Nereprezentarea reală a femeilor în politică e un fenomen general. Dar în anumite zone, femeile aproape nu există ca ființe sociale, ele nu au influneță reală asupra spațiului public. În aceste condiții, interesele lor nu sunt apărate, nici măcar cunoscute sau exprimate.
Politiciana și activista Ayaan Hirsi Ali a declarat în cărțile ei că niciodată situația femeilor din Afghanistan, de exemplu, nu a fost luată în considerare atunci când s-a propus problema unui război cu această țară. Ea era deputată oladneză după 11 septembrie 2001, când s-a decis începerea războiului contra Al Qaeda. S-a discutat despre multe aspecte, dar nu despre situația femeilor, vehiculată în spațiul public, dar care nu a contat la nivel politic.
Nici acum, când e vorba de ce se întâmplă în Israel și Gaza, situația femeilor nu e luată în seamă. Și situația femeilor e exact cauza crizei.
Societățile din zona Orientului Apropiat sunt puternic patriarhale. Islamul joacă un rol important, de fapt Islamul susține și adâncește o stare de fapt mai veche. Religiile patriarhale susțin patriarhatul, care le precede. Există societăți islamice matrilineale (ex. în Indonezia). Dar nu putem nega influența negativă a Islamului asupra situației femeilor, deși nu a fost așa de la început. Cum spune istoricul Tamim Ansari în ”Destin modificat/O istorie a lumii prin ochii islamului”, libertatea de mișcare a femeilor în Islam nu a fost mereu îngrădită.
Femeile și-au pierdut libertatea odată cu invaziile mongole și declinul Imperiului Islamic. Iar modelul de sechestrare a femeilor a venit de la vecinii persani și greci, la care era vechi, descris din Antichitate (v. Ioana Petra 7000 Yaers of Patriarchy)
Acum, în societăție ruarale din zonă, situația femeilor e dezastruoasă. În ”Arsă de vie!” de Souad și Marie-Therese Cunny, care descrie evenimente din Cisiordania, vedem cum fetele, dacă nu sunt ucise fără niciun regret la naștere, duc o viață de sclavie în familia de origine, în care nu se bucură de niciun drept, iar singurul lor rost, înafară de acella de a fi exploatate prin muncă, este cel de a fi vândute în căsătorie.
Vânzarea femeilor, de cele mai multe ori minore, înafară de tragedia pe caee o aduce ăn viața femeilor a căror viață sexuală e de fapt un viol în serie, fără dreptul la contracepție măcar, are și efectul de a crește violența și frustrarea în societate în geenral. Pentru că îngrădește dreptul femeilor, dar și al bărbaților la viață sexuală normală. Accesul la femei al bărbaților nu e decât prin intermediul cumpărării prin căsătorie, iar poliginia e acceptată. Astfel bărbații care își vor permite să cumpere femei nu vor fi de obicei foarte tineri. Foarte mulți bărbați tineri vor fi frustrați. Marginalizarea din acest punct de vedere, dar și din altele, va crește violența într-un sstem patriarhal cu ierarhii clare (Ayaab Hirsi Ali, ”Prada”, citând studii sociologice)
Să ne gândim că o societate în care jumătate din forța de muncă, cel puțin în unele medii, chiar dacă este exploatată prin muncă, nu este inclusă în sistemul economic, este una predispusă la săracie. Pe de altă parte, într-o societate săracă și fără șanse, bărbații tineri, cu educație precară, frustrați economic și social, vor fi o pradă ușoară pentru îndoctrinarea islamistă, dar vor și găsi o sursă de venit acceptabilă în meseria de mercenar. Societățile de subzistență, în care viața nu are mare importanță, în care nu există șanse reale de schimbare e situației prin muncă, sunt o pepinieră pentru activități teroriste și lupte de guerillă. În Occident, unde viața a devenit din ce în ce mai valoroasă, meseriile periculoase își găsesc mai puțini candidați. De exemplu, se profilează o penurie de piloți de avion.
Singura soluție reală pentru combaterea terorismului e emanciparea femeilor, care ar reduce sărăcia, dar și frustrarea și violența bărbaților.
Atitudinea de acum a Israelului, nu doar a teroriștilor Hamas, e de sfidare a intereselor femeilor și de ignorare totală a existenței lor.
Interesele politice ale femeilor sunt o viață mai bună, libertate, democrație și șansa le progres. Distrugerile, războaiele, răzbunarea, nu sprijină interesele femeilor. Există studii de psihologie care sugerează că bărbații dar nu și femeile (statistic), simt satisfacție în răzbunare, mai mult răzbunarea anihilează pe moment empatia (feriricea)
Femeilor Occidentale li s-a reproșat, și pe bună dreptate, că nu se implică în problemele femeilor care trăiesc în societăți în care patriarhatul îmbracă o formă foarte dură. Acum femeile occidentale au prosibilitatea să-și manifeste solidaritatea și să schimbe ceva. Un război, oricare ar fi, nu e în interesul a jumătate din populație, care e perdantă indiferent de rezultat.
Bibliografie
Full article: Matrilineal negotiations with Islam (tandfonline.com)
Arsa de vie - Souad, Marie-Therese Cuny - elefant.ro
ttps://www.amazon.co.uk/Prada-Ayan-Hirsi-Ali/dp/9734685309