Mihaela Miroiu numea concediul platit de maternitate de doi ani "dar otravit". De fapt ar fi concediu parental, dar cum bine se vede, desi barbatii sunt obligati sa-si ia si ei o perioada concediu, femeile sunt cele care stau cel mai mult acasa, cu copilul. De ce e un dar otravit? Pentru ca in loc sa construiasca gradinite, crese, statul prefera sa dea banii femeilor, care se intorc astfel temporar, dar cu efecte pe termen lung, la munca lor "traditionala", de casnice care cresc copii. Se rup de social, se rup de cariera, de lume, adoptand modul de viata descris in "The feminine mystique"' de catre Betty Friedan, adica depresie, sentiment al inutilitatii.
Darul otravit e si un dar nazist. Pentru a preveni abuzarea de concediul de maternitate de catre femeile sarace si rome, in calculul indemnizatiei se ia ultimul salariu. Adica daca ai fost femeie de serviciu roma nu prea e avantajos sa procreezi. Intr-o tara in care ne plangem de natalitatea scazuta, dar nu facem nimic pentru a atrage imigranti, nu e de mirare ca aceasta lege cu iz eugenic nu a starnit controverse. Oare e vorba de necesitatile unui copil si de calitatea de mama? Oare copiii saraci si romi au alte necesitati? Oare reproducerea unei femei cu studii superioare e diferita de cea a uneia sarace si needucate? E concediu de maternitate, nu de educatie. Femeile alea nu sunt foster sau educatoare, profesoare, ele sunt mame. Ca sa nu mai vorbim ca ajutorul ar trebui sa fie ajutor, ar trebui sa excluda femeile cu venituri mari, ca ele nu au nevoie sa fie ajutate. Daca as avea copii, nu as cere acest ajutor, cum nu am beneficiat niciodata de vreun medicament compensat sau de ajutor de somaj. Banii aceia sunt pentru oameni saraci, nu sunt cadouri pentru cei care isi permit, nu sunt privilegii. Nu sponsorizam nobilimea.
In primul rand, acest dar e total nefeminist. Si nu e de mirare ca nu feministele sunt cele care aleg sa faca un copil (sau chiar doi, unul dupa altul) pentru acest privilegiu. Am intrebat cateva feministe sau chiar femei care nu adera la curentul feminist, dar sunt mai constiente de ele ca femei in lumea asta, de ce suma ar fi nevoie ca sa faca un copil. Nu exista asa ceva. Daca faci copii pentru bani, tu avand acces la o situatie materiala decenta, se vede treaba cat dai pe demnitatea ta de femeie, dar si cat inseamna pentru tine sa ai un copil. Dar daca te gandesti ca cele mai multe femei fac copii cu barbati pentru care nu au niciun sentiment, care nu le atrag, doar pentru ca le ofera "stabilitate materiala", te gandesti ca nu trebuie sa fii o afro-americana de ghetou ca sa te simti frustrata ca "toate proastele au copiii baschetbalistilor" (citat dintr-o comedie americana in care minoritatea de culoare se autoironiza cu umorul caracteristic). Cine a zis ca statul nu prostitueaza? Poti sa ai copilul statului, conceput cu sperma unui mafiot scarbos. Si sa fii multumita de asta, desi ai studii, esti din clasa mijlocie. Si e cel mai dureros, poti fi multumita cu asta. Astea sunt acele momente in care te gandeste ca feminismul e inutil. Dar de fapt, ma repet, feminismul a fost si este al femeilor constiente, indiferent de rasa, etnie, clasa sociala. Celelalte i s-au opus cat au putut, in cel mai bun caz au fost indiferente, dar profita cat pot de rezultatele sacrificiilor feministelor care au si murit pentru ideile lor, sustinand in continuare patriarhatul. Pentru ca darul asta e unul patriarhal. Le ofera femeilor ce le-a oferit intotdeauna patriarhatul. Dar cand nu ai mare lucru de oferit in societate, cand oricum ai un loc de munca pe care il urasti, e preferabil sa stai acasa cu copilul doi ani, apoi imediat, ca in cazul evitarii unei condamnari, sa faci altul pentru a-ti prelungi concediul. Din pacate, nici la serviciu femeile nu au mari sanse sa se realizeze, acolo gasesc tot discriminare, dominatie masculina, lipsa de perspectiva. Sunt studii care arata ca femeile sunt mai fericite si mai sanatoase cand sunt somere. Sigur, la toate astea, raspunsul ar fi feminismul, dar e mai greu....
Intr-o discutie, mirandu-ma de wahabismul din Arabia Saudita, aud ca probabil si in Occident wahabismul ar fi usor acceptat, multe femei ar renunta cu usurinta la libertatea de a iesi din casa neinsotite de un barbat, de a fi dependente de un barbat pentru a se misca, daca ar avea o situatie materiala ca in Arabia Saudita, daca ar avea acces la educatie pentru copii (la ce bun in cazul fetelor?), daca ar avea servicii medicale, si, in general, stabilitate materiala. Wahabismul generalizat ar fi usor de impus in toate tarile Occidentale. Desi exista femei, putine, unele din clasa muncitoare, care s-ar opune. Am intalnit o cofetareasa roma, care lucra la o cofetarie iraniana, care a spus ca nu vrea sa viziteze Iranul, ca ea nu poarta val, si respinge cu vehementa asta. Pe cand Anamaria Prodan, femeie de afaceri, nu se simtea prea revoltata de a trai in Golf, mult mai acoperita.
Din pacate sau din fericire, nu e posibil decat in Arabia Saudita, datorita petrolului. Am constatat ca sunt femei carora le e frica sa-si dea demisia, sa le apara in CV ca au plecat de la un loc de munca, dar nu le e teama sa aduca pe lume (pe lumea asta!) copii, si sa-si distruga viata. Pentru doi iti distrugi 20, in care nu-ti mai permiti luxul sa ai un concediu... de la maternitate, care e cel mai greu lucru de pe pamant.
E o minune ca lumea asta merge inainte, ca femeile inca mai au drepturi, avand in vedere ca tot progresul, mai ales in societate, trebuie mentinut, nu dus mai departe, cu multe eforturi. Oamenii, chiar si femeile (la nivel de supravietuire) s-au invatat sa primeasca fara sa ofere. Idealul e sa ofere cat mai putin si sa primeasca mai mult, si li se pare ca li se cuvine. Exista atat de putin in lume, viata ofera atat de putin pentru ca majoritatea oamenilor, cel putin in Occident, vor sa primeasca mai mult decat dau. Nu inteleg si nici nu-i intereseaza ca au ajunsa aici pentru ca unii au daruit, au ales sa daruiasca foarte mult, sa se autodepaseasca, sa faca sacrificii. Asta in cazul progresului social, dar si in cazul progresului in general. Iar altii au fost exploatati la sange. Ce le pasa noilor femei patriarhale, aflate in concedii de maternitate pe care incearca eventual sa le lege (sudeze)? Din ce in ce mai multi copii patriarhali, fara constienta, carora li se cuvine tot, doar pentru ca au acces la un sistem de educatie pe care invata sa-l fenteze din clasele mici, fara sa ofere nimic cu adevarat societatii, se vor naste. Din ce in ce mai putine feministe, care dispar in conditiile actuale, se vor manifesta. Sa speram ca se va renunta la legea asta, ca nazismul european va intra in declin, ca moda va trece, ca va fi inlocuita de altceva.