Cele mai multe despre natura umana se afla de la oamenii cei mai diferiti. Asta spunea Nietzsche, adaugand ca e ceva extrem de dureros. Asa s-ar putea spune ca si cele mai multe lucruri despre natura umana, despre om ca fiinta sociola, zoon politikon, afli prin contactul cu cele mai diferite culturi. Multe raspunsuri despre lume, dar si despre lumea ta, apar din confruntarea altor culturi. Si culturile cele mai vechi, primordiale umane, s-ar putea spune, sunt in Africa.
Toti venim de acolo, mai devreme sau mai tarziu, stramosii nostri au migrat de acolo. Multe raspunsuri despre om, despre evolutia umana, despre evolutia societatii omenesti, sunt acolo. Daca bani si resurse pentru a calatori in Africa neagra au putini dintre noi, carti despre aceasta parte de lume putem citi cu totii. Cartile scrise de antropologi, etnologi, lingvisti, sunt putin accesibile, dar cartile scrise de calatori mai putin avizati, sunt atat accesibile, dar uneori pline de inocenta data de lipsa prejudecatilor stiintifice, culturale.
Toti venim de acolo, mai devreme sau mai tarziu, stramosii nostri au migrat de acolo. Multe raspunsuri despre om, despre evolutia umana, despre evolutia societatii omenesti, sunt acolo. Daca bani si resurse pentru a calatori in Africa neagra au putini dintre noi, carti despre aceasta parte de lume putem citi cu totii. Cartile scrise de antropologi, etnologi, lingvisti, sunt putin accesibile, dar cartile scrise de calatori mai putin avizati, sunt atat accesibile, dar uneori pline de inocenta data de lipsa prejudecatilor stiintifice, culturale.
In acest sens, cartea Corinnei Hoffman, "Indragostita de-un masai" ("Die weisse Massai" in original) este delicioasa. Corinne, o tanara femeie de afaceri elvetiana, fara multa cultura si educatie universitara, in urma unei excursii in Kenya, impreuna cu partenerul ei, se indragosteste de un frumos razboinic Masai. In ciuda tuturor avertizarilor, atat de la rudele, prietenii ei din Europa, dar si de la femeile localnice, ea se intoarce in Africa, si chiar se casatoreste cu alesul ei African. Dar nu despre aceasta poveste, partea ei romantica, as vrea sa vorbesc, ci despre latura feminista a ei.
Corinne a scris cartea la sfatul prietenelor ei. Ce te socheaza prima data e ca nu foloseeste figuri de stil, e simpla, ca un articol de ziar mare. Ea relateaza ce i s-a intamplat in Africa, nu vorbeste despre emotii sau daca o face, o face foarte putin, cu mijloace sarace. Dar daca vrei o descriere a unei culturi Africane, prin ochii unei Europence neinitiate, e tot ce ai nevoie.
Ce e cel mai socant? Din punctul meu de vedere, povestea insasi e una feminista. O femeie tanara care are incredere in ea dupa succesul din afaceri, care e independenta financiar, desi implicata intr-o relatie, alege sa faca gestul riscant de a ramane acolo pentru un barbat care nu ii poate oferi nimic inafara de placere, aventura, senzualitate. Corinne nu se declara feminista, nici nu face vreo referire la feminism sau la vreo teza feminista in cartea ei, dar gestul ei e foarte feminist. Lketinga, alesul ei, avea foarte putine studii, stia o engleza precara, viata lui de pana atunci fusese una foarte traditionala. Provenea dintr-o cultura patriarhala, de crescatori de animale si razboinici. Obiceiurile lui sunt foarte patriarhale. Cartea prezinta taboo-urile legate de relatiile cu femeile. Razboinicii nu au voie sa manance cu femeile, ci doar sa bea ceai. In cele din urma, Lketinga accepta sa si manance cu ea, pentru simplul motiv ca era altceva, o femeie alba.
Ce e cel mai socant? Din punctul meu de vedere, povestea insasi e una feminista. O femeie tanara care are incredere in ea dupa succesul din afaceri, care e independenta financiar, desi implicata intr-o relatie, alege sa faca gestul riscant de a ramane acolo pentru un barbat care nu ii poate oferi nimic inafara de placere, aventura, senzualitate. Corinne nu se declara feminista, nici nu face vreo referire la feminism sau la vreo teza feminista in cartea ei, dar gestul ei e foarte feminist. Lketinga, alesul ei, avea foarte putine studii, stia o engleza precara, viata lui de pana atunci fusese una foarte traditionala. Provenea dintr-o cultura patriarhala, de crescatori de animale si razboinici. Obiceiurile lui sunt foarte patriarhale. Cartea prezinta taboo-urile legate de relatiile cu femeile. Razboinicii nu au voie sa manance cu femeile, ci doar sa bea ceai. In cele din urma, Lketinga accepta sa si manance cu ea, pentru simplul motiv ca era altceva, o femeie alba.
