Nu spun mai multe, dar se pare ca o editura din Romania ar fi interesata de acest proiect. Vedem mai tarziu... Macar pentru feminismul din Romania ar merita.
luni, 8 iulie 2013
Sa spunem adevarul despre viata si relatii
Eu cu revistele glossy nu ne intelegem. De fapt le-as critica
vehement, dar nu prea stiu ce scrie in ele. Tot ce stiu e ca sunt foarte
toxice pentru femei, un vehicul pentru perpetuarea mentalitatilor
patriarhale. Nu stiu cat scrie despre feminism in revistele glossy, cat
le invata pe femei emanciparea, ce e important pentru ele. Daca ele ar
fi dezbatut intr-adevar probleme feministe, lucrurile ar fi stat altfel
in societate. Femeile nu ar fi fost atat de igorante in ce priveste
propriile probleme. Am inteles ca in Antichitate, in Imperiul Roman erau
un fel de reviste care pana la urma ajunsesera manual de divort pentru
femei. Mi se pare mai corect decat ce fac revistele pentru femei acum,
adica invata femeile despre sex la modul cum sa-si satisfaca partenerii,
cum sa se imbrace, sa se machieze, sa gateasca. Era odata o analiza a
acestui fenomen, iar concluzia era ca femeile sunt invatate sa se
desparta de bucatarie numai pentru a se arunca in pat.
Dar nu putem totusi nega realitatile, iar daca suntem heterosexuale, nu putem nega interesul pe care il avem pentru sex heterosexual si pentru o relatie reusita (sau mai multe?) adica placuta. Asta in conditiile in care sunt inca multe femei care isi doresc o relatie, eventual casatorie (institutie patriarhala!) pentru status social. Mi se pare bizar, dar situatia e reala. In primul rand aici trebuie umblat. Aceasta mentalitate trebuie sa dispara. Daca femeile isi vor dori relatii pentru placere, pentru a se simti bine, nu pentru a obtine bani si status social dintr-o relatie, atunci si calitatea barbatilor, dorinta lor de a se perfectiona pentru o relatie cu o femeie, va creste. Dar asa, daca vin cu suplimente patriarhale (bani si status social, ingrediente pentru care nu trebuie sa munceasca) si daca femeile se multumesc cu ele, atunci de ce ar investi in mai mult?
Educatia patriarhala, nociva pentru relatiile cu femeile se face nu atat in familie (desi in mediile religioase se intampla si acest lucru), dar mai ales prin influenta comunitatilor masculine (prieteni, colegi). Daca s-ar sti efectele pe termen lung ale acestei educatii, ca distruge sansele la fericire atat pentru femei, cat si pentru barbati, poate tinerii ar fi mai constienti in acest sens.
Pentru femei, construirea unei relatii e ceva stresant. Femeile sunt presate de timp (tot din cauza patriarhatului care le spune ca trebuie sa fie tinere, eventual foarte tinere si foarte atragatoare si fertile pentru a fi eligibile), dar si de presiunea calitatii reduse a barbatilor. Cu timpul si atractivitatea solutiile sunt diferite. Problema fertilitatii limitate a femeilor, ajustarea ei in timp, ar trebui sa constituie o prioritate feminista, fara de care emanciparea feminina completa nu poate fi posibila, asa cum a fost (si inca este) problema contraceptiei si a dreptului la avort.
Problema disponibilitatii barbatilor eligibili este o problema spinoasa, care tine femeile in teroare. Adica teama de violenta masculina, fizica si verbala, de defectele caracteriale si viciile masculine, determina femeile sa faca compromisuri. Mi se pare ingrozitor sa spui, asa cum auzit de multe ori, dar sub forma de gluma:" macar nu ma bate" sau "bine ca nu e betiv". Relatiile sunt pentru fericire, placere, nu pentru a fi cu cineva. Ideea asta trebuie sa dispara! Nu exista nicio necesitate pentru ca femeile sa fie cu cineva. Daca visele unei tinere femei adolescente se vor lega de partide de sex reusite, de romantism, de evenimente de neuitat, ci nu de rochia de mireasa (nu am avut nicio secunda in viata mea acest vis), atunci calitatea barbatilor va creste.
Pentru ca o femeie sa se relaxeze, sa vada relatiile cu mai mult realism, trebuie sa inteleaga urmatoarele:
1. Barbatii au mai multa nevoie de relatii decat femeile. Istoria dovedeste ca in societatile matriliniare (sa nu zicem matriarhale) adesea nu exista relatii pe termen lung, ci doar aventuri din care rezulta copii. Relatiile stabile sunt ceva patriarhal, in interesul barbatilor.
