condamna. Nu inteleg lupta unei femei pentru a fi libera, pentru a avea demnitate. 

Si totusi, femeile care s-au revoltat, sufragetele, dar nu numai, au imbunatatit viata tuturor femeilor. Dar recunostinta pentru ele e minima. Ucigasii in lupta, conducatorii de bande de ugicasi, adica liderii politici si militari, au statui peste tot, dar liderele miscarii de eliberare nu au nicaieri. SI nu aud feministele vorbind despre asta.

Deci pentru cele mai multe femei e imposibil sa se revolte, pentru ca in conditiile actuale nu ar avea decat de pierdut, si foarte mult. Si totusi, daca ar fi solidaritate intre femei, lucrurile s-ar schimba. De ce nu e? Dworkin, in "Femei de dreapta" a analizat aceasta situatie, Din pacate nu am citit cartea. Dar din ce am observat, am oarece raspunsuri la aceasta intrebare. 

M-am intrebat mereu cum pot femeile sa suporte relatii in care nu sunt egale cu partenerii, in care ele trebuie sau se asteapta de la ele sa-si schimbe numele, adica sa nu aiba identitate, sa aiba grija de altii, dar ele sa nu se realizeze cu adevarat. Cum sa faci amor si sa ai sentimente reale pentru o asemenea persoana care iti neaga umanitatea? Mi-e si mi-a fost foarte greu de inteles. De ce ai vrea o asemnea relatie? Un asemenea cosmar?

Nu pretind ca empatizez cu aceste femei, ca inteleg ce simt ele la modul afectiv, dar din ce am observat, pentru aceste femei, relatiile nu sunt ce sunt pentru feministe, pentru femeile care au demnitate. Pentru ele relatiile nu sunt romantice, libere, sexuale, Pentru ele sunt serviciu, loc de munca. A fi sotie nu inseamna a te indragosti, ci a te angaja. Cum zice Miroiu, dar si altele, ca femeile au dubla zi de lucru, adica si acasa, si la serviciu. NU, femeile, cele mai multe, au o slujba principala, aceea de sotie, de femeie maritata in patriarhat. Asta e cea mai importanta. Stresul lor cel mare, impus de societate, nu e ca sunt ratate profesional, ca au o rabla de masina si o mizerie de casa, ci ca nu sunt maritate si au copii. Daca au succes profesional extraordinar, au vila si masina scumpa, dar cresc pisici, sunt ratate. Pot sa fie ratate, dar daca sunt maritate cu copii, e preferabil social.

In aceste conditii nu putem vorbi de emanciparea femeilor. A celor mai multe, a tuturor. Ceea ce au la serviciu e a doua slujba. E ceva cu care isi umplu timpul, cu care fac bani, cu care obtin ceva satisfactii personale. Dar nu se implinesc acolo. Asta e important. Implinirea lor a la serviciul de acasa.  Era interesant un studiu care arata ca femeile muncesc mai mult in State in ultimele decenii in primul rand ca taxele pentru colegiu au crescut foarte mult. Recent, o femeie mi-a spus ca vrea sa mai faca un copil, ca deja nu mai are ce astepta. Are un copil, a terminat doctoratul, ii trebuie o provocare, un scop nou. Pai serviciul, tema de cercetare pe care o ai acolo, problema care te preocupa? Nu despre asta e vorba? Nu. Serviciul are o functie sociala, de realizare sociala, care vine totusi pe locul doi, dupa familie. Dar e ceva social, nu natural. Nu vrei tu sa descoperi ceva, ci sa obtii acceptare sociala. Atunci putem vorbi de autenticitatea dorintelor, de autenticitatea agentiei umane in cazul acestor femei?

In ce priveste familia, relatia lor, de multe ori inacceptabila, pentru ele devine acceptabila pentru ca nu e ce e pentru feministe. Aici e marea problema, feministele nu inteleg patriarhatul, e dureros de espus.Relatia e un serviciu, nu cautarea fericirii. E un serviciu unde accepti lucruri pentru a nu fi data afara. Din societate. A avea un barbat inseamna a avea status de rezisdenta, drept de vot, a avea status social. Atuci cum sa vrei sentimente reale? Vrei sa nu te abuzeze rau, gelozia e ca iti ameninta statusul, nu sentimentele. Tot recent am auzit o femeie intrebandu-se ce barbat ia numele sotiei? IN conditiile in care tocmai isi schimbase numele dupa ce se maritase. Adica ce fel de relatie voia? O relatie in care sa fie femeie maritata, in primul rand. Cu anumite avantaje materiale si sociale. E asta prostitutie? Ce altceva ar putea fi? NU e de mirare atitudinea societatii fata de prostitutie, chiar atitudinea femeilor, toleranta fata de abuzurile in familie. 

Feministele sunt cele care nu inteleg, nu alte femei. Feministele nu inteleg regulile jocului, nu inteleg ce simt alte femei, cum au fost educate, cum educatia aceea patriarhala s-a prins. Rezistenta femeilor pariarhale fata de feminism e normala, intr-un fel. Ele cunosc sistemul, stiu ce pot obtine si ce nu. Nu vor o alta lume, nu vor necunoscutul, nu vor sa pluteasca in ignoranta si nesiguranta. NU vor sa lupte altfel, nu vor sa isi ia viata de la inceput. O femeie pe un grup feminist, la vederea unor critici ale patriarhatului, a declarat ca e oribil ce-i spunem, ca toate investitiile ei, ca toata viata ei a fost gresita.

A iesi din patriarhat e mai greu decat a iesi dintr-o relatie abuziva, e ca si cand ai iesi din toate relatiile umane care sunt abuzive pentru tine. Si de aceea multe femei intampina rezistenta. E vorba de reducerea consumului energetic, a protectiei fata de stress. E mai usor sa te minti, sa minti ca nu e atat de rau, sa spui ca e vina ta, ca alte femei sunt de vina, ca ele sunt rele. Dar nu ca te-ai nascut in puscarie, ca nu ai avut nicio sansa, ca oamenii te urasc, ca te cresc sa te exploateze  ca pe o sclava, ca tu ca om nu contezi, ci puterea ta de munca, uterul tau, vaginul tau. Ca asta e patriarhatul. Adevarul are 1000 de motive de sinucidere pentru o femeie. Si majoritatea nu vor sa-l afle, nu vor sa iasa din Matrix. E de inteles, e uman. NU e vorba de privilegii ale heterosexualitatii, de privilegii ale mamelor, ale frumusetii, supletii etc. Poti numi privilegii mancarea buna a animalelor din custi? E vorba de supravietuire. De sclav, de animal in cusca. Ca femeie, ai de ales intre a fi un animal in cusca, in conditii ideale nebatut si bine ingrijit, dar sigur, cu monopol pe reproducere, ca orice animal, sau a incerca sa fugi, unde te asteapta ogari care sa te haituie, arme, sansa de a fi ucisa, prinsa din nou si tratata oribil, sau in cel mai bun caz libertatea intr-o padure pe care nu ai vazut-o niciodata si in care nu stii cum e. Pana ce femeile nu isi vor face o lume a lor, ca asta va fi situatia. 

Continue Reading

Violul si societatea umana, in special patriarhala

Cazul violului din Vaslui a aprins pasiuni de o parte si de alta. Nu am urmarit fenomenul, dar din ce am observat, nimeni nu a pus niste probleme importante legate de acest caz. Pe scurt, intr-o regiune foarte saraca, sapte tineri au violat o tanara de 18 ani, eleva de liceu, care s-a urcat benevol in masina unuia dintre ei, o cunostinta de-a ei. El si-a chemat apoi si alti prieteni cu ajutorul telefonului, iar ea a ajuns sa fie violata, obligata sa faca sex oral, violata, pana a lesinat.
Ceea ce a socat insa opinia publica a fost faptul ca multi oameni din localitatea rurala saraca din cea mai saraca regiune a celei mai sarace tari din Uniunea Europeana, le luau apararea tinerilor acuzati de viol, pe motivul ca fata nu avea o reputatie nepatata. Grupul de sprijin creat de mama unuia dintre ei pentru cei sapte inculpati a infuriat putinele voci feministe si a atras atentia unor ziare, care au inceput la randul lor campanii de sprijin pentru victima.
Dar oamenii nu au forat mai adanc. De ce se s-au intamplat toate astea? Ce e atat de diferit in Moldova, la Vaslui, judetul pe care unele studii il crediteaza cu cele mai multe violuri pe cap de locuitor? Sunt moldovenii asa diferiti? NU au ei aceleasi valori morale? Cine ar putea crede asa ceva, asemenea mistificare si superstitie nazista? Sigur ca in Moldova sunt oameni ca peste tot, in Vaslui sunt oameni ca peste tot. Sigur ca au simt moral, stiu si ei, dupa puterile lor, cei mai multi dintre ei, ce e bine si ce e rau. Stiu ca violul e ceva rau. Dar acesti tineri, cel putin unii dintre ei, sunt ceva mai instariti intr-o lume in care e mare lucru sa ai o masina, un telefon nou si chiar bautura la discretie. Intr-o lume saraca, coruptia e la ea acasa. Oamenii se vand pe nimic, pe sansa de a lucra o saptamana si a obtine cateva sute de lei la sapat in curtea cuiva, pe accesul la slujbe marunte care te ajuta sa supravietuiesti pe termen scurt. Acolo totul e de vanzare, si morala. Pentru oamenii aceia saraci, sa faca ceva care pentru ei nu era mare lucru, sa ia apararea unor persoane care au facut o fapta reprobabila pentru ca si-au permis. Nu costa mare lucru, in saracie unele lucruri sunt scumpe, iar altele devin foarte ieftine. Morala si principiile, propria dezvoltare umana, toate astea sunt primele de vanzare cand supravietuirea, adapostul, hrana, devin foarte scumpe.
Sociologii vorbesc despre asemenea sisteme. Probabil asa se obtine si celebra tacere din zonele controlate de mafie. Oamenii nu au alternative decat sa lucreze pentru mafioti, sau sa nu lucreze deloc. Oamenii din comunitati sarace si iziolate, cum ar fi unele insule, se comporta ciudat, nu au acea atitudine vindicativa pe care o arata la cei mai multi oameni celebrul joc care modeleaza comportamentul economic, numit "dilema prizonierului". In acest joc, daca unul dintre partenerii de joc tradeaza si celalalt nu, cel din urma pierde mult (usor de vazut la noi cu denunturile din procesele marilor corupti si politicieni, denunturi care le indulcesc pedepsele denuntatorilor), iar tradatorul castiga mult. Daca niciunul nu tradeaza, castigul e moderat, dar e la amandoi egal. Jocul pe termen lung ar conduce la o mai mare loialitate, daca s-ar lua in calcul doar probabilitatea castigului. Asa presupun unii ca a aparut altruismul.. Pe de alta parte, oamenii obisnuiti, cei mai multi dintre ei, daca vad tradarea, nu se mai gandesc la bani, la suma castigata indiferent de comportamentul partenerului de joc, ci se razbuna. Daca partenerul de joc, tradeaza, vede el! Asta pentru ca isi permit,as adauga eu. Oamenii din insule izolate se comporta diferit. Si nu e vorba de culturi diferite. Urmasii care traiesc pe o insula ai marinarilor de pe Bounty, o corabie pe care a fost o revolta in secoluil al XVIII-lea, si care au ramas cu bastinasii pe insula unde a avut loc revolta, se comporta foarte similar. Ei suporta in viata de toate zilele violuri, inselatorii si alte asemenea. Nu se mai revolta, pentru ca nu au scapare. Societatile sarace, cu un nivel de coruptie si imoralitate ridicat, descriu acest fenomen. Am vazut personal oameni care nu se revoltau, suportau abuzuri, dar in momentul cand au imigrat, atitudinea lor, odata cu noile sanse, s-a schimbat.  Se pare ca si Biblia vorbeste de acest fenomen, cunoscut din epoca bronzului. O situtie similara, cu o femeie violata de sateni pana la moarte, a dus la un razboi intre clanuri, spune Biblia.
Apoi ramane problema violului. Feministele au spus si spun multe despre viol. Si bine fac. Dar uneori nu sunt asa de bine informate, uneori poate nu inteleg asa de bine fenomenul. Cine intelege bine fenomene sociale, atat de complexe? Si mai ales, sa nu uitam, oamenii din mediul academic, oamenii care traiesc cumva la adapostul unor griji dure ale supravietuirii, care provin din medii oarecum privilegiate, nu au cum sa inteleaga si sa aiba o imagine clara asupra a ceea ce simt si gandesc oamenii din medii foarte diferite. Fenomenul e descris de sociologi de asemenea. Predictiile fanteziste ale parintilor comunismului se inscriu in aceeasi tendinta. Dar nu sunt singurele.
Oamenii care au acces la ceea ce se cheama skole, acel mediu intelectual unde oamenii isi permit sa analizeze si sa filosofeze de dragul de a o face si sa mai ia si banii din asta, dar care au cunoscut si oamenii de conditia  actorilor din fimul violului de la Vaslui, au cu totul alta parere decat feministele. Feministele spun adesea ( pe baza studiilor) ca unii barbati violeaza si nu stiu ca au facut-o, sunt inconstienti de faptele lor. Si au dreptate, cel putin in anumite situatii. Dar lucrurile ar putea fi mult mai simple, amestecul puternic si doctrinar al patriarhatului ar avea o pondere mai mica decat ne-am astepta, iar. sordidul vietii exterioare si interioare al acestor oameni ar fi mai important. Ramane de stabilit, prin studii, dar e un punct de vedere demn de luat in seama.
Oamenii acestia, care nu au citit prea mult, nu stiu si nu gandesc prea mult, care in mediul lor considera ca pot dispune de alti oameni, de viata lor, chiar si de corpurile lor, pentru ca ei au mai mult, iar altii sunt la mana lor, cum se spune, au modele sexuale accesibile. Cateaua in calduri, pe care o alearga toti cainii satului, pe care stapanii nu o lasa sa iasa din curte cand e in acea perioada fiziologica, scroafa care guita dupa vier, sunt modelele lor sexuale. Cele mai multe violuri sunt comise de parteneri, soti, rude, prieteni, cunoscuti. Probabil din motive similare. Sexualitatea rudimentara, empatia redusa, misoginismul care e si o consecinta a primelor doua, dar si invatat, ca e simplu de invatat, conduc la a vedea femeile, cel putin unele dintre ele, ca pe catele in calduri, care e bine sa fie montate, ca da bine la prestigiu social masculin. Ca nu se vede ce prestezi acasa, cu partenera, dar ce prestezi cu prietenii, pe camp, se vede. Mai ales daca presteaza si ei, poti face o comparatie sanatoasa.
E absolut irelevant ce trecut sexual avea fata. Din punct de vedere juridic, sigur. Iar din punct de vedere feminist, sa discuti asa ceva, e o crima. Sa nu uitam ca prostitutia apare tot la saracie, disperare, e o problema sociaal. Violul unei femei care iese pe strada sa cerseasca sex (urasc cuvantul patriarhatl "nimfomana") e tot viol. La fel de grav ca al unei calugarite.  Dar din punctul de vedere al gandirii inculpatilor, dar si al victimei, conteaza. In ziua procesului, o tanara care o cunostea, a declarat presei ca o alta prietena a fetei violate a inregistrat-o pe aceasta spunand ca nu a fost viol, ca a spus asa doar ca sa nu o ucida in bataie tatal ei. Mi-a adus aminte de filmul si cartea "Cum sa ucizi o pasare cantatoare" de. Harper Lee. O carte scrisa de o femeie despre o acuzatie falsa de viol, careia i-a cazut victima un barbat de culoare.
Daca acest lucru e adevarat, inseamna ca si ea, victima gandeste la fel, nu ca nu a fost viol. Sigur, gandeste ca in acel mediu greu de inteles pentru feministele academice, inclusiv pentru mine. Exista numeroase studii care arata ca in medii defavorizate, fetele raman gravide pentru ca fac sex pentru popularitate. Mai mult, ele au o imagine despre sex ca despre ceva ce li se intampla fetelor, trebuie sa li se intample, ca duritatea, umilinta din timpul actului, tradarile si umilirile ulterioare fac parte din spectacol, din rolul de gen feminin, adica din a fi femeie. Asta e sexualitatea feminina. Si ele se considera catele in calduri, care asta e, ies pe strada si cainii sar pe ele. Pentru ca sunt femei. Sigur a e si placere, orgasm. Daca un vibrator provoaca orgasm, sigur ca si orice penis, daca ne gandim bine, provoaca orgasm daca femeia e apta fiziologic sa simta orgasmul. Da, asta e conditia sexuala feminina. Orice penis, daca ar fi si mai multe, in serie, sigur ca sansa orgasmului (orgasmelor) creste. Sigur ca ar fi si placut. Cimpanezul femela face asta, in perioada caldurilor se imperecheaza zile in sir, chair saptamani, cu toti masculii pe care ii acccpta. Nu cu toti. Bonobo si mai rau, se pare ca are si orgasm ca femeile. Probabil sexul in grup, in serie, e placut. A fost pentru stramosii nostri, probabil e si pentru noi, pentru femeile de acum si din trecut, regine sau sclave, erudite sau analfabete, artiste sau precupete. Dar atentie! E vorba de actul pur mecanic, dar la om, cu cat e mai complex acel om, cu atat mecanica e mai putin importanta, ea singura, fara de alte aspecte ale sexului. Mai ales anumite aspecte mecanice sunt inacceptabile, cum ar fi cea a pumnului. Umilinta, violenta, anuleaza placerea. Nu te duci sa iei inghetata unde ti se da peste mana si primesti injuraturi. Dar unele femei invata sa faca asta. Altele renunta de tot la sex in situatia asta. Multe sunt traumatizate. Dar unele au o parere atat de proasta despre ele, mai ales in patriarhat si in mediile ca acela discutat aici, ca accepta multe.
Cum subtilitatea sexuala si mentala a multor barbati, acum si in trecut, este si era aproape inexistenta, femeile, in special cele cu rang inalt, au simtit nevoia sa faca o diferenta, sa nu fie tratate, odata cu adancirea patriarhatului, mai rau decat sunt tratate femelele in calduri la unele specii. Se pare ca valul pe care il poarta unele femei musulmane, despre care nu scrie in Coran, este ceva vechi, purtat de femeile de neam din Orientul Mijlociu, dar nu de femeile simple sau sclave. DIncolo de protectia de soare, vant, nisip, poate semnaliza la inceput ca ele nu sunt reeptive sexual pentru toata lumea. Sigur, in patriarhat, femeile, unele dintre ele, mai ales cele de neam, devin proprietatea barbatilor, care poate fi pangarita, distrusa, de utilizarea altora. Dar multe femei, mai ales din mediul urban si din Europa, din clasele sarace, duceau, de voie, de nevoie, o viata promiscua. In secolul al XIX-lea, aproape jumatate dintre copii erau rezultati in urma concubinajelor, iar servitoarele, si nu numai, aveau adesea copii din flori. Castitatea, mai mult sau mai putin afisata, era apanajul nobilelor sau apoi al burghezelor. Alte femei se descurcau cum puteau. Neavand avere, ce transmite urmasilor, nu prea conta cu cine isi concepeau copiii, barbatii saraci nu puteau inchiria uterelor femeilor, cum nu prea puteau sa le inchirieze nici pe ele pe termen lung. Poate promiscuitatea sexuala, libertatea femeilor din anumite clase, era mai buna decat dependenta de un barbat caruia ii apartineau. Dar asta nu inseamna ca era solutia ideala.
Incheind, chiar daca acea fata a acceptat sa se urce in masina unei cunostinte de buna voie, chiar daca a acceptat sa faca sex pe camp, chiar in grup, dar daca la un moment dat nu a mai vrut, atunci a fost viol cu circumstante agravante. Pentru ca s-a folosit forta, pentru ca i s-a impus, pentru ca ea a vrut sa se opreasca la un moment dat. Nu spun ca asa a fost, ca a vrut sex in grup, ci iau acest caz extrem.. Orice impunere, orice fortare, e viol. Probabil exista cluburi in care oamenii, in deplina cunostinta de cauza, fac sex in grup. Dar in fiecare moment oamenii acestia au controlul asupra propriului corp. Atunci cand femeile nu sunt stapane pe propriul corp, indiferent ce intentionau sa faca, ce au facut inainte, atunci e viol. Prostituatele sunt cele mai violate femei, e bine stiut acest lucru, cele mai vulnerabile la viol;. Violul e act de violenta, nu de sex.
Patriarhatul intervine in aceasta poveste in sensul ca femeile, sexualitatea lor, tot ce tine de ele, sunt mute si pot fi usor aduse la tacere. Mai ales in mediile in care femeile nu au nicio importanta, in care morala si empatia pot fi usor sacrificate pe altarul supravietuirii pe termen scurt. Violul e un act de o mare gravitate, contra integritatii corporale a unei femei, contra libertatii ei de miscare, de exprimare, contra sexualitatii ei. E un act de umilire extrema, de aneantizare, de dezumanizare. Mai ales  pentru ca inca oamenii gandesc patriarhal, si femeile sunt discriminate, descurajate, dezumanizate, violul ar trebui sa fie pedepsit mai grav decat este. Victima acestui viol e o victima a saraciei, lipsei de educatie, coruptiei, a patriarhatului. Nu cred ca daca masina cu acei indivizi ar fi fost oprita de o limuzina din care sa coboare o femeie bogata, care sa le ceara sex in grup, lucrurile ar fi stat la fel. Probabil nu ar fi avut curajul s-o violeze, poate ar fi si refuzato-o. Pe ea nu o puteau domina, discrimna, de influenta ei le-ar fi fost frica.
Violul e act de discriminare, are o mare componenta politica. Porneste de la o imagine dezumanizanta a femeii, ori catea comunala, care poate fi utilizata la bunul plac al tuturor, ori obiect cu utilizare exclusiva. In unele zone violul conjugal era greu de asimilat, pentru ca nu se poate viola ceea ce deja detii. De aceea ar trebui sa fie pedepsit mai dur. In fiecare viol sau caz de violenta domestica zace un mic Nurnberg.
Am scris acest articol inainte ca sa vad al doilea link, care intareste cumva ceea ce presupun.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20361934-sentinte-cazul-violului-din-vaslui-condamnari-intre-5-ani-8-luni-8-ani-4-luni-inchisoare.htm
http://adevarul.ro/locale/vaslui/sustinatorii-violatorilor-dezlantuiti-victimei-fata-trebuia-faca-puscarie-cot-cot-baietii-sa-i-dat-an-fiecare-1_55d1efe5f5eaafab2c9b6f18/index.html

Continue Reading

Lumea lui Dworkin sau mizeria lumii noastre?

