Utopiile feministe sunt tot utopii

Exista utopii de tot felul, au existat din Antichitate, de pe timpul lui Platon, si inca exista.
Feminismul naste utopii, ca orice ideologie. Uneori feminismul nu tine seama de unele realitati mult mai complexe. Are paradoxuri, e de criticat. Uneori feminismul, cel putin unele curente, greseste. E criticat feminismul radical pentru ca impune din nou femeilor ce sa fie. Feminismul radical, a carui adepta sunt, e criticat pentru ca nu accepta prostitutia, pe care o considera, pe buna dreptate, o forma de exploatare crunta a femeilor. In Suedia prostitutia e legala, dar clientii sunt pedepsiti. Efectele in realitate nu sunt asa de benefice cum ar trebui. Pentru ca prostitutia tot exista, iar acest sistem nu protejeaza suficient persoanele care o practica. Clientii care risca tind sa fie si mai violenti cu prostituatele.
Feminismul considera pornografia o crima, submisivitate sexuala ritualizata. Dworkin a scris mult pe acest subiect. Sunt de acord cu ea. Dar interzicerea pornografiei iarasi nu e realista. Pornografia se pare ca a redus numarul delictelor sexuale grave, mai putine prostituate au suferit violenta grava, de exemplu. Sigur, trebuie cautate alternative.
Un alt aspect este acceptarea aspectului exterior, oricum ar fi. E drept ca nu e de suferit prea mult pentru cum arati, dar nu putem nega importanta frumusetii in viata. Frumusetea e pentru toata lumea, frumusetea e cea care ne da fiori, cea de care ne indragostim. E real. Ca e exterioara, ca e interioara, ea e cea care ne face sa fim altceva, sa ne pierdem ratiunea. Fie femei, fie barbati, fie hetero, gay sau orice alta orientare, tot frumusetea ne face sa visam.
In loc de a critica goana dupa frumusete, feminismul ar trebui sa dea solutii pentru toata lumea, sa ofere alternative, sa ofere surse de recompensa, sanse de reusita pentru prostituate, pentru oamenii care nu arata prea bine, sunt prea grasi (ceea ce e in primul rand nociv pentru sanatate). De ce nu ar da feminsmul sub forma de psihoterapie modele de reusita pentru diverse tipuri de persoane, cu diverse probleme, in special pentru femei? Repet, ar trebui sa dea in primul rand modele de familie, ar trebui ca familiile lesbiene, dar si alte forme, sa fie prezentate ca alternative, cu avantaje.
Un alt lucru pe care ar putea sa-l faca feminismul ar fi acela de a educa tinerii, in special tinerele, care ar trebui sa stie la ce pericole se expun in patriarhat, si ce "afacere" grozava e familia patriarhala. Am cunoscut o femeie care facea proiecte educationale. In timp ce discutam, a sunat-o o eleva sa-i spuna ca nu mai poate merge intr-o excursie care facea parte din aceast proiect educational pentru ca se marita. Am zambit. I-am sugerat sa faca proiecte educationale care sa ajute tinerele sa nu mai vada in maritis o solutie de viata.
Apoi e un paradox, forta se impune, oamenii puternici se impun. Iar adesea forta e cea care face diferenta, dar tot ea e cea care se dezvolta in detrimentul complexitatii. Forta abstractizeaza. Femeile care se impun, cele care au succes, sunt adesea puternice. Si puterea lor e asociata cu o lipsa a unor aspecte. Ele nu inteleg anumite suferinte, anumite interactiuni, tocmai pentru ca sunt puternice. E un paradox, si in feminism se impun femeile care au unele calitati oarecum "masculine". Ce e masculin, ce e feminin? Aici vorbim de gen, nu de sex. Genul masculin, construct social, e genul supravietuirii in conditii grele, caracterizate pe competitie, dur si cu forta, care se impune. Sunt atunci cu adevarat femeile reprezentate de feminism? Cat de mult, la ce nivel?
Solutia e ca femeile sa vorbeasca, sa-si spuna problemele, sa se exprime. Aceasta ar fi primul lucru, cel mai feminist. Apoi, pe baza acestor date, cu multa minutiozitate, sa se construiasca solutii. 

Continue Reading

Unde greseste feminismul

Daca stam sa ne uitam la situatia femeilor, desi s-au facut multe progrese in ultimul secol, patriarhatul inca exista si e bine merci. Chiar daca femeile pot vota, lucra, au acces la contraceptie, teoretic la amor liber, sunt inca departe de a fi libere, iar drepturile si sansele lor sunt departe de a fi egale cu cele ale barbatilor. Inca, inclusiv in tarile cele mai liberale, exista o discrepanta intre plata egala pentru munca egala. Asta ca sa nu mai vorbim de viol, violenta domestica, pauperizarea femeilor (care are legatura cu toate).
Sigur, nu avem a blama feminismul, ineficienta lui, pentru toate astea. Dar dreptul de vot, accesul la proprii bani, propria avere, cariera, controlul asupra propriului corp, nu inseamna inca nimic. Femeile, cu mai multa autonomie, mai multa relaxare si naturalete, nu fac decat ce faceau acum 100 ani. Progresele sunt infime, de la obtinerea dreptului de vot, femeile nu au schimbat lumea, modul lor de viata. E uimitor, exista drept de vot, femeile pot vota si pot fi alese, deci teoretic pot distruge patriarhatul pe care legala, si totusi nu o fac. De ce? Pentru ca prin toate astea, prin tot ce au obtinut in ultimul secol, de la primele sufragete, femeile nu au facut decat sa-si renogocieze, mai bine, mult mai bine, contractele traditionale de sclave. Ele tot mame de familie sunt, tot in familia traditionala investesc, iar cand nu o fac, cel mai adesea se simt frustrate ca nu au au reusit sa se realizeze in acest domeniu.
Vorbeam cu o femeie care spunea ca nu are rost sa se gandeasca la ea, ca nu poate 5 minute sa se gandeasca la ea, numai la ea. De ce? E mama. Sigur, are si seriviciu, aduce si bani, dar rolul ei principal e de mama. Vad femei care isi duc copiii la sport sau in parc. Le vad frustrarea in limbaj, in expresia fete, in tot ce fac. Se rastesc la copiii lor, ii dadacesc neincetat. De ce i-au facut? Pentru ca asa trebuia, asta le era rolul pe care si l-au asumat, de cele mai multe ori inconstient, rolul pe care li l-a bagat pe gat societatea. Feminismul nu a facut decat sa renegocieze acest rol, nu l-a schimbat.
Femeile continua sa convietuiasca, sa faca sex, sa faca copii cu barbati care nu le atrag in mod deosebit, pentru care nu au sentimente. Continua s-o faca, generatie dupa generatie. De ce o fac? Banii, cum se recunoaste in feminism, au un mare rol. Da, singuratatea costa, iar barbatii sunt mai bine platiti decat femeile. Cu alte cuvinte, o fac pentru bani. Sigur, si pentru barbati, viata in doi e mai economica, mai ales ca ei isi iau si servitoarea pe care nu si-o pot permite, uter de inchiriat, lucratoarea sexuala mai ieftina. En gros totul e mai ieftin.
Un alt motiv e pentru ca nu se vorbeste despre asta, nu se vorbeste despre ce o asteapta pe o femeie daca accepta instructiunile societatii. Femeile trebuie sa se apere de societate, trebuie sa se apere de stat, de tot ce li se spune. Lumea e ostila femeilor. Ele sunt pregatite pentru patriarhat. Poate mai importanta decat orice materie, pentru eleve ar fi studiul patriarhatului, de fapt feminismul. Nu numai de viol, de violenta trebuie sa se fereasca, ci de tot ce le ofera societatea, de rolurile de gen. Ele trebuie sa-si creeze alte roluri. Cu atat mai greu cu cat nu exista niciun model. Trebuie sa inventeze tot.
Cum am mai spus, chiar nici unele modele feministe nu sunt valide pentru multe femei. Legaturile homosexuale sunt sanatoase, dezirabile, dar nu se potrivesc tuturor femeilor. Unele chiar sunt heterosexuale. Asta e nenorocirea!
Dar nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece. Nimic nu se va schimba pana ce rolurile de gen, pana ce familia traditionala nu va disparea. Lumea in care traim, cum spuneam in articolul trecut, se invarte nu in jurul banilor, sau nu numai, ci in jurul puterii pe care o dau banii, dar nu numai. Banii sunt importanti, dar puterea asupra altor oameni e si mai importanta. Mai ales ca de la un anumit nivel, puterea genereaza bani sau e absolut necesara pentru a obtine multi bani.
Iar recompensa suprema in lumea asta nu sunt banii, ci sexul. Sexul e important pentru ca vinde, se spune, dar banii sunt importanti pentru ca se pot cumpara lucruri cu ei. In primul rand sex. Cum am spus, femeile au relatii in primul rand pentru bani, apoi pentru putere. In unele cazuri, nu neaparat in ordinea asta. Lumea se invarte in jurul vanzarii sexului...feminin. Barbatii se pot vinde si ei, cum aflam de cand suntem mici, dar ei costa mult mai scump, nu numai ca nu e o piata a sexului masculin, ci pentru ca ei nu ajung decat mai rar in postura asta. Au de ales.
Nimic nu se va schimba pana ce femeile nu vor intelege rolul lor in societate si nu il vor distruge. Pana ce nu vor inceta sa fie obiecte ale sexului, cu oricata libertate si oricat de bun contract. Pana ce nu isi vor defini propriile dorinte sexuale, propriile exigente, pana ce nu vor incerca in mod activ sa le implineasca. Ca situatia femeilor sa se schimbe, trebuia ca libertatea sexuala a femeilor sa fie reala. Apoi ele sa inteleaga ca au de ales in privinta sexului, sa incerce sa se implineasca activ pe plan sexual. Sa inteleaga ca au dreptul si posibiliatea realizarii pe plan sexual, orice ar insemna asta. Atunci piata sexului se va schimba. Si societatea se va schimba. Barbatii vor intelege ca dreptul lor la femei, la sex, nu e garantat, ca femeile nu sunt o recompensa. Numai atunci cand insusi miezul patriarhatului, sistemul care rezolva problemele sexuale ale barbatilor prin anihilarea femeilor, obiectificarea lor, se va distruge. Dar pentru asta femeile trebuie sa constientizeze cine sunt si ce vor de la viata, sa-si constientizeze propriile optiuni, dorinte, sa-si faca propriile strategii. Atata timp cat femeile vor avea familii patriarhale, atata timp cat vor face concesii patriarhatului, situatia lor nu se va schimba. Progresele vor fi minore, ca si acum.

Continue Reading

Calatorie in patriarhat- adevaruri dureroase

Patriarhatul exista, numai ignorantii sau rau-voitorii pot contesta asta. Dar nimeni nu se poate lauda ca stie totul despre el, ca a vazut toata mizeria acestui sistem criminal. Poti sa nu cunosti multe fatete, pur si simplu pentru ca ai avut noroc, ca multe lucruri dureroase nu ti s-au intamplat tie, pe multe poti sa le ignori pentru ca sunt atat de banale, de des intalnite, incat nu te mai frapeaza, dar sa stii totul despre patriarhat, nici daca traiesti in Arabia Saudita, Afghanistan sau daca ai fost prostituata, nu ai cum. Pentru ca patriarhatul e un univers, un infern mai bine zis, in sine. Asta e partea buna, daca se poate spune asa, ca nu ai cum sa-l cunosti, intr-o viata de om, de femeie, ma rog, in toata splendoarea.
Si totusi o calatorie in patriarhat, atunci cand ti se intampla lucruri "patriarhale" iti mai improspateaza nu numai memoria, dar si spiritul critic si atentia la mizeriile de fiecare zi. O calatorie in patriarhat e intotdeauna extrem de dureroasa, dar si extrem de instructiva. S-ar putea spune ca in "7000 ani" eroina crede ca traieste intr-o lume foarte dura, dar mult mai dreapta decat in realitate. Crede ca traieste intr-un capitalism salbatic, dar de fapt se trezeste, dupa initierea capitalista, dupa ce respecta retetele capitaliste, intr-o lume mult mai complicata, in care dreptatea e exceptia, nu regula, in care coruptia si tradarea sunt fundalul vietii, in care pentru unii nu exista decat iluzia reusitei. Dar ea nu renunta, vrea sa inteleaga si sa schimbe lumea.
Capitalismul creaza iluzia succesului real, material si social pentru oricine, daca respecta regulile, daca are curaj, initiativa, inteligenta, daca are forta de a construi, inova, inventa, de a schimba lucrurile. Capitalismul misca lucrurile cu aceste iluzii. Dar in realitate, locurile la masa invingatorilor sunt ocupate de mult, iar competitia reala nu are legatura cu asta. Daca nu ai acces la acele locuri, poti spera cel mult la ceva bani, dar la putere reala nu prea poti spera, daca esti realist.
In Antichitate, spre exemplu, in Roma Antica, se facea diferenta intre cei cu bani, care puteau fi chiar gladiatori sau curtezane, si oamenii cu adevarat respectati, care nu aveau cum sa fie din aceste categorii. Cu puterea influentezi alti oameni, cu banii poti cumpara lucruri. Bine, atunci si sclavi sau mai tarziu, servitori. Dar puterea in societate e ceva rezervat si acum, cum era si atunci, desi lucrurile sunt mai subtile, nu mai sunt pe fata.
Iar fericirea in viata personala depinde de forma suprema de putere, cea fata de o singura persoana care se raporteaza intr-un anumit fel la tine. Iar daca acea persoana te devalorizeaza din start din cauza sexului, daca valoarea ta in fata ei e data doar de atractivitate si puterea de a te supune, atunci se poate vorbi de orice, numai de fericire, nu. Femeilor le e luata prin patriarhat sansa la fericirea in viata personala de cele mai multe ori. Relatiile heterosexuale sunt toxice pentru femei, cum am mai spus. Celor mai multe femei nu au dreptul din start la cautarea fericirii, pentru ca daca incearca numai sa faca asta, ajung sa isi exploreze optiunile sexuale reale, ajung sa aiba comportamente sanctionate ca scandaloase, si pierd tot, devin indezirabile complet. Era un film german despre crimele de onoare la etnicii turci din Germania, Straina (die Fremde). La un moment dat, un tata ii spune fiicei ca era bine sa aiba calitatile ei, dar numai daca era barbat. Adica era bine sa aiba curaj, demnitate, forta, mandrie. Toate astea la femei sunt distructive. Inclusiv demnitatea, gandirea logica, sunt toxice. Pentru indata ce ai demnitate, gandire logica, contesti patriarhatul, contesti sclavia.
Le poti contesta daca ai avea vreo sansa reala, cel putin in unele culturi si zone. Confruntarea directa cu barbatii, chiar in medii care sa nu fie profund patriarhale, este daca nu lipsita de sanse adesea, foarte consumatoare de energie, dureroasa. Din pacate, numai femeile patriarhale, cele care stiu sa manipuleze barbatii, pot negocia cu ei in situatii limita. Forta si increderea unui barbat, care chiar daca nu stie ce privilegii are si nu le accepta, care are un sistem intreg de partea lui de mii de ani, nu se poate masura cu cea a unei femei, oricat de curajoasa si puternica ar fi.  Daca o face, o face pe viata si sanatatea ei.
Am auzit candva o intrebare de ce in filme sunt descrise doar femei dupa care se alearga, de care se indragostesc barbati. Se spunea ca daca o femeie se indragosteste si alearga dupa un barbat, atunci in rolul ei e distribuita Glen Close. Trist! Daca esti o femeie normala, vrei ca tu sa alegi, tu sa gasesti un barbat care sa te impresioneze, nu sa fii obiectul pasiunii altcuiva. Numai ca realitatea e mai mult decat dura in aceste situatii. Acele filme, daca ar fi, ar fi tragedii. Pentru ca barbatii au o mare capacitate de a respinge pasiunea unei femei, daca nu o doresc, si de obicei, cum spune Dworkin, nu o doresc. Nu vor sa nu aiba controlul asupra unei situatii, iar pasiunea unei femei e incontrolabila.
Femeile vor ca ele sa fie iubite, cum se spune. Dar asta nu le face fericite intr-o relatie, ci doar le da sansa de a fi tratate cat de cat egal, de a nu fi exploatate, traumatizate in fiecare moment, de a avea o viata de cosmar, de a fi intr-un razboi brutal continuu.
De ce in filme nu apar decat femei care sunt amante si care primesc promisiunea ca partenerii lor casatoriti isi parasesc familiile pentru ele? De ce rolul asta nu e aproape niciodata luat de barbati? Pentru ca in realitatea barbatii nu accepta rolul asta. Ei transeaza, adesea cu violenta, astfel de situatii. Ei, daca vor o femeie, ii distrug relatia in care e deja implicata sau o parasesc repede daca ea insasi nu iese repede din acea situatie. Sigur, nu intotdeauna, exista si barbati diferiti, dar asta se intampla de cele mai multe ori. Femeile sunt patronate in aceasta situatie sau cel putin santajate dur. Marja lor de alegere e limitata.
De ce ar mai trai o femeie in patriarhat? Cineva spunea ca solutia cu fetitele din India, China, tarile arabe unde se practica uciderea copiilor mici de sex feminin sau avorturile selective e una umanitara. E mai bine pentru ele sa nu se nasca.
Nu as ajunge atat de departe. Exista solutii, daca le construim acum pentru noi, pentru generatiile viitoare. Iar acele solutii sunt toate legate de feminism, de un feminism mult mai dur decat cel din prezent. SI mult mai rational.
Incheind intr-o nota optimista, e drept, doar femeile patriarhale pot negocia cu barbatii in confruntari directe, in relatii si nu numai, dar femeile care ataca direct, care spun lucruri diferite, pot castiga razboiul pe termen lung. Pentru ca ele pot impune noi aspecte culturale. E dureros ca pana la urma femeile pot impune cultura, dar cele patriarhale fiind avantajate in comunicarea cu barbatii, ele impun tot patriarhat. Dar razboiul e inca in desfasurare. Lumea poate fi inca schimbata.

Continue Reading