Vedetele de la cinema nu mor în Liverpool

Titlul original al filmului din 2017 cu Annette Bening și Jamie Bell este ”Film stars don’t die in Liverpool”. Am ales acest film pentru că e după un fapt real. Și încercând să răspund la întrebarea dacă există sentimente reale într-o relație heterosexuală în patriarhat. Cele mai multe povești de acest gen, prezentate în cărți și filme, romanțează abuzuri asupra femeii, iar pentru o feministă sunt orice, dar nu povești de dragoste. Nu ceva la care să visezi, ci ceva care să-ți provoace indignare sau greață.

Dar acest film pare un candidat serios la a fi caracterizat drept o poveste de dragoste adevărată, poate singura celebră, cunoscută. Un exemplu de studiat. Chiar așa, de ce nu se fac studii despre acest subiect? Cine să le finanțeze, când feminismul radical este alungat și din mediul academic? Altminteri e mai ușor să păstrezi status quo-ul umplând capul femeilor cu minciuni și sentimente de vinovăție, aruncându-le în același carusel al exploatării și alienării.

Ce putem analiza din acest film despre cum trebuie să arate o asemenea poveste? Ce fel de bărbat ar putea să fie implicat într-o asemenea relație? Dar mai întâi să spunem povestea. Pe scurt, este vorba de Gloria Grahame, o vedetă de la Hollywood, deținătoare a unui premiu Oscar, și un mult mai tânăr actor britanic, Peter Turner. Povestea începe în 1978, când ea avea 54, iar el, 26, și se termină odată cu moartea ei, în 1981.

În rest, nimic spectaculos, o tragedie feminină, exact ce trebuie să se întâmple în patriarhat. Când pare, însfârșit, să aibă noroc, femeia moare de cancer. Dar și ca să ajungă aici, a trebuit să facă față discriminărilor și loviturilor de care are parte orice femeie în patriarhat. Și una talentată și plină de pasiune și energie ca ea, încă și mai mult. De fapt mizeria patriarhatului a condus-o pe drumul spre întâlnirea cu actorul britanic. Patriarhatul a distrus-o, i-a distrus cariera și în cele din urmă i-a luat și viața.
Deși avea un Oscar și era foarte bine cotată, un proces de divorț și de custodie a copiilor rezulatați din acea căsătorie scoate la iveală un scandal care îi afectează iremediabil cariera. Când ea divorțează de al doilea soț și se căsătorește cu fiul primului, acesta din urmă o acuză că a găsit-o cu fiul vitreg (fiul lui) în pat când el avea 13 ani. Ea nu se apără de aceste acuzații, dar le neagă în particular, cum mărturisește Turner. Deși dintre toate relațiile ei oficiale, această relație cu fiul vitreg, cu aproape 14 ani mai tânăr, a fost cea mai lungă și fructuasă. Mereu i se reproseaza ceea ce ea neaga, că ar fi început relația când el era minor. Unde am mai auzit așa ceva? Macron poate să ne spună mai bine. Însăși mama ei, când rămâne singură cu Turner, îl roaga să nu se însoare cu Gloria, chiar dacă ea va insista. Imaginea ei era deja destul de compromisă. O femeie, oricât de celebră și de talentată, trebuie să fie în primul rând decentă. Viața ei personală contează mai mult decât realizările ei.

Având acces doar la roluri din ce în ce mai marginale, ajunge să joace teatru în Marea Britanie, unde îl întâlnește pe Turner. După o relație frumoasă de 18 luni, ea descoperă ca are metastaze de la un cancer mai vechi, și își părăsește iubitul. Nu face niciun tratament, joacă în continuare, iar când, după aproape un an starea ei se înrăutățește, și se prăbușește într-un hotel, se întoarce la Turner, în Liverpool, unde el, împreună cu familia ei o îngrjiesc până la sfărșit. Titlul cărții scrise de Turner în 1986, după care s-a făcut filmul, vine de la replica dată de regizor lui Turner, după ce a aflat de ce acesta întârziase la repetiție. Da, nici această vedetă nu a murit în Liverpool. A ajuns în America cu câteva ore înainte de a muri, după ce fiul ei a adus-o acasă.

Filmului i se pot reproșa multe, în primul rând că nu pune accentul pe tragedia ei, pe decăderea ei din cauza discriminării, pe faptul că a trebuit să se sacrifice ca mamă, să nu se lupte cu arme murdare pentru a-și păstra copiii. Probabil teama de a-și pierde copiii la divorț a făcut-o să nu riposteze la calomnii. Nedreptatea cruntă, soarta unei femei în patriarhat, în general, dar la Hollywood în particular, nu e punctată.

În al doilea rând, Gloria Grahame nu era ca în film, ea arăta tânără, avea ceva foarte tineresc, părea inocentă și fără prejudecăți. Turner o descrie plină de energie. Annette Bening nu pare deloc o alegere reușită. Pare cu totul alt gen de femeie, care are trăsături foarte frumoase, dar e mai dură, mai rece, în mod clar nu atât de sensibilă și deschisă. Grahame era clar o femeie deosebită, probabil plină de tinerețe psihologică, ceea ce face povestea încă mai banală. Ar fi extraordinar ca Bening să trezească asemenea pasiune unui bărbat tânăr, având în vedere că ea se poartă și arată ca o femeie de vârsta ei. Deși e foarte talentată și frumoasă. Și nu știm dacă ea, măritată cu un playboy notoriu, ar marșa la asemenea relație.

Faptul că Gloria era în felul acela, mult mai fermecătoare decât apare în film, nu îi diminuează (prea mult) meritul lui Peter Turner. Cum era el? Fotografiile sugerează că, deși nu avea farmec, avea o oarecare asemănare fizică cu frumoasa Gloria, aveau ceva trăsături comune. Există teoria asemănărilor fizice între partenerii care se înțeleg foarte bine. Apoi Turner era din mediu artistic, cunoscut ca mai fără prejudecăți. Când vrea să prezinte un astfel de bărbat, implicat într-o relație romantică cu o femeie mai în vârstă, ca în filmul cu Catherine Zeta-Jones, The Rebound (2009), Hollywood-ul îl face evreu, adică mai cult, dintr-o cultură mai sofisticată. Turner recunoaște în film că e bisexual, cum mulți bărbați sunt, dar el recunoaște. Deși era din clasa muncitoare, dintr-un oraș muncitoresc, era deschis. Faptul că și Grahame mărturisește că și ea a avut relații cu femei e deja lipsit de importanță.

Există așa ceva între persoane care nu sunt celebre? Relații romantice cu femei mai în vârstă? Probabil numai așa ceva putem numi o relație cu adevărat romantică, plină de sentimente din partea bărbatului, care vede și alte calitătți la femeie decât naivitate și submisivitate, date de tinerețe, precum și capacitatea de a-i produce erecții. Din viața de toate zilele cunosc vreo două povești la fel, una de la prima mână, a doua, din auzite. Poate doar asta e frecvența relațiilor de acest timp, extrem de mică. Poate asta e frecvența bărbaților care pot avea sentimente reale pentru femei. Întâmplarea face ca acele femei au murit de cancer, dar lucrurile au durat mai mult, decenii. Cel puțin într-unul din cazuri (despre celălalt nu am detalii), femeia era mai cultă, foarte frumoasă, sofisticată, lipsită de prejudecăți. Doar pe unul dintre bărbați îl cunosc. Era într-adevăr deschis, fără prejudecăți, empatic, iubitor de animale, admirator al femeilor și amândoi (ea și el) aveau tangență cu mediul artistic.

E extraordinară povestea Gloriei Grahame? E extraordinară doar că în ea e prezent cel mai monstruos personaj din istorie: patriarhatul. Nu ar fi nimic extraordinar dacă un bărbat ar avea o asemenea relație cu o femeie mai tânără, orbită de admirație față de el. E ceva considerat absolut normal. Să nu uităm cu cine e măritată în viața reală Zeta-Jones...Dar dacă o femeie chiar vrea recompense reale de la viață, adică putere politică și socială, inclusiv sex, ca un bărbat, dacă o femeie încearcă să se comporte ca un bărbat cu talentele și meritele ei, e sancționată rapid. Povestea e originală doar pentru ca Gloria a încercat, dar nu a reușit, să obțină de la viață ceea ce i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost bărbat. Poate merita un film biografic mai bun...