Despre sexualitatea feminina s-a scris si vorbit mult, dar cel mai mult la modul mistic. Asa cum patriarhatul s-a instalat lent si din ce in ce mai pervers, femeile, si nu numai ele s-au indepartat din ce in ce mai mult de propria sexualitate in istorie. Daca in Antichitatea, inclusiv Europeana, se stia ca femeile au o mai mare nevoie de sex decat barbatii, iar puterea lor de a face sex imediat dupa orgasm ii speria pe vechii Greci, iar inclusiv in Evul mediu, se stia ca privarea de sex in cazul unei femei e mult mai dureroasa decat in cazul unui barbat, pentru ca ele au o nevoie mai mare de sex, imaginea sexualitatii femine a devenit din ce in ce mai politizata. Cu alte cuvinte, situatia de acum din unele tari, in care corpul feminin si sexualitatea feminina e reglementata prin legi care limiteaza dreptul la avort, nu e ceva nou. Dupa Revolutiile burgheze, atat cea din Anglia, cat si Revolutia Franceza, contrar a ceea ce se crede, situatia femeilor s-a degradat, libertatea lor s-a limitat. Femeile au fost transformate in masini de procreere, iar viziunea protestanta asupra sexualitatii feminine era una foarte sumbra. Femeile aveau, conform ei, o foarte mica nevoie de sex si era bine ca acesta sa fie doar pentru procreere. Ideea se mentine si acum in unele cercuri, mai ales in tarile protestante. Femeile sunt sobre, neinteresate de sex, iar barbatii sunt inclinati spre adulter, mult mai receptivi sexual conform acestei opinii, usor de demontat daca te uiti in jur pur si simplu.
Tocmai cand miscarea feminista a inceput sa schimbe situatia femeilor, apare Freud cu ideile lor mult criticate despre sexualitatea feminina, care ar ajunge chipurile la maturizare numai prin orgasm vaginal, destul de greu de atins pentru multe femei, pentru 10% dintre ele niciodata, cel putin conform unor studii. Femeile devin astfel din nou dependente de barbati, cel putin pentru implinirea sexuala. Desi mitologia freudiana tine acum de trecut, mult criticata de feministe, in prezent, cum am mai precizat si cu alte ocazii, sociobiologia cu puiul ei cretin, psihologia evolutionista, asigura mistificarea sexualitatii feminine si nu numai, dar si a comportamentului sexual in general.
Nu am de gand sa vorbesc aici despre acest construct a carui origine istorica si de clasa e mai mult decat transparenta, reflectand viziunea despre lume a barbatului alb heterosexual din clasa de mijloc pentru care femeile sunt doar mame si sotii cu singurul program in cap nasterea si cresterea copiilor. Sociobiologia si paradigmele ei simpliste de tip tabloid spune totul despre cei care au creat-o, nu despre natura si evolutie, asa cum teoria lui Freud spune totul despre el si despre felul cum vedea el sexul si femeile.
Dar ceea ce e interesant e cat de populara e, ca orice idee simpla si usor de inteles, lipsita de subtilitate, in special printre barbatii tineri si atei. O idee in voga, mult contestata, pe care o tot preamareste, este a diferentelor dintre creierul feminin si cel masculin, care, cum e de ghicit, trimit femeile la cratita si la copii, iar barbatii la succes si la tot felul de fapte interesante, inclusiv la aventuri sexuale extraconjugale. Cine imparte parte isi face, inclusiv in "stiinta"!