2. Barbatii sufera mai mult din cauza pierderii unei relatii, daca nu intotdeauna, macar in valoare absoluta. Numarul barbatilor care se sinucid din motive sentimentale il depaseste cu mult pe al femeilor care fac acest lucru.
3. Contrar a ceea ce se crede (aici era o observatie de-a mea, confirmata la scurt timp de un studiu), femeile vor sex si barbatii afectiune.
Astea sunt date serioase, pe care o sa incerc sa le sustin cu studii.
Din experienta mea, dar si a prietenilor, cunostintelor mele, fara a avea pretentia de a fi ceva stiintific, pot spune urmatoarele:
1.O relatie, ca sa existe, trebuie sa fie sustinuta energetic. Daca e ceva foarte frumos, cu multa pasiune si intelegere, nu e o garantie pentru a fi mentinuta. Cele mai promitatoare relatii pot disparea din cauza lipsei banilor. Cele mai longevive sunt cele in care exista bani (indiferent cine ii aduce) si in care exista rezistenta psihica din partea partenerilor (legate de lispa de stress pe care tot situatia materiala si sociala buna o pot aduce). Probabil oamenii robusti psihic au relatii mai indelungate.
2. Indiferent de ce se spune atunci cand apare o dezamagire intr-o relatie, ea apare, daca e o relatie bazata pe sentimente, din cauza neintelegerii (orice dragoste ratata, zice Iris Murdoch, este o neintelegere). Un partener sau ambii se simt tradati cand vad ca persoana despre care credeau ca ii intelege si ii accepta in cele mai mici amanunte, nu o face de fapt. Din nou intelegerea, dar si comunicarea, e foarte importanta.
3. Cheia fericirii e generozitatea. Candva, in adolescenta, am auzit ceva care atunci mi s-a parut bizar: ca e mai frumos sa daruiesti decat sa primesti. Acum mi se pare banal. Sigur, saracia, mizeria, stresul, nu sunt compatibile cu fericirea. Dar oamenii egoisti, care nu vor sa daruiasca, nu pot fi fericiti chiar daca sunt intrunite multe conditii in viata lor pentru a fi fericiti. Sigur, pretentiile nu sunt intotdeauna legatura cu lipsa generozitatii, dar acest lucru se intampla adesea. Un partener egoist, negeneros, nu poate sa fie fericit si transmite in jurul lui/ei nefericirea. Iarasi, oamenii generosi sunt puternic afectiv, deci forta psihica este ceva care creste sansele unei relatii lungi. Se stie ca religiosii divorteaza mai mult decat ateii. Oare nu din cauza asta? Sa nu uitam, feministii/feministele au cele mai bune relatii!
Dar nu putem totusi nega realitatile, iar daca suntem heterosexuale, nu putem nega interesul pe care il avem pentru sex heterosexual si pentru o relatie reusita (sau mai multe?) adica placuta. Asta in conditiile in care sunt inca multe femei care isi doresc o relatie, eventual casatorie (institutie patriarhala!) pentru status social. Mi se pare bizar, dar situatia e reala. In primul rand aici trebuie umblat. Aceasta mentalitate trebuie sa dispara. Daca femeile isi vor dori relatii pentru placere, pentru a se simti bine, nu pentru a obtine bani si status social dintr-o relatie, atunci si calitatea barbatilor, dorinta lor de a se perfectiona pentru o relatie cu o femeie, va creste. Dar asa, daca vin cu suplimente patriarhale (bani si status social, ingrediente pentru care nu trebuie sa munceasca) si daca femeile se multumesc cu ele, atunci de ce ar investi in mai mult?
Educatia patriarhala, nociva pentru relatiile cu femeile se face nu atat in familie (desi in mediile religioase se intampla si acest lucru), dar mai ales prin influenta comunitatilor masculine (prieteni, colegi). Daca s-ar sti efectele pe termen lung ale acestei educatii, ca distruge sansele la fericire atat pentru femei, cat si pentru barbati, poate tinerii ar fi mai constienti in acest sens.
Pentru femei, construirea unei relatii e ceva stresant. Femeile sunt presate de timp (tot din cauza patriarhatului care le spune ca trebuie sa fie tinere, eventual foarte tinere si foarte atragatoare si fertile pentru a fi eligibile), dar si de presiunea calitatii reduse a barbatilor. Cu timpul si atractivitatea solutiile sunt diferite. Problema fertilitatii limitate a femeilor, ajustarea ei in timp, ar trebui sa constituie o prioritate feminista, fara de care emanciparea feminina completa nu poate fi posibila, asa cum a fost (si inca este) problema contraceptiei si a dreptului la avort.
Problema disponibilitatii barbatilor eligibili este o problema spinoasa, care tine femeile in teroare. Adica teama de violenta masculina, fizica si verbala, de defectele caracteriale si viciile masculine, determina femeile sa faca compromisuri. Mi se pare ingrozitor sa spui, asa cum auzit de multe ori, dar sub forma de gluma:" macar nu ma bate" sau "bine ca nu e betiv". Relatiile sunt pentru fericire, placere, nu pentru a fi cu cineva. Ideea asta trebuie sa dispara! Nu exista nicio necesitate pentru ca femeile sa fie cu cineva. Daca visele unei tinere femei adolescente se vor lega de partide de sex reusite, de romantism, de evenimente de neuitat, ci nu de rochia de mireasa (nu am avut nicio secunda in viata mea acest vis), atunci calitatea barbatilor va creste.
Pentru ca o femeie sa se relaxeze, sa vada relatiile cu mai mult realism, trebuie sa inteleaga urmatoarele:
1. Barbatii au mai multa nevoie de relatii decat femeile. Istoria dovedeste ca in societatile matriliniare (sa nu zicem matriarhale) adesea nu exista relatii pe termen lung, ci doar aventuri din care rezulta copii. Relatiile stabile sunt ceva patriarhal, in interesul barbatilor.
2. Barbatii sufera mai mult din cauza pierderii unei relatii, daca nu intotdeauna, macar in valoare absoluta. Numarul barbatilor care se sinucid din motive sentimentale il depaseste cu mult pe al femeilor care fac acest lucru.
3. Contrar a ceea ce se crede (aici era o observatie de-a mea, confirmata la scurt timp de un studiu), femeile vor sex si barbatii afectiune.
Astea sunt date serioase, pe care o sa incerc sa le sustin cu studii.
Din experienta mea, dar si a prietenilor, cunostintelor mele, fara a avea pretentia de a fi ceva stiintific, pot spune urmatoarele:
1.O relatie, ca sa existe, trebuie sa fie sustinuta energetic. Daca e ceva foarte frumos, cu multa pasiune si intelegere, nu e o garantie pentru a fi mentinuta. Cele mai promitatoare relatii pot disparea din cauza lipsei banilor. Cele mai longevive sunt cele in care exista bani (indiferent cine ii aduce) si in care exista rezistenta psihica din partea partenerilor (legate de lispa de stress pe care tot situatia materiala si sociala buna o pot aduce). Probabil oamenii robusti psihic au relatii mai indelungate.
2. Indiferent de ce se spune atunci cand apare o dezamagire intr-o relatie, ea apare, daca e o relatie bazata pe sentimente, din cauza neintelegerii (orice dragoste ratata, zice Iris Murdoch, este o neintelegere). Un partener sau ambii se simt tradati cand vad ca persoana despre care credeau ca ii intelege si ii accepta in cele mai mici amanunte, nu o face de fapt. Din nou intelegerea, dar si comunicarea, e foarte importanta.
3. Cheia fericirii e generozitatea. Candva, in adolescenta, am auzit ceva care atunci mi s-a parut bizar: ca e mai frumos sa daruiesti decat sa primesti. Acum mi se pare banal. Sigur, saracia, mizeria, stresul, nu sunt compatibile cu fericirea. Dar oamenii egoisti, care nu vor sa daruiasca, nu pot fi fericiti chiar daca sunt intrunite multe conditii in viata lor pentru a fi fericiti. Sigur, pretentiile nu sunt intotdeauna legatura cu lipsa generozitatii, dar acest lucru se intampla adesea. Un partener egoist, negeneros, nu poate sa fie fericit si transmite in jurul lui/ei nefericirea. Iarasi, oamenii generosi sunt puternic afectiv, deci forta psihica este ceva care creste sansele unei relatii lungi. Se stie ca religiosii divorteaza mai mult decat ateii. Oare nu din cauza asta? Sa nu uitam, feministii/feministele au cele mai bune relatii!