Zilele trecute a fost Sfantul Valentin, o sarbatoare supercomerciala care celebreaza realtiile patriarhale moderne, mult imblanzite, cosmetizate, dar avand acelasi principiu ca in cele mai patriarhale culturi. Acele culturi, in care femeile sunt cumparate (si vandute de familia de origine) pur si simplu, sunt sincere. In Occident, unde tot patriarhatul domneste, totul e mult mai subtil. Si, cum am spus in alte articole, femeile trebuie sa aduca nu doar propriul corp si propria capacitate de munca bruta in afacerea casatoriei, ci un fel de zestre care e data mai nou de studii si status social. Nu orice relatie, adica nu orice femeie e apta pentru o relatie legala. Inainte aducea originea sociala si banii, acum aduce alte lcururi, care se traduc de fapt tot prin bani si pozitia in societate. Asta e diferenta dintre patriarhatul Occidental si cel Islamic. Femeile din relatii legale au un status mai bun decat in Orientul Mijlociu (Apropiat pentru noi), dar pretul e un numar foarte mare de femei cu status de prostituate sau semiprostituate.
Dar legatura dintre prostitutie si casatorie se vede foarte usor daca studiezi mentalitatile din tarile fundamentalist islamice, cum e Iranul. Sabinei Fati, autoarea cartii "Singura pe drumul matasii", un tanar iranian (educat) ii spune ca nu are prietena, asta e un concept occidental. El se va casatori atunci cand va putea sa-si cumpere a o sotie. Pe de alta parte, clericii musulmani siiti, foarte duri cu pastrarea traditiilor, sustineau casatoriile temporare, ceea ce inseamna prostitutia femeilor sarace, care pentru o luna sau mai putin (sau mai mult) puteau deveni sotiile unor tineri. Ce se intampla dupa, nu conteaza pentru femei. Pentru ca femeile nu conteaza in aceste culturi. Viata lor, sentimentele, dorintele lor nu conteaza. Nu ca in Occident ar conta cu adevarat.Ce e mai usor decat sa te debarasezi de o femeie? Intrebarea asta am auzit-o in filmul "Guillaume, le conquerant" (regizat de Gilles Grangier si Sergiu Nicolaescu) pusa de mama lui Wlhelm Cuceritorul fiului ei. Intr-adevar, o femeie se repudia foarte usor si era trimisa la manastire. Numai ca in tarile islamice acest lucru era inca si mai usor. Insusi Mustafa Kemal a divortat de singura sa sotie printr-un decret prezidential, cu cateva luni inainte de redactarea codului familiei, de inspiratie occidentala. Divortul era unilateral, femeile nu aveau nimic de spus.
Sigur, in Occident, lucrurile sunt acum schimbate. Dar ideea e aceeasi. Femeile sunt impinse, obligate material si social, sa se angajeze in relatii heterosexuale pe care nu le doresc. De ce o fac? De cele mai multe ori pentru bani, pentru supravietuire. Cate femei s-ar angaja oare in relatii heterosexuale, legale sa nu (asta e ceva castigat de barbatii occidentali, accesul la femei fara obligatii legale) daca ar avea suficienti bani pentru a duce o viata buna singure? Si mai ales daca ar avea modele alternative reale, viabile, la familia patriarhala, care e in interesul oricui, doar al femeilor, nu? Acum exista un mare curent anti-prostitutie, si e extraordinar de bine ca exista. Dar abolitionismul ar trebui sa atinga nu doar prostitutia, ci si familia traditionala.
Sexualitatea feminina si relatiile patriarhale
Dar oare ce vor femeile? Studiile despre sex sunt putine, facute de barbati, precum Freud sau Kinsley, prezinta viziunea masculina asupra sexului. Doar recent s-au abordat probleme si dintr-o perspectiva mai feminista. Asta nu inseamna ca femeile nu sunt fiinte sexuale. Dar sexualitatea lor, in cea mai mare parte putin studiata, le creaza o alta viziune asupra relatiilor si sexualui. Sociobiologia, un delir patriarhal cu iz stiintific, care incearca sa dea o aura naturala, innascuta, patriarhatului, incearca sa explice comportamentele sexuale si familiale prin strategii reproductive. Pasamite, animalele, dar si oamenii, nu ar dori altceva decat sa aiba cat mai multi urmasi. Masculii s-ar imperechea cu oricine, cat mai mult, iar femelele ar fi foarte selective. Lasand la o parte cat contrazice natura asemenea comportamente proiectate, dar mai ales existenta patriarhatului (inexistent in natura), care ingradeste mult sexualtiatea umana, mai ales pe cea a femeilor. Nu stim cum ar fi femeile altfel, daca nu ar fi patriarhatul. Dar o alta componenta a constuctiei viziunii despre sex si relatii a celor doua sexe ar putea fi, cel putin la om, legata de pura fiziologie, accesul la placerea sexuala. La femei, frica de reproducere, deloc placute, ar fi alta componenta. Numai ca insasi sexualitatea, diferentele sexuale, accesul la gratificatii sexuale, ar fi determinante.
Lucrurile despre care se vorbeste cel mai mult sunt cel mai putin cunoscute. Si aici sexul si sentimentele romantice sunt exemplele cele mai bune.Totusi, se admite ca diferentele sexuale intre barbati nu sunt atat de mari precum cele dintre femei. Sexualitatea masculina variaza, dar nu in limitele in care variaza cea feminina. Masculii au toti, indiferent de rasa (la care difera nivelul si tipul de receptori de testosteron) resurse sexuale "putine si limitate" (citez un barbat), afara de situatia cand sunt foarte tineri, si tocmai cand se confrunta cu marginalizarea sexuala. Asta tot din cauza patriarhatului! Pe de alta parte, aici avand o functie si cultura, probabil, sursele de excitatie sunt cel putin stimulate de imagini.
Femeile in schimb variaza de la frigide cu o capacitate aproape nula de a avea orgasm vaginal (asa ceva exista, la naiba, desi clitorisul e implicat, orice ar spune feministele), pana la femei cu o mare capacitate de a simti gratificatii sexuale, care le depasesc pe alte barbatilor. Orgasmul vaginal multiplu chiar exista. Si da, orgasmul vaginal e mult mai placut decat cel doar prin stimularea clitorisului. In schimb, toate femeile, la crice varsta, pot avea acces la mai multe surse de excitare, avand deci o sexualitate mult mai autonoma.
Cum ne asteptam sa vada lumea o femeie frigida, pentru care sexul cu barbati e un chin? Dar cum poate vedea lumea o femeie multiorgasmica? Feminismul doar face tapaj pe incapacitatea multor femei de a simti orgasmul vaginal, si de a percepe sexul vaginal ca pe o tortura, fara nicio placere. Dar de celelalte, indiferent ca sunt 20-30%, (probabil depinde de populatie), nu se spune nimic. Sigur lumea e diferita pentru cele doua categorii, precum si pentru cele intermediare, care au orgasm ocazional. Si probabil sunt cauze hormonale, neurologice, dincolo de factori sociali, educationali.
De ce ar avea nevoie de barbati o femeie pe care sexul heterosexual nu o satisface, mai rau, o face sa sufere? E clar, pentru asemenea femei, avantajele materiale, sociale, dintr-o relatie sexuala prevaleaza. Ideea acestui articol a pornit de la postarea unei feministe radicale despre marturia lui Marlene Monroe fata de Jean Negulescu, conform careia nu a avut niciodata orgasm, si era bisexuala. Asta poate fi sexualitatea reala a unui sex simbol! Probabil in dorinta de a gasi satisfactii sexuale unde nu exista, aceste femei ar incerca sa sexualizeze tot felul de aspecte, cum ar fi submisivitatea.
Casatoria, prostitutia, restrictiile de exprimare sexuala le-ar putea fi mai accesibile acestor femei, iar foarte probabil, multe cutume patriarhale ar fi putut fi impuse cu ajutorul unor astfel de femei. Nu am inteles niciodata cum mamele sunt cele care performeaza mutilarea genitala a fiicelor, ca si alte femei din grup. E pentru binele lor, pentru statusul lor social., dar cum poti lipsi pe cineva de o componenta asa importanta a vietii? Simplu, pentru ca tu nu ai acces la ea. E dureros ca adesea aceste femei sunt vazute ca "decente", standardele de comportament patriarhale pornesc de la ele. De fapt ele sunt ceea ce vrea patriarhatul de la femei. Nu incerc sa demonizez astfel de femei, ci doar sa explic originea unor fenomene. Lipsa gratificatiilor sexuale in relatiile heterosexuale poate duce si la lesbianism si feminism. Depinde de moralitatea si intelegerea persoanei. Dar in primul rand, cred ca drumul spre lesbianism e pavat cu intelegerea patriarhatului, a esecului predeterminat al relatiilor heterosexuale in patriarhat, indiferent de sexualitatea femeii. De fapt, o sexualitate gratifianta e un punct in minus pentru femeie in patriarhat. Comportamentul ei liber o condamna nu doar pentru ca ar contraveni patriarhatului, dar pretentiile ei mari duc la dezamagiri.
In concluzie, accentul ar trebui pus pe femei, nu pe delirul patriarhal, atunci cand vrem sa intelegem societatea si alegerile femeilor. Ele trebuie sa-si dezvolte propria cultura, propriile strategii de supravietuire. Iar de sarbatorit, trebuie sa sarbatoreasca altceva. Pe cand sarbatoarea libertatii sexuale feminine, pe cand sarbatoarea alegerii partenerilor de catre femei, pe cand sarbatoarea orgasmului, pe cand sarbatoarea studiului sexualitatii femine, a solutiilor la problemele reale de viata ale femeilor? Pe cand sarbatoarea luptei anti-patriarhat?
https://www.psychologytoday.com/us/blog/all-about-sex/200903/the-most-important-sexual-statistic
https://tonic.vice.com/en_us/article/neepb8/the-science-of-female-pleasure-still-needs-more-attention
Dar legatura dintre prostitutie si casatorie se vede foarte usor daca studiezi mentalitatile din tarile fundamentalist islamice, cum e Iranul. Sabinei Fati, autoarea cartii "Singura pe drumul matasii", un tanar iranian (educat) ii spune ca nu are prietena, asta e un concept occidental. El se va casatori atunci cand va putea sa-si cumpere a o sotie. Pe de alta parte, clericii musulmani siiti, foarte duri cu pastrarea traditiilor, sustineau casatoriile temporare, ceea ce inseamna prostitutia femeilor sarace, care pentru o luna sau mai putin (sau mai mult) puteau deveni sotiile unor tineri. Ce se intampla dupa, nu conteaza pentru femei. Pentru ca femeile nu conteaza in aceste culturi. Viata lor, sentimentele, dorintele lor nu conteaza. Nu ca in Occident ar conta cu adevarat.Ce e mai usor decat sa te debarasezi de o femeie? Intrebarea asta am auzit-o in filmul "Guillaume, le conquerant" (regizat de Gilles Grangier si Sergiu Nicolaescu) pusa de mama lui Wlhelm Cuceritorul fiului ei. Intr-adevar, o femeie se repudia foarte usor si era trimisa la manastire. Numai ca in tarile islamice acest lucru era inca si mai usor. Insusi Mustafa Kemal a divortat de singura sa sotie printr-un decret prezidential, cu cateva luni inainte de redactarea codului familiei, de inspiratie occidentala. Divortul era unilateral, femeile nu aveau nimic de spus.
Sigur, in Occident, lucrurile sunt acum schimbate. Dar ideea e aceeasi. Femeile sunt impinse, obligate material si social, sa se angajeze in relatii heterosexuale pe care nu le doresc. De ce o fac? De cele mai multe ori pentru bani, pentru supravietuire. Cate femei s-ar angaja oare in relatii heterosexuale, legale sa nu (asta e ceva castigat de barbatii occidentali, accesul la femei fara obligatii legale) daca ar avea suficienti bani pentru a duce o viata buna singure? Si mai ales daca ar avea modele alternative reale, viabile, la familia patriarhala, care e in interesul oricui, doar al femeilor, nu? Acum exista un mare curent anti-prostitutie, si e extraordinar de bine ca exista. Dar abolitionismul ar trebui sa atinga nu doar prostitutia, ci si familia traditionala.
Sexualitatea feminina si relatiile patriarhale
Dar oare ce vor femeile? Studiile despre sex sunt putine, facute de barbati, precum Freud sau Kinsley, prezinta viziunea masculina asupra sexului. Doar recent s-au abordat probleme si dintr-o perspectiva mai feminista. Asta nu inseamna ca femeile nu sunt fiinte sexuale. Dar sexualitatea lor, in cea mai mare parte putin studiata, le creaza o alta viziune asupra relatiilor si sexualui. Sociobiologia, un delir patriarhal cu iz stiintific, care incearca sa dea o aura naturala, innascuta, patriarhatului, incearca sa explice comportamentele sexuale si familiale prin strategii reproductive. Pasamite, animalele, dar si oamenii, nu ar dori altceva decat sa aiba cat mai multi urmasi. Masculii s-ar imperechea cu oricine, cat mai mult, iar femelele ar fi foarte selective. Lasand la o parte cat contrazice natura asemenea comportamente proiectate, dar mai ales existenta patriarhatului (inexistent in natura), care ingradeste mult sexualtiatea umana, mai ales pe cea a femeilor. Nu stim cum ar fi femeile altfel, daca nu ar fi patriarhatul. Dar o alta componenta a constuctiei viziunii despre sex si relatii a celor doua sexe ar putea fi, cel putin la om, legata de pura fiziologie, accesul la placerea sexuala. La femei, frica de reproducere, deloc placute, ar fi alta componenta. Numai ca insasi sexualitatea, diferentele sexuale, accesul la gratificatii sexuale, ar fi determinante.
Lucrurile despre care se vorbeste cel mai mult sunt cel mai putin cunoscute. Si aici sexul si sentimentele romantice sunt exemplele cele mai bune.Totusi, se admite ca diferentele sexuale intre barbati nu sunt atat de mari precum cele dintre femei. Sexualitatea masculina variaza, dar nu in limitele in care variaza cea feminina. Masculii au toti, indiferent de rasa (la care difera nivelul si tipul de receptori de testosteron) resurse sexuale "putine si limitate" (citez un barbat), afara de situatia cand sunt foarte tineri, si tocmai cand se confrunta cu marginalizarea sexuala. Asta tot din cauza patriarhatului! Pe de alta parte, aici avand o functie si cultura, probabil, sursele de excitatie sunt cel putin stimulate de imagini.
Femeile in schimb variaza de la frigide cu o capacitate aproape nula de a avea orgasm vaginal (asa ceva exista, la naiba, desi clitorisul e implicat, orice ar spune feministele), pana la femei cu o mare capacitate de a simti gratificatii sexuale, care le depasesc pe alte barbatilor. Orgasmul vaginal multiplu chiar exista. Si da, orgasmul vaginal e mult mai placut decat cel doar prin stimularea clitorisului. In schimb, toate femeile, la crice varsta, pot avea acces la mai multe surse de excitare, avand deci o sexualitate mult mai autonoma.
Cum ne asteptam sa vada lumea o femeie frigida, pentru care sexul cu barbati e un chin? Dar cum poate vedea lumea o femeie multiorgasmica? Feminismul doar face tapaj pe incapacitatea multor femei de a simti orgasmul vaginal, si de a percepe sexul vaginal ca pe o tortura, fara nicio placere. Dar de celelalte, indiferent ca sunt 20-30%, (probabil depinde de populatie), nu se spune nimic. Sigur lumea e diferita pentru cele doua categorii, precum si pentru cele intermediare, care au orgasm ocazional. Si probabil sunt cauze hormonale, neurologice, dincolo de factori sociali, educationali.
De ce ar avea nevoie de barbati o femeie pe care sexul heterosexual nu o satisface, mai rau, o face sa sufere? E clar, pentru asemenea femei, avantajele materiale, sociale, dintr-o relatie sexuala prevaleaza. Ideea acestui articol a pornit de la postarea unei feministe radicale despre marturia lui Marlene Monroe fata de Jean Negulescu, conform careia nu a avut niciodata orgasm, si era bisexuala. Asta poate fi sexualitatea reala a unui sex simbol! Probabil in dorinta de a gasi satisfactii sexuale unde nu exista, aceste femei ar incerca sa sexualizeze tot felul de aspecte, cum ar fi submisivitatea.
Casatoria, prostitutia, restrictiile de exprimare sexuala le-ar putea fi mai accesibile acestor femei, iar foarte probabil, multe cutume patriarhale ar fi putut fi impuse cu ajutorul unor astfel de femei. Nu am inteles niciodata cum mamele sunt cele care performeaza mutilarea genitala a fiicelor, ca si alte femei din grup. E pentru binele lor, pentru statusul lor social., dar cum poti lipsi pe cineva de o componenta asa importanta a vietii? Simplu, pentru ca tu nu ai acces la ea. E dureros ca adesea aceste femei sunt vazute ca "decente", standardele de comportament patriarhale pornesc de la ele. De fapt ele sunt ceea ce vrea patriarhatul de la femei. Nu incerc sa demonizez astfel de femei, ci doar sa explic originea unor fenomene. Lipsa gratificatiilor sexuale in relatiile heterosexuale poate duce si la lesbianism si feminism. Depinde de moralitatea si intelegerea persoanei. Dar in primul rand, cred ca drumul spre lesbianism e pavat cu intelegerea patriarhatului, a esecului predeterminat al relatiilor heterosexuale in patriarhat, indiferent de sexualitatea femeii. De fapt, o sexualitate gratifianta e un punct in minus pentru femeie in patriarhat. Comportamentul ei liber o condamna nu doar pentru ca ar contraveni patriarhatului, dar pretentiile ei mari duc la dezamagiri.
In concluzie, accentul ar trebui pus pe femei, nu pe delirul patriarhal, atunci cand vrem sa intelegem societatea si alegerile femeilor. Ele trebuie sa-si dezvolte propria cultura, propriile strategii de supravietuire. Iar de sarbatorit, trebuie sa sarbatoreasca altceva. Pe cand sarbatoarea libertatii sexuale feminine, pe cand sarbatoarea alegerii partenerilor de catre femei, pe cand sarbatoarea orgasmului, pe cand sarbatoarea studiului sexualitatii femine, a solutiilor la problemele reale de viata ale femeilor? Pe cand sarbatoarea luptei anti-patriarhat?
https://www.psychologytoday.com/us/blog/all-about-sex/200903/the-most-important-sexual-statistic
https://tonic.vice.com/en_us/article/neepb8/the-science-of-female-pleasure-still-needs-more-attention