Andrea Dworkin e o scriitoare nemaipomenita. In mod clar va ramane prin ceea ce a scris. Nu numai ca feminista de al doilea val, dar in primul rand ca scriitoare. Ideile ei sunt taioase, clare, puternice. Si atat de convingatoare. Poti sa fii sau nu de acord cu ea, poti spune ca generalizeaza cam mult, ca lucrurile sunt mai nuantate, ca uneori trage concluzii pripite, dar nu ii poti nega talentul de scriitoare. Dworkin e poate cea mai cunoscuta scriitoarea feminista. De la ea au ramas concepte, idei, la care cel putin feminismul radical, continua sa se raporteze. Cartile ei pur si simplu nu pot fi lasate din mana.
Recent am citit "Intercourse". E ceea ce ii spune numele, despre sex heterosexual cu penetrare. Unii spun ca e cea mai buna carte a ei. Cred si eu ca e absolut impresionanta. Desi imi erau cunoscute cele mai multe idei din ea, pentru ca acum sunt de referinta, n-am putut s-o las din mana. E arta in primul rand.
Uneori, acum sau in trecut, unii oameni au scris carti. Poate in unele cazuri au fost doar eseuri, poate oamenii, ca acea filosoafa Adrienne Rich, pur si simplu si-au pus anumite probleme, cum ar fi "compulsory heterosexuality"', au scris despre ele, fara pretentia ca sunt niste verdicte despre realitate sau descoperiri stiintifice. Probabil asa a fost si in trecut cu unele asa-zise revelatii, care mai apoi au devenit dogme. Dar Dworkin nu pare sa fie doar o eseista in sensul cel mai pur, ea pare absolut convinsa de ceea ce scrie. Cartiele ei au ceea ce se cheama suflet. Ea crede cu toata fiinta ei ceea ce spune. Se pare ca experienta ei de viata a ajutat-o in acest sens, A practicat un fel de prostitutie ocazionala, timp in care, pretinde ea, a facut sex cu sute de barbati, a fost victima violentei domestice, cum marturiseste in "Women hating", o alta carte despre ura institutionalizata contra femeilor.
Lumea descrisa in cartile ei e una neagra, mizerabila, morbida si foarte cruda, dezumanizanta in care femeilor le e rapit tot, integritatea corporala si psihica.  Dworkin, avand in descendenta ei evrei de origine rusa, incepe "Intercourse" referindu-se la o nuvela scrisa de Tolstoy, "Sonata Kreutzer". Aceasta nuvela ar dezvalui sentimentele ascunse ale barbatilor despre femei in patriarhat, dispretul profund care se transforma in sila si ura, amestecat cu o adictie fata de sex. Femeile sunt mentinute in relatii ca obiecte sexuale, in vitutea acestei adictii, dar intre partidele de sex sunt tratate cu raceala, daca nu chiar cu ura. Si ceea ce devalorizeaza femeile este pur si simplul actul sexual. Femeile, oricat s-ar emancipa in universitati si tribunale, cum zice Tolstoy, daca sunt inca invatate sa se considere obiecte sexuale, nu se pot emancipa cu adevarat. Nimic nu se poate face pentru ele decat ca sexul heterosexual sa se termine de ambele parti. Daca nu sunt devalorizate, dispretuite, nu sunt atragatoare sexual. Iar din cauza statusului lor inferior, ele invata sa se foloseasca de sex, sa utilizeze adictia barbatilor pentru sex, pentru a obtine ce vor de la ei. Idealul feminist, al relatiei bazate pe apropiere psihologica, este ridiculizat de Tolstoy. De ce ar vrea cineva sa se duca in pat cu o persoana egala?
Fara indoiala ca situatiile descrise de Tolstoy, cu tenta autobiografica, exista. Si sunt, mai precis erau, comune. Acest tip de barbati a existat si inca exista, si e inca bine reprezentat. Durerea e ca feministele, cele mai multe, daca sunt heterosexuale, stiu foarte bine sa-i evite. E durere pentru ca despre acest fenomen trebuie vorbit, iar femeile mai putin pregatite filosofic sunt prada lor usoara. Nu numai ele, daca acesti barbati ajung, cum se intampla adesea, in functii de conducere, si fac legea sau au influenta culturala, economica. Barbatii ca personajul lui Tolstoy, ca el insusi, sunt acei misogini educati, sinistri, malefici.
Dar lumea nu se reduce la ei, relatiile interumane sunt mult mai complexe. Misoginismul exista, e un dat in patriarhat, dar formele lui sunt mult mai subtile si variate. Asta nu e tot. Unii barbati chiar vor afectiune, apropiere psihilogica, sexul fiind pe un plan secundar. Unii barbati chiar valorizeaza relatiile cu femeile, uneori mai mult decat orice alta relatie. Si probabil asa era si atunci, desi era patriarhat. Balzac vorbeste despre o astfel de relatie, in care sotul punea pe primul plan sotia, ca persoana cea mai importanta. Si in cadrul celebrei "Comedii umana". Asta nu inseamna ca patriarhatul nu exista si nu trebuie desfiintat, ca viata in patriarhat nu era absolut distructiva, zdrobitoare pentru femei. Si inca este. Doar ca sila pe care o resimt barbatii pentru femei, pentru organele lor sexuale, e resimtita si de femei pentru barbati si organele lor sexuale, doar ca despre asta s-a vorbit mai putin in mare cultura. Dar e ceva de care ne intalnim la orice pas. Sexismul e de ambele parti, dar institutionalizat e numai fata de femei. Groaza de viol, de orice atingere masculina, mai ales in cazul lesbienelor, dar nu numai, ar putea porni dintr-o groaza de patriarhat, de un sistem care striveste femeile. Partea oculta a receptarii barbatilor exista si din partea femeilor, asa cum imageria masculina include aspecte malefice ale sexualitatii feminine. Frica irationala de viol ar fi corespondentul feminin al fricii de sexualitatea femnina. Sunt femeie si nu am resimtit niciodata frica de viol, nu mi-o imaginez macar, desi mi-e frica de violenta institutionalizata, de dictaturi. Violul se intampla foarte rar inafara relatiilor, cercurilor cunostintelor. Riscul de a suferi asa ceva este mic dincolo de violenta institutionalizata din cadrul institutiilor patriarhale, aici incluzand nu doar forte de ordine, dar si familia. Sigur ca in dictaturi creste riscul violului cum creste riscul incalcarii drepturilor omului. In anumite medii socio-economice, cred ca riscul unui accident de masina il depaseste mult pe cel al unui viol, dar cele mai multe femei rezoneaza mai mult la viol decat la un accident de circulatie. Pentru ca implicatiile afective sunt mai mari. Violul inseamna umilinta, dezumanizare.
Dar de aici pana a crede ca sexul e viol e o cale lunga. Dworkin nu face referire la biologie, la evolutionism, desi critica in treacat sociobiologia, in voga in epoca ei, si deosebit de contestata, efect care acum a palit. Din nefericire. Sexul poate fi manifestare a afectiunii. Violul e manifestare a violentei. Se folosesc aceleasi organe, dar e ceva diferit. Si gratitificatiile sexuale ale unei femei pot fi mai mari decat ale unui barbat in cadrul unei relatii heterosexuale. Exista viziunea sexului ca dar facut femeilor, si e veche de mii de ani. Femeile primesc energie, afectiune, placere prin sex. Nenorocirea e ca pentru multe femei sexul e doar un fel de viol. Barbatul respectiv nu le doreste, nu le apreciaza pe ele, ci sexul pe care le va avea cu ele. In cazul multor femei e si mai rau. Nu-si doresc nici mcar sexul cu acel barbat, ci doar ce vor obtine dupa: status material, social, supravieturie in patriarhat.
Si tutusi, daca am rezuma cumva tot ce spune Dworkin, citand si comentand alti autori, ar fi ca relatiile dintre femei si barbati, dar nu numai, relatiile sexuale, sunt relatii de putere. Freud a gresit, ceea ce era usor de observat. Nu libidoul, ci puterea ne conduce.Sexul e putere.  Dar nu se reduce, as adauga, la acea forma de putere clara, intransigenta, pe care o impune pentru unii genul. Desi foarte adesea asta e. Putere dezumanizanta. Totusi, jocul puterii e mai complicat. Insa intotdeauna, chiar si in cele mai frumoase relatii, cele mai pure si elevate, el exista. Pasiunea e puterea suprema fata de o persoana, cea mai elevata si dulce forme de putere. Persoana care starneste pasiune se bucura de o putere pe care cei mai mari dictatori nu o pot visa, pe care masele de oameni manifestand pe stadion o caricaturizeaza in Corea de Nord sau in Romania ceausista. E puterea pe care o pretindea Alexandru cel Mare de la soldati, ceea ce le repugna atunci cand voia sa fie salutat ca un zeu. Si pasiunea nu e data doar de status inferior, de submisivitate, de frumusetea care ramane singura calitate a unei persoane, in acest caz a unei femei. Sigur, acest lucru se intampla adesea, foarte adesea, cel mai adesea poate. Intr-adevar, multi barbati se tem de femeile puternice. Multi fug de ele, si sansa lor de a obtine pasiunea barbatilor, chiar cand sunt capabili de asta, e foarte mica. Dar motivul e altul. Barbatii sunt si ei complexati. Ceea ce nicio autoare feminista nu a spus-o, in nicio carte pe care am citit-o, e ca barbatii sunt ei insisi foarte nesiguri, iar numai un status inferior al femeilor nu-i indeparteaza pe unii de ele. Oamenii sunt animale, iar barbatii (masculii) sunt fiinte care simt foarte mult ierarhia intre ei. Daca femeile intra in acelasi joc al ierarhiei, barbatii care se simt inferiori le evita. Devalorizarea femeilor e pentru unii solutia pentru a acea acces la femei cnad nu au ce le oferi, cand valoarea lor sexuala e insignifianta, dar si sansa lor de a-si invinge frica de a se apropia de ele. Barbatii (masculii) sunt fiinte marginalizate social prin definitie, toate societatile animale sunt create in jurul femelelor, numai la om masculii marginalizati au produs un fel de insurectie si au pus mana pe societate in ceea ce se numeste patriarhat. Probabil in adancul sufletului barbatii simt asta, si si-au dezvoltat multe mijloace pentru a face fata situatiei. Misoginismul e unul dintre ele.
Fara indoiala, posturile din cadrul sexului heterosexual sunt legate de dominare. Femeia are o pozitie submisiva, barbatul una dominanta. Dworkin, alaturi de alti autori, considera ca in actul sexual inferioritatea feminina e inerenta, naturala, si astfel se perpetueaza in societatea. Dar vai, dominanta in biologie nu inseamna numai autoritate, nu inseamna doar oprimare. Inseamna si a oferi ceva. Cel dominat primeste, cel dominant ofera. Si daca barbatul ofera mai multa placere e cel dominant. Pe de alta parte se stie ca persoanele cu pozitii dominante in viata de toate zilele prefera roluri submisive in jocurile erotice. Stapanii sunt greu de gasit, pe cand sclavii sunt peste tot, mai ales cand au functii importante. Se spune ca e vorba de sentimente de culpabilitate, cand lacomia si egocentrismul care le-au facilitat ascensiunea sociala ar fi si la originea dorintei lor de a obtine mai multe senzatii cu mai putin efort.
Cartea Andreei Dworkin spune totusi lucruri foarte importante. Dincolo de accentul pus pe putere, in relatiile sexuale si nu numai, citeaza un autor evreu din secolul al XII-lea, Maimonides, care considera ca circumcizia e pentru reducerea placerii la barbati. In patriarhat, orice legatura prea profunda cu femeile e de evitat. De-aia ele trebuie sa fie proaste, needucate, tinute in intuneric. Dupa democratia ateniana, cand barbatii erau orientati spre exterior, spre agora, relatiile cu femeile au devenit mult mai apropiate. Sexul prea placut apropie prea mult de femei, si in patriarhat, unde barbatii au functii importante, apropierea de femei trebuie evitata.
Ce s-ar putea face? Eliminarea actului sexual nu ar fi o solutie. Lupta pentru putere va ramane, relatiile vor fi bazate pe putere in continuare. Oamenii vor alerga dupa putere. Dar puterea e de multe feluri. Puterea a fost de multe feluri. NU numai forta, amenintarea cu forta, cu tot arsenalul simbolic care rezulta de aici, e putere. Magia e putere. Femeile au avut si au propria putere. Femeile educate si culte, sensibile si inteligente, au putere. In matriarhat, dar si acum, femeile dispun de forme de putere, chiar daca nu asa de usor de inteles ca forta si amenintarea cu forta. Feminismul ar trebui sa se axeze pe forta femeilor, pe ce au ele in plus fata de barbati. Si nu vorbesc de maternitate, ci pe forta sociala pe care o pot avea, pe calitatile lor. Femeile nu sunt barbati incompleti, ci barbatii sunt femei incomplete.
Societatea e a femeilor, sa nu uitam. Asa a fost, asa e, insurectia masculina trebuie sa se incheie, femeile trebuie sa-si revendice tronul, nu sa se lupte pentru acceptarea, egalitate, din pozitii umile. Societatea, la om si la animal, e o lupta pentru putere. Dar exista o piata a puterii, pe care nu e doar un singur produs.



http://www.telegraph.co.uk/women/womens-life/11720655/Sex-offender-Why-I-became-one-and-started-raping-women.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Compulsory_heterosexuality

Continue Reading

Patriarchy through the curious, sincere, and intelligent eyes of a former Muslim women

Contrary to the western legends, Mohammed, the prophet, was a genius, not a mentally disabled man, I think. The western propaganda, many people believe in, says he was illiterate, retarded, with speech problems. He may have been illiterate, with speech disabilities, but certainly, a very intelligent person of his time. I don't mean he was a good, empathetic or moral person. Not at all. But I can't stop admiring his vision about society, power, the human nature, in fact about long term political power. He united the Arab tribes, that were in a perpetual war one with each other. He succeeded to bring peace among these people, as he promised. Peace was his gift for his kind, Islam means peace. And his project still functions, he still rules over a fifth of the world population. He's the prophetical king who reigned over 1000 years. not Jesus. In fact, the power of Jesus started to fade centuries ago. But Mohammed is still very influential.

Why? Because he brought a perfect social project, able to assure its own long term success. In fact, he brought a perfect patriarchal model. Strict authority, hierarchy, control over peoples' activity, minds, and dreams. Long before Hobbs, he new authority and fear were essential for peace. All for peace and...freedom. He promised freedom, not slavery, to all the tribes he and his adepts defeated, with only one condition: adopting Islam. That time, slavery was the fate of the defeated ones in fights. Genial! 

Long before communism, he promised the same as communists did, and did almost the same they did. But he was more successful. Really successful. I dare to say he was a good tradesman, he used to work for a successful businesswoman, whom eventually married. He knew the subtleties of the human nature,he knew what most people want. Most people want peace, silence, a kind of material and mental security, they have no daring dreams, no bold personalities, no strong internal needs toward exploration and self discovery.  In fact they are eager to trade all of their daring dreams, their dream of real happiness, real selves, for a little material, mental security and a little peace. In fact he invented surrogacy for all the human mental functions and needs he deceitfully inhibited. He invented honor, instead of real dignity. The crimes of honor are proves supporting this statement. He standardised the higher human mental needs and found satisfying solutions for most  people. And for those dangerous people, a minority, who want more, his system found a solution: damnation. He were against Islam, and they must be punished. Islam controls every aspects of life, in detail. There is no escape. Everything is in the Quran. Admirable. 

As for women, they were transformed into machine for reproduction, in fact producing boys. They will and personalities were entirely anihilated. They were transformed into merchandise, sold by their families. Because then and long time after the most important wealth transfer was marriage, women as breeder were transferred from one family to another in perfect breeding condition: virgin and obedient (brain washed).. If a family has no good merchandise, it has no honor. It's normal in trade.

After a period, at the end of the first millennium AD and the beginning of the second, when science knew a wonderful development in Islam, the progress stopped. Why? Because, science wasn't in agreement with Islam, and the Islamic schools needed social support in order to exist. And Islam was the key to such support. Islam destroyed the scientific, cultural and artistic elites. And then its way to success was free. On the contrary, in the poor, dirty and illiterate west, a few measures against corruption (clans), able to support elite building pave the way to the modern science and development. 

I read books about Islam, But Ayaan Hirsi Ali is the most sincere, crystal clear writer on this topic. I want to be represented by Ayaan Hirsi Ali, the most admirable European politician, the most sincere and honest one. But unfortunately she's not European any more...Anyway she did a wonderful job, not only for the Muslim women, but for all the women, especially the ones living in patriarchal cultures. She made me understand Islam more than any other author. Because she has passion and sincerity and she is a woman. 

Reading "The Caged Virgin: An Emancipation Proclamation for Women and Islam"", a collection of essays and lectures from 2003–2004, combined with her personal experiences as a translator working for the NMS (as wikipedia explains)  I understood more not only about Islam, the human nature, but the situation of women in the west. And the truth is, we, westerners are living an illusion of freedom and empowerment, but our societies share the same framework with the Islamic ones. Instead of being horrified by the situation of women in Islam and naively enjoy our privileges, we should focus on the similarities between the situation of women in Islam and in the west. And for sure, there are more similarities than differences. We are living a big lie. Patriarchy is patriarchy. In Islam it is perfect. In the west is fuzzy, imperfect, deceitful. But still patriarchy. And we are confused, and that makes us depressed. I think the entire industry of psychotherapy, politics and social sciences, with few exceptions, helps us struggle finding a way in such a mess, discovering the well hidden truth.

The truth is we a living in an Islam full of illusions. We are living in patriarchy. This system preceded Islam. In fact, Mohammed didn't invent anything important (including the veil and the genital mutilation, not mentioned in Quran), as communists didn't eather, but he and his followers adopted the best inventions of their time in order to build a perfect theory of mass control. Women in the west shouldn't be virgin any more, because their function is in a lesser degree breeding, but sex providing. Western men prefer prostitutes, they are cheaper, as long as marriage doesn't function  as wealth transfer any more. Women don't belong to their fathers any more, they are freelancer prostitutes. 

I never see, in any book or article, a clear emphasis on the patriarchal nature of corruption. If we admit Islam is a source of corruption and economic, scientific, cultural stagnation, why we don't draw the natural conclusion, patriarchy, in any society, leads to corruption and stagnation? Patriarchy is a criminal system, build by criminals, for criminals, based on criminal goals and reasons. It is not meant to lead to development, but robbery and exploitation. It levels people, their behaviour, dreams, goals, it destroys real, self made cultural elites. 

If we want progress, we should condemn patriarchy in any form. Our laws must combat it. And the first goal is the real liberation of women. They should build their own structures, institutions, and the patriarchal family should disappear. Any sexual relationship should focus on women's needs. Society will look different, for sure. But destroying patriarchy may be the first and most important aim of this species. Liberation of the half of the human kind deserves any efforts. But destroying patriarchy may save the entire species, otherwise condemned to regress, as Islam shows. 

In the west, people use to believe Muslim will emancipate themselves and Islam will emancipate itself, as Christianity did. In fact, Islam may be a mirror, not only of the past of the west, but of its future, too. Because the factors which destroyed the progress in Islam started to act in the west: levelling people, performances, ideas. When the top performances and schools seek for the acceptance and support of the masses, that will happen. Remember the Islamic schools. And mass media, show bizz even academia in the west crave for popular acceptance. 

Ayaan Hirsi Ali, writing about Islam, writes about the west and the entire world.   

 

 

Continue Reading

Din nou despre obsesia femeilor de a fi suple si pretul ascuns

Intr-un articol anterior am vorbit despre obsesia femeilor de a fi suple si posibilele cauze. Acum vom discuta si despre alte aspecte, cum ar efectele asupra sanatatii femeilor pe termen lung, alte implicatii psihologice si culturale ale acestei obsesii.
Ne place sa credem ca acum femeile se bucura de cea mai mare libertate din istorie, ca acum putem face mai multe decat oricand, ca acum ne putem implini mai mult decat in orice epoca si in orice loc de pe Pamant. Din pacate, nu este asa. Din unele puncte de vedere, femeile din Occident, inclusiv Romania, sunt mai oprimate nu numai decat acum cateva mii de ani, dar si decat acum cateva secole sau chiar un secol. Ce au castigat pe o parte s-a pierdut pe altele, sau pur si simplu pierderile au fost pierderi si gata, patriarhatul s-a impus incet si sigur. Cateva exemple? Numai daca ne ducem la muzee de arta, si vedem picturi de acum cateve secolo, sa zicem din secolul al XVII-lea, vedem multe portrete de femei in varsta, total neatragatoare, dar pline de expresie. Acum filmele si arta noastra sunt doldora de femei tinere, inexpresive, cu sentimente pur decorative. Si romanele de acum un secol, chiar scrise de barbati, mai vorbeau despre experiente feminine relevante, despre femei care se lupta, femei puternice. Analiza psihologica a femeilor era adesea una complexa. Ia sa ne gandim din nou la ce sunt acum femeile in cinematografie, chiar in reclame. De problemele femeilor, psihologice si nu numai, se ocupa doar feminismul. Oamenii sunt din ce in ce mai reci, mai putin interesati de problemele afective ale altora, in special ale femeilor. Numai daca te uiti la discutiile de pe net, iti dai seama cat de ignoranti sunt oamenii, in special barbatii, la problemele femeilor, la ce inseamna sa fii femeie.
Mergem mai departe, femeile de acum cred ca a fi mama in lumea noastra e cel mai bine, esti cel mai respectata, ai cele mai multe facilitati. Se bucura ca pot avea bone si se pot ocupa de serviciu. Dar institutia bonelor e una veche, una in mare voga in secolul al XVIII-lea, inainte de Revolutia Franceza. Parisul era pe atunci plin de femei de la tara care lucrau ca bone. Pariziencele, bogate sau mai putin bogate, voiau, iar societatea le sustinea, sa se intoarca la distractiile obisnuite dupa nastere, si sa-si mentina si frumusetea in acelasi timp. Sigur ca a avea bona inseamna a exploata o alta femeie, care nu-si permite acelasi lucru, dar institutia bonelor, cum spune Elisabeth Badinter in "Mama sau femeie", e veche si candva era mult mai bine pusa la punct decat acum. Femeile care nu erau nevoite atunci sa munceasca, puteau sa-si reia viata de dinainte.
Acum avem drept de vot, avem drepturi politice. Dar si acestea s-au deteriorat in timp de multe ori in istorie. Revolutiile burgheze, incepand de la cea a lui Cromwell si terminand cu cea Franceza, au condus la o reducere a drepturilor politice pentru femei, cum spune Rosalind Miles in "Cine a pregatit cina cea de taina; o istorie universala a femeilor". Inainte de aceste revolutii, femeile influente, chiar daca nu aveau drepturi politice clare, puteau sa asiste la sedintele parlamentului si sa aiba oarece reprezentare, chiar indirecta. Apoi femeile au fost total excluse din viata politica, votul universal fiind de fapt universal masculin pana la victoria sufragetelor. Aici ar avea loc o lunga discutie despre cum a evoluat in timp imaginea femeilor. Socialismul, cultura de masa, a redus toate femeile la statusul de femei, toate egale, lipsite de valoare. Feminitatea este egala cu sexul feminin, orice ai face, esti tot femeie. Oricat de inteligenta, de sensibila, daca iti ridica fusta, esti tot femeie, ca sa apelam la o pilda antica. Intrebarea e daca nu cumva socialismul, stangismul din Academia nu asta face, ne egalizeaza pe toti in cea mai bazala (exista asa ceva?) conditie a noastra, luandu-ne ce ne face unici? Ce e mai rau, uniformizarea sau elitismul ignorant la problemele reale? Grea intrebare, la care raspunsul ar fi ca da, stangismul ar trebui sa spuna ca in cele mai negre conditii se nasc oameni extraordinari si trebuie sa le dam sanse sa faca si sa traiasca lucruri extraordinare, nu sa spunem ca toti suntem egali in mizerie si mediocritate.
Despre sexualitatea feminina, asa-zisa eliberare sexuala e de fapt o eliberare de o povara incredibila, o negare si sclavie sexuala de neimaginat altadata inafara unor paturi sociale. Probabil anticii stiau mai multe despre sexualitate feminina reala decat stiu psihologii freudieni azi sau psihosociologii indopati cu patriarhat ieftin. Foarte probabil, cred eu, institutia curtezanelor a venit din simpla exprimare a sexualitatii unor femei deosebite, cu care toti barbatii visau sa fie, aceasta sexualitate era sacra, pe langa temple. Banii care au venit apoi ca daruri la inceput erau doar forma de recunostinta pentru a avea acces la ceva atat de scump, care nu putea fi exclusiv. Curtezanele erau extrem de bogate in unele locuri din Antichitate. Primele banci au aparut in Asia mica, infiintate de ele. Inteligente, culte, frumoase, fiinte sexuale, poti dori ceva mai mult de la o fiinta umana? Atentia ei, inclusiv sexuala, e altfel decat cel mai mare dar uman, ceva sacru? Consideram acum darurile sexuale ale unor femei sacre, daruri de nepretuit? Acum femeile sunt reduse la porneia, sclave sexuale, nu curtezane, chiar si cele bine platite, cele implicate in relatii cu barbati bogati.
Si revenind la oile noastre, supletea, slabiciunea feminina. Femeile sunt mai presate decat acum 100 ani, cu felul cum arata, perfectiunea e cea dorita. Perfectiunea in domeniul vizual, nu va ganditi la altceva. Probabil pentru ca femeile sunt reduse la papusi sexuale, obiecte, accesorii ale barbatilor. Si daca nu arati intr-un anumit fel, nu esti femeie valabila, nu esti femeie. Democratia gusturilor barbatesti, moneda universala a valorizarii femeilor de catre barbati e felul cum arata ele, standardizat. Aia inteleg toti, se stabileste rapid o ierarhie intre toti in ce priveste obiectul sexual din curte, cum se stabileste pentru masini, conturi etc.. Inteligenta, sensibilitatea, demnitatea, moralitatea, nu se vad usor, nu pot fi discutate usor, nu pot fi o moneda universala, o masura universala a valorii feminine. Nu esti nimic, nu esti femeie daca nu arati intr-un fel standard. Si cum grasimea e acum cel mai mare dusman al frumusetii feminine, cel mai usor de detectat, de discutat, presiunea pusa pe femei pentru a fi suple este imensa, mult mai rau ca altadata. Acum se pune mai mutla presiune pe aspectul lor, pe corpul lor, ca oricand. Atentie, nu pe inteligenta, instructia si demnitatea lor. E mai usor sa arati bine decat sa fii inteligenta si culta, sa ai idei personale. Poate si pentru ca ai mai multe recompense de la societate daca esti supla decat daca investesti in propriul creier. O replica dintr-o comedie era ca si femeia care va descoperi un tratament contra cancerului va fi supusa acelorasi judecati de valoare estetice.
Ar fi interesant un studiu din care sa rezulte cat timp, nervi, idei, investesc femeile in felul cum arata, in special in lupta cu kilogramele fata de timpul pe care il investesc in dezvoltarea si realizarea persoanala. Cat plang ele ca sunt grase fata de regretul ca n-au citit o carte buna, ca n-au inteles un lucru inteligent despre lume si viata, ca n-au facut ceva cu adevarat moral. Femeile sunt judecate dupa cantar si cm mai multa decat orice altceva. Si repet, nu a fost intotdeauna asa, standardele nu au fost atat de stricte ca acum. Rezultatele concursurilor de frumusete de acum un secol se vad, exista fotografii. Femeile acelea nu intrau in standardele de acum, desi de cele mai multe ori erau educate intr-o lume in care educatia era infinit mai rara la femei. Acele femei nu plangeau si nu sufereau atat de mult ca sunt grase ca acum, nu se gandeau atat de mult la cantar. Ma intreb daca obsesia cu slabiciunea ar fi pus stapanire pe mintea sufragetelor, probabil acum nu am fi avut drept de vot.
Grasele sunt acum mai prost vazute decat proastele, fiintele superficiale, imorale, chiar decat criminalele. Sa fii grasa e un delict. Nu am fost niciodata grasa, dar experientele graselor sunt de-a dreptul socante. Una dinte problemele lor e ca nu exista haine pentru ele, Hainele pentru ele sunt foarte urate, ca si cand daca ai fi grasa nu ai avea nevoi si simt estetic, ar trebui sa umbli cu sacul in cap. Haine frumoase pentru femei slabe, manechinele sunt slabe.
De obicei nu vorbesc despre experientele mele, dar uneori ma gandesc ca faptul de a arata bine fara mari eforturi, inclusiv de a incapea in marimea s la 1,70 a fost un avantaj care mi-a eliberat mintea de suferinta provocata de aspect si m-am putut ocupa de altceva. Dar au existat si in cazul meu eforturi nu de a fi supla, ci de a fi foarte supla. Dulciurile au devenit taboo in adolescenta. Aveam tot timpul un fel de aparat de masura a caloriilor in creier, stiam tot timpul cat sa mananc pentru a ma mentine. Sportul era o adictie. Daca nu ma miscam cateva ore, imi era rau. Am capatat o conditie fizica de soldat din trupele speciale. Talia mea a fost cea mai mare parte din viata mea de adulta nu subtire, ci foarte subtire. Dar cate femei se pot lauda ca pot manca suficient pentru a nu face carente si sa fie totusi slabe? Cate femei, daca ies din acea rutina a frumusetii nu se ingrasa rau? Diferenta dintre a arata foarte bine si a nu mai arata bine nu e asa de mare in ce priveste stilul de viata. Greseli mici sunt platite foarte scump.
Stilul de viata al femeilor suple, in cele mai multe cazuri, nu e de invidiat. Femeile suple sunt gratioase, fine, dar de foamea pe care o fac pentru a arata asa putini stiu. Vad ca hainele arata bine pe ele, dar nu stiu cat mananca, ce mananca, cat sport fac. Intrebata cum se mentine, o femeie supla a declarat: cu chinuri! O alta a spus ca isi ameteste foamea cu ardei. Multe femei suple rad daca le vorbesti de dieta cu pizza si bere, combinatie fatala pe care nu au incercat-o niciodata. Cele mai multe mananca atat de putin ca in unele tari exista grija pentru ca ele, mancand atat de putin, sa nu ajunga la carente grave. Si multe cred ca ajung.
Dar exista fata nevazuta a acestui stil de viata. Nu stim care e pretul pe termen lung pe care il plateste supletea asupra sanatatii fizice, dar si mentale, a femeilor. Ma gandesc in primul rand la pretul legat de fertilitate, care nu are importanta doar asupra conceperii de copii, ci a sanatatii in general. Manechinele anorexice sunt sterile adesea, e o minune cand una mai reuseste sa conceapa. Dar ne intrebam daca toate problemele legate de fertilitate pe care le au acum femeile in a patra decada a vietii nu ar avea vreo legatura cu infometarea pe termen lung. Inainte, in secolele anterioare, femeile cu stare isi mentineau fertilitatea in a cincea decada de viata destul de frecvent. Nu e vorba de a nu ajunge la menopauza, ci de a naste copii. Un studiu pe o secta religioasa in care femeile erau hranite abundent si nu foloseau niciun mijnloc contraceptiv, arata ca cele mai multe nu mai nasteau dupa 48 ani. 48 ani!!! pai cine nu ar vrea ca femeile de acum sa aiba aceasta fertiltiate! Stresul vietii de zi cu zi e un alt factor contra fertilitatii, dar foarte probabil ca si infometarea, ca si stresul legat de aspect, au un rol important.
Pentru frumusete dam tot, asa suntem acceptate social, dar cat rabda o femeie ca sa fie slaba, ce mod viata are, cat sport face, cat timp mai are pentru ea, pentru a fi cu ea, pentru a medita, pentru a se regasi pe ea insasi ne intrebam vreodata? Cat de stresant e sa fii slaba si sa arati bine? Avem acces la marturisirile  (sincere) ale femeilor care arata bine dupa standarde, cat mananca cu adevarat, cat de frustrate sunt cu adevarat, care e gradul lor de fericire, de buna dispozitie? Care e viata lor reala? Cat de libera sunt cu adevarat? Poti fi emancipata cand esti sclava cantarului, a numaratului caloriilor si a benzii de alergat? Da-o dracu de carte de citit, intai fac pe bicicleta! Poti fi sanatoasa mental cu aceasta obsesie? Ce pofta de viata, de a face lucruri complicate, de a rupe bariere mai ai cand ti-e foarme permanent? Ce sansa ai sa faci depresii, atacuri de panica etc?
Sportul si mancatul rational se spune ca sunt sanatoase pentru sanatate. De acord! Dar groaza de stigmatul gasimii nu stiu daca e.
Ce ar fi de facut? Sigur, feminism. De la sex, insitutii sociale, estetica, totul trebuie adaptat la nevoile, dorintele, fiziologia feminina. Ar trebui sa se faca haine frumoase si pentru femeile plinute, iar faptul de a fi plinuta sa fie sexy, sa fie interesant, manechinele plinute sa fie in voga, arta, filme, sa fie cu femei plinute, chiar grase. Grasele sunt femei, au dreptul la viata si la fericire.
Ar trebui sa fie modele femei plinute. Stiu doar o artista plinuta care se declara adepta a ceea ce se numeste fat feminism, miss Platnum, care este de origine romana.
Sunt gata sa vorbesc despre experientele mele cu supletea. Abia acum imi dau seama cat de slaba am fost, desi nici acum nu sunt grasa. Si totusi, uneori voiam sa fiu mai slaba, uneori spuneam ca sunt grasa, spre amuzamentul celor din jur. Marimile hainelor pe care le purtam erau imposibile. Cu putin efort ma pot intoarce acolo. Dar oare ce rost ar avea acel efort? Da, hainele arata superb, iti permiti orice extravaganta vestimentara, orice rochie, cat de scurta, cat de ciudata. E greu cand nu mai esti asa, mai ales cand te-ai obisnuit. Dar ce motiv sa ai sa fii asa de la inceput? Fiind mereu feminista, singurul motiv pe care l-am invocat a fost sanatatea. Sportivii sunt sanatosi, trebuie sa arati ca ei, sa traiesti ca ei. Dar oare e adevarat? Sportivii de performanta nu au cele mai lungi si mai sanatoase vieti. Nici pe departe. femeile sportive au si ele adesea probleme de fertilitate.
Comparam cat de inteligente suntem in fiecare zi fata de ce am fost? Cat de bune si morale? Cat de feministe? Probabil acum am inteles cel mai bine feminismul, desi il practic din copilarie. E mai important decat sa arat ca un model. Am inteles si alte lucruri. Si totusi...poate azi o sa alerg o ura de parc....sau doua....

https://www.youtube.com/watch?v=trn1f-IDfro

Continue Reading

Despre obsesia femeilor de a fi suple si pretul ei ascuns

Se spune ca nu esti niciodata suficient de bogata si de slaba. De unde vine obsesia, mai ales a femeilor, de a fi suple? E vreo femeie occidentala, cel putin, care sa nu o fi cunoscut? Si nu am cunostinta despre ce simt despre acest subiect femeile din alte culturi. Dar cred ca daca acele culturi sunt occidentalizate, obsesia asta devine virala si acolo. Exista insa culturi traditionale care apreciaza corpolenta, unde femeile se ingrasa fortat inainte de a se marita, pentru a fi eligibile.

Pana la urma, in orice fel am privi lucrurile, femeile trebuie sa lupte pentru a arata intr-un anumit fel, apreciat, pentru a se conforma idealului de frumusete. Dar e de notat ca idealul de frumusete feminin a variat in epoci diferite, variaza in functie de cultura, pe cand idealul masculin, cel putin in Europa, e similar de pe timpul grecilor antici si nu pare sa se schimbe prea curand.

Manechinele slabanoage sunt insa un ideal nou. Se stie, hainele cad mai bine pe un manechin (artificial) slab decat pe unul gras. Pe un umeras stau mai bine decat pe un corp. Dar...una e cum stau hainele si alta e sa fii sexy. Idealul de frumusete ar fi una, idealul de prezentare a hainelor e altceva. Fara a avea pretentii de studiu stiintific, am discutat cu mai multi barbati, care nu mai aveau 15 ani, trecusera deci de 25, care mi-au spus ca nu prefera femeile foarte slabe, ci femeile cu forme. Sigur, exista zicala populara: ësti prea slaba, barbatul nu are pe ce pune mana". Pe de alta parte, studiile stiintifice arata cu adevarat ca barbatii din multe culturi prefera femeile cu corpul in forma de clepsidra, ca in reclama coca-cola. Acesti respondenti spun si la fel interpreteaza si antropologii si alti biologi, ca preferinta aceasta ar avea o legatura cu fertilitatea. Asta e alta discutie, nu stim daca chiar e vorba de fertilitate sau de altceva, dar lucrurile asa par sa fie, indiferent de motiv. Barbatii vor clepsidre, sticle de coca-cola, nu intotdeauna, gusturile oamenilor sunt diferite, dar asta ar fi ceea ce prefera mai des, oricum mai des decat manechinele slabanoage care beau doar apa plata cu lamaie, cum se spune.

Dar...de ce oare exista aceasta obsesie cu slabiciunea? Explicatiile feministe ar fi legate de controlul asupra corpului femeilor, din aceeasi categorie cu dreptul la avort, interdictiile femeilor de a se plimba cu bicicleta si altele asemenea. Barbatii vor femeile slabe, lipsite de forta, imbracate in mod incomod, cu fuste prea lungi, prea scurte, prea descoperite, prea acoperite, cu haine care le impiedica miscarile si le aduc discomfort. Fustele scurte predispun la o vigilenta continua, cine a purtat stie de ce. Pierre Bourdieu, in "Dominatia masculina" explica aceste lucruri, iar feministele scriu articole si bloguri multiple despre asta.

Ca barbatii vor ca femeile sa fie niste servitoare continue pentru ei, sa le serveasca toate necesitatile mentale, cele mai intime, cel mai obscure, e adevarat, Asta inseamna patriarhatul. Dar totusi, "scandurile", daca le ofera slabiciunea care ii face pe ei sa se simta puternici, le taie din atractia sexuala. Dar lucrurile ar putea fi un pic mai complicate. Sa ne uitam de cine e dominata lumea modei: de barbatii gay. Si barbatii gay nu prefera femeile, nu sunt atrasi de corpul femeilor, ca aia inseamna sa fii gay, nu? Dar le place arta, cum le-a placut intotdeauna, din Antichitate.

In Antichitatea greaca, corpul masculin era considerat idealul de frumusete. A durat pana cand un corp feminin a fost sculptat, acela al curtezanei Phryne, amanta lui Praxiteles. Femeia era extrem de bogata si influenta, cum erau curtezanele in acea epoca, dar se bucurau si de alte privilegii, cum ar fi fost libertatea de a vorbi si a se comporta natural cu barbatii. Dar in general, tot ce era feminin, inclusiv corpul, era considerat urat, dezgustator, inapt de a fi reprezentat in arta. Poveste clasica din patriarhat, sigur. Si sustinuta de structuri patriarhale, cum era scoala, adica gimnaziile (cuvant care vine de la gymnos, gol). Acelea erau locuri unde se educau tinerii nobili, unde invatau, dar si faceau sport, pentru libertate si comoditate, in costumul lui Adam. Acolo insa, ca in orice structura patriarhala in care autoritatea conteaza, erau si initiati in tainele sexualitatii gay, chiar de catre profesorii lor. Intr-adevar, simplu si tipic. Autoritatea care educa asa cum vrea, cei dominati se supun si perpetueaza sistemul. Sa uitam oare ca valorile minunate ale culturii noastre se bazeaza pe abuzuri, cum ar fi misoginia si pedofilia? Pedofilia nu e de cele mai multe ori gay, nici atunci, nici acum. Pedofilia are loc in familii, si fetele sunt victimele. Si atunci fetele din clasa sociala a acelor elevi erau maritate foarte tinere, inca jucandu-se cu papusile, Erau inculte si neducate, cum sa nu le dispretuiasca? Erau bune doar de prasila si de crescut copii, ascunse in gineceuri, ca nu cumva sa murdareasca rasa (nimic nou in patriarhat, nu?). E vorba insa doar de femeile din clasele dominante, de exemplu in Atena. Cam asa stateau lucrurile in democratia ateniana.

Deci, femeile erau ingrozitoare, inclusiv ingroziror de urate. Numai curajul unor artisti ulteriori a facut ca femeile, chiar nudurile lor, sa aiba un loc in arta. Si curios, prin intermediul femeilor care nu erau nici inculte, nici supuse, nici caste. Femeile reale, vii, s-ar putea spune- curtezanele.

La romani, de asemenea, corpul feminin era considerat urat, Femeile, asemenea chinezoaicelor care isi legau picioarele, foloseau fese pentru a-si aplatiza bustul. Femeile androgine erau oarecum acceptate estetic. Se poate spune acelasi lucru despre femeile slabe de acum? Sunt niste androgine acceptate de gay-i din moda, de barbatii hetero care inca se tem de feminintate, pe care o considera foarte vulgara?

Fac oare femeile toate acele eforturi de a fi slabe pentru a-si ascunde celulita, care nu e altceva decat fiziologie feminina, adica grasime depusa de catre femei? Pentru a-si ascunde nimic altceva decat feminitatea, in sensul de fiziologie feminina, de a se ascunde ca femei, pentru ca le e rusine sa fie femei? Omul e o specie la care exista putin dimorfism sexual, mai putin decat la alte primate inrudite. Dar exista dimorfismul sexual al cantitatii, proportiei si dispozitiei grasimii de rezerva. Iar barbatii intr-adevar prefera femeile plinute, cu forme, dar imaginea lor sociala depinde de fmeia de alaturi, care e bine sa nu fie vulgara, adica prea feminina. Femeile prea feminine, la modul naturale, sunt vulgare, ele sunt prostituate, servitoare, dar nu femei de societate.

Intreband barbatii de ce vor femei slabe, desi ei prefera femeile plinute, cu forme, mi s-a raspuns, printre altele ca femeile plinute sunt ieftine. Adica mai putin valorizate social, ele "cedeaza" mai usor (pentru ca sunt mai putin valorizate?), iar o femeie supla e scumpa. Deci femeia e accesoriu social. Dar oare nu cumva femeile plinute "'cedeaza" mai usor din cauza fiziologiei lor si a libertatii lor, a faptului ca nu sunt de vanzare, nu se se considera trofee? Alte studii arata ca femeile cu forme, de fapt cu corpul in forma de clepsidra, sunt mai inteligente, copiii lor sunt mai inteligenti, mai sanatoase, in plus simt si mai multa placere sexuala. Deci...femeile astea sunt mai libere si mai hedoniste pentru ca sunt mai inteligente. Sunt si mai sanatoase, au sanse mai mici de a dezvolta diabet.

Dar barbatii isi doresc mai adesea mai mult respectul altor barbati decat respectul femeilor. Sigur, nu intotdeauna, Femeile ok, care vand imagini apreciate social, sunt cele mai valoroase.

"Feminitatea", constructul social a ceea ce inseamna a fi femeie e ceva foarte criticat de feministe de la Simone de Beauvoir incoace. Si chiar inainte. Numai ca acea feminitate, care sta la baza a ceea ce numim "genul" feminin, diferit in diverse culturi si epoci, e nu ceva natural, ceva poate bazat pe natura intr-o oarecare masura, dar in orice caz, contra naturii de foarte multe ori. "devii femeie cum devii inginer"zice Simone de Beauvoir. Feminitatea inteleasa de barbati e definita de ei, e un ideal masculin care se opune biologiei, dorintelor, idealurilor feminine, sanselor reale de adaptare a unei femei, a fericirii ei. De la institutiile sociale, familie, scoala, justitie, politica, afaceri, pana la cultura si stiinta (sociobiologia, psihologia evolutionista) femeilor le e negata adevarata identitate impunandu-li-se una straina, construita de barbati- feminitatea patriarhala, Faptul de a arata suple se inscrie in acelasi registru de a adera la o imagine feminina impusa, negandu-ne feminitatea naturala pe care nu avem insa voie sa ne-o descoperim macar, dar inca sa ne-o manifestam. Femeile nu au voie sa se descopere si sa existe cu adevarat in patriarhat. Patriarhatul ne neaga identitatea, impunandu-ne niste masti stramte si dureroase.

Despre calitatea de a fi supla, despre eforturile si cat ocupa ea in viata femeilor, in alte articole. Ar trebui sa ne intrebam cata fericire, cate reacompense reale, si mai ales cata sanatate aduce slabiciunea din standardele actuale de frumusete. Un raspuns e intr-unul linkurile de mai jos. In celalalt sunt exemple incurajatoare despre femei care au actionat fara sa le pese de patriarhat. Si au ramas in istorie. La fel ca si curtezana Phryne, care a pozat goala in secolul IV i Ch, aratand ca si femeile pot fi...frumoase.

http://everydayfeminism.com/2015/04/being-thin-didnt-make-me-happy/
http://www.upworthy.com/in-2-minutes-6-of-the-most-amazing-women-from-history-youve-never-heard-of?c=ufb2
http://www.washingtonpost.com/blogs/wonkblog/wp/2015/04/27/the-disturbing-differences-in-what-men-want-in-their-wives-and-their-daughters/

Continue Reading

Patriarhatul in toata splendoarea in seriale turcesti

Cine ar fi crezut ca ma va auzi vreodata vorbind de o telenovela? Si inca turceasca? Dar aceasta telenovela, "Puterea destinului", nu mi-a atras atentia datorita actorilor deosebit de atragatori (asta e rostul telenovelelor, sa arate gospodinelor barbati atragatori cu care ele sa poata fantaza), peisajelor superbe din Anatolia, nici macar interesului lingvistic, ci prezentarii in forma pura, neculturalizata, necosmetizata, a patriarhatului.
Sigur, ca orice telenovela, are un fir epic intortocheat si ametitor, intriga simpla, o romanta siropoasa intre doi actori usor de retinut, ea- exotica si fina (cu numele de Sila, care te face sa te gandesti la un alt personaj, Silija, dintr-un roman de referinta finlandez, si la similiratile lingivistice), el - destul de european, dar cu niste trasaturi si un corp care te fac sa iti revizuiesti ateismul, mai ales cand apare sumar imbracat. "Exista Alah!" iti vine sa spui.  Dar cui ii pasa de aceasta intriga neplauzibila, de faptul ca personajul masculin principal, dincolo de aspectul fizic, pare mai mult un pretext? E un film in care decorul e viu, e personajul principal. Si decorul este patriahatul dur, salbatic, necizelat de umanism, de crestinism macar. Si acest personaj e real, auzim de victimele lui in fiecare zi. Crimele de onoare, femei ucise de soti sau de barbati din familia lor pentru ca au fugit de acasa, pentru ca nu s-au maritat cu cine li se-a impus.
As putea spune ca "Puterea destinului" e mai impresionant si raspunde la mai multe intrebari despre patriarhat, despre ce sunt oamenii in acest sistem decat un alt film, cult, despre crime de onoare si mentalitati similare din Turcia, "Straina" (Die Fremde). Pentru ca "Puterea destinului" prezinta pe larg tot felul de "traditii" patriarhale vechi de mii de ani, dar care inca se respecta in Anatolia. Daca te-ai intrebat cum pot fi niste oameni atat de idioti incat sa accepte asemenea ineptii, cum sunt unii atat de idioti incat sa le promoveze si sa le impuna, afli din "Puterea destinului". Eurocentristii, ametiti de cultura pop din Europa si de un umanism care se bazeaza pe orice, dar numai pe minimul cunostintelor despre natura umana, nu, ar putea sa isi reduca ignoranta si sovinismul.
Oamenii supusi unor asemenea traditii sunt oameni ca si noi, care simt ca si noi. In niciun caz nu accepta acele crime, nu le considera drepte si inteligente, dar nu au de ales. Oamenii, femei si barbati, sunt ucisi acolo, tocmai pentru ca nu accepta sa se casatoreasca la comanda, pentru ca au sentimente fata de alte persoane, sentimente reale care ii fac sa isi riste viata. Mai ales pe femei, dar nici barbatii nu sunt scuiti de acele "'datini". Patriarhatul este un sistem criminal, cum se vede bine in acest serial, impus de o minoritate, in decursul istoriei, cu mult timp in urma, si care se perpetueaza spre binele acelei minoritati, care oprima pe toata lumea. Dar asta se intampla mereu, in orice societate, din Antichitate incoace. Armele sunt mai subtile, mai fine, dar esenta e aceeasi.
Oamenii acolo apartin altor oameni, comunitatii. Casatoria, cum se cunoaste bine de catre istorici si sociologi, functioneaza ca o forma de schimb de bunuri. Daca te sustragi acestui schimb de bunuri, o patesti, incalci legea. A nu iti pune la bataie corpul in acest proces economic e un delict important in aceste societati. Oamenii sunt oameni, sufera, nu vor. Dar nu au de ales. Pentru ca acolo controlul asupra persoanei, ca vehicul al bunurilor este strict. Si legat de asta exista tot felul de aspecte, care mai de care mai bizare pentru noi, care le avem pe ale noastre, de care de asemenea nu suntem constienti.
Casatoriile sunt impuse, oamenii nu aleg cu cine sa se casatoreasca. Sentimentele lor nu conteaza.
Despre virginitate nu se spune nimic, dar se stie ca in aceste societati, femeile trebuie sa fie virgine, pentru a nu complica lucrurile. Cu alte cuvinte, a nu aduce straini, copii ai altor barbati in familia patriarhala, in care bunurile trec in patrimoniu (masculin, cum ii spune numele) si sunt transmise mai departe, tot pe linie masculina. Totul e reglementat, iar uterele femeilor sunt doar niste unelte care faciliteaza procesul economic. Sexualitatea nu conteaza. Probabil din cauza asta, la aceste culturi, cel mai adesea de crescatori de animale nomazi, dar care s-au impus si in fata agricultorilor, sexualitatea, care este si taboo, se incearca sa fie minimalizata prin circumcizii masculine, la cele mai multe, inclusiv la populatiile din Anatolia, de diferite etnii, dar si feminina, la multe astfel de populatii din Africa in special. Oamenii nu trebuie sa simta placere, sa faca prea mult caz de sexualitate dincolo de nasterea copiilor. De fapt, inainte de pornografie, care e opresiva, denaturanta, avandu-si originea in sclavie (porneia erau sclave in Grecia care practicau prostitutia, sigur, impusa), societatile in care femeile erau libere vorbeau despre sexualitate si contineau reprezentari sexuale. In Egiptul Antic asemenea reprezentari erau comune, fara a fi ofensatorare. Aceste societati patriarhale, cum sunt cele traditionale din Anatolia, demonizeaza sexualitatea, care nu conteaza aparent, pentru ei. Nu e de mrare ca legile legate de viol sunt cel putin inacceptabile din punctul de vedere occidental. Adica impunerea casatoriei victimei cu agresorul pare o crima, chiar e, dar acolo sexul este viol in toate cazurile, numai ca e viol consimtit de familiile victimelor. De necomentat ca legi similare erau si la noi, in Europa, unele s-au abrogat tarziu.
Tot legat de asta, exista traditia conform careia femeile vaduve trebuie sa se casatoreasca cu fratii sotului disparut. Motivele sunt lesne de inteles, ramanerea mostenirii in familie. E de fapt si o forma de protectie sociala, femeile vaduve au putine sanse de supravietuire intr-o societate atat de dura. Obiceiul exista si la populatii primitive. Aceasta e de fapt originea poliginiei, vaduva se casatoreste cu fratele sotului, care are alta sotie. Ea vine in casa lui, impreuna cu copiii ei. Adesea nu are relatii sexuale cu el, e doar tolerata. Totusi, acest obicei e mai acceptabil decat uciderea vaduvei, cum se practica in India, de unde vine obiceiul numit sati.
Sigur, si in acest caz, rezistenta oamenilor e imensa. Unii se sinucid si din cauza asta. Evitarea unui soi de incest li se pare naturala. Cum sa se casatoreasca practic cu sora/fratele lui/ei? Uneori sotul e minor. Daca despre miresele copii ni se vorbeste, despre aceasta situatie invesrsa putine lucruri stim, dar este prezenta din Antichitate. Se vorbeste de ea in Biblie. Acolo e mentionata razbunarea unui femei care nu a primit de sot cumnatul mai tanar, atunci cand acesta a crescut. Iar insusi Onan, de la numele caruia vine cuvantul "onanism" se afla intr-o astfel de situatie ingrata, si contrar datoriei sale de sot, nu a vrut sa-si insamanteze cumnata. Probabil acest obicei, intr-o lume in care se stia deja cum se fac copiii, a condus la stigmatizarea acestei practici. Sexul este pentru copii, nu placere. Asta e esenta patriarhatului, care se poate considera, din punct de vedere cultural, o mare injuratura.
Cele mai frumoase valori, sentimente, practici umane sunt devalorizate, demonizate, interzise. Aproape ca nu-ti vine sa crezi la ce poate ajunge mintea si (sub)cultura umana. Feminitatea, sensibilitatea, maternitatea, sentimentele umane inalte ca pasiunea, inclusiv sexuala, sunt considerate pacate, iar violul in scopul procrearii, crima, nefericirea sunt preamarite.
Ce fel de oameni sunt cei care impun si mentin aceste reguli? Sigur, foarte corupti. Ierarhiile impuse de ei sunt clare, dure. Salutul parinitlor, celor mai mari in clan este unul deosebit de umilitor, cu sarutarea mainii si plecaciuni adanci. Sefii clanurilor isi mentin in felul acesta surprematia, Nu au de ales, chiar daca sunt oameni, cei mai multi, la fel ca Hitler sau alti criminali occidentali, nu sunt psihopati. Dar daca ies din acest joc, daca incearca sa schimbe regulile, isi pierd toate privilegiile. La fel ca politicienii nostri. Poate ca Hitler nu era un monstru, dar daca nu ar fi facut razboiul, ar fi zburat de la putere. Bush, Obama, Basescu traiesc in alte timpuri, desi primii doi au aplicat reteta razboiului. Oamenii ar simti similar,politicienii nostri ar face crime, iar oameii obisnuiti ar trai liberi si ar cauta feircirea in societatile patriarhale dure, unde, contrat legendelor, nu exista musulmani fanatici de dragul religiei si atat, sau daca exista, nu sunt numai asta. Exista oameni care doar vor sa supravietuiasca, sa aiba o felie mica sau mare de resurse economice si de putere simbolica. Sociologi ca Pierre Bourdieu ar explica mult mai bine situatia. Sigur, nu putem cere de la acesti oameni, sefii de clan, moralitate inalta. Ei sunt cei care mentin inapoierea crunta, cum se intampla in Afganistan. Dar sefii fac asta pretutindeni, atat cat pot.
In concluzie, cam asta e patriarhatul nostru cel de toate zilele. Un sistem criminal, corupt, impus de niste criminali (asemenarea cu mafia e frapanta). Are si un discurs, o poveste, o legenda, o religie sau mai multe. Imi aduc aminte ca la istrorie invatam ca societatile antice din Orientul Antic, din Egipt pana in India, aveau ramasite "primitive". Da, probabil. Dar se stie ca erau mult mai sofisticate, cu idei mai libere, variate, filosofie mai profunda. S-ar putea spune ca de exemplu, cultura indiana seamana cu cele din Europa antica, greaca si romana, dar e mai elitista. Am putea spune ca aceste culturi au mai multe ramasite matriarhale, din culturi mai vechi, sau macar elemente culturale mai vechi. Sa ne gandim la "Epopeea lui Ghilgames" despre care am mai vorbit. Probabil oamenii din culturile din Mesopotamia de azi, unde ISIS isi face veacul acum, stiau mult mai multe despre femei, despre sexualitate feminina, despre dorintele femeilor decat noi azi. Contrar a ceea ce ne place sa credem, patriarhatul a inregistrat o victorie mai completa in Europa Antica, in societatile pe baza carora s-a construit Occidentul decat in alte zone. Dar nu patriarhatul a facut Occidentul ce e azi.
Dar despre asta intr-un articol urmator.


http://feministcurrent.com/11133/of-course-men-want-children-more-than-women-do/

Continue Reading

Reportaj adecvat de 8 Martie

Iata,  in sfarsit, un reportaj adecvat de 8 Martie, realizat de o feminista radicala, Laura Craciun. In patriarhat, vietile femeilor sunt furate, lumea le e ostila, ele trebuie sa se apere de stat, de toate institutiile create pentru a le fura viata, energia, timpul. Femeile sunt sclave, adica sunt puse la munca fara a fi recompensate la modul material si social. Ele desfasoara in gospodarie munca fortata, neremunerata, doar pentru ca sunt femei. Patriarhatul, cum am mai spus si cu alte ocazii, este mai rau decat comunismul, care macar crea o idee vaga de egalitate, e drept, falsa. Comunismul dadea teoretic sanse. Patriarhatul poate fi comparat cu fascismul, pentru ca nu da nicio sansa indivizilor nascuti de un anumit sex, cum fascismul nu dadea nicio sansa indivizilor nascuti de o anumita etnie. Dar de fapt aceste doua sisteme sunt inrudite. Patriarhatul, modul de gandire patriarhal, a dus la fascism.

Munca femeilor in gospodarie, adica munca fortata, este o forma de sclavie, intolerabila in liberalism. Femeile produc mai mult decat barbatii in toate culturile, dar sunt platite, recompensate mai prost decat ei tot in toate. Cu cat produc mai mult in raport cu barbatii, cu atat sunt mai prost recompensate. Sunt studii economice care arata ca munca femeilor are o cota enorma din PIB-ul mondial, dar e neremunerata. Mai avem tupeul sa spunem ca sclavia s-a desfiintat?

Acest reportaj incearca sa sensibilizeze opinia publica asupra acestei nedreptati imense, care din pacate, nu e pedepsita legal.

Reportaj: Laura Crăciun
Imagine și montaj: Cornelia Năescu.

https://www.youtube.com/watch?v=7IspeqRGLU0&feature=youtu.be&app=desktop

Continue Reading

Totul despre sex

Imi aduc aminte de un serial "Doctor Quinn, medicine woman". La un moment dat, un pusti preadolescent voia sa stie lucruri inedite despre femei. Ce e cu ele, ce le face deosebite de barbati? Cand ajunge la proprietarul bordelului, acesta, un betiv imoral, vulgar si slinos, ii zambeste atoatestiutor, si ii spune: "Ai vazut vreo femeie goala?" Chiar si pentru pusti, asa ceva nu era un secret. "Atata stiu si eu!" marturiseste pestele orasului.

Intr-un fel sau altul, cam asa suntem toti, ca pestele dintr-un orasel american din secolul al XIX-lea. Nu stim mare lucru despre sex, despre relatii, chiar daca ne numim sexologi sau terapeuti de cuplu. Si aici nu e vorba doar de fiziologie, Desi daca ne gandim ca mecanismul erectiei, cu inundarea cu sange a unor vase, mediata nervos, este cunoscut abia din anii '90, cand un cercetator si-a provocat singur o erectie cu substante psihotrope la o conferinta, se vede cat de putin stim. Date anatomice mai detaliate despre clitoris sunt inca si mai recente.

Problema e ca ne scaldam in minciuna. Si aici nu e vorba doar de legende absurde, ca acelea in care vrajitorele erau arse pe rug pentru ca au vazut penisul diavolului. Sau despre sexualitatea incredibila a oamenilor din alte culturi si grupuri etnice, cum ar fi evreii, considerati obsedati sexual si promiscui, sau africanii extrem de dotati si violatori inraiti. Mintim si despre noi insine, despre oricine, despre sex si relatii.

Sexul vinde, se spune. Sexul e exagerat, supralicitat, se creaza rolurile de gen, exagerbate uneori de media, in scop comercial, exploatate de patriarhat. Diferentele dintre sexe, cel mai adesea ireale, sunt exagerate, se creaza stereotipuri care nu au cel mai adesea, nicio legatura cu realitatea. Toti oamenii sunt incadrati intr-unul dintre cele doua sexe, pentru ca, asa cum spune Ann Fausto-Sterling, bioloaga, autoarea cartii "Sexying the body", societatea are nevoie de doua sexe, pentru economie, justitie, roluri sociale. Pe altarul acestei necesitati sunt sacrificati copiii intersex (adica hermafroditi), mutilati genital inainte de a alege ei, tratati cu hormoni apoi, cu succes cel putin indoielnic de a li se crea o identitate sexuala, dar in mod sigur probleme de sanatate si psihologice.

Miscarea transgender (transsexualii) reprezinta o alta fateta a acestei viziuni inguste a sexului si sexualitatii. Sistemul medical profita de dualitatea sexelor, iar unii dintre transgenderi sunt "ajutati" de terapeuti "sa-si descopere" identitatea sexuala in copilarie. Adica li se servesc niste roluri de gen rigide, nerealiste, iar ei nu se pot adapta unor cerinte absurde, probabil mai au si alte probleme de adaptare la lumea halucinanta din jurul lor, si gata, evrika, descopera sursa tuturor problemelor lor. Fara discutie, oameni transsexuali, transgender exista de cand lumea, alte culturi, unele traditionale, de vanatori-culegatori, altele antice, cum ar fi unele din India, recunosc existenta acestor oameni, desi nu si drepturile egale pentru ei. Viziunea despre sex a acestor culturi e uneori mai complexa si mai realista decat a noastra. Sigur ca exista si lesbiene, si homosexuali, au existat dintotdeauna, dar nu sunt numai ei "deviatia" (urasc acest cuvant) de la norma celor doua sexe. In primul rand ea e o deviatie. Pentru ca rolurile de gen, diferite in diverse culturi si epoci, sunt sursa de stress, frustrare, neimplinire.

Insasi heterosexualitatea afisata ar fi o minciuna. Cand vad femei elegante, stralucitoare, cu barbati neatragatori, brutali, clar needucati, langa ele, te intreb oare ce au in comun cu ei. Nimic. Sunt ele atrase sexual de ei? Ce gandesc si ce simt cand fac sex cu ei?

Daca admitem ca o femeie are nevoie de stimuli vizuali mai puternici decat un barbat ca sa se excite sexual, in mod clar acei barbati nu reusesc acest lucru, ci contrariul. Poate de aceea telenovele, are abunda in barbati atragatori, au atata succes. Pe de alta parte, cultura nu incurajeaza frumusetea masculina, deci practic femeile sunt condamnate la a nu fi excitate si satisfacute sexual de partenerii lor. Acest lucru pare logic luand in seama datele de mai sus. Imi aduc aminte de raspunsul unei pictorite cand am intrebat-o de ce nu il picteaza pe sotul ei. A spus ca barbatii nu sunt atragatori, nu sunt frumosi, nu ii trezesc sentimente estetice. Stai, si atunci de ce te-ai maritat?

Revenind, ce gandesc si simt femeile cand fac sex cu barbatii lor, neatragatori pentru ele? Repulsie? Asta explica unele dureri de cap. Dar mai e o solutie, Orice poate fi erotizat, cum bine stiu feministele. Unele se opun studiului placerii sexuale feminine, preferintelor lor sexuale, din simplul motiv ca orice, inclusiv tratamentele degradante, violenta, poate fi erotizat. Femeile se pot excita la lucruri foarte ciudate, suplinind, as zice eu, lipsa de stimuli sexuali naturali de care sufera partenerii lor.

Dar mai e ceva. Barbatii ar fi, conform unor studii, cam in procent de 10%, homosexuali. Probabil difera in functie de grupul etnic, ca si intersexualitatea. Femeile sunt intr-o proportie mai mare bisexuale, daca nu lesbiene. Preferintele lor sexuale sunt mai laxe, Multe sunt heterosexuale, devin lesbiene, revin etc. Asta le face pe unele feministe radicale sa considere ca femeile pot fi toate lesbiene, daca vor. Nu as sti sa raspund la aceasta intrebare. Dar e clar ca majoritatea femeilor sunt mai atragatoare sexual decat vecinul de alaturi, cum se spune. Feministele, multe bazandu-se pe propriile experiente din adolescenta, tinerete, dar nu numai, vorbesc de faptul ca femeile sunt impinse spre heterosexualitatea care de multe ori le repugna, din motive sociale si materiale, Dar ele sunt nascute lesbiene, le place femeile, care reprezinta, cum si Freud zice, prima lor dragoste. Dar femeile nu ofera si privilegiile pe care barbatii le au in patriarhat, adica acces la bani, o viata mai facila. Ar fi interesat insa sa intrebam femeile daca ar fi bogate s-ar mai fi maritat sau ar mai ramane maritate cu partenerii lor. Oare ce procent ar raspunde afirmativ?

Si tot privind femeile elegante, stralucitoare, nu ne putem gandi la un barbat: Narcis, care privind in oglinda lacului, s-a indragostit de propriul nud. Nu cumva si narcisismul, tot o forma de lesbianism in cazul lor, e orientarea sexuala reala a multor femei? Cred ca se simt mai implinite sexual cand se privesc in oglinda decat atunci cand fac sex cu partenerii lor burtosi, parosi, transpirati.

Cam atat despre heterosexualitatea feminina. Trecem si la barbati. Nu e niciun secret interesul lor pentru femei tinere, slabe, fine, naive, submisive. Asta sa fie heterosexualitatea? Astea sa fie femeile standard? Ce au aceste femei special? Sunt accesibile, sigure. Vulnerabilitatea lor le face victime ale heterosexualitatii. Barbatul care le priveste, umile, ametite, naive sexual sau cu sexualitate pe care nu sunt stapane, se simte puternic, sigur pe propria sexualitate, de fapt pe propriul acces la acea femeie. Chiar daca acest acces inseamna nu alegerea ei, ci sclavia sau negarea propriei identitati. Barbatii alearga dupa femei tinere si frumoase (in ce fel tinere, in ce fel frumoase?) nu pentru fertilitate, cum sustin unii psihologi evolutionisti, ci pentru accesibilitate, siguranta. Pentru linistea lor. Fetitele maritate cu forta in unele culturi patriarhale nu sunt inca fertile adesea, dar sunt sigure.

Cu alte cuvinte, barbatii, poate cei mai multi, sunt niste pedofili sadici atrasi de femei neajutorate. Dominarea lor reprezinta relaxarea masculina. Si atunci putem vorbi de heterosexualitate? Astea sunt femeile standard? Da, exista si heterosexualitate masculina, Exista barbati atrasi de femei inteligente, puternice, interesante, stapane pe propria viata si sexualitate. Au existat intotdeauna. Curtezanele Antichitatii asa erau, si se spune ca erau fabulos de bogate. Acest gen de femei avea cautare chiar si dupa Renastere, are si acum, dar barbatii care le prefera si le descopera sunt rari. Dezinteresul pentru ele reflecta si factori culturi, existenta unei culturi de masa, in care nu gusturile persoanelor sofisticate, inclinate spre filosofie, sunt reprezentate cel mai bine.

Heterosexualitatea reala e semn de forta de caracter masculina. Dar in general se poate spune ca heterosexualtiatea nu exista, e un mit, un inorog alb, in cel mai bun caz, o floare foarte rara.

Sexualitatea umana e cel mai mare mister. Dar ea e orice altceva decat se spune oficial.

Majoritatea femeilor sunt in realitate narcisiste sau lesbiene, cel mult indiferente fata de sex, majoritatea barbatilor sunt niste pedofili sadici. In realitate femeile nu vor barbatii pe care ii au, nu vor sa stea cu ei, nu vor sa se marite cu ei. Daca femeile nu sunt foarte frumoase, foarte de succes, nu au acces la barbatii cu care in mod normal o femeie ar vrea sa se culce. Ci la barbatii pe care nu-i vrea nimeni. Sigur ca nici ea. Vedem bine ce preferintele au femeile cand pot alege daca ne uitam la Madonna sau alte femei bogate si libere sexual.

Totul e o farsa sociala. De ce se ascunde acest lucru? Din cauza patriarhatului. barbatii au interes ca femeile sa se marite, inclusiv cele frumoase si vulnerabile. Bau-bau-ul prostitutiei, al violentei legate de prostitutie vine tot de acolo. Femeile, chiar acum, cand au mai multe sanse de a fi independente, trebuie sa fie indreptate spre relatii clasice, monogame. Patriarhatul este sistemul care rezolva problemele economice, sociale si sexuale ale barbatilor. Barbatii au interes sa stea cu femeile, sa beneficieze de munca lor domestica, de serviciilor lor sexuale si reproductive. E ciudat ca in unele tari prostitutia e incriminata, interzisa, cand societatea patriarhala o impune femeilor in cadrul pe care il vrea ea. Feministele sunt atat de urate pentru ca stiu si spun aceste adevaruri. Pentru ca fac femeile mai scumpe, le valorizeaza. Iar devalorizarea femeilor, taierea sanselor lor la reusita personala, e cheia catre orientarea lor spre colacul de salvare (oare?) numit relatie standard monogama. Daca femeile ar realiza acest lucru, macar s-ar vinde mult mai scump, ar cere mult mai mult de la relatiile lor, in care ele isi sacrifica propria sexualitate.

Cateva date despre relatii, despre artificialitatea lor si minciunile cu care sunt mentinute exista intr-unul din linkuri, In al doilea e un articol despre clitoris, un organ minunat al placerii sexuale feminine pe care putine femei, din cauza conditiilor de mai sus, reusesc s-o descopere si s-o traiasca la potential. Clitorisul este organul inutil in patriarhat, care in unele culturi se excizeaza, tocmai pentru ca femeile sa-si piarda si aceasta urma de independenta. Dar intr-un fel sau altul, culturile patriarhale excizeaza, macar simbolic clitorisul si leaga picioarele femeilor, asa cum o faceau chinezii odinioara.

http://www.alternet.org/sex-amp-relationships/how-new-monogamy-keeping-relationships-together
http://blog.museumofsex.com/the-internal-clitoris/

Continue Reading