Patriarhatul in toata splendoarea in seriale turcesti

Cine ar fi crezut ca ma va auzi vreodata vorbind de o telenovela? Si inca turceasca? Dar aceasta telenovela, "Puterea destinului", nu mi-a atras atentia datorita actorilor deosebit de atragatori (asta e rostul telenovelelor, sa arate gospodinelor barbati atragatori cu care ele sa poata fantaza), peisajelor superbe din Anatolia, nici macar interesului lingvistic, ci prezentarii in forma pura, neculturalizata, necosmetizata, a patriarhatului.
Sigur, ca orice telenovela, are un fir epic intortocheat si ametitor, intriga simpla, o romanta siropoasa intre doi actori usor de retinut, ea- exotica si fina (cu numele de Sila, care te face sa te gandesti la un alt personaj, Silija, dintr-un roman de referinta finlandez, si la similiratile lingivistice), el - destul de european, dar cu niste trasaturi si un corp care te fac sa iti revizuiesti ateismul, mai ales cand apare sumar imbracat. "Exista Alah!" iti vine sa spui.  Dar cui ii pasa de aceasta intriga neplauzibila, de faptul ca personajul masculin principal, dincolo de aspectul fizic, pare mai mult un pretext? E un film in care decorul e viu, e personajul principal. Si decorul este patriahatul dur, salbatic, necizelat de umanism, de crestinism macar. Si acest personaj e real, auzim de victimele lui in fiecare zi. Crimele de onoare, femei ucise de soti sau de barbati din familia lor pentru ca au fugit de acasa, pentru ca nu s-au maritat cu cine li se-a impus.
As putea spune ca "Puterea destinului" e mai impresionant si raspunde la mai multe intrebari despre patriarhat, despre ce sunt oamenii in acest sistem decat un alt film, cult, despre crime de onoare si mentalitati similare din Turcia, "Straina" (Die Fremde). Pentru ca "Puterea destinului" prezinta pe larg tot felul de "traditii" patriarhale vechi de mii de ani, dar care inca se respecta in Anatolia. Daca te-ai intrebat cum pot fi niste oameni atat de idioti incat sa accepte asemenea ineptii, cum sunt unii atat de idioti incat sa le promoveze si sa le impuna, afli din "Puterea destinului". Eurocentristii, ametiti de cultura pop din Europa si de un umanism care se bazeaza pe orice, dar numai pe minimul cunostintelor despre natura umana, nu, ar putea sa isi reduca ignoranta si sovinismul.
Oamenii supusi unor asemenea traditii sunt oameni ca si noi, care simt ca si noi. In niciun caz nu accepta acele crime, nu le considera drepte si inteligente, dar nu au de ales. Oamenii, femei si barbati, sunt ucisi acolo, tocmai pentru ca nu accepta sa se casatoreasca la comanda, pentru ca au sentimente fata de alte persoane, sentimente reale care ii fac sa isi riste viata. Mai ales pe femei, dar nici barbatii nu sunt scuiti de acele "'datini". Patriarhatul este un sistem criminal, cum se vede bine in acest serial, impus de o minoritate, in decursul istoriei, cu mult timp in urma, si care se perpetueaza spre binele acelei minoritati, care oprima pe toata lumea. Dar asta se intampla mereu, in orice societate, din Antichitate incoace. Armele sunt mai subtile, mai fine, dar esenta e aceeasi.
Oamenii acolo apartin altor oameni, comunitatii. Casatoria, cum se cunoaste bine de catre istorici si sociologi, functioneaza ca o forma de schimb de bunuri. Daca te sustragi acestui schimb de bunuri, o patesti, incalci legea. A nu iti pune la bataie corpul in acest proces economic e un delict important in aceste societati. Oamenii sunt oameni, sufera, nu vor. Dar nu au de ales. Pentru ca acolo controlul asupra persoanei, ca vehicul al bunurilor este strict. Si legat de asta exista tot felul de aspecte, care mai de care mai bizare pentru noi, care le avem pe ale noastre, de care de asemenea nu suntem constienti.
Casatoriile sunt impuse, oamenii nu aleg cu cine sa se casatoreasca. Sentimentele lor nu conteaza.
Despre virginitate nu se spune nimic, dar se stie ca in aceste societati, femeile trebuie sa fie virgine, pentru a nu complica lucrurile. Cu alte cuvinte, a nu aduce straini, copii ai altor barbati in familia patriarhala, in care bunurile trec in patrimoniu (masculin, cum ii spune numele) si sunt transmise mai departe, tot pe linie masculina. Totul e reglementat, iar uterele femeilor sunt doar niste unelte care faciliteaza procesul economic. Sexualitatea nu conteaza. Probabil din cauza asta, la aceste culturi, cel mai adesea de crescatori de animale nomazi, dar care s-au impus si in fata agricultorilor, sexualitatea, care este si taboo, se incearca sa fie minimalizata prin circumcizii masculine, la cele mai multe, inclusiv la populatiile din Anatolia, de diferite etnii, dar si feminina, la multe astfel de populatii din Africa in special. Oamenii nu trebuie sa simta placere, sa faca prea mult caz de sexualitate dincolo de nasterea copiilor. De fapt, inainte de pornografie, care e opresiva, denaturanta, avandu-si originea in sclavie (porneia erau sclave in Grecia care practicau prostitutia, sigur, impusa), societatile in care femeile erau libere vorbeau despre sexualitate si contineau reprezentari sexuale. In Egiptul Antic asemenea reprezentari erau comune, fara a fi ofensatorare. Aceste societati patriarhale, cum sunt cele traditionale din Anatolia, demonizeaza sexualitatea, care nu conteaza aparent, pentru ei. Nu e de mrare ca legile legate de viol sunt cel putin inacceptabile din punctul de vedere occidental. Adica impunerea casatoriei victimei cu agresorul pare o crima, chiar e, dar acolo sexul este viol in toate cazurile, numai ca e viol consimtit de familiile victimelor. De necomentat ca legi similare erau si la noi, in Europa, unele s-au abrogat tarziu.
Tot legat de asta, exista traditia conform careia femeile vaduve trebuie sa se casatoreasca cu fratii sotului disparut. Motivele sunt lesne de inteles, ramanerea mostenirii in familie. E de fapt si o forma de protectie sociala, femeile vaduve au putine sanse de supravietuire intr-o societate atat de dura. Obiceiul exista si la populatii primitive. Aceasta e de fapt originea poliginiei, vaduva se casatoreste cu fratele sotului, care are alta sotie. Ea vine in casa lui, impreuna cu copiii ei. Adesea nu are relatii sexuale cu el, e doar tolerata. Totusi, acest obicei e mai acceptabil decat uciderea vaduvei, cum se practica in India, de unde vine obiceiul numit sati.
Sigur, si in acest caz, rezistenta oamenilor e imensa. Unii se sinucid si din cauza asta. Evitarea unui soi de incest li se pare naturala. Cum sa se casatoreasca practic cu sora/fratele lui/ei? Uneori sotul e minor. Daca despre miresele copii ni se vorbeste, despre aceasta situatie invesrsa putine lucruri stim, dar este prezenta din Antichitate. Se vorbeste de ea in Biblie. Acolo e mentionata razbunarea unui femei care nu a primit de sot cumnatul mai tanar, atunci cand acesta a crescut. Iar insusi Onan, de la numele caruia vine cuvantul "onanism" se afla intr-o astfel de situatie ingrata, si contrar datoriei sale de sot, nu a vrut sa-si insamanteze cumnata. Probabil acest obicei, intr-o lume in care se stia deja cum se fac copiii, a condus la stigmatizarea acestei practici. Sexul este pentru copii, nu placere. Asta e esenta patriarhatului, care se poate considera, din punct de vedere cultural, o mare injuratura.
Cele mai frumoase valori, sentimente, practici umane sunt devalorizate, demonizate, interzise. Aproape ca nu-ti vine sa crezi la ce poate ajunge mintea si (sub)cultura umana. Feminitatea, sensibilitatea, maternitatea, sentimentele umane inalte ca pasiunea, inclusiv sexuala, sunt considerate pacate, iar violul in scopul procrearii, crima, nefericirea sunt preamarite.
Ce fel de oameni sunt cei care impun si mentin aceste reguli? Sigur, foarte corupti. Ierarhiile impuse de ei sunt clare, dure. Salutul parinitlor, celor mai mari in clan este unul deosebit de umilitor, cu sarutarea mainii si plecaciuni adanci. Sefii clanurilor isi mentin in felul acesta surprematia, Nu au de ales, chiar daca sunt oameni, cei mai multi, la fel ca Hitler sau alti criminali occidentali, nu sunt psihopati. Dar daca ies din acest joc, daca incearca sa schimbe regulile, isi pierd toate privilegiile. La fel ca politicienii nostri. Poate ca Hitler nu era un monstru, dar daca nu ar fi facut razboiul, ar fi zburat de la putere. Bush, Obama, Basescu traiesc in alte timpuri, desi primii doi au aplicat reteta razboiului. Oamenii ar simti similar,politicienii nostri ar face crime, iar oameii obisnuiti ar trai liberi si ar cauta feircirea in societatile patriarhale dure, unde, contrat legendelor, nu exista musulmani fanatici de dragul religiei si atat, sau daca exista, nu sunt numai asta. Exista oameni care doar vor sa supravietuiasca, sa aiba o felie mica sau mare de resurse economice si de putere simbolica. Sociologi ca Pierre Bourdieu ar explica mult mai bine situatia. Sigur, nu putem cere de la acesti oameni, sefii de clan, moralitate inalta. Ei sunt cei care mentin inapoierea crunta, cum se intampla in Afganistan. Dar sefii fac asta pretutindeni, atat cat pot.
In concluzie, cam asta e patriarhatul nostru cel de toate zilele. Un sistem criminal, corupt, impus de niste criminali (asemenarea cu mafia e frapanta). Are si un discurs, o poveste, o legenda, o religie sau mai multe. Imi aduc aminte ca la istrorie invatam ca societatile antice din Orientul Antic, din Egipt pana in India, aveau ramasite "primitive". Da, probabil. Dar se stie ca erau mult mai sofisticate, cu idei mai libere, variate, filosofie mai profunda. S-ar putea spune ca de exemplu, cultura indiana seamana cu cele din Europa antica, greaca si romana, dar e mai elitista. Am putea spune ca aceste culturi au mai multe ramasite matriarhale, din culturi mai vechi, sau macar elemente culturale mai vechi. Sa ne gandim la "Epopeea lui Ghilgames" despre care am mai vorbit. Probabil oamenii din culturile din Mesopotamia de azi, unde ISIS isi face veacul acum, stiau mult mai multe despre femei, despre sexualitate feminina, despre dorintele femeilor decat noi azi. Contrar a ceea ce ne place sa credem, patriarhatul a inregistrat o victorie mai completa in Europa Antica, in societatile pe baza carora s-a construit Occidentul decat in alte zone. Dar nu patriarhatul a facut Occidentul ce e azi.
Dar despre asta intr-un articol urmator.


http://feministcurrent.com/11133/of-course-men-want-children-more-than-women-do/