Reportaj adecvat de 8 Martie

Iata,  in sfarsit, un reportaj adecvat de 8 Martie, realizat de o feminista radicala, Laura Craciun. In patriarhat, vietile femeilor sunt furate, lumea le e ostila, ele trebuie sa se apere de stat, de toate institutiile create pentru a le fura viata, energia, timpul. Femeile sunt sclave, adica sunt puse la munca fara a fi recompensate la modul material si social. Ele desfasoara in gospodarie munca fortata, neremunerata, doar pentru ca sunt femei. Patriarhatul, cum am mai spus si cu alte ocazii, este mai rau decat comunismul, care macar crea o idee vaga de egalitate, e drept, falsa. Comunismul dadea teoretic sanse. Patriarhatul poate fi comparat cu fascismul, pentru ca nu da nicio sansa indivizilor nascuti de un anumit sex, cum fascismul nu dadea nicio sansa indivizilor nascuti de o anumita etnie. Dar de fapt aceste doua sisteme sunt inrudite. Patriarhatul, modul de gandire patriarhal, a dus la fascism.

Munca femeilor in gospodarie, adica munca fortata, este o forma de sclavie, intolerabila in liberalism. Femeile produc mai mult decat barbatii in toate culturile, dar sunt platite, recompensate mai prost decat ei tot in toate. Cu cat produc mai mult in raport cu barbatii, cu atat sunt mai prost recompensate. Sunt studii economice care arata ca munca femeilor are o cota enorma din PIB-ul mondial, dar e neremunerata. Mai avem tupeul sa spunem ca sclavia s-a desfiintat?

Acest reportaj incearca sa sensibilizeze opinia publica asupra acestei nedreptati imense, care din pacate, nu e pedepsita legal.

Reportaj: Laura Crăciun
Imagine și montaj: Cornelia Năescu.

https://www.youtube.com/watch?v=7IspeqRGLU0&feature=youtu.be&app=desktop

Continue Reading

Totul despre sex

Imi aduc aminte de un serial "Doctor Quinn, medicine woman". La un moment dat, un pusti preadolescent voia sa stie lucruri inedite despre femei. Ce e cu ele, ce le face deosebite de barbati? Cand ajunge la proprietarul bordelului, acesta, un betiv imoral, vulgar si slinos, ii zambeste atoatestiutor, si ii spune: "Ai vazut vreo femeie goala?" Chiar si pentru pusti, asa ceva nu era un secret. "Atata stiu si eu!" marturiseste pestele orasului.

Intr-un fel sau altul, cam asa suntem toti, ca pestele dintr-un orasel american din secolul al XIX-lea. Nu stim mare lucru despre sex, despre relatii, chiar daca ne numim sexologi sau terapeuti de cuplu. Si aici nu e vorba doar de fiziologie, Desi daca ne gandim ca mecanismul erectiei, cu inundarea cu sange a unor vase, mediata nervos, este cunoscut abia din anii '90, cand un cercetator si-a provocat singur o erectie cu substante psihotrope la o conferinta, se vede cat de putin stim. Date anatomice mai detaliate despre clitoris sunt inca si mai recente.

Problema e ca ne scaldam in minciuna. Si aici nu e vorba doar de legende absurde, ca acelea in care vrajitorele erau arse pe rug pentru ca au vazut penisul diavolului. Sau despre sexualitatea incredibila a oamenilor din alte culturi si grupuri etnice, cum ar fi evreii, considerati obsedati sexual si promiscui, sau africanii extrem de dotati si violatori inraiti. Mintim si despre noi insine, despre oricine, despre sex si relatii.

Sexul vinde, se spune. Sexul e exagerat, supralicitat, se creaza rolurile de gen, exagerbate uneori de media, in scop comercial, exploatate de patriarhat. Diferentele dintre sexe, cel mai adesea ireale, sunt exagerate, se creaza stereotipuri care nu au cel mai adesea, nicio legatura cu realitatea. Toti oamenii sunt incadrati intr-unul dintre cele doua sexe, pentru ca, asa cum spune Ann Fausto-Sterling, bioloaga, autoarea cartii "Sexying the body", societatea are nevoie de doua sexe, pentru economie, justitie, roluri sociale. Pe altarul acestei necesitati sunt sacrificati copiii intersex (adica hermafroditi), mutilati genital inainte de a alege ei, tratati cu hormoni apoi, cu succes cel putin indoielnic de a li se crea o identitate sexuala, dar in mod sigur probleme de sanatate si psihologice.

Miscarea transgender (transsexualii) reprezinta o alta fateta a acestei viziuni inguste a sexului si sexualitatii. Sistemul medical profita de dualitatea sexelor, iar unii dintre transgenderi sunt "ajutati" de terapeuti "sa-si descopere" identitatea sexuala in copilarie. Adica li se servesc niste roluri de gen rigide, nerealiste, iar ei nu se pot adapta unor cerinte absurde, probabil mai au si alte probleme de adaptare la lumea halucinanta din jurul lor, si gata, evrika, descopera sursa tuturor problemelor lor. Fara discutie, oameni transsexuali, transgender exista de cand lumea, alte culturi, unele traditionale, de vanatori-culegatori, altele antice, cum ar fi unele din India, recunosc existenta acestor oameni, desi nu si drepturile egale pentru ei. Viziunea despre sex a acestor culturi e uneori mai complexa si mai realista decat a noastra. Sigur ca exista si lesbiene, si homosexuali, au existat dintotdeauna, dar nu sunt numai ei "deviatia" (urasc acest cuvant) de la norma celor doua sexe. In primul rand ea e o deviatie. Pentru ca rolurile de gen, diferite in diverse culturi si epoci, sunt sursa de stress, frustrare, neimplinire.

Insasi heterosexualitatea afisata ar fi o minciuna. Cand vad femei elegante, stralucitoare, cu barbati neatragatori, brutali, clar needucati, langa ele, te intreb oare ce au in comun cu ei. Nimic. Sunt ele atrase sexual de ei? Ce gandesc si ce simt cand fac sex cu ei?

Daca admitem ca o femeie are nevoie de stimuli vizuali mai puternici decat un barbat ca sa se excite sexual, in mod clar acei barbati nu reusesc acest lucru, ci contrariul. Poate de aceea telenovele, are abunda in barbati atragatori, au atata succes. Pe de alta parte, cultura nu incurajeaza frumusetea masculina, deci practic femeile sunt condamnate la a nu fi excitate si satisfacute sexual de partenerii lor. Acest lucru pare logic luand in seama datele de mai sus. Imi aduc aminte de raspunsul unei pictorite cand am intrebat-o de ce nu il picteaza pe sotul ei. A spus ca barbatii nu sunt atragatori, nu sunt frumosi, nu ii trezesc sentimente estetice. Stai, si atunci de ce te-ai maritat?

Revenind, ce gandesc si simt femeile cand fac sex cu barbatii lor, neatragatori pentru ele? Repulsie? Asta explica unele dureri de cap. Dar mai e o solutie, Orice poate fi erotizat, cum bine stiu feministele. Unele se opun studiului placerii sexuale feminine, preferintelor lor sexuale, din simplul motiv ca orice, inclusiv tratamentele degradante, violenta, poate fi erotizat. Femeile se pot excita la lucruri foarte ciudate, suplinind, as zice eu, lipsa de stimuli sexuali naturali de care sufera partenerii lor.

Dar mai e ceva. Barbatii ar fi, conform unor studii, cam in procent de 10%, homosexuali. Probabil difera in functie de grupul etnic, ca si intersexualitatea. Femeile sunt intr-o proportie mai mare bisexuale, daca nu lesbiene. Preferintele lor sexuale sunt mai laxe, Multe sunt heterosexuale, devin lesbiene, revin etc. Asta le face pe unele feministe radicale sa considere ca femeile pot fi toate lesbiene, daca vor. Nu as sti sa raspund la aceasta intrebare. Dar e clar ca majoritatea femeilor sunt mai atragatoare sexual decat vecinul de alaturi, cum se spune. Feministele, multe bazandu-se pe propriile experiente din adolescenta, tinerete, dar nu numai, vorbesc de faptul ca femeile sunt impinse spre heterosexualitatea care de multe ori le repugna, din motive sociale si materiale, Dar ele sunt nascute lesbiene, le place femeile, care reprezinta, cum si Freud zice, prima lor dragoste. Dar femeile nu ofera si privilegiile pe care barbatii le au in patriarhat, adica acces la bani, o viata mai facila. Ar fi interesat insa sa intrebam femeile daca ar fi bogate s-ar mai fi maritat sau ar mai ramane maritate cu partenerii lor. Oare ce procent ar raspunde afirmativ?

Si tot privind femeile elegante, stralucitoare, nu ne putem gandi la un barbat: Narcis, care privind in oglinda lacului, s-a indragostit de propriul nud. Nu cumva si narcisismul, tot o forma de lesbianism in cazul lor, e orientarea sexuala reala a multor femei? Cred ca se simt mai implinite sexual cand se privesc in oglinda decat atunci cand fac sex cu partenerii lor burtosi, parosi, transpirati.

Cam atat despre heterosexualitatea feminina. Trecem si la barbati. Nu e niciun secret interesul lor pentru femei tinere, slabe, fine, naive, submisive. Asta sa fie heterosexualitatea? Astea sa fie femeile standard? Ce au aceste femei special? Sunt accesibile, sigure. Vulnerabilitatea lor le face victime ale heterosexualitatii. Barbatul care le priveste, umile, ametite, naive sexual sau cu sexualitate pe care nu sunt stapane, se simte puternic, sigur pe propria sexualitate, de fapt pe propriul acces la acea femeie. Chiar daca acest acces inseamna nu alegerea ei, ci sclavia sau negarea propriei identitati. Barbatii alearga dupa femei tinere si frumoase (in ce fel tinere, in ce fel frumoase?) nu pentru fertilitate, cum sustin unii psihologi evolutionisti, ci pentru accesibilitate, siguranta. Pentru linistea lor. Fetitele maritate cu forta in unele culturi patriarhale nu sunt inca fertile adesea, dar sunt sigure.

Cu alte cuvinte, barbatii, poate cei mai multi, sunt niste pedofili sadici atrasi de femei neajutorate. Dominarea lor reprezinta relaxarea masculina. Si atunci putem vorbi de heterosexualitate? Astea sunt femeile standard? Da, exista si heterosexualitate masculina, Exista barbati atrasi de femei inteligente, puternice, interesante, stapane pe propria viata si sexualitate. Au existat intotdeauna. Curtezanele Antichitatii asa erau, si se spune ca erau fabulos de bogate. Acest gen de femei avea cautare chiar si dupa Renastere, are si acum, dar barbatii care le prefera si le descopera sunt rari. Dezinteresul pentru ele reflecta si factori culturi, existenta unei culturi de masa, in care nu gusturile persoanelor sofisticate, inclinate spre filosofie, sunt reprezentate cel mai bine.

Heterosexualitatea reala e semn de forta de caracter masculina. Dar in general se poate spune ca heterosexualtiatea nu exista, e un mit, un inorog alb, in cel mai bun caz, o floare foarte rara.

Sexualitatea umana e cel mai mare mister. Dar ea e orice altceva decat se spune oficial.

Majoritatea femeilor sunt in realitate narcisiste sau lesbiene, cel mult indiferente fata de sex, majoritatea barbatilor sunt niste pedofili sadici. In realitate femeile nu vor barbatii pe care ii au, nu vor sa stea cu ei, nu vor sa se marite cu ei. Daca femeile nu sunt foarte frumoase, foarte de succes, nu au acces la barbatii cu care in mod normal o femeie ar vrea sa se culce. Ci la barbatii pe care nu-i vrea nimeni. Sigur ca nici ea. Vedem bine ce preferintele au femeile cand pot alege daca ne uitam la Madonna sau alte femei bogate si libere sexual.

Totul e o farsa sociala. De ce se ascunde acest lucru? Din cauza patriarhatului. barbatii au interes ca femeile sa se marite, inclusiv cele frumoase si vulnerabile. Bau-bau-ul prostitutiei, al violentei legate de prostitutie vine tot de acolo. Femeile, chiar acum, cand au mai multe sanse de a fi independente, trebuie sa fie indreptate spre relatii clasice, monogame. Patriarhatul este sistemul care rezolva problemele economice, sociale si sexuale ale barbatilor. Barbatii au interes sa stea cu femeile, sa beneficieze de munca lor domestica, de serviciilor lor sexuale si reproductive. E ciudat ca in unele tari prostitutia e incriminata, interzisa, cand societatea patriarhala o impune femeilor in cadrul pe care il vrea ea. Feministele sunt atat de urate pentru ca stiu si spun aceste adevaruri. Pentru ca fac femeile mai scumpe, le valorizeaza. Iar devalorizarea femeilor, taierea sanselor lor la reusita personala, e cheia catre orientarea lor spre colacul de salvare (oare?) numit relatie standard monogama. Daca femeile ar realiza acest lucru, macar s-ar vinde mult mai scump, ar cere mult mai mult de la relatiile lor, in care ele isi sacrifica propria sexualitate.

Cateva date despre relatii, despre artificialitatea lor si minciunile cu care sunt mentinute exista intr-unul din linkuri, In al doilea e un articol despre clitoris, un organ minunat al placerii sexuale feminine pe care putine femei, din cauza conditiilor de mai sus, reusesc s-o descopere si s-o traiasca la potential. Clitorisul este organul inutil in patriarhat, care in unele culturi se excizeaza, tocmai pentru ca femeile sa-si piarda si aceasta urma de independenta. Dar intr-un fel sau altul, culturile patriarhale excizeaza, macar simbolic clitorisul si leaga picioarele femeilor, asa cum o faceau chinezii odinioara.

http://www.alternet.org/sex-amp-relationships/how-new-monogamy-keeping-relationships-together
http://blog.museumofsex.com/the-internal-clitoris/

Continue Reading

Istoria feminismului privita altfel, cum se poate schimba lumea

Cine au fost feministele la inceput? Cine au fost si ce voiau? Cine a ajutat intr-adevar miscarea feminista? Idei feministe, care sa critice status quo-ul referitor la situatia femeilor exista de mult in Occident. Fiica adoptiva a lui Montaigne, Marie de Gournay (secolul al XVI-lea), Ninon de LÉnclois (secolul al XVII-lea), criticau biserica si societatea pentru rolul atribuit femeilor, chiar traiau dupa propriile reguli. Dar aici e vorba de femei care isi permiteau material sa faca asta, care aveau o anumita independenta materiala, esentiala pentru libertatea de actiune si gandire, atunci si acum. Alte autoare feministe au fost Mary Wollstonecraft (secolul al XVIII-lea), mama lui Mary Shelly, despre care am mai vorbit, este o figura importanta a istoriei feminismului. Asta se intampla inainte de Revolutia Franceza, la care au participat numeroase femei, unele au jucat roluri foarte importante, dar ele au devenit principalii perdanti ai acestei revolutii. Situatia femeilor, reprezentarea lor politica, s-a deteriorat si mai mult. Revolutiile burgheze, incepand cu cea din Anglia, au avut acest nedorit si surprinzator efect. Acest fapt este ilustrat foarte bine in cartea lui Rosalind Miles, "Istoria universala a femeilor". Dupa venirea lui Napoleon la putere, drepturile femeilor au fost mai reduse, aici fiind foarte vizibila legatura dintre militarism si posesia femeilor, prezenta mereu de-a lungul istoriei. Napleon voia sa le asigure bravilor soldati dreptul la femei, al caror drepturi trebuiau ingradite in acest scop. Sa nu uitam influenta lui Napoleon in Tarile Romane ca totul sa fie perfect.
Revolutiile burgheze au eliberat barbatii, le-au oferit lor drepturi, inclusiv asupra femeilor, probabil si asta era un drept. Femeile se pare ca nu erau oameni. Nici filosofii acestor revolutii, cum era Rousseau, desi au declarat ca barbatii si femeile sunt egali, au vorbit de roluri diferite pentru femei, care trebuiau sa fie slabe si pasive, create pentru placerea barbatilor. O critica a operei Emile sau despre educatie (Emile ou De l'éducation) a fost facuta de Wollstonecraft in "A vindication of the rights of women".

Barbatii feministi in istorie
Pare greu de inchipuit cum nu existau si barbati care sa-si doreasca relatii interumane intense, reale, puternic emotionale, care sa excluda roluri de gen. Pentru o persoana cu constiinta, fericirea adevarata pare putin probabila cu cineva care isi neaga natura, libertatea si care e de fapt un angajat nonstop sau chiar un sclav. Pare incredibil cat de imorali pot fi oamenii, sa accepte sa exploateze in acest fel toate fibrele mentale ale unei persoane. Fara indoiala, aceasta este cea mai dura si mai perversa forma de exploatare. Femeile au fost primele victime ale ceea ce mai tarziu s-ar numi dictaturile care incatusau si mintile oamenilor. Oricat de despotic pana atunci, un tiran nu avea treaba cu mintea omului, cu ce face el/ea in timpul liber, acasa. Dar iata ca exista o exceptie, femeile. Dar exploatarea asta devine din ce in ce mai institutionala in anumite clase.
Dar ce s-a intamplat? Ce a facut ca soarta femeilor sa devina si mai rea? Raspunsul ar putea fi in mentalitate si nivelul de constiinta si manierele clasei care a venit la putere: burghezia. Descrierea societatii Americane a inceputului de secolul XIX-lea pare sa ofere, fara ca autorul sa spuna acest lucru, un posibil raspuns. Cartea "Democratia in America" a lui Alexis de Tocqueville e foarte sugestiva. Nobilimea, cu injustitia, ierarhiile dure pe care le impunea, avea maniere mai elegante, un grad de cultura mai inalte, gusturi mai rafinate decat burghezia. Situatia femeilor in America, un stat burghez prin excelenta, in care nu erau oameni foarte culti, foarte eleganti si rafinati, era una tipica pentru clasa de mijloc. Fara reprezentare politica, putere economica autonoma si dar bucurandu-se de tratatament afectiv auster.
Dincolo de ghilotinarile in masa care au prefigurat alte genocidul modern, revolutiile burgheze au adus deteriorarea pozitiei femeii. Existau insa si exceptii. John Stuart Mill, parintele liberalismul modern, pare sa fie o astfel de exceptie. Dar foarte multe dintre ideile lui feministe par a fi fost inspirate de sotia sa, Harriet Taylor, a carei superioritate intelectuala o recunoaste. El semneaza totusi "Despre libertate" singur, ramanand ca numele ei sa apara pe alte opere. Mill ramane totusi o figura admirabila a istoriei feminismului.
Ne intrebam insa cati barbati erau asa in epoca. Nietzsche vorbeste de "magarii" care au invatat femeile sa ceara, care le-au atras atentia asupra sclaviei si iobagiei lor, astfel facand rau femeilor si societatii. Azi pare ceva de nedescris, dar filosofia lui Nietzsche era contra schimbarilor de situatie, a emanciparii celor slabi, inclusiv femeile.
Dar se pare ca acei magari au facut foarte mult pentru femei, pentru schimbarea situatiei femeilor. Barbati ambitiosi, din paturile bogate, cu mult simt al dreptatii si empatie. Existau si exista inca barbati care doresc, cel putin pentru unele femei, cele mai bune lucruri din lume. Asta e adevarata masura a feminismului masculin: doreste ca o femeie sa fie cea mai bogata, cea mai de succes persoana din lume? Cati sunt asa? Foarte putini, pentru ca empatia reala si constiinta sunt rare. Dar totusi exista. Daca sunt in functii importante, daca au influenta, pot schimba lucruri.

Contra patriarhat, alternative, aliati, strategii
Feminismul e contra patriarhatului. Dar daca vrem sa distrugem patriarhatul, ce punem in loc? Sigur, o societate in care oamenii, indiferent de sex, sa aiba acces la recompense pe baza meritelor, o societate dreapta. Asta se pretinde si acum, dar structurile patriarhale raman, deci nimic nu se schimba la modul esential. Impartirea reala a resurselor este patriarhala. Daca daramam patriarhatul, putem sa ne dorim fara rusine, fara sa ne cerem scuze, o societate dominata de valori feminine. Valorile feminine sunt valorile umane curatate de valori patriarhale. In aceasta lume, probabil ar fi mai multe femei cu pozitii dominante, cu putere. Dar ar fi si barbati care ar promova si crea astfel de valori. Asta e politica, oamenii pot cere ce doresc si lupta pentru a schimba lumea. Ar dori barbatii sa traiasca intr-o astfel de lume?
Din Antichitate se stia ca femeile au ce oferi. "Daca femeile ne vor fi egale, atunci ne vor fi deja superioare". Asta spunea un filosof antic (roman), citat in cartea "Femei vestite din lumea antica" a lui D. Tudor.
O lume a femeilor ar fi mai inteligenta, mai subtila, mai puternica, Nu s-ar pierde energie cu studpiditati patriarhale, ar fi cu mai putin sclipici, mai morala, mai profunda, mai dreapta, poate uneori mai putin amuzanta.
Patriarhatul a fost impus cu sabia, folosindu-se de niste factori favorizanti. La nicio specie nu exista patriarhat. Orice societate animala e in jurul femelelor si al relatiilor de rudenie dintre ele. Furnicile si albinele sunt exemple clare. Dar chiar si speciile animale care par dominate de masculi, nu sunt in realitate. La unele specii cu dimorfism sexual mare, la care exista poliginie, femelele sunt cele care aleg un mascul pentru reproducere si apararea puilot de masculii celibatari, iar cand nu le mai place il gonesc.
Barbatii se tem de alti barbati, barbatii au o frica naturala fata de alti barbati. Am vazut un studiu care arata ca barbatii se uita pe strada la alti barbati cu teama, masurandu-si fortele, E ceva instinctiv. In "arta razboiului" de Sun Tsu see vorbeste de lipsa de disciplina a femeilor. Femeile sunt atomizate, ele nu sunt disciplinate, nu se tem. Pe de alta parte, barbatii au fobia marginalizarii, ei fiind in general foarte marginalizati, au recompense puternice, mari, pedepse mari pentru succesul si lipsa lui. Asta ii motiveaza.
Apoi au si o mare pofta sexuala cu obiect, cu nume, cu fata. Sunt atrasi de femei, nu au o pofta impersonala, ca femeile, care se pot satisface foarte bine sau chiar mai bine singure. Astea sunt probleme reale. In societate oamenii sunt miscati de motivatii.
Ce ar putea sa indrepte femeile spre alte femei, sa gaseasca in alte femei sprijin?
De fapt aceleeasi motivatii pe care le au si barbatii, dorinta de putere, ambitie, dorinta de sex de calitate, inspirant si romatic cu barbati. Modestia cererilor feministe, daca esti feminista si esti ambitioasa, e frapanta. Citind comentariile de pe un grup feminist mi s-a parut incredibil sa vad ce a devenit feminismul, mai ales cel de al treilea val. Cele mai multe femei isi aparau situatia patriarhala, careia ii cautau o umbra de demnitate si acceptare sociala. Un patriarhat mai dulce, in care femeile sa serveasca sexual barbatii intr-un mod mai placut, sa ii serveasca din toate punctele de vedere si sa fie apreciate mai mult pentru asta.
Feminismul a fost si este e o idee pentru femeile (si barbatii) cu constiinta inalta, care gandesc mult si au demnitate si empatie, nu e pentru toate, celelalte se multumesc cu ce au. De aceea feminismului i s-au opus atat de multe femei, o fac si acum. Nicio alta forma de emancipare nu a intampinat mai multa rezistenta in cadrul propriului grup decat aceea a femeilor, spune Miles. Poate pentru ca feminismul e o idee elitista intelectuala, sigur elitele intelectuale fiind din toate clasele, grupurile etnice, culturile. Feminismul negru si cel din clasa muncitoare, consider, sunt cele mai patrunzatoare.
Daca sufragetele ar vedea ce a ajuns acum feminismul de valul al III-lea s-ar rasuci in mormant..Feminismul a inceput de la femei cu viziune, cu constiinta, care si-au dorit mai mult de la viata, pentru ele si pentru alte femei. Unele aveau deja bani si independenta materiala. Nu aveau nevoie sa serveasca barbati pentru supravietuire. Aceste femei sunt si acum sansa schimbarii. Pare absolut incredibil pentru mine sa spun acelasi lucru ca Emma Thomson, dar la alt nivel. Barbatii cu constiinta, cu empatie, barbatii cu calitati umane extraordinare, ne sunt mai aliati in acest demers, acela de a curati lumea de patriarhat, decat cele mai multe femei, care vor sa-si pastreze locurile de munca, inclusiv pe cel de acasa, in patriarhat. Feminismul a dat apa la moara sindicatelor patriarhale feministe. Dar nu de acolo vine progresul.  El apare cand vrei mult de la viata, nu-ti ajunge ceea ce ti se ofera.
Patriarhatul s-a bazat pe frica si disciplina barbatilor, accesul lor la recompense facile, cum ar fi violul. Ce altceva e sexul cu o femeie care nu doreste un barbat? Femeile nu au frica si disciplina barbatilor. Patriarhatul a fost pentru toti barbatii. Feminismul nu e pentru toate femeile. Nu cel radical.
Suportul pe care il are feminismul depinde intr-o masura mai mare de clasa sociala, de fapt de gradul de cultura, de empatie, dar mai ales de constiinta al individului decat de sex. Asta e concluzia mea la care am ajuns dupa contactul cu oamenii din alte clase sociale si alte cutlturi. Este valabil si pentru toate categoriile exploatate. Nu e de mirare ca exista Africani carora le pasa mai putin de semenii lor decat occidentalilor cu constiinta inalta. Situatia femeilor depinde de mediul in care sunt mai mult decat de orice alt factor. Saracia, nivelul de educatie si cultura scazut sunt factori care agraveaza discriminarea, dar nivelul de constiinta, de intelegere a fenomenelor si oamenilor este intotdeauna cel mai important, desi istoricii, politologii nu il iau in seama cand studiaza si interpreteaza fenomene de acest gen.
Dar femeile toate femeile ar beneficia pe termen lung de pe urma desfiintarii patriarhatului. E greu sa fie convinse in mod rational, dar in primul pentru cele mai defavorizate, desfiintarea patriarhatului ar fi mai utila. Chiar daca acum nu realizeaza, daca ar fi libere, nu ar alege sub nicio forma sa fie maritate, dependente de barbati. Ar avea cu totul alte vieti. Intai femeile ar trebui sa se obisnuiasca cu femei de mare succes, foarte influente. Femeile trebuie sa invete sa respecte alte femei, sa creada in alte femei, sa aiba incredere in alte femei, sa aiba mai multa incredere, mai multe asteptari de la alte femei, ci nu de la barbati, institutia familiei, si alte institutii patriarhale precum biserica.
Oricum, femeile au avantajul pasiunii, al durabilitatii ei, al complexitatii dorintelor. Ierarhia exista si intre femei, iar asta ar trebui sa se invete, sa se respecte, sa respecte femeile de succes, sa se inteleaga ca de acolo vine salvarea. Pe de alta parte, femeile au avantajul sigurantei, al securitatii sociale. Daca au dorinte puternice si complicate, ele pot fi de lux. Femeile sunt cele mai libere fiinte. Chiar daca probabil nu multe sunt impinse de necesitati, mai multe sunt animate de dorinte complexe, pasiuni sofisticate si incarcate de inutilitate imediata.
Motivatii, castiguri. O lume feminista ar fi cea mai ambitioasa posibila, mai ambitioasa decat o lume masculina. Si progresul in ea ar fi mai rapid si mai durabil.

 http://en.wikipedia.org/wiki/Marie_de_Gournay
http://en.wikipedia.org/wiki/Ninon_de_l%27Enclos
http://www.meteorpress.ro/carti-777-Cine_a_pregatit_Cina_cea_de_taina?_Istoria_universala_a_femeilor.php

Continue Reading

Lesbienele- adevaratele femei

Femininismul de al treilea val, cum am mai spus, a cam denaturat feminismul. L-a rupt in bucatele care nu mai au nicio legatura cu scopul initial al feminismului, eliberarea femeilor. De fapt noul val, cum s-a mai spus, a intarit status quo-ul in moduri subtile si perverse. Pornografia, folosirea sexuala a femeilor de catre barbati, fara probleme de constiinta, a devenit morala sub masca eliberarii acestora, Insasi ideea de femeie nu mai inseamna nimic, din moment ce transsexuali, barbati care se viseaza femei, se revendica a fi femei numai pentru ca doresc sa fie femei. Ca si cand a fi femeie e doar un vis, un rol. Poti sa te revendici transmilionar, transalb sau transcetatean European? Nu, ai de-a face cu legea daca o faci. Transsexualii sunt victime ale patriarhatului, ale rolurilor de gen. Ei reprezinta o mostenire a influentei culturale a genului...Inca o dovada cat de importanta e cultura in inventarea necesitatilor.
Nu, a fi femeie e in primul rand ceva biologic, dar peste care se adauga rolurile de gen, care nu fac altceva decat denatureaza femeile. Societatea patriarhala, in toate formele ei, neaga natura femeilor, le transforma in papusi care sa satisfaca gusturile barbatilor, nu care sa duca vieti in care sa-si caute propria fericire, sa-si implineasca propriile dorinte. Am vazut candva un comentariu pe net, legat de rolul femeilor. "Ele sunt facute sa ne nasca, sa ne creasca, sa ne ingrijeasca". Cum? Nu sunt oare facute pentru propria cautare a fericirii? Sunt facute pentru altii? Imi aduc aminte si pasajul despre modul cum vedeau Americanii din prima jumatate a secolului al XIX-lea egalitatea femeilor, din "Democratie in America" de Alexis de Tocqueville. Acolo se lauda cresterea femeilor tinere, egale cu barbatii, educate la fel in familiile de origine. Dar totul se schimba atunci cand ele se casatoreau. Autorul chiar folosea, in traducerea engleza "the toil of matrimony", adica jugul, suferinta si efortul casatoriei. Sub masca responsabilitatii si a importantei activitatii lor, ele munceau foarte mult, isi asumau riscuri, dar nu aveau recompense. Nu aveau drepturi politice, chiar erau laudate ca nu cer egalitate ca Europencele, nu voiaiu proprietati pentru ele, si mai ales, nu cereau rasfat. In Europa, unele femei sunt rasfatate, dar barbatii aceia nu le vad egale, puncta autorul, pe cand Americancele responsabile erau laudate pentru asta si considerate "egale", desi tot barbatii erau sefii chiar ai gospodariei. Sigur, si castitatea lor, a celor casatorite, era laudata, ca si cand ar fi fost o valoare sociala. Nu contau tragediile personale ale prostituatelor,atata timp cat ordinea sociala era mentinuta. Asta se scria intr-o carte care vorbea despre democratie si libertate...Pierderea barbatilor Americani, fata de cei Europeni, era insa faptul ca femeile, asa dure si active cum erau, nu mai erau gata sa-i incante. Din orice punct am vedea sitautia, femeile erau privite doar prin importanta lor economica intr-o lume a barbatilor. Ca o resursa. Din pacate, acum lucrurile nu stau cu mult diferit.
Si totusi in lumea asta in care feminismul tine de fapt de domeniul trecutului, exista o speranta. Lesbienele. Candva aflate in fruntea miscarii feministe, sunt poate o speranta a ei in continuare.
Sigur ca ultimul val de feminism a denaturat si lesbienele, si cultura lor. Acum "lesbianiasmul" se refera doar la sex, la orientare sexuala (notiune care vine din cercetarea stiintifica, avandu-si originea intr-un chestionar, fara sa stim deci acoperirea lui reala). Acum lesbienele, cel putin din Europa, dar nu numai, sunt adesea debusolate, multe considerandu-se queer, adica neclare in ce priveste preferintele lor sexuale. Sunt si foarte tolerante fata de transsexualism si accepta includerea lor in miscarea LGBT. Au aderat, cu alte cuvinte, la propaganda obisnuita, inclusiv la cea biologica, sustinuta de putine date, despre "sexul creierului".
Dar nu asta erau in anii '70. Lesbienele din unele tari, cum ar fi SUA, dar mai ales Australia si Noua Zeelanda, unde exista comunitati mari de lesbiene, afiliate adesea feminismului radical, au o cultura total diferita. Dar ceva esential despre ele este ca sunt adevaratele femei. Ele sunt cele mai sincere femei, ele spun ce vor de la viata, de la o relatie, nu sunt ceea ce vor barbatii. Ele chiar sunt sau macar incearca sa fie "'eliberate de patriarhat".  Ele vor pasiune, sentimente profunde, nu accepta acea deconectare dinre sentimente si sex, la care consimt nu numai barbatii, dar si femeile in patriarhat. De fapt viata sexuala a femeilor, a celor mai multe dintre ele, ar fi imposibila fara acea deconectare. Citind cartea unor lesbiene, feministe radicale si butch (nu cunosc termenul in Romana sau macar in alte limbi latine) simti o atingere profunda a indentitatii feminine. Eu, cel putin, m-am regasit in ideile, sentimentele lor. Revendicarile lor au umblat prin creierul meu adolescent, Am vrut ce vor ele, in adancul sufletului vreau in continuare ce vor ele. Doar ca viata m-a despartit de acele dorinte, considerate irealizabile sau greu realizabile.
Ele vor sa fie libere, sa iubeasca liber, sa arate si sa poarte confortabil. Butch, fiinte sensibile care cel mai adesea au relatii pasionale si profunde, resping cu tarie "feminitatea", rolul de gen feminin. Ele nu au avut niciodata relatii cu barbatii, au fost mereu lesbiene, nu au acceptat niciodata rolul de gen feminin, cu ceea ce Andrea Dworkin numea "heterosexual corvee", corvoada heterosexuala. Ele arata astfel total nemachiate, imbracate comod, fara tocuri si alte instrumente de tortura. Cam 5% dintre lesbiene sunt butch, dar ele sunt adesea oprimate de alte lesbiene, care internalizeaza valorile patriarhale si care le obiectifica. Butch urasc sa fie identificate cu barbatii, ele sunt doar libere, nu vor sa arate ca barbatii, nu joaca roluri, ceea ce urasc de fapt.
Lesbienele, in special butch, vor si sunt gata sa ofere pasiune in relatii, nu sex, tortura sexuala, sado-masochism. Lesbienele se angajeaza repede in relatii si relatiile lor dureaza mult. Oare nu asta vor cele mai multe femei? Relatii libere, pasionale, care evolueaza repede? Nu asta ne lipseste din relatiile heterosxuale in cel mai bun caz? Cum am spus de multe ori, pretul unei relatii heterosexuale, e in libertatea, demnitatea si identitatea femeilor. Daca cel putin la inceput nu-ti negi sentimentele, nu le ascunzi, nu ai nicio sansa de cele mai multe ori.
Toate femeile ar trebui sa se separe de valorile patriarhale, sa le analizeze, sa le inteleaga.  Nimic din ceea ce inseamna sexualitate feminina nu se potriveste cu patriarhatul, cu relatiile in care monogamia feminina este impusa, in detrimentul lor. Femeile intra in relatiile patrairhale de cele mai multe ori pentru ca nu cunosc alternativa, din cauza presiunii sociale, sau pentru unele privilegii. Dar cele mai multe relatii heterosexuale, cum spun lesbienele, si heterosexualele ar trebui sa recunoasca, sunt plicticoase, lipsite de pasiune si monotone. In cazul fericit cand nu de-a dreptul abuzive. Din pacate, barbatii controleaza resursele si femeile nu au altceva de facut decat sa-si vanda propriile vieti pentru supravietuire. Aici ar trebui sa intervina o schimbare.
Femeile nu sunt nimic din ceea ce pare a fi in patriarhat. Ele trebuie sa se descopere, primul pas sunt lesbienele. Dar numai primul. Daca vrem o relatie heterosexuala, ea trebuie sa semene cu o relatie dintre doua femei, in special butch, dar sa fie un barbat implicat in ea.
Ce a facut ultimul val de feminism? A eliberat,..barbatii. Albi, heterosexuali, occidentali. Ei au obtinut din ce in ce mai mult de la femei si au dat din ce in ce mai putin. Femeile nu au mai putit sa negocieze nimic, nici maar sexul. Din unele puncte de vedere, in Occident situatia femeilor e mai rea decat in Islam, cum am mai spus. Uneori ma gandesc la instutiile care existau in trecut si care confereau anumita protectie femeilor. Poate barbatii care sa intre in viata femeilor, ar avea uneori nevoie de o recomandare. Institutia tatilor, la originea casatoriilor aranjate, ar trebui sa fie inlocuita de institutia prietenelor. Pentru a fi primiti in comunitatilor femeilor libere, si a avea acces la sex si afectiune de la femei, barbatii ar trebui sa intre acolo pe recomandare. Riscurile femeilor ar scadea mult. Pe de alta parte, grija pentru romantism a barbatilor a disparut cu desavarsire. Desi probabil in trecut era rara, totusi exista. Era o forma de grija si interes fata de sexualtiatea si afectivitatea feminina. Poate atunci femeile, din anumite puncte de vedere, se exprimau mai mult decat acum. Sigur, resping total rolul submisiv, castitatea si interdictia de a initia relatii.
In unele tari propaganda homosexuala se pedepseste cu inchisoarea, cum e Rusia. Daca as face propaganda pentru lesbianism, as ajunge probabil la inchisoare. CU toate astea, cred ca relatia ideala pentru o fmeeie e intre doua butch. Un barbat ar trebui sa ofere unei femei ceea ce o butch poate oferi ca sa intre intr-o relatie cu ea. Orice altceva e toxic.
https://bevjoradicallesbian.wordpress.com/2015/01/07/chapter-four-2015-update-25-years-later-supporting-butches-supports-all-lesbians/

Continue Reading

Feminismul- masuri pozitive

Cum am spus mereu, sunt feminista radicala. Adica scopul meu nu e unul cosmetic, de bon ton, ci distrugerea patriarhatului. Cred ca nu exista alt feminism real inafara de acest tip de feminism. Singurele feministe adevarate sunt cele radicale, in special lesbienele. Dar iarasi, lucrurile sunt mai nuantate de atat. Lesbienele ar merita cea mai mare recunostinta care se cuvine miscarii feministe. Au facut enorm pentru femei, pentru toate femeile. Pe de alta parte, datorita situatiei lor speciale, lesbienele au o pozitie din care pot face cele mai clare si mai dure analize ale patriarhatului. In ultimul timp am citit astfel de analize si am avut multiple revelatii.

Criticile pe care le aduc feminismului, pe care le-am adus si cu alte ocazii, sunt in primul rand cele legate de denaturare. Si nu sunt originale. Feminismul liberal care transforma actiuni patriarhale si oprimarea in putere, adica prostitutia, pornografia etc, dar si amestecarea miscarilor gay si trans in problematica feminista. De fapt amestecarea tuturor problemelor sociale in feminism. Putini stiu ca lesbienele si barbatii homosexuali reprezinta lumi cu totul diferite, oarecum antagoniste. In primul rand, barbatii homosexuali sunt orientati spre sex, vorbesc de homosexualitate ca orientare sexuala, lesbienele sunt orientate spre relatii si adesea resping inclusiv ideea de "orientare sexuala", atractie sexuala. Ele considera ca prietenia naste pasiune si relatiile dintre ele sunt adesea foarte pasionale. 

Daca barbatii gay incearca sa scoata in evidenta ideea homosexualitatii innascute, lesbienele sunt mai degraba pro-alegere, mai precis pro-alegere initiala. Cele mai multe femei, considera ele, ar fi lesbiene, pentru ca dragostea unei femei este intotdeauna o femeie, cum spune si Freud. Dar ele o spun altfel. Lesbianismul e ceva natural. Femeile sunt fortate si momite sa devina heterosexuale prin intermediul societatii patriarhale. Cu alte cuvinte, femeile se nasc lesbiene, devin apoi, atat de frica, dar si pentru privilegii si avantaje materiale si sociale, heterosexuale. Desi nu cred ca toate femeile sunt lesbiene innascute, foarte multe, chiar majoritatea, ar putea fi. Studii despre sex ar fi foarte necesare. Dar si aici miscarea feminista e impartita. Unele se opun acestor studii si importantei foarte mari a orgasmului si satisfactiei sexuale feminine. De ce? Pentru ca satisfactia sexuala nu e neaparat echivalenta cu eliberarea. Orgasmul poate aparea in viol, prostitutie, violenta. Pentru ca orice poate fi erotizat, iar femeile sunt invatate sa erotizeze dominatia masculina.
Multe femei au fantezii cu viol, dominare etc. Dar si aici lucrurile sunt nuantate. Oamenii puternici in general au fantezii cu a fi dominati, iar de obicei "stapanii", rari, greu de gasit in comunitatile sado-mazo, au situatii sociale precare. Parerea mea, exprimata si cu alte ocazii, este ca ar trebui sa se faca studii, nu ideile sunt de vina, ci numarul lor redus, constientizarea redusa a problemelor. 

Fara a avea studii, e greu sa nu remarci, chiar din discutii, ca femeile sunt putin atrase fizic de cei mai multi barbati. Unele nu considera barbatii deloc atragatori, si totusi se considera heterosexuale sau bisexuale. Ce le excita pe ele sunt niste valente sociale, psihologice, ale barbatilor. Acest aspect pare o internalizare a patriarhatului. Adica esti tu insati ca femeie, atrasa de femei, dar la barbati te excita aspecte psihologice. De ce nu te excita si la femei aceste aspecte psihologice? Insesi femeile privesc alte femei ca obiecte sexuale, iar pe barbati ca spirit? Sau femeile se simt pur si simplu excitate de atentia barbatilor, ca de atentia unor fiinte superioare, cu pozitie dominanta? Greu de spus.
Si totusi, exista femei pe care pur si simplu corpul, gesturile, vocea si alte aspecte pur fizice le excita la barbati. Dar acesti barbati atragatori sunt foarte rari. Femeile par sa aiba in mod clar un prag mai inalt al excitarii la aspectul fizic al barbatilor, cu alte cuvinte un barbat trebuie sa arate mult mai bine ca sa excite o femeie decat trebuie sa arate o femeie care sa excite un barbat. Oamenii sunt diferiti, femeile sunt foarte diferite biologic, dar si psihologic. Foarte probabil, multe femei sunt lesbiene, bisexuale sau poate doar narcisiste. Ceea ce pentru ele tine loc de atractie sexuala e fata de propria imagine, iar propria ingrijire le ofera satisfactii sexuale. Barbatii pentru ele sunt accesorii sociale si carti de credit, viata lor sociala fiind cu alte femei, cu care impart informatii, intre care se creaza ierarhii. Dar si aici ar putea fi valabila ideea pragului inalt al excitarii.

La toate aceste intrebari ar trebui sa se gaseasca raspunsuri mai clare, dar solutia este ca fenomenele sa se analizeze, nu sa ne bazam ca pana acum pe legende, superstitii si minciuni.

O alta critica adusa feminismului ar fi aceea a victimizarii femeilor, a aratarii cu degetul a problemelor, dar fara a se oferi solutii. Feminismul trebuie sa ofere avantaje femeilor, femeile trebuie sa se ajute intre ele, Feminismul trebuie sa ofere solutii concrete. Poate solutia concreta pentru iesirea din patriarhat ar fi un sistem paralel, nonpatriarhal, cu sustinere politica, care apoi sa se extinda. Cea mai mare problema a femeilor este insa patriarhatul. Este principalul factor de stress economic, social, emotional. Femeile sunt discriminate economic, pauperizate, apoi din cauza asta sunt fortate sa intre in relatii heterosexuale, patriarhale, abuzive, care le distrug emotional. Criteriile de recompensa feminina vin in contradictie cu dezvoltarea calitatilor lor personale. Ele sunt in primul rand angajate ale barbatilor, adica ale patriarhatului, apoi angajate social si economic independente. Sigur, nu toate si nu in toate culturile. Aici trebuie lucrat. Pentru inceput, as dori un grup care sa ofere femeilor sustinere in a trai vieti si relatii nonpatriarhale. Apoi psihoterapia feminista ar fi o noua solutie. Ar mai fi si locuri de munca nonpatriarhale, servicii si inventii nonpatriarhale. Afacerile, producerea de bunuri materiale si spirituale pot schimba lumea la modul concret mai mult decat orice ideologie, de altfel foarte necesara. Iar afacerile feministe trebuie sa existe. 

Asadar, sa incepem cu toate astea! Semne bune anul are! Semne feministe!

Continue Reading

Femeilor li se ia din start dreptul la fericirea in viata personala

Se spune ca cea mai fericita zi din viata unei femei e aceea cand devine mireasa. De asemenea se spune ca femeile viseaza la acea zi din copilarie. Nu am fost una dintre acele femei, poate pentru ca in copilaria mea miresele nu aratau prea bine. Foarte multe dintre ele erau gravide, intr-o tara in care avorturile erau interzise. Sarcina le facea sa devina mirese in graba, uneori sub tensiune si in plin conflict familial.

Dar ce nu li se spune femeilor e cat de greu e sa ajunga mirese, iar si daca o fac, ce trebuie sa faca pentru a ramane casatorite. Daca sunt feministe, intr-o societate declarata meritocrata, ele cred ca realizarile profesionale, calitatile individuale le vor ridica pe piata sexului si sansele lor de a avea acces la barbatii cu calitatile pe care ele sa le aprecieze vor creste. 

In realitate nu este asa. Pentru ca sistemul este creat pentru barbatii care au succes, pentru a cuceri si a merita femeile cu calitatile pe care le vor ei. Cavalerul plin de glorie accede la mana printesei superbe. Femeia la fel de merituoasa ca un cavaler plin de glorie nu se poate astepta la mana unui print superb. Daca o face, dezamagirea imensa e garantata. Sau acest lucru se intampla foarte rar, daca acel print e un evreu sensibil si foarte educat, cum apare in filmul "Sex cu bona mea". Daca nu are norocul de a intalni un tanar de acest tip, femeia merituoasa nu primeste nimic pe linia asta.

Te-ai astepata ca o societate dreapta sa recompensese indivizii de ambele sexe care au merite deosebite, care au muncit si au luptat, mai ales cu ei/ele insisi/insele, ca sa aiba realizari remarcabile. Dar nu, acest lucru nu se intampla. Pentru ca femeile sunt devalorizate la fiecare pas. Aceeasi realizare, daca apartine unei femei, isi scade din valoare. Orice succes, daca este feminin, e mai putin succes.

Devalorizarea asta e cumplit de dureroasa. E o nedreptate imensa, care le face pe femei sa simta ura imensa si dispretul lumii fata de ele, care le neaga dreptul la fericire, la dreptate, la bucuria recompensei. Cum sa nu fie depresia mai bine reprezentata la femei? 

Sexul este politica, sexualitatea, alegerile noastre sunt politizate. In Occident, femeile respectabile, care se califica pentru relatii legale, putine dintre ele, trebuie sa aiba un anumit profil. Restul sunt un fel de prostituate, mai mult sau mai putin. Chiar daca pot fi respectate si apreciate ca persoane implicate in proiecte profesionale, sociale, politice, ca prietene (toate astea inca recent),  acestea nu merita investitia afectiva si materiala a unei realtii legale sau importante. Femeile care nu au un anumit comportament, adica unul decent, fara prea mari variatii afective, fara manifestari prea libere, adica fara mari probleme existentiale, care nu sunt suficient de tinere, de familie buna, sustinute social, cu alte cuvinte, care nu arata bine, adica in standarde, nu se califica de cele mai multe ori pentru a fi implicate in relatii cu ceea ce s-ar numit "printi". Nici cu barbati cu mai putine pretentii, adesea. 

Nimic nu s-a schimbat in esenta de cand femeile fara zestre erau excluse de la relatii legale. Femeile pentru relatii importante sunt una, celelalte sunt celalte, lipsite de importanta umana, dispozabile, sentimentele si durerea lor nu conteaza. Stii ca e asa, ca nu ai nicio sansa sa ai o relatie adevarata daca esti saraca, dar uite, societea meritocrata iti ofera o sansa. Aceea a realizarilor, care te pot elibera de mizeria ta, de clasa ta, de casta ta, de cetatenia ta. Dar e o iluzie, acest lucru nu se intampla, sau daca se intampla, pretul e de neimaginat. E de neimaginat ce mari trebuie sa fie realizarile tale pentru a concura cu o femeie care are pur si simplu din nastere o pozitie sociala favorabila, care e din nastere o femeie respectabila, care se poate marita cu ceva ce seamana cu un print. 

Aici as putea vorbi de filmele americane, cum ar fi "Working girl"sau "Flash dance" prezinta femei din clasa muncitoare, care au studiat la seral, dar care sunt inteligente, curajoase si mai ales creative, si care castiga in lupta cu femeile cu "clasa", adica dezirabile, sau care pur si simplu pot sa fie dorite. E minunat sa speri ca exista o astfel de societate. Din pacate, femeia trebuie sa fie femeie, sa se incadreze in acele tipare. Chiar si pentru barbatii pentru care aceste tipare nu conteaza, care trec peste toate prejudecatile, tentatia de a blama o femeie pentru ceea ce e condamnabil pentru o femeie, adica libertatea actiunilor, mai ales sexuale, e foarte mare. Cu niciun barbat o femeie nu e atat de libera pe cat crede, pe cat ar dori si ar merita. Asta, avand in vedere situatia femeilor, cand libertatea lor e oricum foarte limitata. Daca ar fi sa aplicam principiul dreptatii, ele ar trebui sa se bucure de mai multa libertate decat barbatii, pentru a-si explora posibilitatile de eliberare. Asta ar fi posibil doar cu marea solidaritate feminina, care de fapt nu exista. Insesi feministele sunt foarte divizate intre ele, prin idei aproape ireconciliabile. Iar revendicarile lor sunt foarte foarte modeste oricum.
Ce e de facut? Greu de spus. Totusi, inca sper ca femeile de succes ar putea schimba mentalitatea. Daca sunt feministe cu adevarat. 

Continue Reading

Surse ale nefericirii femeilor- ce trebuie sa faca psihoterapia

Recent am asistat la niste discutii pe grupuri feministe radicale despre psihoterapia adresata femeilor, despre felul cum ar trebui sa se abordeze problemele societatii care le afecteaza. Discutia asta, dar nu numai, m-a facut sa inteleg ceva din cat de mult sunt furate femeile in societatea in care traim, cat de mult sunt mintite si invatate sa-si nege dorintele si interesele reale. Cat despre problema psihoterapiei, mai ales avand in vedere ca femeile sufera de depresie mai mult decat barbatii, mai ales dupa varsta de 30 ani (de ce oare?), cred ca sursa principala a nefericirii femeilor este patriarhatul.
Femeile sunt nefericite in primul rand pentru ca sunt dresate sa-si doreasca lucruri care nu le fac fericite, lucruri de care nu au nevoie, mai mult, lucruri care in realitate le distrug vietile. Pentru ca patriarhatul e un sistem opresiv la adresa femeilor. Atunci tot ce le impune nu poate fi in interesul lor, nu are cum sa le faca bine. Psihoterapia adresata femeilor ar fi in primul rand anti-patriarhat, anti-spalarea pe creier pe care acesta o aduce.
In primul rand, revistele glossy sunt ceva foarte toxic pentru femei, ajutandu-le sa se mentina in starea de nesiguranta si nefericire perpetua. Cum apare in articolul din link, sfaturile din revistele pentru femei sunt identice cu cele pentru persoanele cu risc de a fi luate ca ostatici. Ele mentin femeile dependente, niste persoane care dezvolta sindromul Stockholm. Iata doua mituri servite femeilor care pot fi distruse:
1. barbatii au mai mare nevoie de femei decat femeile de barbati
2. barbatii vor afectiune si atentie mai mult decat femeile
Daca isi insusesc aceste idei, sustinute de studii, femeile heterosexuale se vor elibera de o pate din nesiguranta si presiunea pe care o simt in viata de toate zilele.
Calitatea proasta a barbatilor vine nu numai din natura, ci si din educatie, daca ei isi aroga rolul de provideri, adica aduc bani, confera status social, si dincolo de asta pot fi oricum. Daca femeile vor invata ca nu e cazul, ca ele trebuie sa se ajute pe ele insele, sa formeze sisteme de ajutor reciproc, institutii care sa se ocupe de ele si de sansele lor, sa inventeze artefacte care sa le faca viata mai usoara. In ultima instanta, femeile au nevoie de barbati ca amanti. Daca vor intelege asta, atunci si barbatii vor intelege ca trebuie sa fie altfel, sa se poarte altfel, sa vada lucrurile altfel. Rolul lor se va schimba, dar daca se vor adapta la asta, in mod sigur vor fi ei insisi mai fericiti. Dar sigur, nu de fericirea barbatilor e vorba acum, ci de a femeilor.
Femeilor trebuie sa li se spuna adevarul. Iar femeile de succes ar trebui sa faca marturisiri nu despre cat de fericite sunt, ci despre ce abuzuri au incasat, ca femeile sa nu se mai simta vinovate si sa se autoblameze pentru ce au suferit.
Cred ca patriarhatul, care are in centrul satisfacearea sexuala a barbatilor prin dominarea si obiectificarea femeilor, ar putea fi distrus pornind de la aceasta radacina, si anume prin exprimarea si definirea necesitatilor femeilor, apoi pe aceasta baza crearea unor institutii care sa le serveasca pe ele, impreuna cu condamnarea si scoaterea inafara legii a institutiilor patriarhale. Dar pentru asta trebuie lucrat mult, anume inteles ce anume le face pe femei fericite.

http://www.nationalreview.com/articles/340863/ifeminine-mystiquei-50-lauren-noble?pg=2

http://www.nostatusquo.com/ACLU/Porn/orgasmpol.html

Continue Reading