Tupeul infinit al celor de la Noua Dreapta cu meetingul lor contra drepturilor omului pentru minoritatile sexuale (de sambata 9 iunie) a scos in strada femei care sustineau familia traditionala, dintre o femeie si un barbat, chipurile pentru ca da viata. Adica ne facem relatii ca sa procream sau cum? Asa facem relatii cu o eprubeta de sperma, ca de multe ori barbatii nu sunt altceva intr-o astfel de relatie. Cand nu sunt ceva monstruos. De fapt acest tip de familie, acest tip de relatie, este cel... mai dureros pentru femei, de multe ori mortal, daca nu ceva care pune in pericol sanatatea fizica si mentala a femeilor. Femei care promoveaza sclavia femeilor, ca asta e rolul asa-zisei familii traditionale.
In patriarhat, femeile sunt incubatoare de plozi, nu fiinte cu sentimente. Ele nu exista prin ele insele, ci, cum ar fi zis Marx, prin valoarea lor de intrebuintare ca utere ambulante, mana de lucru gratuita, obiecte sexuale. In unele societati, cum sunt cele islamice, dar si in trecut, in cultura noastra, cel putin in unele paturi, asa era pe fata. Grecia antica e un exemplu. Pericle a creat un scandal traind cu Aspasia ca si cu o fiinta umana, avand cu alte cuvinte, o relatie moderna. In epoca i s-ar fi iertat homosexualitatea, i s-ar fi iertat felul cum s-a purtat cu prima sotie, pe care a parasit-o pentru Aspasia. O femeie care nu e inchisa in gineceu pentru procreere era ceva de neconceput (Robert Flaceliere, Viata cea de toate zilele in Grecia secolului lui Pericle, editura Humanitas, 2016, pg.80-81)
Dar acum se zice ca lucrurile s-au mai schimbat. Macar la nivel declarativ, relatiile romantice se intemeiaza pe romantism, pe vise, pe afectiune. Stai cu cineva pentru ca iti place, te face fericita. Cel putin in teorie si in ideal. In acest caz, relatiile homosexuale au mai multe sanse sa fie romantice. In Antichitate, asa ceva era bine stiut. Au fost epoci cand pasiunea heterosexuala era o ciudatenie in care era greu de crezut. Asta dupa ce democratia ateniana disparuse, dupa cucerirea lui Alexandru, in perioada elenistica. Lumea se schimbase, societatea se schimbase, iar barbatii, pana atunci ocupati cu agora, se indreptasera mai mult spre viata domestica. Plutarh, un autor ulterior, din epoca romana, scria in Dialogul, pe cateva pagini, ca fetele sunt la fel de capabile sa inspire pasiune ca si baietii. (Robert Flaceliere, Viata cea de toate zilele in Grecia secolului lui Pericle, editura Humanitas, 2016, pg.117). Cu alte cuvinte, nu mai fiti gay, merge sa fii si hetero, poti fi la fel de fericit. Nu stiu cat s-au lasat de convinsi grecii din epoca, dar acum s-a uitat cum era atunci.
Cu toate astea, lesbienele descriu, cum am mai scris, relatiile dintre ele ca fiind foarte pasionale. Ceva asemanator se pare ca se intampla si in comunitatile gay, poate nu la nivelul asta. Si atunci de ce sa interzici parteneriatul civil, care se poate stabili intre orice persoane? De ce sa interzici contractele libere de intrajutorare? De ce sa interzici relatiile bazate pe pasiune, cum au mai multe sanse sa fie cele homosexuale? De ce sa interzici fericirea, romantismul?
Pentru ca societatea nu are nevoie de parteneriate civilie libere, nu are nevoie de romantism, nu are nevoie de fericire, mai ales a femeilor. Societatea are nevoie de sclavia femeilor, care sa fie timorate, disperate, gata sa renunte la ele insele si la propria sexualitate. Ele trebuie sa creada ca exista un singur mod de a beneficia de spriijin material si social, adica prin casatorie, deci sa fie compliante la patriarhat. Nu de gay se teme Noua Dreapta, ci de lesbiene, de alegerea femeilor.
Daca femeile vor sa lupte pentru o familie traditionala, modelul se afla mai jos: familia matriarhala. Cel mai probabil, astfel de societati au fost in toata lumea, provenim din ele, dar au fost distruse de bande de barbate disperati, aparand astfel patriarhatul. Asta e natura femeilor, asta dorim, asa am trai daca nu am fi ingrozite de teroarea patriarhala sau daca ni s-ar fi lasat o cultura a noastra.
https://www.facebook.com/bbcworldservice/videos/1603839419635178/