Ceea ce e foarte interesant este ca desi Lketinga era un razboinic, care accepta toate acele ritualuri de dominare a femeilor (da, asta sunt la origine, ritualuri care par a nu fi prea importante) este extrem de nesigur si de vulnerabil la inceputul relatiei cu ea, din simplul motiv ca era...alba. Nu are incredere ca ea se va intoarce acolo, pentru ca din experienta unor barbati locali stia ca femeile albe vin in Africa sa faca sex cu barbati, dar nu se mai intorc, sau daca o fac, se intorc pentru altii si uita de primii. Razboinicul se temea sa nu fie dispozabil si abandonat, asa cum se tem unele femei in Occident. Femeile se poarta ca niste pradatori sexuali, care vor divertisment sexual, placere, dar care nu se inghesuie sa isi tina promisiunea fata de barbati, cu alte cuvinte, sa se implice. Acest aspect sugereaza ca rolurile de gen sunt roluri de gen, adica roluri invatate. Femeile albe, libere si independente material, se poarta ca niste barbati. Nu e o lauda pentru ele, din contra, nu e o lauda pentru nimeni sa foloseasca o alta fiinta umana, dar nu pare nimic innascut aici. Sociobiologii ar trebui sa citeasca mai multa antropologie culturala, istorie, etc. Independenta materiala si sociala a femeilor le elibereaza comportamentul sexual. Clar insa ca ele nici nu violeaza, probabil nici nu umilesc ingrozitor barbatii pentru a-i tine sub control.
Invidia umana este omniprezenta, iar onoarea razboinicilor Masai nu e tocmai evidenta. Se vede cand prietenii ii ascund mesajele de la iubita Occidentala. Dar ceea ce mi se pare foarte interesant e cum e de fapt patriarhatul primitiv. Barbatii domina, cum am spus, mai mult ritual. Femeile raman socate, si au o reactie zgomotoasa, cand vad o femeie tipand la un barbat, pe Corinne. Poligamia era acceptata, barbatii obisnuiau sa se casatoreasca cu mai multe femei, ceea ce nu surprindea pe nimeni. Chiar Lketinga, devine reticent cand trebuie sa dea o declaratie ca nu se va mai casatori in viitor cu alta femeie daca se casatoreste cu Corinne. Femeile tinere nu se vede cat accepta poligamia masculina, dar femeile in varsta au o pozitie chiar ciudata din punctul nostru de vedere, dar care aduce lumina in privinta unor obiceiuri si din alte parti. Mama lui Lketinga, care la un moment dat devine foarte gelos, ii spune norei ca asta e problema grea cu barbatii, numai ca se rezolva cand ei se casatoresc cu alte femei, iar ele raman linistite. Ideea e ca poligamia nu pare sa deranjeze femeile in varsta, care devin dezamagite de barbatii respectivi, iar o alta sotie nu face decat sa le elibereze de ei. De fapt ele nu se despart de ei legal, dar se separa cumva in casa.
Imi aduc aminte cu aceasta ocazie de reactia femeilor din Iran, consemnata de o Occidentala, care a vizitat aceasta tara foarte curand dupa Revolutia Islamica. Femeile in Iran doreau eliberare, inclusiv de occidentalizarea fortata instituita de Sah, dar nu fundamentalism islamic. La inceput insa erau optimiste. Acceptau si poligamia care venea la pachet cu islamul de stat luand in considerare situatia femeilor in varsta, pe care sotii nu le mai doresc (si mai ales ele pe ei, as adauga), dar nu sunt astfel abandonate. Poligamia se pare ca e la origine o forma de protectie sociala pentru vaduvele fratilor. De multe ori nu are legatura cu sexul macar. Margaret Mead consemneaza astfel de situatii la triburile din Noua Guinee.
Dincolo de asta, femeile, mai ales cele in varsta, au mentalitati destul de libere. Cand Corinne este acuzata de sotul ei ca are un amant, mama lui o ia deoparte si razand se mira de curajul ei, aproape felicitand-o. Un alt aspect interesant este acela al relatiilor sexuale. Inainte de casatorie, razboinicii Masai au partenere, de care se despart cand se casatoresc, atat ei, cat si ele. Exista taboo-uri legate de aceste casatorii, care trebuie sa fie distantate in timp. Ceea ce e socant e o lipsa a sentimentelor romantice in aceste relatii. Fosta lui partenera e suparata nu ca el se casatoreste cu alta femeie, ci ca o face la momentul nepotrivit pentru ea. Pana la urma sexualitatea pare a fi controlata de barbati, in interesul lor. Aceasta relativa libertate sexuala a tinerelor femei e tot in interesul razboinicilor, nu al tinerelor. Femeile cautate sunt bineinteles, foarte tinere, Corinne este ingrijorata ca are 27 ani.
