In ultimul timp, determinismul in biologie face ravagii, am putea spune. Sentimentele si dorintele patriarhale plutesc in aer, sunt respirate de barbati. Cand cei care au acces la putere si mai ales la puterea de a se exprima si a influenta masele cu asta, isi imbraca dorintele si aspiratiile patriarhale in concepte filosofice, politice, mai nou, stiintifice, si astfel status-quo-ul e mentinut prin mijloace variate de la epoca la epoca. De multe ori ma intrebam cum ar fi fost scrierile sacre daca ar fi fost scrise de femei. Ce instructiuni le-ar fi dat femeilor pentru a se purta cum trebuie cu barbatii?
Acum e la moda genetica si evolutia darwinista, sigur, cu paradigmele sociobiologice, care stralucesc prin lipsa lor de perdea cand e vorba de rolurile de gen, al caror rol mistic este acela de perpetuare a genelor, a speciei. E ceva mai plin de mister, de sens, decat religia. E dictatura naturii, a legilor ei, care le depasesc azi pe cele ale lui Dumnezeu. Dar sa nu ne facem griji. Daca pana la urma, si sper ca urma asta sa fie aproape, se va da de pamant cu toate aceste anecdote si bancuri spuse in limbaj stiintific, sentimentele patriarhale, atat de adanc inradacinate, vor gasi altceva de care sa se agate si sa infloreasca. Singura solutie e, zic eu, schimbarea radicala a conceptiilor despre sex, cu reconsiderarea dura a feminintatii, in sensul valorizarii ei maxime.
"Mostenirea lui Liberace", un film despre pianistul gay Liberace, cu Michael Douglas si Matt Damon in rolurile principale, ilustreaza clar ce inseamna de fapt roluri de gen. Relatiile dupa modelul patriarhal sunt la fel si cand sunt implicate persoane de acelasi sex. In acest film descoperim pattern-uri intalnite in relatiile abuzive, in general intre persoane de sexe diferite. Acelasi mod de a-i distruge partenerului personalitatea, de a-l izola, de a-i reduce drepturile (tu ai voie sa-l inseli, el, nu), de a dicta in relatie, chiar de a modifica fizic acea persoana, exista in relatiile homosexuale. Liberace ii cere partenerului sa-si faca operatii estetice pentru a semana cu ele. Acesta din urma isi pierde pana si propria fata. Diferenta de varsta, si chiar usurinta cu care te debarasezi de cineva cand nu-ti mai place, totul e la fel. Controlul material nu lipseste. Partenerul lui Liberace traia in lux, dar nu avea bani pe mana. Relatiile abuzive sunt relatii abuzive. Nu degeaba se vorbeste de roluri de gen, diferite de sex, acest film ne demonstreaza asta cu varf si indesat.
Da, numai ca in patriarhat se desemneaza astfel de oameni de la inceput, e mai rau decat comunismul, e ca fascismul, nu ai nicio sansa daca te-ai nascut asa. In comunism existau taberele de reeducare, lagarele, ti se oferea o sansa, oricat de macabra ar fi fost. Macar puteai sa-ti faci lobotomie sociala sa devii membru al clasei muncitoare. Dar in patriarhat nu poti decat sa-ti faci operatie de schimbare de sex. In fascism ce poti sa faci? Pana la urma, da, e mai rau. E mai rau si decat inchizitia, macar puteai sa te crestinezi daca erai evreu.
Patriarhatul e numai despre oamenii slabi care pot fi exploatati. . E cultura fortei si a brutalitatii etalarii fortei, a amenintarii cu forta! Cultura razboiului, a prizonierilor de razboi, a sclavilor invinsi, a violului. Pretextele sunt bine puse la punct. Atat!
Acum e la moda genetica si evolutia darwinista, sigur, cu paradigmele sociobiologice, care stralucesc prin lipsa lor de perdea cand e vorba de rolurile de gen, al caror rol mistic este acela de perpetuare a genelor, a speciei. E ceva mai plin de mister, de sens, decat religia. E dictatura naturii, a legilor ei, care le depasesc azi pe cele ale lui Dumnezeu. Dar sa nu ne facem griji. Daca pana la urma, si sper ca urma asta sa fie aproape, se va da de pamant cu toate aceste anecdote si bancuri spuse in limbaj stiintific, sentimentele patriarhale, atat de adanc inradacinate, vor gasi altceva de care sa se agate si sa infloreasca. Singura solutie e, zic eu, schimbarea radicala a conceptiilor despre sex, cu reconsiderarea dura a feminintatii, in sensul valorizarii ei maxime.
"Mostenirea lui Liberace", un film despre pianistul gay Liberace, cu Michael Douglas si Matt Damon in rolurile principale, ilustreaza clar ce inseamna de fapt roluri de gen. Relatiile dupa modelul patriarhal sunt la fel si cand sunt implicate persoane de acelasi sex. In acest film descoperim pattern-uri intalnite in relatiile abuzive, in general intre persoane de sexe diferite. Acelasi mod de a-i distruge partenerului personalitatea, de a-l izola, de a-i reduce drepturile (tu ai voie sa-l inseli, el, nu), de a dicta in relatie, chiar de a modifica fizic acea persoana, exista in relatiile homosexuale. Liberace ii cere partenerului sa-si faca operatii estetice pentru a semana cu ele. Acesta din urma isi pierde pana si propria fata. Diferenta de varsta, si chiar usurinta cu care te debarasezi de cineva cand nu-ti mai place, totul e la fel. Controlul material nu lipseste. Partenerul lui Liberace traia in lux, dar nu avea bani pe mana. Relatiile abuzive sunt relatii abuzive. Nu degeaba se vorbeste de roluri de gen, diferite de sex, acest film ne demonstreaza asta cu varf si indesat.
Da, numai ca in patriarhat se desemneaza astfel de oameni de la inceput, e mai rau decat comunismul, e ca fascismul, nu ai nicio sansa daca te-ai nascut asa. In comunism existau taberele de reeducare, lagarele, ti se oferea o sansa, oricat de macabra ar fi fost. Macar puteai sa-ti faci lobotomie sociala sa devii membru al clasei muncitoare. Dar in patriarhat nu poti decat sa-ti faci operatie de schimbare de sex. In fascism ce poti sa faci? Pana la urma, da, e mai rau. E mai rau si decat inchizitia, macar puteai sa te crestinezi daca erai evreu.
Patriarhatul e numai despre oamenii slabi care pot fi exploatati. . E cultura fortei si a brutalitatii etalarii fortei, a amenintarii cu forta! Cultura razboiului, a prizonierilor de razboi, a sclavilor invinsi, a violului. Pretextele sunt bine puse la punct. Atat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu