Despre sexualitatea feminina si sociobiologie

Despre sexualitatea feminina s-a scris si vorbit mult, dar cel mai mult la modul mistic. Asa cum patriarhatul s-a instalat lent si din ce in ce mai pervers, femeile, si nu numai ele s-au indepartat din ce in ce mai mult de propria sexualitate in istorie. Daca in Antichitatea, inclusiv Europeana, se stia ca femeile au o mai mare nevoie de sex decat barbatii, iar puterea lor de a face sex imediat dupa orgasm ii speria pe vechii Greci, iar inclusiv in Evul mediu, se stia ca privarea de sex in cazul unei femei e mult mai dureroasa decat in cazul unui barbat, pentru ca ele au o nevoie mai mare de sex, imaginea sexualitatii femine a devenit din ce in ce mai politizata. Cu alte cuvinte, situatia de acum din unele tari, in care corpul feminin si sexualitatea feminina e reglementata prin legi care limiteaza dreptul la avort, nu e ceva nou. Dupa Revolutiile burgheze, atat cea din Anglia, cat si Revolutia Franceza, contrar a ceea ce se crede, situatia femeilor s-a degradat, libertatea lor s-a limitat. Femeile au fost transformate in masini de procreere, iar viziunea protestanta asupra sexualitatii feminine era una foarte sumbra. Femeile aveau, conform ei, o foarte mica nevoie de sex si era bine ca acesta sa fie doar pentru procreere. Ideea se mentine si acum in unele cercuri, mai ales in tarile protestante. Femeile sunt sobre, neinteresate de sex, iar barbatii sunt inclinati spre adulter, mult mai receptivi sexual conform acestei opinii, usor de demontat daca te uiti in jur pur si simplu.
Tocmai cand miscarea feminista a inceput sa schimbe situatia femeilor, apare Freud cu ideile lor mult criticate despre sexualitatea feminina, care ar ajunge chipurile la maturizare numai prin orgasm vaginal, destul de greu de atins pentru multe femei, pentru 10% dintre ele niciodata, cel putin conform unor studii. Femeile devin astfel din nou dependente de barbati, cel putin pentru implinirea sexuala. Desi mitologia freudiana tine acum de trecut, mult criticata de feministe, in prezent, cum am mai precizat si cu alte ocazii, sociobiologia cu puiul ei cretin, psihologia evolutionista, asigura mistificarea sexualitatii feminine si nu numai, dar si a comportamentului sexual in general.
Nu am de gand sa vorbesc aici despre acest construct a carui origine istorica si de clasa e mai mult decat transparenta, reflectand viziunea despre lume a barbatului alb heterosexual din clasa de mijloc pentru care femeile sunt doar mame si sotii cu singurul program in cap nasterea si cresterea copiilor. Sociobiologia si paradigmele ei simpliste de tip tabloid spune totul despre cei care au creat-o, nu despre natura si evolutie, asa cum teoria lui Freud spune totul despre el si despre felul cum vedea el sexul si femeile.
Dar ceea ce e interesant e cat de populara e, ca orice idee simpla si usor de inteles, lipsita de subtilitate, in special printre barbatii tineri si atei. O idee in voga, mult contestata, pe care o tot preamareste, este a diferentelor dintre creierul feminin si cel masculin, care, cum e de ghicit, trimit femeile la cratita si la copii, iar barbatii la succes si la tot felul de fapte interesante, inclusiv la aventuri sexuale extraconjugale. Cine imparte parte isi face, inclusiv in "stiinta"!
Sigur, dovezile in sprijinul acestor diferente sunt putine si tendentioase, dar ce conteaza? Totusi, daca ar fi sa ne luam dupa aceste diferente, concluziile pe care le-am trage ar fi ca femeile ar fi mai bune in mediul academic si la activitati creative. Lateralizarea creierului feminin este mai putin evidenta, adica mai multe femei nu sunt clar dreptace sau stangace, pe cand barbatii au o emisfera dominanta mai adesea. Despre oamenii care nu au o dominanta clara pe o emisfera, psihologii au numai cuvinte de lauda, in special la nivel creativ. Pe de alta parte, exista studii care arata ca o formatiune nervoasa mai veche, amigdala, implicata in emotii, dar si in receptivitatea sexuala, de a observa stimuli sexuali, ar fi mai mare la barbati. De aceea barbatii s-ar uita mai mult la femei pe strada, ar fi mai receptivi sexual la acest nivel. Nu ma indoiesc ca din motive ecologice barbatii sunt mai sensibili la stimuli sexuali, adica mai atenti decat femeile la posibile oportunitati sexuale. Pentru ca ei trebuia sa caute partenerele care trimiteau semnale. Pe de alta parte, amigdala e implicata in frica. SI da, barbatii sunt mai atenti la pericole, inclusiv pe strada, pericole care vin de la alti barbati. Ei evalueaza, arata un studiu, repede, potentialul de agresivitate si de dominanta al altor barbati, stabiliesc ierarhii. Pare logic. Sexualitatea masculina, nesigura si plina de surprize neplacute s-ar putea reflecta in amigdala. Barbatii ar fi facuti pentru a lupta pentru sex, a atinge posibilitatea de a face sex, extrem de precara in unele conditii. Asta ar fi fost factorul de selectie. Dar asta are si alte efecte secundare. In aceste conditii, cum o fac si animalele, femeile ar trebui sa aleaga in mod clar cu cine sa faca sex, dar si cu cine sa aiba o relatie in primul rand. Asta fac toate animalele.
In cazul barbatilor, stimulii vizuali, importanti si in cazul femeilor, ar fi insa ametitori, si i-ar impiedica sa ia deciziile cele mai corecte. E clar ca femeile se pricep mai bine la a alege parteneri, pe criterii nu numai care se adreseaza stimulilor sexuali vizuali si nu numai. S-ar putea spune ca femeile sunt mai interesate de sex decat de barbati, la ele sexul si placerea sexuala nu ar fi atat de legate de barbati, de un barbat, cat de propriile senzatii. Ele ar avea puterea sa aleaga ce e mai bun, nu le-ar fura peisajul sexual. Sigur, se intampla si la ele asa ceva, dar mai rar, si luand intr-o masura mai mare in calcul si alti factori. Sexualitatea feminina ar fi mult mai axata pe ceea ce obtine decat pe stimulii din exterior. S-ar putea ca acest aspect sa fie inca si mai puternic la femeile care au o lunga istorie de autosatisfacere. Acestea ar fi cele mai relaxate. Cu alte cuvinte, autonomia sexuala a femeilor ar fi mult mai mare. Asta sa fie motivul pentru care s-a inventat mutilarea genitala la femei in unele culturi? Pentru a distruge independenta sexuala a femeilor si a le face sa asocieze sexul cu barbatii, cu un anumit barbat? In cazul acesta, ca o conditie a securitatii relatiilor ar fi normal ca femeile sa aleaga, iar intreg ritualul de curtare ar trebui ajustat in acest sens.
Si daca tot e sa ne legam de date clare, incontestabile de sociobiologie, sa nu uitam ca societatile cele mai complexe la insecte, dar nu numai, inclusiv la cartita africana Heterocephalus glaber, sunt create in jurul femeilor, pe relatii de rudenie. Deci societatile matriliniare sunt cheia complexitatii si a stabilitatii unei societati. Sigur, nu sustin toate astea decat in gluma, pentru a arata cat de ridicola e sociobiologia care se practica in prezent.

Continue Reading

Adevarul despre relatii - ce cautam, ce asteptam

Desi nu obisnuiesc sa citesc reviste lucioase, pot spune ca stiu ca acestea sunt pline de sfaturi despre relatii. Cred ca am mai discutat ca atunci cand am auzit despre "reviste pentru femei" credeam ca acestea contin doar articole feministe. Numai ca de fapt contin ceva ciudat, care nu ajuta la emanciparea femeilor, ci din contra, le indreapta spre superficialitate, oferindu-le un fel de placere ieftina, ca un grooming (scarpinat) in loc de strategii care sa le schimbe viata. Cum am mai spus, relatiile sunt importante, provocatoare pentru femeile prinse intre modelele patriarhale si lipsa modelelor reale de emancipare. De asemenea, am vorbit si despre importanta lipsei de solutii pentru femeile heterosexuale. Nu zic ca pentru lesbiene nu e greu, dar macar ele au modele viabile, in timp ce pentru femeile straight conformarea la modelul patriarhal e sinucidere, iar alternativele sunt necunoscute.
Voi incerca sa vorbesc in "7000 ani" despre alt tip de relatii in care sunt implicate feministe. E vorba de relatii sincere, in care nu se fac declaratii decat daca e cazul, in care se evita acel mimetism care apare in toate zambetele si hainele din fotografiile de la nunti. Putini oameni cunosc pasiunea, putini cunosc sentimentele intense si profunde. Atunci de ce sa ne prefacem ca suntem ei, cand noi avem relatii din cu totul alte motive. Ceea ce e important pentru o femeie, dar nu numai, e ca atunci cand are o relatie sa se intrebe de motivele pentru care o are. Cred ca supravietuirea, adica avantajele materiale si sociale intr-o societate normala ar trebui sa fie excluse. Atunci ramane placerea, conversatia, socializarea si uneori pasiunea...Poate ar trebui vorbit mai mult despre tipul de relatii in care au fost implicate feministele celebre. Relatia Simonei de Beauvoir cu Jean Paul Satre ar fi discutat, ca si relatia Andreei Dworkin. 
Exista numeroase teste despre relatii. Legate de tipul psihologic, de compatibilitate a preferintelor etc. Din start mi se par tampenii, din simpul motiv ca tipurile psihologice definesc tipuri, nu oameni, infinit mai complecsi decat aceste tipuri, iar uneori amanuntele esentiale fac diferenta in comportament. Cat despre preferinte, ce sa mai vorbim? Daca oamenii sunt flexibili in gandire, isi schimba ideile si preferintele, atunci unde ramane obiectul preferintelor? Ne schimbam preferintele, ideile, schimbam partenerul. Din pacate, da, acest lucru se intampla. Si unde mai pui ca oamenii nu vor acelasi lucru de la o relatie? Credeam ca toti oamenii vor intimitate psihologica, ca toti vor sa fie facuti sa viseze, in realitate nu e asa. E incredibil cat de diferit doresc si gandesc chiar prietenii cei mai buni. Atunci ce ne ramane? Cei cu testele isi vor vinde cartile si programele, dar ramane ca oamenii care vor relatii reusite, dar nu numai, sa exploreze pe bune acest domeniu.
Daca ar fi sa vorbesc din experienta mea, limitata si desigur, subiectiva, dar mai ales din logica, ar fi ca moralitatea, valorile morale, sunt determinante. Relatiile esueaza din imoralitate, de cele mai multe ori. Oamenii morali nu sunt inclinati sa paraseasca alti oameni, mai ales morali, decat daca sunt neintelegeri grave. Dar pe mine intr-adevar intimitatea psihologica, faptul ca vezi ca persoana de langa tine simte ca tine si ai senzatia ca iti ghiceste gandurile, ma da gata, desigur, cand toate asgtea sunt asociate cu o mare atractie sexuala. Vrei sa imparti cele mai ascunse ganduri cu persoana de langa tine.
Dar in realitate, rar se intampla sa stii ce vrei de la inceput toata viata. Si daca o faci, te pierzi pe parcurs. Traiesti mai mult sau mai putin scenariul din "Pact cu diavolita", numai ca e vorba de ce cauti la parteneri, nu la propriile calitati. Iata un scenariu posibil: Intai vrei unul cult, inteligent, care sa stie sa se poarte si sa ma aprecieze, feminist. Il gasesti, dar te dezamageste prin imoralitate si vicii. Nici nu te atragea prea tare. Apoi gasesti unul moral, protectiv, foarte atragator, dar anost si neinteresat de discutii inteligente. Il parasesti pentru unul supercarismatic, entuziast, inocent, dar interesat material si superficial. Ce urmeaza? Sigur, unul cat se poate de dezinteresat material si de profund, dar cu toate defectele ce decurg de aici.
Ce mai urmeaza? Atunci cand iti dai seama ca vrei unul la fiecare ca acela dinainte, cand realizezi ca tot timpul ai vrut asa ceva, ca ai mai intalnit pe parcurs, dar din varii motive nu ai legat nicio relatie, dar mereu ai fost atrasa de acest tip, atunci iti dai seama ca asta ti se potriveste. Nu zic ca e un model demn de urmat, dar...De fapt oamenii cu adevarat eligibili, oamenii care sa merite cu adevarat, sunt foarte foarte rari. Uneori ma gandesc ca gelozia e ceva aiurea, fara acoperire, pentru simplul motiv ca oamenii cu care sa stabilesti ceva real, profund, sunt atat de rari.  De cele mai multe ori totul e doar in mintea noastra...
http://bookaholic.ro/pentru-feministe-si-nu-numai-un-interviu-rar-cu-simone-de-beauvoir.html

Continue Reading

De unde vine heterosexualitatea adevarata? Sau despre femeile care fac sex heterosexual, dar nu cu barbati

"I kissed the girl..." incepe un cantec al lui Katy Perry, o controversata artista daca e sa ne gandim din punct de vedere feminist, din cauza declaratiilor ei deloc pe placul suporterelor drepturilor femeilor. Dar desi sustine pe undeva stereotipurile de gen, rolurile traditionale, cu aceasta piesa si-a spalat oarecum din pacate. Ea pune problema homosexualitatii feminine, a ceea ce simte o femeie care se apropie fizic de o alta femeie.
Studiile arata ca femeile sunt mai adesea bisexuale decat barbatii. De fapt majoritatea femeilor sunt bisexuale. Feministele radicale cred ca femeile sunt impinse de cele mai multe ori catre heterosexualitate, care nu le face nicio placere, e doar sursa de pericole, de suferinta fizica si mentala, de abuzuri pentru ele. Daca nu ar fi societatea cu constrangerile ei, femeile ar fi poate de cele mai multe ori, daca nu lesbiene pur si simplu, macar bisexuale. Barbatii ar fi si ei adesea homosexuali, dar poate nu in aceeasi masura. Un studiu pe musculite de otet arata ca prima optiune de imperechere a masculilor de musculita nu sunt femelele, ci masculii. Ceva similar e valabil si pentru femele. Rezultatele acestui studiu sugereaza ca am prefera, si daca am fi musculite, sa facem sex cu membrii aceluiasi sex, dar conditiile de mediu ne deviaza intr-un fel sau altul.
Desigur, oamenii nu sunt musculite, dar si rudele noaste, cimpanzeii pigmei, bonobo, practica homosexualitatea pe scara larga, in special femelele. Ele isi rezolva conflictele prin intermediul sexului homosexual sau heterosexual. Sexul homosexual sudeaza relatiile intre femele, care sunt straine in grup, deci nu sunt inrudite, ca la alte specii de mamifere sociale, inclusiv la alte primate precum babuinii.
Declaratii ca in cantecul lui Katy Perry sunt frecvente, femei care au simtit ceva extraordinar in apropierea altor femei. Femeile trec mai usor pragul homosexualitatii chiar daca au fost o viata heterosexuale. Un exemplu este actrita Cynthia Nixon din "Totul despre sex". Cel putin pentru unele femei, lesbianismul este o optiune serioasa, de luat in seama, si inca una foarte placuta. Dar oare e pentru toate? Sigur, pentru cele mai multe indoctrinarea heterosexuala, adesea prin religie, le priveaza de adevarata fericire conjugala, dar mai exista unele, poate foarte putine, care sunt heterosexuale pe bune. Am cunoscut femei care regreta amarnic ca nu sunt lesbiene, care au incercat sa fie lesbiene, dar nu le-a iesit. Poate nu au cunoscut femeile potrivite sau ce? Ce ar vrea o femeie de la un barbat, ce poate oferi un barbat atat de frumos ce o femeie nu ofera? Actrita Sylvia Christal, vedeta din "Emmanuelle" spunea ca prefera barbatii doar din punct de vedere strict sexual, cu femeile e mai placut sa faci dragoste datorita comportamentului lor sexual. Multi biologi, inclusiv barbati, considera ca toti oamenii, indiferent de sex, sunt setati sexual pe sexul feminin. Acel sex este intr-adevar sexy, imaginea mamei fiind cea incarcata de toate simbolurile sexuale. Si totusi, unele femei, chiar daca au trecut poate prin faze de experimentare, chiar daca sunt foarte dornice sa fie lesbiene si nu au prejudecati, sunt in continuare fascinate de barbati si se angajeaza in riscantele si dureroasele relatii heterosexuale. De ce o fac?
In primul rand ar trebui sa intelegem ce e sexul, ce sunt relatiile sexuale, relatiile amoroase. Chiar daca pare scandalos, sex si orgasm pot avea si copiii. Prin masturbare. Numai ca lucrurile se schimba odata cu adolescenta. Ce se schimba? De fapt apare constiinta propriului corp, apare constiinta propriei persoane la un nivel mai inalt. Sexul cu o alta persoana e schimb de intimitate, nu doar sexuala, ci poate mai ales, cel putin pentru unii, psihologica. Cand facem sex ne impartasim secrete ale corpului, ale spiritului, cele mai intime parti ale noastre. In filosofia Orientala acest aspect este foarte bine ilustrat. Prin sex oamenii se unesc cu divinitatea, cu absolutul, de aici toate acele reprezentari sexuale pe templele din sudul Indiei. Toate ideile bune sunt luate, si se pare ca nu de Occidentali, chiar daca vechii Greci au spus cam tot ce era de spus. Un studiu recent arata ca atunci cand vorbim despre noi insine se activeaza in creier aceleasi zone care se activeaza in timpul sexului. Adica placerea sexuala are legatura functionala cu placerea propriei explorari, a constiintei propriei persoane. Iata confirmarea ipotezei de mai sus! Prin sex vrem atentie completa, noi, prin noi insene/insine, nu doar orgasm.
Si revenind la heterosexualitatea feminina, la temeritatea ei, cred ca acele femei care sunt heterosexuale in ciuda curajului, a lipsei de prejudecati, a incercarilor de a fi lesbiene, o fac pur si simplu pentru a se explora dincolo de limite. Ele ar putea fi mai inclinate spre explorare decat altele. Dar ar mai fi ceva. Ce fel de barbati isi doresc aceste femei? In niciun caz barbatii "normali", plini de testosteron, care se uita la fotbal, beau bere cu baietii si se scarpina la burta. Desi sexul feminin ofera mai multa varietate, sexul masculin ofera mai multa "anormalitate", acei indivizi diferiti, care sar din curba lui Gauss, acei indivizi un pic sau mai mult nebuni, care nu exprima masculinitate, ci doar defectele genetice adesea fermecatoare asociate cu sexul masculin. Acele femei alearga dupa limitele, fie ele si patologice, ale speciei umane, nu dupa barbati. Poate ca unele dintre ele nu au avut niciodata o relatie cu un barbat comun, care se supune stereotipurilor de gen intr-o masura oarecare. Frumusetea poate fi si masculina, desi e foarte rara.

Continue Reading

7000 ani, sanse de publicare?

Nu spun mai multe, dar se pare ca o editura din Romania ar fi interesata de acest proiect. Vedem mai tarziu... Macar pentru feminismul din Romania ar merita.

Continue Reading

Sa spunem adevarul despre viata si relatii

Eu cu revistele glossy nu ne intelegem. De fapt le-as critica vehement, dar nu prea stiu ce scrie in ele. Tot ce stiu e ca sunt foarte toxice pentru femei, un vehicul pentru perpetuarea mentalitatilor patriarhale. Nu stiu cat scrie despre feminism in revistele glossy, cat le invata pe femei emanciparea, ce e important pentru ele. Daca ele ar fi dezbatut intr-adevar probleme feministe, lucrurile ar fi stat altfel in societate. Femeile nu ar fi fost atat de igorante in ce priveste propriile probleme. Am inteles ca in Antichitate, in Imperiul Roman erau un fel de reviste care pana la urma ajunsesera manual de divort pentru femei. Mi se pare mai corect decat ce fac revistele pentru femei acum, adica invata femeile despre sex la modul cum sa-si satisfaca partenerii, cum sa se imbrace, sa se machieze, sa gateasca. Era odata o analiza a acestui fenomen, iar concluzia era ca femeile sunt invatate sa se desparta de bucatarie numai pentru a se arunca in pat.
Dar nu putem totusi nega realitatile, iar daca suntem heterosexuale, nu putem nega interesul pe care il avem pentru sex heterosexual si pentru o relatie reusita (sau mai multe?) adica placuta. Asta in conditiile in care sunt inca multe femei care isi doresc o relatie, eventual casatorie (institutie patriarhala!) pentru status social. Mi se pare bizar, dar situatia e reala. In primul rand aici trebuie umblat. Aceasta mentalitate trebuie sa dispara. Daca femeile isi vor dori relatii pentru placere, pentru a se simti bine, nu pentru a obtine bani si status social dintr-o relatie, atunci si calitatea barbatilor, dorinta lor de a se perfectiona pentru o relatie cu o femeie, va creste. Dar asa, daca vin cu suplimente patriarhale (bani si status social, ingrediente pentru care nu trebuie sa munceasca) si daca femeile se multumesc cu ele, atunci de ce ar investi in mai mult?
Educatia patriarhala, nociva pentru relatiile cu femeile se face nu atat in familie (desi in mediile religioase se intampla si acest lucru), dar mai ales prin influenta comunitatilor masculine (prieteni, colegi). Daca s-ar sti efectele pe termen lung ale acestei educatii, ca distruge sansele la fericire atat pentru femei, cat si pentru barbati, poate tinerii ar fi mai constienti in acest sens.
Pentru femei, construirea unei relatii e ceva stresant. Femeile sunt presate de timp (tot din cauza patriarhatului care le spune ca trebuie sa fie tinere, eventual foarte tinere si foarte atragatoare si fertile pentru a fi eligibile), dar si de presiunea calitatii reduse a barbatilor. Cu timpul si atractivitatea solutiile sunt diferite. Problema fertilitatii limitate a femeilor, ajustarea ei in timp, ar trebui sa constituie o prioritate feminista, fara de care emanciparea feminina completa nu poate fi posibila, asa cum a fost (si inca este) problema contraceptiei si a dreptului la avort. 
Problema disponibilitatii barbatilor eligibili este o problema spinoasa, care tine femeile in teroare. Adica teama de violenta masculina, fizica si verbala, de defectele caracteriale si viciile masculine, determina femeile sa faca compromisuri. Mi se pare ingrozitor sa spui, asa cum auzit de multe ori, dar sub forma de gluma:" macar nu ma bate" sau "bine ca nu e betiv". Relatiile sunt pentru fericire, placere, nu pentru a fi cu cineva. Ideea asta trebuie sa dispara! Nu exista nicio necesitate pentru ca femeile sa fie cu cineva. Daca visele unei tinere femei adolescente se vor lega de partide de sex reusite, de romantism, de evenimente de neuitat, ci nu de rochia de mireasa (nu am avut nicio secunda in viata mea acest vis), atunci calitatea barbatilor va creste.
Pentru ca o femeie sa se relaxeze, sa vada relatiile cu mai mult realism, trebuie sa inteleaga urmatoarele:
1. Barbatii au mai multa nevoie de relatii decat femeile. Istoria dovedeste ca in societatile matriliniare (sa nu zicem matriarhale) adesea nu exista relatii pe termen lung, ci doar aventuri din care rezulta copii. Relatiile stabile sunt ceva patriarhal, in interesul barbatilor.
2. Barbatii sufera mai mult din cauza pierderii unei relatii, daca nu intotdeauna, macar in valoare absoluta. Numarul barbatilor care se sinucid din motive sentimentale il depaseste cu mult pe al femeilor care fac acest lucru.
3. Contrar a ceea ce se crede (aici era o observatie de-a mea, confirmata la scurt timp de un studiu), femeile vor sex si barbatii afectiune.

Astea sunt date serioase, pe care o sa incerc sa le sustin cu studii.
Din experienta mea, dar si a prietenilor, cunostintelor mele, fara a avea pretentia de  a fi ceva stiintific, pot spune urmatoarele:
1.O relatie, ca sa existe, trebuie sa fie sustinuta energetic. Daca e ceva foarte frumos, cu multa pasiune si intelegere, nu e o garantie pentru a fi mentinuta. Cele mai promitatoare relatii pot disparea din cauza lipsei banilor. Cele mai longevive sunt cele in care exista bani (indiferent cine ii aduce) si in care exista rezistenta psihica din partea partenerilor (legate de lispa de stress pe care tot situatia materiala si sociala buna o pot aduce). Probabil oamenii robusti psihic au relatii mai indelungate.
2. Indiferent de ce se spune atunci cand apare o dezamagire intr-o relatie, ea apare, daca e o relatie bazata pe sentimente, din cauza neintelegerii (orice dragoste ratata, zice Iris Murdoch, este o neintelegere). Un partener sau ambii se simt tradati cand vad ca persoana despre care credeau ca ii intelege si ii accepta in cele mai mici amanunte, nu o face de fapt. Din nou intelegerea, dar si comunicarea, e foarte importanta.
3. Cheia fericirii e generozitatea. Candva, in adolescenta, am auzit ceva care atunci mi s-a parut bizar: ca e mai frumos sa daruiesti decat sa primesti. Acum mi se pare banal. Sigur, saracia, mizeria, stresul, nu sunt compatibile cu fericirea. Dar oamenii egoisti, care nu vor sa daruiasca, nu pot fi fericiti chiar daca sunt intrunite multe conditii in viata lor pentru a fi fericiti. Sigur, pretentiile nu sunt intotdeauna legatura cu lipsa generozitatii, dar acest lucru se intampla adesea. Un partener egoist, negeneros, nu poate sa fie fericit si transmite in jurul lui/ei nefericirea. Iarasi, oamenii generosi sunt puternic afectiv, deci forta psihica este ceva care creste sansele unei relatii lungi. Se stie ca religiosii divorteaza mai mult decat ateii. Oare nu din cauza asta? Sa nu uitam, feministii/feministele au cele mai bune relatii!

Continue Reading

De ce exista atat de putine femei de succes

Sunt unii care tot vorbesc despre faptul ca acum,dupa ce miscarea feminista a eliberat femeile, ele continua sa fie putin reprezentate la varful carierelor de om de stiinta, filosof, nu numai politician si om de afaceri. Dincolo de faptul ca femeile sunt putin promovate dupa un anumit nivel, promovarea depinzand de factori sociali, adica de apartanenta la unele gasti masculine care au cumva monopolul asupra posturilor de la nivel inalt din aceste domenii, mai sunt si alti factori foarte importanti.
Unul este acela ca barbatii, daca au succes profesional, devin mai sexy implicit. Aici ar fi niste nuante, oare pentru toate femeile? La mine nu se verifica. De fapt succesul social al unui barbat mi se pare ceva care il trage in jos. Arata ce preocupari are, destul de superficiale, dar si un posibil grad de coruptie. Pe scurt, nu-mi plac barbatii care alearga foarte mult dupa succes social si profesional. Performanta profesionala, da.
La o femeie lucrurile stau diferit. Zilele trecute vorbeam cu cineva care mi-a spus ca majoritatea femeilor nu inteleg stirile la tv. Mie mi se pare normal, citisem undeva ca abia 10-15% din populatie inteleg stirile. Deci e normal ca 90% din femei sa fie in situatia asta, din simplul motiv ca sunt oameni. Sa fie oare o mica diferenta intre numarul de barbati si cel de femei care inteleg politica? Poate ca da. Din simplul motiv ca in cultura noastra o femeie e inca mai prost cotata daca nu stie sa spele vasele sau sa faca lucruri elementare in gospodarie decat daca nu stie politica si lucruri despre lume. Incredibil, dar se pare ca asta e situatia! Adica in educatia unei femei faptul de a fi cultivata ramane pe plan secund in fata faptului de a fi gospodina si a arata bine.
Ce se intampla daca o femeie totusi sfideaza aceasta regula si devine in primul rand intelectuala, neglijand toate acele mici indatoriri feminine, incepand de la cochetarie pana la gospodarie? Simplu, oricat de bine ar arata natural, oricat de inteligenta si de cultivata ar fi, e sanctionata. Sansele ei de a gasi un partener asa cum vrea ea scad. Chiar daca sigur, gaseste parteneri, faptul de a fi respinsa, fie si macar o data, de a i se reprosa faptul de a nu fi "femeie" e suficient de traumatizant si de dureros, fie ca e vorba de felul cum arata si se ingrijeste, fie ca e vorba de grija pentru gospodarie.
In "7000 ani" apar astfel de probleme la tot pasul, acolo unde e mai putin de asteptat. Nonconformismul, curajul,  gandirea libera, faptul de a-si trai viata dupa propriile principii, neglijenta si naturaletea, lipsa de preocupare pentru aspectele marunte ale vietii sunt luate ca acte irationale. Chiar si barbatii care apreciaza foarte mult inteligenta si imaginatia unei femei au anumite asteptari de la comportamentul feminin. Chiar atunci cand apreciaza naturaletea in felul cum arata si se imbraca o femeie, nu apreciaza neglijenta pentru lucrurile marunte. Orice ar fi, o femeie libera e greu de acceptat fie si de cei mai liberali barbati. Ori o accepta pe bucati, unii un aspect, altii, altul. Unii accepta naturaletea in aspect, altii libertatea sexuala si de toate felurile, altii gandirea nonconformista, dar pentru o femeie exista mereu limite. Ceea ce e insuportabil daca ea nu este foarte puternica.
Nu putem nega faptul ca fericirea depinde de viata personala poate mai mult decat de orice altceva. Suntem animale sociale, iar forma de comunicare extrema este aceea din viata personala, cu partenerul ales. Cariera, succesul social sunt importante, foarte importante pentru definirea unei personalitati, dar nu aduc, cel putin singure, fericirea.
Cu alte cuvinte, nonconformismul o costa mult pe o femeie heterosexuala, ea trebuie mai mult sau mai putin sa-si sacrifice fericirea pentru libertate. Dar poti fi oare fericita daca nu esti libera? NU.
Imi aduca aminte de un film foarte frumos pe tema asta, "Frigurile galbene", cu Bete Davis. O femeie nonconformista, libera, feminista are soarta personajului principal din "Frigurile galbene".
O problema mare este si prejudecata patriarhala conform careia femeile trebuie sa fie mai tinere decat partenerii lor. Pentru a avea succes, a dezvolta proiecte, o femeie are nevoie de timp. Cand atinge, dupa multe sacrificii, succsul, spera sa obtina recompensele pe care le au de obicei barbatii in aceasta situatie, adica recunoastere sociala, dar si succes in viata personala, eventual cu barbati mai tineri si atragatori. Numai ca si acest lucru este foarte complicat in cultura patriarhala. Invingatorul nu ia totul, mai ales daca este femeie.
Iata doar cateva motive pentru care o femeie nu s-ar inghesui sa investeasca in succesul real, care implica numeroase sacrificii si eforturi. O astfel de femeie e urmarita de blestemul curtezanei din "Epopeea lui Ghilgames". Adica sa nu aiba sentimente reciproce de la partenerii ei, desi sa aiba mult succes.
E greu sa fii altceva decat o femeie conformista, cu picioarele pe pamant, in patriarhat, dar nu ai de ales daca ai demnitate. Miscarea feminista e speranta pentru aceste femei.

Continue Reading

Ce vor femeile? Fericire...

Ar trebui ca dezinhibarea feminina sa faca parte din educatia femeilor la scoala, sa se organizeze campanii pe aceasta tema. De asemenea, oamenii de stiinta, filosofii, scriitorii, ar trebui sa lucreze la acest subiect. In "7000 ani" voi incerca sa demitizez unele aspecte legate de dorintele feminine, sexuale si nu numai.
In ultimul timp m-am gandit mult la acest subiect. Cred ca lumea ar fi mult mai buna daca s-ar tine seama de ce le face fericite pe femei. Pentru ca nefericirea femeilor, jumatate din populatia lumii, e in primul rand nefericire umana, care se rasfrange apoi asupra intregii societati. Daca misoginismul ar fi tratat asa cum e, adica o crima, lucrurile s-ar schimba. Daca parintii, dar si scoala, ar educa baietii in sensul fericirii feminine, lumea ar fi altfel. Am mai spus si cu alta ocazie, pentru ca un barbat sa fie eligibil pentru o relatie cu o femeie, neapartenenta la gasti masculine in timpul adolescentei si nu numai este o cerinta necesara. Gastile educa baietii intr-un mod toxic pentru viata lor viitoare. Poate ar fi mai putine sinucideri in randul barbatilor daca ei ar invata sa se poarte in asa incat fericirea femeilor sa fie importanta. Iar revistele pentru femei, in loc sa le sfatuiasca pe femei cum sa fie fericite ele insele, ele le invata cum sa-si satisfaca barbatii, cum sa-si disimuleze sentimentele si natura umana...E ingrozitor, dar inca exista femei care nu se exprima in fata partenerilor, mai ales la inceputul relatiilor...
Daca vom explora dorintele feminine, s-ar putea ca patriarhatul sa cada mai repede. Familia patriarhala e orice, dar nu o institutie care sa faca femeile fericite. Ma gandeam zilele trecute in ce fel de relatie ar putea sta o feminista si am ajuns la concluzia ca ar fi relatii in care ele sa fie foarte libere, nu numai partenere egale, in care sa primeasca multa grija, atentie, sustinere, inafara de sex de calitate si cele in care exista pasiune, desigur. Orice altceva nu este ceva ce o feminista sa-si doreasca. Dorinta de a se marita, de a avea o relatie pentru ca asa are lumea sau pentru a avea un status nu exista la femei libere, adica la feministe adevarate. Rolul social al barbatilor de a apara femeile, vulnerabile candva intr-o lumea nesigura, nu mai exista. Acest rol s-a pastrat simbolic si el creste artificial valoarea unui barbat. Femeile singure, in medii ostile, ca in desert, sunt foarte expuse. Foarte bine exprima asta Ayaan Hirsi Ali in "Necredincioasa". Bunica ei le arata nepotilor o bucata de slanina topita de soare si napadita de furnici si le spune ca asa e o femeie singura in desert.
Acum desertul a disparut, desi religia unora care vin de acolo, nu.
Restrictiile legate de autosatisfacerea sexuala feminina ar putea sa aiba rolul de a ascunde femeilor adevarata lor natura sexuala. Autosatisfacerea feminina separa placerea de prezenta unui barbat, o separa de ideea de sex insasi. E ceva atat de egoist, de egocentrist...le face pe femei sa fie singure cu ele insele. Cu timpul ele invata ca placerea e a lor, barbatul poate fi indiferent sau inexistent sau imaginar. Le arata ca femeile nu au practic nevoie de barbati nici macar la modul virtual pentru a se satisface sexual. Sexualitatea feminina e mai egoista, mai autonoma decat cea masculina, mai dependenta de stimuli care au legatura cu o prezenta feminina. De aici pana la a separa sexul de afectiune, de barbati, e un pas foarte mic. Odata aceasta eliberare realizata, femeile vor cauta numai anumiti barbati, vor deveni extrem de selective, vor face alegeri reale. Acest lucru e deja descris in carti de sexologie, chiar daca nu indeajuns analizat.
Sexualitatea feminina nu e ceea ce vrea patriarhatul si barbatii patriarhali. O carte despre sexualitatea feminina care va scanadaliza unii traditionalisti este descrisa in link...
Dar multe dintre aceste aspecte sunt deja cunoscute de femeile libere, feministe, atee. In "7000 ani" exista un schimb de replici: "Vrei sa spui cultura Romaneasca, nu Occidentala. Gandesti diferit de alte fete din Europa, cele din Germania, din Polonia." "Nu, nu e cultura Romaneasca, e cultura ateista".



http://www.realitatea.net/sexualitatea-feminina-demitizata-dorintele-lor-sexuale-seamana-cu-ale-barbatilor-pretinde-o-carte_1196585.html

Continue Reading