Pe de alta parte, femeile au roluri economice importante, casele, de fapt acele mici colibe rotunde, sunt construite de femei si foarte repede. Dar cand Corinne ocupa prinicipalul rol economic in familie, implicandu-se in mai multe afaceri, Lketinga pare derutat si curand devine foarte gelos. Atitudinea lui de la inceput se schimba, nu vrea sa mai auda de alte femei, atentia lui se concentreaza pe sotia alba si pe toate gesturile ei. Descrierea scenelor de gelozie, a controlului, e extraordinara. Pentru femeile care nu au cunoscut barbati gelosi, gesturile lui par doar caraghioase, pentru cele care au cunoscut, sunt dramatice. Lketinga vede amanti peste tot, ajunge la controlul celor mai banale gesturi. Se poate interpreta ca rolul lui secundar il deranjeaza, dar si ca afectiunea puternica si exclusiva pe care o primeste in relatie, dupa modelul Occidental, pe care la inceput il privea cu neincredere, ii creaza dependenta si nu stie cum s-o gestioneze.
Invidia umana este omniprezenta, iar onoarea razboinicilor Masai nu e tocmai evidenta. Se vede cand prietenii ii ascund mesajele de la iubita Occidentala. Dar ceea ce mi se pare foarte interesant e cum e de fapt patriarhatul primitiv. Barbatii domina, cum am spus, mai mult ritual. Femeile raman socate, si au o reactie zgomotoasa, cand vad o femeie tipand la un barbat, pe Corinne. Poligamia era acceptata, barbatii obisnuiau sa se casatoreasca cu mai multe femei, ceea ce nu surprindea pe nimeni. Chiar Lketinga, devine reticent cand trebuie sa dea o declaratie ca nu se va mai casatori in viitor cu alta femeie daca se casatoreste cu Corinne. Femeile tinere nu se vede cat accepta poligamia masculina, dar femeile in varsta au o pozitie chiar ciudata din punctul nostru de vedere, dar care aduce lumina in privinta unor obiceiuri si din alte parti. Mama lui Lketinga, care la un moment dat devine foarte gelos, ii spune norei ca asta e problema grea cu barbatii, numai ca se rezolva cand ei se casatoresc cu alte femei, iar ele raman linistite. Ideea e ca poligamia nu pare sa deranjeze femeile in varsta, care devin dezamagite de barbatii respectivi, iar o alta sotie nu face decat sa le elibereze de ei. De fapt ele nu se despart de ei legal, dar se separa cumva in casa.
Imi aduc aminte cu aceasta ocazie de reactia femeilor din Iran, consemnata de o Occidentala, care a vizitat aceasta tara foarte curand dupa Revolutia Islamica. Femeile in Iran doreau eliberare, inclusiv de occidentalizarea fortata instituita de Sah, dar nu fundamentalism islamic. La inceput insa erau optimiste. Acceptau si poligamia care venea la pachet cu islamul de stat luand in considerare situatia femeilor in varsta, pe care sotii nu le mai doresc (si mai ales ele pe ei, as adauga), dar nu sunt astfel abandonate. Poligamia se pare ca e la origine o forma de protectie sociala pentru vaduvele fratilor. De multe ori nu are legatura cu sexul macar. Margaret Mead consemneaza astfel de situatii la triburile din Noua Guinee.
Dincolo de asta, femeile, mai ales cele in varsta, au mentalitati destul de libere. Cand Corinne este acuzata de sotul ei ca are un amant, mama lui o ia deoparte si razand se mira de curajul ei, aproape felicitand-o. Un alt aspect interesant este acela al relatiilor sexuale. Inainte de casatorie, razboinicii Masai au partenere, de care se despart cand se casatoresc, atat ei, cat si ele. Exista taboo-uri legate de aceste casatorii, care trebuie sa fie distantate in timp. Ceea ce e socant e o lipsa a sentimentelor romantice in aceste relatii. Fosta lui partenera e suparata nu ca el se casatoreste cu alta femeie, ci ca o face la momentul nepotrivit pentru ea. Pana la urma sexualitatea pare a fi controlata de barbati, in interesul lor. Aceasta relativa libertate sexuala a tinerelor femei e tot in interesul razboinicilor, nu al tinerelor. Femeile cautate sunt bineinteles, foarte tinere, Corinne este ingrijorata ca are 27 ani.
Pe de alta parte, femeile au roluri economice importante, casele, de fapt acele mici colibe rotunde, sunt construite de femei si foarte repede. Dar cand Corinne ocupa prinicipalul rol economic in familie, implicandu-se in mai multe afaceri, Lketinga pare derutat si curand devine foarte gelos. Atitudinea lui de la inceput se schimba, nu vrea sa mai auda de alte femei, atentia lui se concentreaza pe sotia alba si pe toate gesturile ei. Descrierea scenelor de gelozie, a controlului, e extraordinara. Pentru femeile care nu au cunoscut barbati gelosi, gesturile lui par doar caraghioase, pentru cele care au cunoscut, sunt dramatice. Lketinga vede amanti peste tot, ajunge la controlul celor mai banale gesturi. Se poate interpreta ca rolul lui secundar il deranjeaza, dar si ca afectiunea puternica si exclusiva pe care o primeste in relatie, dupa modelul Occidental, pe care la inceput il privea cu neincredere, ii creaza dependenta si nu stie cum s-o gestioneze.
Tipul de relatii traditional e foarte utilitar, fara mari implicatii afective. Nu exista magie, nici norme culturale care s-o mentina si cultive. Se poate spune ca Lketinga preia repede avantajele unei relatii romantice occidentale, dar nu stie si dezavantajele ei, care sunt nesiguranta bazata pe o mare libertate a partenerilor. Ii place foarte mult ce primeste, dar nu vrea sa piarda, nici nu stie ce sa faca sa nu piarda, nici nu e gata sa-si asume toate riscurile inerente intr-o astfel de relatie, dar pe care daca nu ti le asumi, o pierzi din start. E un om total needucat, aproape analfabet. Fratele lui, elev de liceu, ii spune Corinnei ca Lketinga nu stie ce inseamna o femeie moderna.
Corinne este avertizata asupra diferentelor culturale uriase, atat de femei locale, cat si de occidentale. O femeie Masai ii spune ca barbatii albi sunt mai buni cu femeile chiar si noaptea, sau cel putin asa a auzit ea. O occidentala cu un sot African cu educatie universitara, mult mai tanar decat ea, ii povesteste cum dupa mai mult de 10 ani tot mai descopera diferente culturale.
Dar daca citesti relatarea aventurilor ei africane, Corinne pare in cele din urma persoana care nu a inteles insecuritatea si problemele afective ale partenerului.Chiar daca ea trege prin experiente traumatizante, el pare adevarata victima. Interesant e cine avea puterea in aceasta relatie, un razboinic partiarhal sau o Occidentala. Cine domina mai mult? El avea patriarhatul de partea lui, ea, cultura dominanta. Cu toate acestea, relatia nu e echilibrata, Terifiata de gelozie si de comportamentul lui din ce in ce mai dezorganizat, Corinne fuge in Europa cu fiica ei.
"Indragostita de un masai" desi e inspiranta in ce priveste diferentele culturale si originea unor comportamente sexuale, nu raspunde la intrebarea care e raportul ideal de forte care conduce care sa mentina o relatie romantica. Important e ca aratarea fortei, din oricare parte, o ucide.
Corinne este avertizata asupra diferentelor culturale uriase, atat de femei locale, cat si de occidentale. O femeie Masai ii spune ca barbatii albi sunt mai buni cu femeile chiar si noaptea, sau cel putin asa a auzit ea. O occidentala cu un sot African cu educatie universitara, mult mai tanar decat ea, ii povesteste cum dupa mai mult de 10 ani tot mai descopera diferente culturale.
Dar daca citesti relatarea aventurilor ei africane, Corinne pare in cele din urma persoana care nu a inteles insecuritatea si problemele afective ale partenerului.Chiar daca ea trege prin experiente traumatizante, el pare adevarata victima. Interesant e cine avea puterea in aceasta relatie, un razboinic partiarhal sau o Occidentala. Cine domina mai mult? El avea patriarhatul de partea lui, ea, cultura dominanta. Cu toate acestea, relatia nu e echilibrata, Terifiata de gelozie si de comportamentul lui din ce in ce mai dezorganizat, Corinne fuge in Europa cu fiica ei.
"Indragostita de un masai" desi e inspiranta in ce priveste diferentele culturale si originea unor comportamente sexuale, nu raspunde la intrebarea care e raportul ideal de forte care conduce care sa mentina o relatie romantica. Important e ca aratarea fortei, din oricare parte, o ucide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu