Recent am auzit o stire despre interzicerea cartii "Harry Poter" intr-o scoala din State. Nu de alta, dar vrajile alea ar putea sa mearga. Adica oamenii nu voiau sa aduca, pe langa droguri, arme, nici vraji in scoala. Inteleg ca dna JK Rowling, autoarea lui "Harry Poter", nu a inventat vraji, cum nici Frank Herbert nu a inventat o limba (in "Dune"), ci le-a preluat. Si despre vraji se stie ca se pastreaza intacte, si sursa de mai sus, si eficiente, secole sau chiar milenii, cum spun arheologii.
Acum unora li se pare hilar ca au existat oameni care credeau in vraji, si cum bine se vede, inca mai cred. Cum sa crezi ca vrajitoarele pot aduce furtuni, seceta, pot influenta meteorologia? Cum pot fura penisurile? Dar de fapt, nimic nu s-a schimbat. Oamenii sunt la fel si acum, ca acum cateva secole sau milenii. Sigur, nu toti, si nu aceeasi categorie. Dar daca varianta Socrate e greu de observat azi, desi clar exista, la fel de frecventa ca in Antichitate, varianta celor care cred in vraji nu e deloc in pericol de extinctie. Sigur, acum vrajile sunt altele.
Acum cateva luni, vad eu un anunt, o reclama pe Facebook "Webinar: cum sa fii iubita ca o zeita!". O tanti psiholog, antrenor personal, ceva de genul, isi promova ciocanul. Hopa, imi zic, iata una care te invata sa-ti faci un cult religios, o reteta cu o mare sansa de imbogatire. Cum Osho a murit iar de Moon si secta lui nu se mai aude nimic, o fi ramas nisa neocupata si e loc de start-up-uri! Da, era o asteptare realista, dar realitatea depaseste fictiunea.
Femeia respectiva, nu-i spun numele ca sa nu-i fac reclama, sa-i zicem dna F., oferea femeilor interesate, retele despre cum sa fie iubite de partenerul lor "ca zeitele". Sigur, nu era gratis, dar facea promo la un webinar care era intr-adevar gratis, trebuia doar sa te inscrii. Zis si facut, m-am inscris. Mi-am propus sa nu spun niciun cuvant, sa ma abtin de la orice gluma. Nu am raspuns nici la intrebarile standard, nici macar nu mi-am mentionat numele. Am fost total invizibila, inaudibila si restul, ca sa nu influentez cumva rezultatele cercetarii.
Cum a decurs webinarul? Mai multe femei, de ordinul a 20, poate mai multe, s-au prezentat, apoi au fost intrebate ce probleme au in relatii, ce probleme au in a-si face o relatie. Dna F. le-a lasat sa isi spuna pasul pe fiecare, apoi a venit cu solutiile salvatoare. De ce nu sunt femeile iubite, luate in serios, de ce nu reusesc macar sa isi faca o relatie stabila? Nu zic ca asta ar fi un deziderat pentru o persoana sanatoasa la cap, care chiar vrea sa fie fericita, dar...E simplu, e vina lor!!! Daca e cineva care nu stia, daca e cineva care nu stia cu ce se ocupa industria psihologiei, a trainingului personal. Macar vrajile aduceau un ajutor din exterior, se poate spune ca vrajile erau mai pe stiinta occidentala decat demersurile astea. Mai culturaliste, cum s-ar spune! Chiar si descantecele anti-deochi...Acum totul e in interior, defectele sunt la noi, ca si cand lumea ar fi o gradina superba, un paradis, iar noi, mai ales noi, femeile, nu reusim sa ajungem la florile din ea pentru ca ne cataram pe gard, in loc sa ne ducem frumos la portar si sa platim biletul, ca oamenii de succes. Interesant e ca dna F. era foarte foarte mirata cum unii psihologi si traineri personali dau toata vina pe femei, si cum le invata sa fie foarte submisive... Ce crima! Dar ea ce face, ma rog! NU le spune sa stea in genunchi, sa uite de orice sentiment, de orice dorinta, ci sa fie libere, dar...sa aiba grija ce atitudine transmit.
Chipurile toata nenorocirea relatiilor, toata nenfericirea personala, vine din faptul ca femeile transmit atitudinea de "obiecte sexuale". Ele transmit mesajul subliminal ca vor sex, ca vor aventuri de-o noapte. Barbatii, cu antenele lor de testosteron, simt, si asta le dau. A dat apoi un chestionar femeilor in cauza, sa evalueze daca un barbat s-a comportat corect, avand in vedere ce a facut o femeie. Nu ma mira cat misoginism am vazut la femeile alea, cum erau gata sa ierte nesimtirea si psihopatia masculina si sa sanctioneze orice agresivitate feminina, ca si "indecenta", ca daca ele aveau o notiune de feminism in cap s-ar fi dus la vrajitoare, nu la tanti F. Dar important e ca se dezvaluia cheia succesului feminin in relatii.
Foarte interesant! Pai ia sa transmita ele mesajul ca nu vor sex! Ia sa vina neepilate, nepieptanate, cu sacul in spate, cu mutre serioase, de calugarite, si eventual cu o insigna de la asociatia pentru protectia familiilor in piept! Ia sa vedem ce iese! O sfatuiesc pe domnia sa sa faca experienta...abia apoi sa vina sa dea sfaturi.
Cum am spus, sfaturile astea erau doar promo, fiind gratis. Daca voiai amanunte, reteta completa, trebuia sa participi cateva zile la un curs care costa vreo 200 euro. Si corporatistele au pus imediat botul, cum se spune, se bateau pe inscriere. Eu am ramas pitita in coltisorul meu, consemnand tot. Bine ca nimeni nu m-a intrebat de sanatate, ca as fi bagat-o pe maneca!
Ce usor se fac banii {legali!!!!!!) in ziua de azi! Adica spui niste ineptii pe care e greu sa le creada cineva in clasa a VI-a, daca gandeste cat de cat, si mai si spui ca sunt mari descoperiri, ca sunt cheia succesului. Si oamenii sunt gata sa plateasca...Daca ar fi asa de usor si cu lucrurile bune, utile! De fapt se stie ca e mai usor sa vinzi ceva nociv decat ceva util, care sa faca bine cu adevarat. Oamenii asta vor.
In toata povestea asta macar un iz de stiinta, de experiment, de punere a problemei exista? Cum sa fii iubita ca o zeita? Ce insamna asta? Cum arata situatia asta? Oamenii astia cunosc macar o singura persoana in situatia asta? Atunci cum fac studii? Macar sa fi spus ce profil au barbatii capabili de asemenea sentimente, unde ii putem intalni, cat de rari sunt. Nu ca asta ar fi o garantie.
Cum sa faci ca sa fii iubita ca o zeita, nu conteaza daca barbatul ala are disponibilitatea, iar si daca o are, nu trebuie sa te iubeasca pe tine. Sau ala iubeste pe oricine, e de ajuns sa-l calci pe picior, se impregneaza de tine si gata! E un fel de boboc de rata, te vede pe tine, gata, te urmeaza oriunde, indiferent daca arati precum si te cheama Konrad Lorenz. Cum de e liber un asemenea barbat? Probabil prin formule speciale se dezimpregneaza. Dar stai, asta ar insemna o interventie dinafara, ar distruge protocolul si mitul ca e numai vina ta, cheia e doar la tine, ca femeie.
Pe de alta parte, atitudinea asta e un fel de formula magica, care merge si la Macron, la Trump, la Boris Johnson. Nu conteaza restul. Toti barbatii vor femei care nu transmit mesajul "disponibila pentru o aventura de-o noapte". Nu conteaza cat de usor e de demontat mitul asta, ca unii barbati de mare succes sunt exact cu femeile de tipul de evitat. Probabil nu le iubesc ca pe zeite, aici trebuie sa fie problema.
Poate un sambure de adevar era in toata povestea asta, dar dna F. nu a pus deloc punctul pe i. Si nu de sex era vorba: barbatii in patriarhat, dar probabil nu numai (iar in matriarhat oricum relatiile sunt altfel) nu vor probleme de niciun fel de la femei, in special emotionale. Daca arati o veselie tampa, daca esti cool, lipsita de probleme, nu ai initiative enervante, esti acceptata. Altminteri, daca esti o persoana cu probleme materiale, sociale, de constiinta, emotionale, dracu vrea sa se potcoveasca cu tine! Se pare ca secretul celor mai multe curtezane din Grecia antica, spune Robert Flaceliere, autorul "Viata de toate zilele in Grecia antica" era faptul ca nu stresau partenerii de ocazie, adica discutiile de complezenta. Nu le puneau probleme, erau cuminti si pasive. Transmiteau liniste si veselie. Poate singurul aspect stiintific al discutiei dnei F. a fost faptul ca a exemplificat cu succesul ei: adica partenerul domniei sale se mira cum de reuseste ea sa fie atat vesela, sa transmita o stare atat de placuta. Sa vomit???? Nu, e prea putin.
Probabil o cauza a esecurilor relatiilor de acum, in care toata lumea livreaza imaginea dorita, nu pe cea reala, e exact asta. Daca te ascunzi, nu arati cine esti, nu iti arati tie insasi, dar nici partenerului, care face acelasi lucru. Cum sa gasesti pe cineva care macar sa te placa, cu care macar sa ai ceva in comun, niste valori, acolo? Ca sa nu mai vorbim ca nici asta nu e o solutie. Mai vorbesc unii de "compatibilitate", care se bazeaza pe tot felul de caractere irelevante, de la hobby-uri la optiuni politice. Parca membrii unui partid organizeaza din cand in cand cate o orgie sexuala, sa-si exprime afectiunea unul fata de altul. La fel si cei dintr-un club de vanatoare sau pescuit sau orice organizatie. Sigur, prin asta se creaza punti intre oameni, dar de aici pana la iubire "ca pentru o zeita" e cale lunga. Si parerea mea, dupa ce am studiat, putin, ce-i drept, astfel de relatii in istorie, ca in viata reala e greu, la cat de rare sunt, e ca pasiunile comune ar conta, dar prin capacitatea de a dezvalui profunzimi afective si intelectuale. Dar asta e doar o ipoteza...
Si oricum asa ceva nu s-ar vinde. Trebuie formule magice...care apeleaza la comportamentul femeilor, ele gresesc intotdeauna, iar raspunsul e in ele. Psihologia si antrenamentul personal neaga insesi bazele culturii occidenale, in care trebuie cautate solutii active, fie si magice. Neaga ceva inca si mai vechi, descris de Leo Frebonius in "Cultura Africii", o viziune asupra lumii din aceasta zona. Numai in Orientul in care opresiunea era inimaginabila, in care actiunea personala in acele conditii era inutila, putea sa mearga yoga sau budismul. Acolo nu erau efectiv sanse sa scapi de nenorociri. Nu zic ca in Occident e usor sau a fost vreodata, dar unii au facut-o. Si rezultatele se vad. Freud si trainerii personali ii sfideaza pe acesti oameni. Vorba lui Ahmet Hamdi Tanpinar in " Institutul de corectare a timpului", referindu-se la psihanaliza lui Freud, nu mai exista nenoroc, ghinion personal, nedreptati sociale, doar amintiri sexuale ciudate din copilarie, ca sa explice toata nefericirea din epoca noastra. Si personajul din acest roman se confrunta doar cu inceputul modernismului in Turcia, adica nu vazuse la ce s-a ajuns de fapt.
Cum poate cineva sa creada asa ceva? Cum poate cineva sa plateasca pentru retetele de a fi iubita sute de euro? Pentru ca lumea de azi ofera cursuri, retete pentru orice, pentru ca ne imaginam ca daca facem ce trebuie, suntem recompensati, pentru ca unii chiar cred ca se poate cumpara orice cu bani. Daca tu ai gasit un serviciu bine platit intr-o corporatie ducandu-te la scoala care trebuie, facand ce trebuie in rest, de ce nu ar merge si cu asta? E mare diferenta fata de a crede in vraji intr-o epoca in care nu se stia de agenti patogeni, de mecanisme ale fenomenelor meteorologice?
Si pana la urma de ce trebuie sa fie o femeie fericita? Raspunsul dnei F.: pentru ca altfel isi lasa barbatul de langa ea sa fie linistit si sa produca! Deci ea nu produce nimic, cel mult liniste in jur....Superb! Si toata aceasta poliloghie costa 200 euro, training. Da, mult mai simplu decat intelegerea situatiei, a patriarhatului, crearea unei culturi feministe si solutii feministe la probleme reale, care trebuie mai intai formulate corect.
luni, 14 octombrie 2019
miercuri, 8 mai 2019
Legende feministe
Da, și feminismul are propriile legende, pe care numai o bună
cunoaștere a societății le poate demistifica. Și de cele mai multe ori această
cunoaștere e prea redusă. Pentru că patriarhatul e mai pervers decât ne putem
imagina, pentru că dominația masculină e mai perversă decât credem. Poate ar
trebui să stabilim de la început ca patriarhatul, deși nu există în natură, se
bazează pe dominația masculină, care există. Masculii mai mari și mai
puternici, când sunt în grupuri mixte, domină inclusiv femelele, mai mici, cum
se întâmplă la cimpanzei. Sigur, e vorba numai de masculii din grup, străinii
sunt foarte speriați, supuși violențelor, de aceea, cum spune Frans de Waal,
masculii rămân la aceste specii de mari primate in grupul de origine. Și de
aceea femelele sunt cele care migrează dintr-un grup în altul. Deși ele sunt
speriate în acest caz, nu au totuși atât de mult de suferit. Cu alte cuvinte,
cimpanzeii masculi nu migrează în alte grupuri pentru că în grupul de origine
sunt apărați de propriile mame. Descoperirea asta s-a făcut când s-a încercat
transferul între grădini zoologice.
Dar la nicio specie de animal nu se ajunge la patriarhat, la
sclavia femelelor.Pentru că la nicio specie nu se ajunge la dependența
economică, la incapacitatea femelelor de a supraviețui fără ajutorul (sau mai
precis, permisiunea) masculilor. Pentru că femelelor le este tăiat accesul la
resurse, eventual chiar la libera circulație. Numai cea mai periculoasă maimuță
poate face asta.
Și așa ajungem la prima legendă: Dacă femeile au propria avere,
libertate economică, bărbații vor face ce zic ele, cel puțin vor fi egali. Dar
dacă deschidem o carte de istorie, vedem că da, libertatea economică dă
autonomie femeilor, chiar libertate sexuală, posibilitatea de a trăi altfel,
dar...atât! Începem cu romanii, unde la un moment dat, pentru prevenirea
concentrarii averilor în mâinile unor bărbați, s-a permis moștenirea în cazul
femeilor. Așa unele femei au devenit foarte bogate, autonome, libere sexual.
Ziarele epocii s-au transformat în manuale de divorț pentru femei. Dacă se
măritau, o făceau cu bărbați inferiori economic, pentru a-și putea administra
averile în continare. E celebra perioadăe descrisă în comediile lui Plautus.
Dar încă mai aproape de epoca noastră, chiar foarte aproape, în
țările române pe timpul fanarioților (probabil și înainte), călătorii străini
descriu moravuri foarte similare în cazul femeilor locale. Bunăoară, în Țara
Românească, femeile au posibilitatea sa-și administreze zestrea. Ele reușesc
ușor, de obicei, să obțină divorțul (ce europene nu ar fi dorit asta în
epocă!), apoi trăiesc după pofta inimii, se obișnuiesc cu variația și adesea
aleg să nu se mai căsătorească. Asta arată ce vor femeile...Bunicile noastre au
exersat deja asta. Se vede că autonomia economică dă libertate sexuală, iar
posibilitatea de a divorța, deci mai multă autonomie, dă femeilor o mai mare
demnitate. Deși călătorii străini deplâng condiția femeii valahe, atât de puțin
castă (a se citi patriarhală), era invidiabilă în epocă. Dreptul la divorț era
o valoare importantă a strîbunicilor noștri, Despot vodă, un grec maltez, nu a
reușit să impună protestantismul în Moldova tocmai din cauză că punea în
pericol acest drept. Așa femeile din zonă aveau o moralitate cum numai
venețiencele mai aveau în epocă, așa cum erau deplânse de decenții călători
străine, scandalizați de libertatea acestor femei, ofensatoare pentru ochii lor
protestanți sau catolici. În realitate, femeile, deși promiscue sexual, erau
mult mai demne decât în alte părți, amantele se afișau fără perdea, mâncau la
masă cu oaspeții amanților lor cu funcții. La fel, femeile divorțate cu copii
mergeau la baluri cu tinerii lor amanți fără nicio reținere. Mai multe despre
aceste aspecte în ”Devălmășia valahă(1716-1828): o istorie anarhică
a spaţiului românesc” de Bogdan Bucur.
Dar femeile valahe libere și nerușinate aveau multe, dar nu se
aude să fi avut altceva: putere politică. Dependența mai redusă de bărbați nu
le dădea și putere de decizie reală. Nu că bărbații ar fi avut cu adevărat,
având în vedere dominația otomană, dar nici măcar de formă. Și la Roma era
scandalos ca femeile doar să fie prezente în senat! Bogăția dă libertate, dar
nu putere și prestigiu. Valabil pentru orice categorie socială lipsită de
putere simbolică (ex. Gladiatorii, curtezanele etc). Bărbații au puterre
simbolică. Ajunge să existe, oricât de săraci ar fi, de proști, urâți,
incompetenți, imorali. Ei se cred grozavi, superiori femeilor...Așa că banii nu
eliberează femeile decât până la un punct. Dar cine dă puterea simbolică? Alți
oameni! Inclusiv femeile! Mai ales ele....Dacă ele nu ar mai conferi putere
simbolică și politică bărbaților, patriarhatul ar dispărea. Ar fi disparut deja
de mult....Dar ele sunt copleșite de nevoia de protecție masculină, care vine
din instinctul lor animalic, de a se supune forței fizice.
altă legendă feministă presupune că dacă femeile vor fi
supercalificate, vor face meserii grele, vor fi puternice social si bărbații le
vor respecta. Dacă ele vor câștiga mai bine decât bărbații, ei le vor respecta.
La naiba, acum și în Iran sunt mai multe femei cu facultate
decât bărbați. ȘI se întâmplă ceva? În comunism erau enorm de multe inginere,
doctorii erau (și sunt, cel puțin în fostele țări comuniste) în majoritate
femei. Și s-a întâmplat ceva? Da, s-a întâplat! Meseria de doctor a fost
devalorizată! Prost plătită! În Iran femeile culte tot nu au voie să-și arate
părul și moștenesc jumătate din ce moștenesc frații lor inculți. Ce nu se
înțelege e că patriarhatul e despre jefuirea femeilor, tăierea accesului lor la
resurse, ca ele să fie dependente de bărbați. Nu accesul la munca lor, la
producerea de resurse. Patriarhatul nu are nimic contra exploatării femeilor
superculte, supercalificate. Dacă nu au acces la putere, poti fi orice! Valabil
pentru orice categorie deprivată de putere și susținere sociala.
Altă legendă: dependența materială de femei ar transforma bărbații în cățeluși! O prietenă îmi spunea că femeile trebuie să întrețină bărbații, să-i facă dependenți de ele. Asta ar apăra femeile de manifestările patriarhale ale bărbaților. Dar femeile deja întreți bărbații! Nu în mod clar, nu întotdeauna, dar asta fac! Societatea se bazează pe exploatarea femeilor! Femeile produc mai mult oriunde, dar au acces la atât de puțin! Nu e problema că femeile nu produc, ci că nu obțin din ceea ce produc. Dacă întreții un bărbat e exact ce-și dorește el și patriarhatul. Să obții ceva de la el e greu....Nu-l deranjează decât dacă nu e destul de sigur de el ca să ia fără să-i pese, dacă are un anumit orgoliu naiv. Dar asta fac bărbații, sunt întreținuți de femei, ținuți în viață de ele, la propriu, trăiesc mai mult datorită lor....Și ce obțin femeile din asta? Poate un pic de demnitate, uneori. Dar sunt și femei cu bani abuzate. Sigur, averea dă libertate unei femei, dar prea puțină putere asupra unui bărbat. Dragostea e singura care dă acea putere. Nu se pot inversa rolurile doar pe baza resurselor materiale, pentru că, să nu uităm, bărbații au puterea simbolică dată de societate....
Altă legendă: dependența materială de femei ar transforma bărbații în cățeluși! O prietenă îmi spunea că femeile trebuie să întrețină bărbații, să-i facă dependenți de ele. Asta ar apăra femeile de manifestările patriarhale ale bărbaților. Dar femeile deja întreți bărbații! Nu în mod clar, nu întotdeauna, dar asta fac! Societatea se bazează pe exploatarea femeilor! Femeile produc mai mult oriunde, dar au acces la atât de puțin! Nu e problema că femeile nu produc, ci că nu obțin din ceea ce produc. Dacă întreții un bărbat e exact ce-și dorește el și patriarhatul. Să obții ceva de la el e greu....Nu-l deranjează decât dacă nu e destul de sigur de el ca să ia fără să-i pese, dacă are un anumit orgoliu naiv. Dar asta fac bărbații, sunt întreținuți de femei, ținuți în viață de ele, la propriu, trăiesc mai mult datorită lor....Și ce obțin femeile din asta? Poate un pic de demnitate, uneori. Dar sunt și femei cu bani abuzate. Sigur, averea dă libertate unei femei, dar prea puțină putere asupra unui bărbat. Dragostea e singura care dă acea putere. Nu se pot inversa rolurile doar pe baza resurselor materiale, pentru că, să nu uităm, bărbații au puterea simbolică dată de societate....
Feministele mai în vârstă, care au trăit eventual și în comunism,
cunosc aceste legende. Femeile nu trebuie să facă strategii pentru a fi mai
bune, din orice punct de vedere, pentru că deja sunt, ci pentru a avea mai
multă putere. Acolo nu sunt în continuare bune.
Deci, mai multă ambiție pentru accesul la putere, nimic altceva!
luni, 18 februarie 2019
Totul despres sex
Zilele trecute a fost Sfantul Valentin, o sarbatoare supercomerciala care celebreaza realtiile patriarhale moderne, mult imblanzite, cosmetizate, dar avand acelasi principiu ca in cele mai patriarhale culturi. Acele culturi, in care femeile sunt cumparate (si vandute de familia de origine) pur si simplu, sunt sincere. In Occident, unde tot patriarhatul domneste, totul e mult mai subtil. Si, cum am spus in alte articole, femeile trebuie sa aduca nu doar propriul corp si propria capacitate de munca bruta in afacerea casatoriei, ci un fel de zestre care e data mai nou de studii si status social. Nu orice relatie, adica nu orice femeie e apta pentru o relatie legala. Inainte aducea originea sociala si banii, acum aduce alte lcururi, care se traduc de fapt tot prin bani si pozitia in societate. Asta e diferenta dintre patriarhatul Occidental si cel Islamic. Femeile din relatii legale au un status mai bun decat in Orientul Mijlociu (Apropiat pentru noi), dar pretul e un numar foarte mare de femei cu status de prostituate sau semiprostituate.
Dar legatura dintre prostitutie si casatorie se vede foarte usor daca studiezi mentalitatile din tarile fundamentalist islamice, cum e Iranul. Sabinei Fati, autoarea cartii "Singura pe drumul matasii", un tanar iranian (educat) ii spune ca nu are prietena, asta e un concept occidental. El se va casatori atunci cand va putea sa-si cumpere a o sotie. Pe de alta parte, clericii musulmani siiti, foarte duri cu pastrarea traditiilor, sustineau casatoriile temporare, ceea ce inseamna prostitutia femeilor sarace, care pentru o luna sau mai putin (sau mai mult) puteau deveni sotiile unor tineri. Ce se intampla dupa, nu conteaza pentru femei. Pentru ca femeile nu conteaza in aceste culturi. Viata lor, sentimentele, dorintele lor nu conteaza. Nu ca in Occident ar conta cu adevarat.Ce e mai usor decat sa te debarasezi de o femeie? Intrebarea asta am auzit-o in filmul "Guillaume, le conquerant" (regizat de Gilles Grangier si Sergiu Nicolaescu) pusa de mama lui Wlhelm Cuceritorul fiului ei. Intr-adevar, o femeie se repudia foarte usor si era trimisa la manastire. Numai ca in tarile islamice acest lucru era inca si mai usor. Insusi Mustafa Kemal a divortat de singura sa sotie printr-un decret prezidential, cu cateva luni inainte de redactarea codului familiei, de inspiratie occidentala. Divortul era unilateral, femeile nu aveau nimic de spus.
Sigur, in Occident, lucrurile sunt acum schimbate. Dar ideea e aceeasi. Femeile sunt impinse, obligate material si social, sa se angajeze in relatii heterosexuale pe care nu le doresc. De ce o fac? De cele mai multe ori pentru bani, pentru supravietuire. Cate femei s-ar angaja oare in relatii heterosexuale, legale sa nu (asta e ceva castigat de barbatii occidentali, accesul la femei fara obligatii legale) daca ar avea suficienti bani pentru a duce o viata buna singure? Si mai ales daca ar avea modele alternative reale, viabile, la familia patriarhala, care e in interesul oricui, doar al femeilor, nu? Acum exista un mare curent anti-prostitutie, si e extraordinar de bine ca exista. Dar abolitionismul ar trebui sa atinga nu doar prostitutia, ci si familia traditionala.
Sexualitatea feminina si relatiile patriarhale
Dar oare ce vor femeile? Studiile despre sex sunt putine, facute de barbati, precum Freud sau Kinsley, prezinta viziunea masculina asupra sexului. Doar recent s-au abordat probleme si dintr-o perspectiva mai feminista. Asta nu inseamna ca femeile nu sunt fiinte sexuale. Dar sexualitatea lor, in cea mai mare parte putin studiata, le creaza o alta viziune asupra relatiilor si sexualui. Sociobiologia, un delir patriarhal cu iz stiintific, care incearca sa dea o aura naturala, innascuta, patriarhatului, incearca sa explice comportamentele sexuale si familiale prin strategii reproductive. Pasamite, animalele, dar si oamenii, nu ar dori altceva decat sa aiba cat mai multi urmasi. Masculii s-ar imperechea cu oricine, cat mai mult, iar femelele ar fi foarte selective. Lasand la o parte cat contrazice natura asemenea comportamente proiectate, dar mai ales existenta patriarhatului (inexistent in natura), care ingradeste mult sexualtiatea umana, mai ales pe cea a femeilor. Nu stim cum ar fi femeile altfel, daca nu ar fi patriarhatul. Dar o alta componenta a constuctiei viziunii despre sex si relatii a celor doua sexe ar putea fi, cel putin la om, legata de pura fiziologie, accesul la placerea sexuala. La femei, frica de reproducere, deloc placute, ar fi alta componenta. Numai ca insasi sexualitatea, diferentele sexuale, accesul la gratificatii sexuale, ar fi determinante.
Lucrurile despre care se vorbeste cel mai mult sunt cel mai putin cunoscute. Si aici sexul si sentimentele romantice sunt exemplele cele mai bune.Totusi, se admite ca diferentele sexuale intre barbati nu sunt atat de mari precum cele dintre femei. Sexualitatea masculina variaza, dar nu in limitele in care variaza cea feminina. Masculii au toti, indiferent de rasa (la care difera nivelul si tipul de receptori de testosteron) resurse sexuale "putine si limitate" (citez un barbat), afara de situatia cand sunt foarte tineri, si tocmai cand se confrunta cu marginalizarea sexuala. Asta tot din cauza patriarhatului! Pe de alta parte, aici avand o functie si cultura, probabil, sursele de excitatie sunt cel putin stimulate de imagini.
Femeile in schimb variaza de la frigide cu o capacitate aproape nula de a avea orgasm vaginal (asa ceva exista, la naiba, desi clitorisul e implicat, orice ar spune feministele), pana la femei cu o mare capacitate de a simti gratificatii sexuale, care le depasesc pe alte barbatilor. Orgasmul vaginal multiplu chiar exista. Si da, orgasmul vaginal e mult mai placut decat cel doar prin stimularea clitorisului. In schimb, toate femeile, la crice varsta, pot avea acces la mai multe surse de excitare, avand deci o sexualitate mult mai autonoma.
Cum ne asteptam sa vada lumea o femeie frigida, pentru care sexul cu barbati e un chin? Dar cum poate vedea lumea o femeie multiorgasmica? Feminismul doar face tapaj pe incapacitatea multor femei de a simti orgasmul vaginal, si de a percepe sexul vaginal ca pe o tortura, fara nicio placere. Dar de celelalte, indiferent ca sunt 20-30%, (probabil depinde de populatie), nu se spune nimic. Sigur lumea e diferita pentru cele doua categorii, precum si pentru cele intermediare, care au orgasm ocazional. Si probabil sunt cauze hormonale, neurologice, dincolo de factori sociali, educationali.
De ce ar avea nevoie de barbati o femeie pe care sexul heterosexual nu o satisface, mai rau, o face sa sufere? E clar, pentru asemenea femei, avantajele materiale, sociale, dintr-o relatie sexuala prevaleaza. Ideea acestui articol a pornit de la postarea unei feministe radicale despre marturia lui Marlene Monroe fata de Jean Negulescu, conform careia nu a avut niciodata orgasm, si era bisexuala. Asta poate fi sexualitatea reala a unui sex simbol! Probabil in dorinta de a gasi satisfactii sexuale unde nu exista, aceste femei ar incerca sa sexualizeze tot felul de aspecte, cum ar fi submisivitatea.
Casatoria, prostitutia, restrictiile de exprimare sexuala le-ar putea fi mai accesibile acestor femei, iar foarte probabil, multe cutume patriarhale ar fi putut fi impuse cu ajutorul unor astfel de femei. Nu am inteles niciodata cum mamele sunt cele care performeaza mutilarea genitala a fiicelor, ca si alte femei din grup. E pentru binele lor, pentru statusul lor social., dar cum poti lipsi pe cineva de o componenta asa importanta a vietii? Simplu, pentru ca tu nu ai acces la ea. E dureros ca adesea aceste femei sunt vazute ca "decente", standardele de comportament patriarhale pornesc de la ele. De fapt ele sunt ceea ce vrea patriarhatul de la femei. Nu incerc sa demonizez astfel de femei, ci doar sa explic originea unor fenomene. Lipsa gratificatiilor sexuale in relatiile heterosexuale poate duce si la lesbianism si feminism. Depinde de moralitatea si intelegerea persoanei. Dar in primul rand, cred ca drumul spre lesbianism e pavat cu intelegerea patriarhatului, a esecului predeterminat al relatiilor heterosexuale in patriarhat, indiferent de sexualitatea femeii. De fapt, o sexualitate gratifianta e un punct in minus pentru femeie in patriarhat. Comportamentul ei liber o condamna nu doar pentru ca ar contraveni patriarhatului, dar pretentiile ei mari duc la dezamagiri.
In concluzie, accentul ar trebui pus pe femei, nu pe delirul patriarhal, atunci cand vrem sa intelegem societatea si alegerile femeilor. Ele trebuie sa-si dezvolte propria cultura, propriile strategii de supravietuire. Iar de sarbatorit, trebuie sa sarbatoreasca altceva. Pe cand sarbatoarea libertatii sexuale feminine, pe cand sarbatoarea alegerii partenerilor de catre femei, pe cand sarbatoarea orgasmului, pe cand sarbatoarea studiului sexualitatii femine, a solutiilor la problemele reale de viata ale femeilor? Pe cand sarbatoarea luptei anti-patriarhat?
https://www.psychologytoday.com/us/blog/all-about-sex/200903/the-most-important-sexual-statistic
https://tonic.vice.com/en_us/article/neepb8/the-science-of-female-pleasure-still-needs-more-attention
Dar legatura dintre prostitutie si casatorie se vede foarte usor daca studiezi mentalitatile din tarile fundamentalist islamice, cum e Iranul. Sabinei Fati, autoarea cartii "Singura pe drumul matasii", un tanar iranian (educat) ii spune ca nu are prietena, asta e un concept occidental. El se va casatori atunci cand va putea sa-si cumpere a o sotie. Pe de alta parte, clericii musulmani siiti, foarte duri cu pastrarea traditiilor, sustineau casatoriile temporare, ceea ce inseamna prostitutia femeilor sarace, care pentru o luna sau mai putin (sau mai mult) puteau deveni sotiile unor tineri. Ce se intampla dupa, nu conteaza pentru femei. Pentru ca femeile nu conteaza in aceste culturi. Viata lor, sentimentele, dorintele lor nu conteaza. Nu ca in Occident ar conta cu adevarat.Ce e mai usor decat sa te debarasezi de o femeie? Intrebarea asta am auzit-o in filmul "Guillaume, le conquerant" (regizat de Gilles Grangier si Sergiu Nicolaescu) pusa de mama lui Wlhelm Cuceritorul fiului ei. Intr-adevar, o femeie se repudia foarte usor si era trimisa la manastire. Numai ca in tarile islamice acest lucru era inca si mai usor. Insusi Mustafa Kemal a divortat de singura sa sotie printr-un decret prezidential, cu cateva luni inainte de redactarea codului familiei, de inspiratie occidentala. Divortul era unilateral, femeile nu aveau nimic de spus.
Sigur, in Occident, lucrurile sunt acum schimbate. Dar ideea e aceeasi. Femeile sunt impinse, obligate material si social, sa se angajeze in relatii heterosexuale pe care nu le doresc. De ce o fac? De cele mai multe ori pentru bani, pentru supravietuire. Cate femei s-ar angaja oare in relatii heterosexuale, legale sa nu (asta e ceva castigat de barbatii occidentali, accesul la femei fara obligatii legale) daca ar avea suficienti bani pentru a duce o viata buna singure? Si mai ales daca ar avea modele alternative reale, viabile, la familia patriarhala, care e in interesul oricui, doar al femeilor, nu? Acum exista un mare curent anti-prostitutie, si e extraordinar de bine ca exista. Dar abolitionismul ar trebui sa atinga nu doar prostitutia, ci si familia traditionala.
Sexualitatea feminina si relatiile patriarhale
Dar oare ce vor femeile? Studiile despre sex sunt putine, facute de barbati, precum Freud sau Kinsley, prezinta viziunea masculina asupra sexului. Doar recent s-au abordat probleme si dintr-o perspectiva mai feminista. Asta nu inseamna ca femeile nu sunt fiinte sexuale. Dar sexualitatea lor, in cea mai mare parte putin studiata, le creaza o alta viziune asupra relatiilor si sexualui. Sociobiologia, un delir patriarhal cu iz stiintific, care incearca sa dea o aura naturala, innascuta, patriarhatului, incearca sa explice comportamentele sexuale si familiale prin strategii reproductive. Pasamite, animalele, dar si oamenii, nu ar dori altceva decat sa aiba cat mai multi urmasi. Masculii s-ar imperechea cu oricine, cat mai mult, iar femelele ar fi foarte selective. Lasand la o parte cat contrazice natura asemenea comportamente proiectate, dar mai ales existenta patriarhatului (inexistent in natura), care ingradeste mult sexualtiatea umana, mai ales pe cea a femeilor. Nu stim cum ar fi femeile altfel, daca nu ar fi patriarhatul. Dar o alta componenta a constuctiei viziunii despre sex si relatii a celor doua sexe ar putea fi, cel putin la om, legata de pura fiziologie, accesul la placerea sexuala. La femei, frica de reproducere, deloc placute, ar fi alta componenta. Numai ca insasi sexualitatea, diferentele sexuale, accesul la gratificatii sexuale, ar fi determinante.
Lucrurile despre care se vorbeste cel mai mult sunt cel mai putin cunoscute. Si aici sexul si sentimentele romantice sunt exemplele cele mai bune.Totusi, se admite ca diferentele sexuale intre barbati nu sunt atat de mari precum cele dintre femei. Sexualitatea masculina variaza, dar nu in limitele in care variaza cea feminina. Masculii au toti, indiferent de rasa (la care difera nivelul si tipul de receptori de testosteron) resurse sexuale "putine si limitate" (citez un barbat), afara de situatia cand sunt foarte tineri, si tocmai cand se confrunta cu marginalizarea sexuala. Asta tot din cauza patriarhatului! Pe de alta parte, aici avand o functie si cultura, probabil, sursele de excitatie sunt cel putin stimulate de imagini.
Femeile in schimb variaza de la frigide cu o capacitate aproape nula de a avea orgasm vaginal (asa ceva exista, la naiba, desi clitorisul e implicat, orice ar spune feministele), pana la femei cu o mare capacitate de a simti gratificatii sexuale, care le depasesc pe alte barbatilor. Orgasmul vaginal multiplu chiar exista. Si da, orgasmul vaginal e mult mai placut decat cel doar prin stimularea clitorisului. In schimb, toate femeile, la crice varsta, pot avea acces la mai multe surse de excitare, avand deci o sexualitate mult mai autonoma.
Cum ne asteptam sa vada lumea o femeie frigida, pentru care sexul cu barbati e un chin? Dar cum poate vedea lumea o femeie multiorgasmica? Feminismul doar face tapaj pe incapacitatea multor femei de a simti orgasmul vaginal, si de a percepe sexul vaginal ca pe o tortura, fara nicio placere. Dar de celelalte, indiferent ca sunt 20-30%, (probabil depinde de populatie), nu se spune nimic. Sigur lumea e diferita pentru cele doua categorii, precum si pentru cele intermediare, care au orgasm ocazional. Si probabil sunt cauze hormonale, neurologice, dincolo de factori sociali, educationali.
De ce ar avea nevoie de barbati o femeie pe care sexul heterosexual nu o satisface, mai rau, o face sa sufere? E clar, pentru asemenea femei, avantajele materiale, sociale, dintr-o relatie sexuala prevaleaza. Ideea acestui articol a pornit de la postarea unei feministe radicale despre marturia lui Marlene Monroe fata de Jean Negulescu, conform careia nu a avut niciodata orgasm, si era bisexuala. Asta poate fi sexualitatea reala a unui sex simbol! Probabil in dorinta de a gasi satisfactii sexuale unde nu exista, aceste femei ar incerca sa sexualizeze tot felul de aspecte, cum ar fi submisivitatea.
Casatoria, prostitutia, restrictiile de exprimare sexuala le-ar putea fi mai accesibile acestor femei, iar foarte probabil, multe cutume patriarhale ar fi putut fi impuse cu ajutorul unor astfel de femei. Nu am inteles niciodata cum mamele sunt cele care performeaza mutilarea genitala a fiicelor, ca si alte femei din grup. E pentru binele lor, pentru statusul lor social., dar cum poti lipsi pe cineva de o componenta asa importanta a vietii? Simplu, pentru ca tu nu ai acces la ea. E dureros ca adesea aceste femei sunt vazute ca "decente", standardele de comportament patriarhale pornesc de la ele. De fapt ele sunt ceea ce vrea patriarhatul de la femei. Nu incerc sa demonizez astfel de femei, ci doar sa explic originea unor fenomene. Lipsa gratificatiilor sexuale in relatiile heterosexuale poate duce si la lesbianism si feminism. Depinde de moralitatea si intelegerea persoanei. Dar in primul rand, cred ca drumul spre lesbianism e pavat cu intelegerea patriarhatului, a esecului predeterminat al relatiilor heterosexuale in patriarhat, indiferent de sexualitatea femeii. De fapt, o sexualitate gratifianta e un punct in minus pentru femeie in patriarhat. Comportamentul ei liber o condamna nu doar pentru ca ar contraveni patriarhatului, dar pretentiile ei mari duc la dezamagiri.
In concluzie, accentul ar trebui pus pe femei, nu pe delirul patriarhal, atunci cand vrem sa intelegem societatea si alegerile femeilor. Ele trebuie sa-si dezvolte propria cultura, propriile strategii de supravietuire. Iar de sarbatorit, trebuie sa sarbatoreasca altceva. Pe cand sarbatoarea libertatii sexuale feminine, pe cand sarbatoarea alegerii partenerilor de catre femei, pe cand sarbatoarea orgasmului, pe cand sarbatoarea studiului sexualitatii femine, a solutiilor la problemele reale de viata ale femeilor? Pe cand sarbatoarea luptei anti-patriarhat?
https://www.psychologytoday.com/us/blog/all-about-sex/200903/the-most-important-sexual-statistic
https://tonic.vice.com/en_us/article/neepb8/the-science-of-female-pleasure-still-needs-more-attention