Azi-dimineață la radio Guerrilla, neoliberalul și misoginul Dobro (nu neapărat în ordinea asta sau nu în ordinea asta) se lăuda cu cursurile lui de la doctorat. Zicea ceva de psihologie clinică apoi de...psihologie evoluționistă! Stai, acum e de mine, să vezi cum pseudoștiința asta îi dă apă la moară misoginului. Eram sigură că se va îndrăgosti de acele aberații. Că tot vorbirăm de dragoste, cum altfel l-ar dori o femeie, pe el, scund, chel și burtos (descrierea îi aparține, dar la ea se poate adăuga și un alt detaliu furnizat de Liviu Mihaiu, după ce au pozat împreună nud pentru o reclamă), decât pentru bani?
Începe el să citeze rezultatele acelor așa-zise cercetări despre preferințele femeilor. Deși se știe că o corelație nu e egală cu cauzalitate, el o dădea înainte despre preferințele femeilor pentru bărbați cu bani, chiar dacă și ele au bani. Asta vor...bani...bani.
Vor și muschi, dar doar pentru apărare. Dacă îi arăți unei femei un film cu violență, apoi va rezona pozitiv (va alege) o poză cu un bărbat musculos. De fapt nu una, ci mai multe, că așa se fac aceste ”studii”. Sigur, concluzia e că vrea ca musculosul să o apere. A, nu că tocmai se făcuse reclamă la mușchi prin acel film? Că doar în filmele cu violență nu se bat contabili ochelariști...Nu-mi imaginez nicio secundă în viața mea în care să mă fi uitat la mușchii vreunui bărbat ca la o armă de apărare. Și tocmai aflai că de-aia se duc bărbații la sală, ca să ofere protecție femeilor. Ceva nou pentru mine! Sigur, ele vor bărbați sexy pentru aventuri, dar pentru termen lung vor unii care fac poze cu copii în brațe. Dar nu cu aspiratorul. Între noi fie vorba, oare sunt aceiași bărbați care fac poze cu aspiratorul și cu copiii? Parcă arată altfel. Alex din reclama la Kober poate fi și director de grădiniță, și tată-erou, nu cred că stârnește multe dorințe. Dar asta e altă discuție. Lui și colegilor lui trebuia să le iasă pasența cu femeile interesate material pentru cuib. Nu știe oare că pentru cuib sunt interesate mai mult de alte femei, cum e în unele culturi africane sau chiar ale femeilor cu origini africane din America? Acolo e orice altceva, dar nu preferință sexuală. Cuibul îl faci cu cine vrei și poți, sexul, la fel. Dar preferința e cu totul altceva.
Dar perla coroanei psihologiei evoluționiste din dimineața asta a fost alta, pe care a lăsat-o după pauza publicitară. Ne-a fiert ceva pentru acest desert...Atruncase nada că femeile care au bani aleg tot bărbați cu bani, încă mai mulți ca ele. Gilda îi replicase că da, pentru că ele se învârt prin cercuri cu oameni cu bani, nu au cum să ajungă la studenții de cămin care o ard prin Centrul Vechi. Să fie ea sănătoasă, s-a terminat cu Centrul Vechi pentru ei…Între noi fie vorba, femeile știu bine asta. Când o puștoaică vorbește de fanteziile ei cu bărbați cu bani, mama și prietenele ei o aduc cu picioarele pe pământ: nu ai, nici cum să ajungi la ei! Ei sunt tot pentru femeile cu bami. E logic. Dar nu și pentru biologii evoluționiști.
Dar revenind la marea surpriză...tam-tam...după pauză, muzică și alte chestii...Ce vor oare femeile dintr-o cultură africană unde femeile au mult mai mulți bani decât bărbații și unde ele sunt mult mai rare, aproximativ o femeie la trei bărbați? Palpitații, zdup-zdup. Ce vor nenorocitele alea? Când timpul vine să ne aducă răspunsul, surpriză mare: acele femei vor tot bărbați cu bani. Ele, care pot alege orice bărbat, care îl pot întreține. Doar un mic amănunt: femeile alea fac mulți bani din...prostituție. Și bărbații sunt excedentari acolo pentru că vin la muncă. Gilda întreabă timid: vai, dar acele femei tocmai spui cu ce se ocupă, cum văd ele bărbații. Da, nu e vorba despre asta, ci despre cum vor bărbații să ne vadă pe toate, cum îi avantajează pe ei să ne vadă: niște prostituate. Dar oricât de jos aș crede acei ”cercetători”, nu-i vedeam totuși capabili să tragă concluzii pentru toate femeile din studiile pe prostituate. Îi anunț că femeile din prostituție (nu toate, cum se vede și din opere celebre) vor alege banii. Nu pentru că ar fi fost de la început interesate, ci pentru că nu-și mai fac nicio iluzie în privința bărbaților.
Dar cum priveau
oamenii normai aceste aberații? Gilda cu suspiciune exprimată, deși
timid. Iar Nic, care e și un tip cult, mai în vârstă decât
Gilda, deci cu mai multă experiență și de viață, și de
lectură, făcea eforturi să nu-și exprime ceea ce eufemistic s-ar
numi neîncredere. A numit toate aceste idei ”reducționiste”.
Sigur, asta e știința, asta e limbajul, ceva reducționist. Cu
diferența că asta nu e știință. Întâmplarea asta mi-a dat un
pic de curaj. Se pare că oamenii normali au ceva bun-simț, nu se
aruncă să papagalicească aberațiile astea fără cenzură. Cel
puțin dacă nu sunt înregimentați, nu sunt la doctorat, nu au
doctorat, nu scriu articole ISI sau nu se închină la ele. Așa că
aș putea avea o șansă cu ceea ce scriu eu, cu cărțile mele….