7000 ani: mai 2022

vineri, 6 mai 2022

Cum a aparut patriarhatul

Sunt multe întrebări despre existența și apariția patriarhatului. Una dintre ele este de ce este atât de răspândit. Tocmai ubiquitatea aproape totală a patriarhatului îi face pe unii să se îndoiască de existența în istorie a unei altfel de societăți. Dar ce ciudată ar părea societatea actuală nu în Antichitate, ci chiar acum câteva secole! Și ce ciudată pare societatea Occidentală privită dintr-o societate tradițională, de vânători-culegători! Să ne amintim de documentarul ”Meet the Natives”, în care niște nativi din Papua Noua Guinee ajung într-o insulă exotică: Britania. Și câte societăți tradiționale de vânători-culegători au existat și cât de ciudate erau una față de alta!

Numai că toate aveau în comun ceva, dincolo de uriașele diferențe culturale, adică de limbă, ritualuri, tip de familie etc: erau umane, adică se bazau pe genetică umană. Dar în condiții diferite, cu achiziții culturale diferite, creații diferite, ele arătau cu totul altfel. Genetica doar fixează limitele compartamentului uman, prin definiție foarte creativ.

Apariția patriarhatului pare una dintre ele. Dar cum am mai spus, patriarhatul nu există în natură. Așa ceva ar fi imposibil în condițiie în care orice grup social este creat în jurul femelelor. Adică nucleul oricărui grup social îl reprezintă femelele cu pui. Masculii, dacă nu sunt străini în grup, ca la majoritatea speciilor de mamifere sociale, inclusiv primate cum ar fi babuinii, inclusiv gelada, depind foarte mult de mamele lor. Și aici e vorba de excepțiile numite chimpanzei, inclusiv cimpanzeul comun, Pan troglodytes, nu doar bonobo, Pan paniscus. Acolo masculii rămân în grup, femelele sunt (pot fi) străine. Din cauza dependenței masculilor de protecția mamelor lor, mobilitatea lor între grupuri e aproape imposbilă în natură. Pentru că fără acest sprijin, masculii străini sunt supuși violenței masculilor din grup. Aceste observații descrise de Frans de Waal în ”Bonobo și ateul”, sugerează ceva extrem de interesant: femelele crează un fel de matriarhat și atunci când sunt străine una de alta, când nu sunt înrudite. Mai precis, societatea e a femelelor și când ele vin în acel grup. Sau mai simplu, femelele fac societatea. Că nu putem vorbi de patriarhat nici la aceste specii, extrem de înrudite cu noi pare clar. Relațiile dintre femele, mai ales la bonobo, transformă societatea într-una pașnică și egalitară. Dar și la cimpanzeul comun această relație atenuează violența și modifică relațiile dintre masculi prin lobby-ul femelelor.

Chiar dacă femelele nu pot atinge cele mai înalte poziții în ierarhia grupului la cimpanzei, cele dominante mai ales, au roluri politice importante. A-l compara pe Putin (sau orice lider uman foarte puternic și violent) cu un cimpanzeu sângeros e total neinspirat. Orice cimpanzeu alfa, violent și dur, nu ignoră total femelele dominante din grup. Frans de Waal în ”Mama, o ultimă îmbățișare” arată câtă putere au de fapt femelele în grup. Ce bine ar fi să fie și societatea umană așa, minus violență! Deși femelele umane sunt mult mai expuse violenței masculilor. La cimpanzei pot doar să cadă la mijloc, să fie victime colaterale.

Patriarhatul înseamnă ca rangul și averea să se transmită pe linie masculină. Și de aici vine sclavia femeilor, care nu mai au niciun drept, devin proprietate.

Cum a fost posibil așa ceva? Sigur, nu s-a ajuns imediat aici, ci în etape. Dar ce pare să fi declanșat acest fenomen din Orientul Apropiat, ceea ce e descris în Biblie, până în America Precolumbiană? Cel mai probabil- niște crize climatice și migrația unor popoare. Agricultura e descrisă ca un factor predispozant. Poate predispozant, dar nu determinant. Agricultura trebuie să fi fost o invenție feminină, cum culegerea plantelor în societățile de vânători-culegători e o ocupație feminină. Cu asta e de acord și Jared Diamond în ”Guns, Germs and Steel”. Dar agricultura e un factor favorizant prin sedentarizare. Femeile nu mai au unde să plece, cum nimeni nu mai are unde să plece. Extrem de rar agricultorii redevin vănători-culegători, dar au fost descrise astfel de situații. Dar agricultura prin ea însăși nu ar fi dus la patriarhat. Societatea de la Catal Huyuk, de acum 85000 de ani, ar fi fost matrilineală, ca și alte societăți vechi. Oricum, nu era patriarhală.

Lumea de atunci, de acum 8500 de ani, pare diferită la rândul ei de tot ce va veni apoi. E o lume dispărută, chiar greu de imaginat acum. Să ne imaginăm un fel de sat-oraș de 8000 de locuitori care practică agricultura. Ce s-a întâmplat apoi, peste mii de ani, când modul de organizare se schimbă? Apar orașe cu funcții clare, la început mai mici. Satele sunt și mai mici. Dar o aglomerare umană de acest tip e de obicei urbană. Și apar clasele sociale.

Poate tocmai aici e răspunsul. Orașele mai mici, comunitățiile de tipul urban arată de fapt mobilitatea, deci oameni străini. Orașele nu înseamnă deplasarea unui trib și transformarea agricultorilor în comercianți și meșteșugari, ci oameni disparați, rupți de mediul lor. Și adesea înseamnă război, cucerire, stăpânirea unui oraș de către o elită diferită etnic sau măcar ca origine. Idei despre clasele sociale care pornesc de la grupuri etnice diferite există din secolul al XIX-lea, cel puțin, citate de Charlotte Perkins Gilman, în a sa ”The Man Made World or Our Androcentric Culture”. Răpirea sabinelor de către romani (povestită de Titus Livius în Ab Urbe Condita) ilustrează foarte bine acest aspect. Niște cuceritori străini, mai ales bărbați tineri, fură femei ca neveste, răpesc femeile autohtone. Apetitul pentru război al spartanilor venea din stressul lor permanent față de revolta autohtonilor, ei reprezentând clasa dominantă, formată din cuceritori. Situația pare să se fi repetat de multe ori în istore.

Bărbații străini, rupți de relațiile lor sociale, învățați să-și respecte bunicile, mamele, mătușile, nu le respectă însă pe ale altora.

În ”Poveste de dragoste africană”, autoarea se miră cât de politicoși sunt bărbații din Botswana, care nu hărțuiesc femeile. Trece fără teamă pe lângă un grup de muncitori tineri. Botswana era considerată una dintre cele mai sigure țări pentru o femeie care călătorește singură. Numai că, tot ea citează datele conform cărora riscul de viol crește foarte mult în comunitățile diferite de cele originale. Adică deplasarea la oraș e un factor care afectează comportamentul bărbaților.

Întrebările despre patriarhat sunt la origine un pic eurocentriste. Pentru că în Extremul Orient lucrurile sunt clare. Pentru vietnamezi, cucerirea chineză a adus patriarhatul. Japonia era de asemenea matriarhală, ceva recent și știut la scară istorică. Mai precis, influența europenilor din secolul al XIX-lea, când s-a produs ”modernizarea Japoniei” a a adus multe obiceiuri patriarhale într-o țară care a cunoscut multe regine importante și în care femeile nu își shcimbau numele după căsătorie. Patriarhatul e atât de răspândit pentru că migrațiile, probabil determinate de schimbări climatice, au avut un model similar.
Femeile s-au simțit mai întâi în pericol în unele comunități urbane (patriarhatul e clar urban la origine), apoi s-au izolat de altele, devenind și mai vulnerabile. Apoi răpirea, vânzarea femeilor, din care decurge și păzirea lor când nu mai erau libere, a adâncit izolarea. De aici la distrugerea tuturor drepturilor lor, a celor materiale, dar și politice, au fost doar câțiva pași. Izolarea femeilor, în special urbană, se corelează cu existența patriarhatului. Grecii Antici aveau legende despre pierderea drepturilor femeilor. Femeile, conform legendei, ar fi fost în majoritate când Atena ar fi fost aleasă patroana orașului, ceea ce ar fi dus la mânia zeului Poseidon. De atunci ele nu ar mai fi avut drepturi, se spune.
Dar cel mai probabil, faptul că femeile ajunseseră izolate în Atena, că erau ținute în gineceu, ar fi fost cauza. Asta după venirea triburilor de indo-europeni, care la origine erau ei înșiși matriarhali. Dar erau străini. Femeile erau ținute așa în multe locuri cu nume similar destinate femeilor (și înrudite cu ”gineceu”, cum ar fi ”zenan” ) în societățile indo-europenii, până în Iran și India. De acolo au împrumutat musulmanii obiceiul izolării femeilor, dar mult mai târziu, după Moartea Neagră și invaziile mongole, după cum scrie Ansari în ”Destin modificat”.

Dar patriarhatul poate dispărea așa cum a apărut. Societățile matrilineale sunt ceva normal, înăscut și în societatea umană, cum se vede și din comportamentul femeilor în haremuri. Nu trebuie să fie neapărat înrudite ca să creeze relațiile favorabile între ele. Ceea ce au nevoie este însă să poată stabili relații reale, libere, între ele. Dar în prezent nu se poate vorbi de relații libere între femei. Și nici de o conștiință a situației lor.