Legende feministe

Da, și feminismul are propriile legende, pe care numai o bună cunoaștere a societății le poate demistifica. Și de cele mai multe ori această cunoaștere e prea redusă. Pentru că patriarhatul e mai pervers decât ne putem imagina, pentru că dominația masculină e mai perversă decât credem. Poate ar trebui să stabilim de la început ca patriarhatul, deși nu există în natură, se bazează pe dominația masculină, care există. Masculii mai mari și mai puternici, când sunt în grupuri mixte, domină inclusiv femelele, mai mici, cum se întâmplă la cimpanzei. Sigur, e vorba numai de masculii din grup, străinii sunt foarte speriați, supuși violențelor, de aceea, cum spune Frans de Waal, masculii rămân la aceste specii de mari primate in grupul de origine. Și de aceea femelele sunt cele care migrează dintr-un grup în altul. Deși ele sunt speriate în acest caz, nu au totuși atât de mult de suferit. Cu alte cuvinte, cimpanzeii masculi nu migrează în alte grupuri pentru că în grupul de origine sunt apărați de propriile mame. Descoperirea asta s-a făcut când s-a încercat transferul între grădini zoologice.

Dar la nicio specie de animal nu se ajunge la patriarhat, la sclavia femelelor.Pentru că la nicio specie nu se ajunge la dependența economică, la incapacitatea femelelor de a supraviețui fără ajutorul (sau mai precis, permisiunea) masculilor. Pentru că femelelor le este tăiat accesul la resurse, eventual chiar la libera circulație. Numai cea mai periculoasă maimuță poate face asta.

Și așa ajungem la prima legendă: Dacă femeile au propria avere, libertate economică, bărbații vor face ce zic ele, cel puțin vor fi egali. Dar dacă deschidem o carte de istorie, vedem că da, libertatea economică dă autonomie femeilor, chiar libertate sexuală, posibilitatea de a trăi altfel, dar...atât! Începem cu romanii, unde la un moment dat, pentru prevenirea concentrarii averilor în mâinile unor bărbați, s-a permis moștenirea în cazul femeilor. Așa unele femei au devenit foarte bogate, autonome, libere sexual. Ziarele epocii s-au transformat în manuale de divorț pentru femei. Dacă se măritau, o făceau cu bărbați inferiori economic, pentru a-și putea administra averile în continare. E celebra perioadăe descrisă în comediile lui Plautus.

Dar încă mai aproape de epoca noastră, chiar foarte aproape, în țările române pe timpul fanarioților (probabil și înainte), călătorii străini descriu moravuri foarte similare în cazul femeilor locale. Bunăoară, în Țara Românească, femeile au posibilitatea sa-și administreze zestrea. Ele reușesc ușor, de obicei, să obțină divorțul (ce europene nu ar fi dorit asta în epocă!), apoi trăiesc după pofta inimii, se obișnuiesc cu variația și adesea aleg să nu se mai căsătorească. Asta arată ce vor femeile...Bunicile noastre au exersat deja asta. Se vede că autonomia economică dă libertate sexuală, iar posibilitatea de a divorța, deci mai multă autonomie, dă femeilor o mai mare demnitate. Deși călătorii străini deplâng condiția femeii valahe, atât de puțin castă (a se citi patriarhală), era invidiabilă în epocă. Dreptul la divorț era o valoare importantă a strîbunicilor noștri, Despot vodă, un grec maltez, nu a reușit să impună protestantismul în Moldova tocmai din cauză că punea în pericol acest drept. Așa femeile din zonă aveau o moralitate cum numai venețiencele mai aveau în epocă, așa cum erau deplânse de decenții călători străine, scandalizați de libertatea acestor femei, ofensatoare pentru ochii lor protestanți sau catolici. În realitate, femeile, deși promiscue sexual, erau mult mai demne decât în alte părți, amantele se afișau fără perdea, mâncau la masă cu oaspeții amanților lor cu funcții. La fel, femeile divorțate cu copii mergeau la baluri cu tinerii lor amanți fără nicio reținere. Mai multe despre aceste aspecte în ”Devălmășia valahă(1716-1828): o istorie anarhică a spaţiului românesc” de Bogdan Bucur.

Dar femeile valahe libere și nerușinate aveau multe, dar nu se aude să fi avut altceva: putere politică. Dependența mai redusă de bărbați nu le dădea și putere de decizie reală. Nu că bărbații ar fi avut cu adevărat, având în vedere dominația otomană, dar nici măcar de formă. Și la Roma era scandalos ca femeile doar să fie prezente în senat! Bogăția dă libertate, dar nu putere și prestigiu. Valabil pentru orice categorie socială lipsită de putere simbolică (ex. Gladiatorii, curtezanele etc). Bărbații au puterre simbolică. Ajunge să existe, oricât de săraci ar fi, de proști, urâți, incompetenți, imorali. Ei se cred grozavi, superiori femeilor...Așa că banii nu eliberează femeile decât până la un punct. Dar cine dă puterea simbolică? Alți oameni! Inclusiv femeile! Mai ales ele....Dacă ele nu ar mai conferi putere simbolică și politică bărbaților, patriarhatul ar dispărea. Ar fi disparut deja de mult....Dar ele sunt copleșite de nevoia de protecție masculină, care vine din instinctul lor animalic, de a se supune forței fizice.

altă legendă feministă presupune că dacă femeile vor fi supercalificate, vor face meserii grele, vor fi puternice social si bărbații le vor respecta. Dacă ele vor câștiga mai bine decât bărbații, ei le vor respecta.

La naiba, acum și în Iran sunt mai multe femei cu facultate decât bărbați. ȘI se întâmplă ceva? În comunism erau enorm de multe inginere, doctorii erau (și sunt, cel puțin în fostele țări comuniste) în majoritate femei. Și s-a întâmplat ceva? Da, s-a întâplat! Meseria de doctor a fost devalorizată! Prost plătită! În Iran femeile culte tot nu au voie să-și arate părul și moștenesc jumătate din ce moștenesc frații lor inculți. Ce nu se înțelege e că patriarhatul e despre jefuirea femeilor, tăierea accesului lor la resurse, ca ele să fie dependente de bărbați. Nu accesul la munca lor, la producerea de resurse. Patriarhatul nu are nimic contra exploatării femeilor superculte, supercalificate. Dacă nu au acces la putere, poti fi orice! Valabil pentru orice categorie deprivată de putere și susținere sociala.
Altă legendă: dependența materială de femei ar transforma bărbații în cățeluși! O prietenă îmi spunea că femeile trebuie să întrețină bărbații, să-i facă dependenți de ele. Asta ar apăra femeile de manifestările patriarhale ale bărbaților. Dar femeile deja întreți bărbații! Nu în mod clar, nu întotdeauna, dar asta fac! Societatea se bazează pe exploatarea femeilor! Femeile produc mai mult oriunde, dar au acces la atât de puțin! Nu e problema că femeile nu produc, ci că nu obțin din ceea ce produc. Dacă întreții un bărbat e exact ce-și dorește el și patriarhatul. Să obții ceva de la el e greu....Nu-l deranjează decât dacă nu e destul de sigur de el ca să ia fără să-i pese, dacă are un anumit orgoliu naiv. Dar asta fac bărbații, sunt întreținuți de femei, ținuți în viață de ele, la propriu, trăiesc mai mult datorită lor....Și ce obțin femeile din asta? Poate un pic de demnitate, uneori. Dar sunt și femei cu bani abuzate. Sigur, averea dă libertate unei femei, dar prea puțină putere asupra unui bărbat. Dragostea e singura care dă acea putere. Nu se pot inversa rolurile doar pe baza resurselor materiale, pentru că, să nu uităm, bărbații au puterea simbolică dată de societate....

Feministele mai în vârstă, care au trăit eventual și în comunism, cunosc aceste legende. Femeile nu trebuie să facă strategii pentru a fi mai bune, din orice punct de vedere, pentru că deja sunt, ci pentru a avea mai multă putere. Acolo nu sunt în continuare bune.

Deci, mai multă ambiție pentru accesul la putere, nimic altceva!

Continue Reading