Sigur, dovezile in sprijinul acestor diferente sunt putine si tendentioase, dar ce conteaza? Totusi, daca ar fi sa ne luam dupa aceste diferente, concluziile pe care le-am trage ar fi ca femeile ar fi mai bune in mediul academic si la activitati creative. Lateralizarea creierului feminin este mai putin evidenta, adica mai multe femei nu sunt clar dreptace sau stangace, pe cand barbatii au o emisfera dominanta mai adesea. Despre oamenii care nu au o dominanta clara pe o emisfera, psihologii au numai cuvinte de lauda, in special la nivel creativ. Pe de alta parte, exista studii care arata ca o formatiune nervoasa mai veche, amigdala, implicata in emotii, dar si in receptivitatea sexuala, de a observa stimuli sexuali, ar fi mai mare la barbati. De aceea barbatii s-ar uita mai mult la femei pe strada, ar fi mai receptivi sexual la acest nivel. Nu ma indoiesc ca din motive ecologice barbatii sunt mai sensibili la stimuli sexuali, adica mai atenti decat femeile la posibile oportunitati sexuale. Pentru ca ei trebuia sa caute partenerele care trimiteau semnale. Pe de alta parte, amigdala e implicata in frica. SI da, barbatii sunt mai atenti la pericole, inclusiv pe strada, pericole care vin de la alti barbati. Ei evalueaza, arata un studiu, repede, potentialul de agresivitate si de dominanta al altor barbati, stabiliesc ierarhii. Pare logic. Sexualitatea masculina, nesigura si plina de surprize neplacute s-ar putea reflecta in amigdala. Barbatii ar fi facuti pentru a lupta pentru sex, a atinge posibilitatea de a face sex, extrem de precara in unele conditii. Asta ar fi fost factorul de selectie. Dar asta are si alte efecte secundare. In aceste conditii, cum o fac si animalele, femeile ar trebui sa aleaga in mod clar cu cine sa faca sex, dar si cu cine sa aiba o relatie in primul rand. Asta fac toate animalele.
In cazul barbatilor, stimulii vizuali, importanti si in cazul femeilor, ar fi insa ametitori, si i-ar impiedica sa ia deciziile cele mai corecte. E clar ca femeile se pricep mai bine la a alege parteneri, pe criterii nu numai care se adreseaza stimulilor sexuali vizuali si nu numai. S-ar putea spune ca femeile sunt mai interesate de sex decat de barbati, la ele sexul si placerea sexuala nu ar fi atat de legate de barbati, de un barbat, cat de propriile senzatii. Ele ar avea puterea sa aleaga ce e mai bun, nu le-ar fura peisajul sexual. Sigur, se intampla si la ele asa ceva, dar mai rar, si luand intr-o masura mai mare in calcul si alti factori. Sexualitatea feminina ar fi mult mai axata pe ceea ce obtine decat pe stimulii din exterior. S-ar putea ca acest aspect sa fie inca si mai puternic la femeile care au o lunga istorie de autosatisfacere. Acestea ar fi cele mai relaxate. Cu alte cuvinte, autonomia sexuala a femeilor ar fi mult mai mare. Asta sa fie motivul pentru care s-a inventat mutilarea genitala la femei in unele culturi? Pentru a distruge independenta sexuala a femeilor si a le face sa asocieze sexul cu barbatii, cu un anumit barbat? In cazul acesta, ca o conditie a securitatii relatiilor ar fi normal ca femeile sa aleaga, iar intreg ritualul de curtare ar trebui ajustat in acest sens.
Si daca tot e sa ne legam de date clare, incontestabile de sociobiologie, sa nu uitam ca societatile cele mai complexe la insecte, dar nu numai, inclusiv la cartita africana Heterocephalus glaber, sunt create in jurul femeilor, pe relatii de rudenie. Deci societatile matriliniare sunt cheia complexitatii si a stabilitatii unei societati. Sigur, nu sustin toate astea decat in gluma, pentru a arata cat de ridicola e sociobiologia care se practica in prezent.
Tocmai cand miscarea feminista a inceput sa schimbe situatia femeilor, apare Freud cu ideile lor mult criticate despre sexualitatea feminina, care ar ajunge chipurile la maturizare numai prin orgasm vaginal, destul de greu de atins pentru multe femei, pentru 10% dintre ele niciodata, cel putin conform unor studii. Femeile devin astfel din nou dependente de barbati, cel putin pentru implinirea sexuala. Desi mitologia freudiana tine acum de trecut, mult criticata de feministe, in prezent, cum am mai precizat si cu alte ocazii, sociobiologia cu puiul ei cretin, psihologia evolutionista, asigura mistificarea sexualitatii feminine si nu numai, dar si a comportamentului sexual in general.
Nu am de gand sa vorbesc aici despre acest construct a carui origine istorica si de clasa e mai mult decat transparenta, reflectand viziunea despre lume a barbatului alb heterosexual din clasa de mijloc pentru care femeile sunt doar mame si sotii cu singurul program in cap nasterea si cresterea copiilor. Sociobiologia si paradigmele ei simpliste de tip tabloid spune totul despre cei care au creat-o, nu despre natura si evolutie, asa cum teoria lui Freud spune totul despre el si despre felul cum vedea el sexul si femeile.
Dar ceea ce e interesant e cat de populara e, ca orice idee simpla si usor de inteles, lipsita de subtilitate, in special printre barbatii tineri si atei. O idee in voga, mult contestata, pe care o tot preamareste, este a diferentelor dintre creierul feminin si cel masculin, care, cum e de ghicit, trimit femeile la cratita si la copii, iar barbatii la succes si la tot felul de fapte interesante, inclusiv la aventuri sexuale extraconjugale. Cine imparte parte isi face, inclusiv in "stiinta"!
Sigur, dovezile in sprijinul acestor diferente sunt putine si tendentioase, dar ce conteaza? Totusi, daca ar fi sa ne luam dupa aceste diferente, concluziile pe care le-am trage ar fi ca femeile ar fi mai bune in mediul academic si la activitati creative. Lateralizarea creierului feminin este mai putin evidenta, adica mai multe femei nu sunt clar dreptace sau stangace, pe cand barbatii au o emisfera dominanta mai adesea. Despre oamenii care nu au o dominanta clara pe o emisfera, psihologii au numai cuvinte de lauda, in special la nivel creativ. Pe de alta parte, exista studii care arata ca o formatiune nervoasa mai veche, amigdala, implicata in emotii, dar si in receptivitatea sexuala, de a observa stimuli sexuali, ar fi mai mare la barbati. De aceea barbatii s-ar uita mai mult la femei pe strada, ar fi mai receptivi sexual la acest nivel. Nu ma indoiesc ca din motive ecologice barbatii sunt mai sensibili la stimuli sexuali, adica mai atenti decat femeile la posibile oportunitati sexuale. Pentru ca ei trebuia sa caute partenerele care trimiteau semnale. Pe de alta parte, amigdala e implicata in frica. SI da, barbatii sunt mai atenti la pericole, inclusiv pe strada, pericole care vin de la alti barbati. Ei evalueaza, arata un studiu, repede, potentialul de agresivitate si de dominanta al altor barbati, stabiliesc ierarhii. Pare logic. Sexualitatea masculina, nesigura si plina de surprize neplacute s-ar putea reflecta in amigdala. Barbatii ar fi facuti pentru a lupta pentru sex, a atinge posibilitatea de a face sex, extrem de precara in unele conditii. Asta ar fi fost factorul de selectie. Dar asta are si alte efecte secundare. In aceste conditii, cum o fac si animalele, femeile ar trebui sa aleaga in mod clar cu cine sa faca sex, dar si cu cine sa aiba o relatie in primul rand. Asta fac toate animalele.
In cazul barbatilor, stimulii vizuali, importanti si in cazul femeilor, ar fi insa ametitori, si i-ar impiedica sa ia deciziile cele mai corecte. E clar ca femeile se pricep mai bine la a alege parteneri, pe criterii nu numai care se adreseaza stimulilor sexuali vizuali si nu numai. S-ar putea spune ca femeile sunt mai interesate de sex decat de barbati, la ele sexul si placerea sexuala nu ar fi atat de legate de barbati, de un barbat, cat de propriile senzatii. Ele ar avea puterea sa aleaga ce e mai bun, nu le-ar fura peisajul sexual. Sigur, se intampla si la ele asa ceva, dar mai rar, si luand intr-o masura mai mare in calcul si alti factori. Sexualitatea feminina ar fi mult mai axata pe ceea ce obtine decat pe stimulii din exterior. S-ar putea ca acest aspect sa fie inca si mai puternic la femeile care au o lunga istorie de autosatisfacere. Acestea ar fi cele mai relaxate. Cu alte cuvinte, autonomia sexuala a femeilor ar fi mult mai mare. Asta sa fie motivul pentru care s-a inventat mutilarea genitala la femei in unele culturi? Pentru a distruge independenta sexuala a femeilor si a le face sa asocieze sexul cu barbatii, cu un anumit barbat? In cazul acesta, ca o conditie a securitatii relatiilor ar fi normal ca femeile sa aleaga, iar intreg ritualul de curtare ar trebui ajustat in acest sens.
Si daca tot e sa ne legam de date clare, incontestabile de sociobiologie, sa nu uitam ca societatile cele mai complexe la insecte, dar nu numai, inclusiv la cartita africana Heterocephalus glaber, sunt create in jurul femeilor, pe relatii de rudenie. Deci societatile matriliniare sunt cheia complexitatii si a stabilitatii unei societati. Sigur, nu sustin toate astea decat in gluma, pentru a arata cat de ridicola e sociobiologia care se practica in prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu