Despre obsesia femeilor de a fi suple si pretul ei ascuns

Se spune ca nu esti niciodata suficient de bogata si de slaba. De unde vine obsesia, mai ales a femeilor, de a fi suple? E vreo femeie occidentala, cel putin, care sa nu o fi cunoscut? Si nu am cunostinta despre ce simt despre acest subiect femeile din alte culturi. Dar cred ca daca acele culturi sunt occidentalizate, obsesia asta devine virala si acolo. Exista insa culturi traditionale care apreciaza corpolenta, unde femeile se ingrasa fortat inainte de a se marita, pentru a fi eligibile.

Pana la urma, in orice fel am privi lucrurile, femeile trebuie sa lupte pentru a arata intr-un anumit fel, apreciat, pentru a se conforma idealului de frumusete. Dar e de notat ca idealul de frumusete feminin a variat in epoci diferite, variaza in functie de cultura, pe cand idealul masculin, cel putin in Europa, e similar de pe timpul grecilor antici si nu pare sa se schimbe prea curand.

Manechinele slabanoage sunt insa un ideal nou. Se stie, hainele cad mai bine pe un manechin (artificial) slab decat pe unul gras. Pe un umeras stau mai bine decat pe un corp. Dar...una e cum stau hainele si alta e sa fii sexy. Idealul de frumusete ar fi una, idealul de prezentare a hainelor e altceva. Fara a avea pretentii de studiu stiintific, am discutat cu mai multi barbati, care nu mai aveau 15 ani, trecusera deci de 25, care mi-au spus ca nu prefera femeile foarte slabe, ci femeile cu forme. Sigur, exista zicala populara: ësti prea slaba, barbatul nu are pe ce pune mana". Pe de alta parte, studiile stiintifice arata cu adevarat ca barbatii din multe culturi prefera femeile cu corpul in forma de clepsidra, ca in reclama coca-cola. Acesti respondenti spun si la fel interpreteaza si antropologii si alti biologi, ca preferinta aceasta ar avea o legatura cu fertilitatea. Asta e alta discutie, nu stim daca chiar e vorba de fertilitate sau de altceva, dar lucrurile asa par sa fie, indiferent de motiv. Barbatii vor clepsidre, sticle de coca-cola, nu intotdeauna, gusturile oamenilor sunt diferite, dar asta ar fi ceea ce prefera mai des, oricum mai des decat manechinele slabanoage care beau doar apa plata cu lamaie, cum se spune.

Dar...de ce oare exista aceasta obsesie cu slabiciunea? Explicatiile feministe ar fi legate de controlul asupra corpului femeilor, din aceeasi categorie cu dreptul la avort, interdictiile femeilor de a se plimba cu bicicleta si altele asemenea. Barbatii vor femeile slabe, lipsite de forta, imbracate in mod incomod, cu fuste prea lungi, prea scurte, prea descoperite, prea acoperite, cu haine care le impiedica miscarile si le aduc discomfort. Fustele scurte predispun la o vigilenta continua, cine a purtat stie de ce. Pierre Bourdieu, in "Dominatia masculina" explica aceste lucruri, iar feministele scriu articole si bloguri multiple despre asta.

Ca barbatii vor ca femeile sa fie niste servitoare continue pentru ei, sa le serveasca toate necesitatile mentale, cele mai intime, cel mai obscure, e adevarat, Asta inseamna patriarhatul. Dar totusi, "scandurile", daca le ofera slabiciunea care ii face pe ei sa se simta puternici, le taie din atractia sexuala. Dar lucrurile ar putea fi un pic mai complicate. Sa ne uitam de cine e dominata lumea modei: de barbatii gay. Si barbatii gay nu prefera femeile, nu sunt atrasi de corpul femeilor, ca aia inseamna sa fii gay, nu? Dar le place arta, cum le-a placut intotdeauna, din Antichitate.

In Antichitatea greaca, corpul masculin era considerat idealul de frumusete. A durat pana cand un corp feminin a fost sculptat, acela al curtezanei Phryne, amanta lui Praxiteles. Femeia era extrem de bogata si influenta, cum erau curtezanele in acea epoca, dar se bucurau si de alte privilegii, cum ar fi fost libertatea de a vorbi si a se comporta natural cu barbatii. Dar in general, tot ce era feminin, inclusiv corpul, era considerat urat, dezgustator, inapt de a fi reprezentat in arta. Poveste clasica din patriarhat, sigur. Si sustinuta de structuri patriarhale, cum era scoala, adica gimnaziile (cuvant care vine de la gymnos, gol). Acelea erau locuri unde se educau tinerii nobili, unde invatau, dar si faceau sport, pentru libertate si comoditate, in costumul lui Adam. Acolo insa, ca in orice structura patriarhala in care autoritatea conteaza, erau si initiati in tainele sexualitatii gay, chiar de catre profesorii lor. Intr-adevar, simplu si tipic. Autoritatea care educa asa cum vrea, cei dominati se supun si perpetueaza sistemul. Sa uitam oare ca valorile minunate ale culturii noastre se bazeaza pe abuzuri, cum ar fi misoginia si pedofilia? Pedofilia nu e de cele mai multe ori gay, nici atunci, nici acum. Pedofilia are loc in familii, si fetele sunt victimele. Si atunci fetele din clasa sociala a acelor elevi erau maritate foarte tinere, inca jucandu-se cu papusile, Erau inculte si neducate, cum sa nu le dispretuiasca? Erau bune doar de prasila si de crescut copii, ascunse in gineceuri, ca nu cumva sa murdareasca rasa (nimic nou in patriarhat, nu?). E vorba insa doar de femeile din clasele dominante, de exemplu in Atena. Cam asa stateau lucrurile in democratia ateniana.

Deci, femeile erau ingrozitoare, inclusiv ingroziror de urate. Numai curajul unor artisti ulteriori a facut ca femeile, chiar nudurile lor, sa aiba un loc in arta. Si curios, prin intermediul femeilor care nu erau nici inculte, nici supuse, nici caste. Femeile reale, vii, s-ar putea spune- curtezanele.

La romani, de asemenea, corpul feminin era considerat urat, Femeile, asemenea chinezoaicelor care isi legau picioarele, foloseau fese pentru a-si aplatiza bustul. Femeile androgine erau oarecum acceptate estetic. Se poate spune acelasi lucru despre femeile slabe de acum? Sunt niste androgine acceptate de gay-i din moda, de barbatii hetero care inca se tem de feminintate, pe care o considera foarte vulgara?

Fac oare femeile toate acele eforturi de a fi slabe pentru a-si ascunde celulita, care nu e altceva decat fiziologie feminina, adica grasime depusa de catre femei? Pentru a-si ascunde nimic altceva decat feminitatea, in sensul de fiziologie feminina, de a se ascunde ca femei, pentru ca le e rusine sa fie femei? Omul e o specie la care exista putin dimorfism sexual, mai putin decat la alte primate inrudite. Dar exista dimorfismul sexual al cantitatii, proportiei si dispozitiei grasimii de rezerva. Iar barbatii intr-adevar prefera femeile plinute, cu forme, dar imaginea lor sociala depinde de fmeia de alaturi, care e bine sa nu fie vulgara, adica prea feminina. Femeile prea feminine, la modul naturale, sunt vulgare, ele sunt prostituate, servitoare, dar nu femei de societate.

Intreband barbatii de ce vor femei slabe, desi ei prefera femeile plinute, cu forme, mi s-a raspuns, printre altele ca femeile plinute sunt ieftine. Adica mai putin valorizate social, ele "cedeaza" mai usor (pentru ca sunt mai putin valorizate?), iar o femeie supla e scumpa. Deci femeia e accesoriu social. Dar oare nu cumva femeile plinute "'cedeaza" mai usor din cauza fiziologiei lor si a libertatii lor, a faptului ca nu sunt de vanzare, nu se se considera trofee? Alte studii arata ca femeile cu forme, de fapt cu corpul in forma de clepsidra, sunt mai inteligente, copiii lor sunt mai inteligenti, mai sanatoase, in plus simt si mai multa placere sexuala. Deci...femeile astea sunt mai libere si mai hedoniste pentru ca sunt mai inteligente. Sunt si mai sanatoase, au sanse mai mici de a dezvolta diabet.

Dar barbatii isi doresc mai adesea mai mult respectul altor barbati decat respectul femeilor. Sigur, nu intotdeauna, Femeile ok, care vand imagini apreciate social, sunt cele mai valoroase.

"Feminitatea", constructul social a ceea ce inseamna a fi femeie e ceva foarte criticat de feministe de la Simone de Beauvoir incoace. Si chiar inainte. Numai ca acea feminitate, care sta la baza a ceea ce numim "genul" feminin, diferit in diverse culturi si epoci, e nu ceva natural, ceva poate bazat pe natura intr-o oarecare masura, dar in orice caz, contra naturii de foarte multe ori. "devii femeie cum devii inginer"zice Simone de Beauvoir. Feminitatea inteleasa de barbati e definita de ei, e un ideal masculin care se opune biologiei, dorintelor, idealurilor feminine, sanselor reale de adaptare a unei femei, a fericirii ei. De la institutiile sociale, familie, scoala, justitie, politica, afaceri, pana la cultura si stiinta (sociobiologia, psihologia evolutionista) femeilor le e negata adevarata identitate impunandu-li-se una straina, construita de barbati- feminitatea patriarhala, Faptul de a arata suple se inscrie in acelasi registru de a adera la o imagine feminina impusa, negandu-ne feminitatea naturala pe care nu avem insa voie sa ne-o descoperim macar, dar inca sa ne-o manifestam. Femeile nu au voie sa se descopere si sa existe cu adevarat in patriarhat. Patriarhatul ne neaga identitatea, impunandu-ne niste masti stramte si dureroase.

Despre calitatea de a fi supla, despre eforturile si cat ocupa ea in viata femeilor, in alte articole. Ar trebui sa ne intrebam cata fericire, cate reacompense reale, si mai ales cata sanatate aduce slabiciunea din standardele actuale de frumusete. Un raspuns e intr-unul linkurile de mai jos. In celalalt sunt exemple incurajatoare despre femei care au actionat fara sa le pese de patriarhat. Si au ramas in istorie. La fel ca si curtezana Phryne, care a pozat goala in secolul IV i Ch, aratand ca si femeile pot fi...frumoase.

http://everydayfeminism.com/2015/04/being-thin-didnt-make-me-happy/
http://www.upworthy.com/in-2-minutes-6-of-the-most-amazing-women-from-history-youve-never-heard-of?c=ufb2
http://www.washingtonpost.com/blogs/wonkblog/wp/2015/04/27/the-disturbing-differences-in-what-men-want-in-their-wives-and-their-daughters/

Continue Reading

Patriarhatul in toata splendoarea in seriale turcesti

Cine ar fi crezut ca ma va auzi vreodata vorbind de o telenovela? Si inca turceasca? Dar aceasta telenovela, "Puterea destinului", nu mi-a atras atentia datorita actorilor deosebit de atragatori (asta e rostul telenovelelor, sa arate gospodinelor barbati atragatori cu care ele sa poata fantaza), peisajelor superbe din Anatolia, nici macar interesului lingvistic, ci prezentarii in forma pura, neculturalizata, necosmetizata, a patriarhatului.
Sigur, ca orice telenovela, are un fir epic intortocheat si ametitor, intriga simpla, o romanta siropoasa intre doi actori usor de retinut, ea- exotica si fina (cu numele de Sila, care te face sa te gandesti la un alt personaj, Silija, dintr-un roman de referinta finlandez, si la similiratile lingivistice), el - destul de european, dar cu niste trasaturi si un corp care te fac sa iti revizuiesti ateismul, mai ales cand apare sumar imbracat. "Exista Alah!" iti vine sa spui.  Dar cui ii pasa de aceasta intriga neplauzibila, de faptul ca personajul masculin principal, dincolo de aspectul fizic, pare mai mult un pretext? E un film in care decorul e viu, e personajul principal. Si decorul este patriahatul dur, salbatic, necizelat de umanism, de crestinism macar. Si acest personaj e real, auzim de victimele lui in fiecare zi. Crimele de onoare, femei ucise de soti sau de barbati din familia lor pentru ca au fugit de acasa, pentru ca nu s-au maritat cu cine li se-a impus.
As putea spune ca "Puterea destinului" e mai impresionant si raspunde la mai multe intrebari despre patriarhat, despre ce sunt oamenii in acest sistem decat un alt film, cult, despre crime de onoare si mentalitati similare din Turcia, "Straina" (Die Fremde). Pentru ca "Puterea destinului" prezinta pe larg tot felul de "traditii" patriarhale vechi de mii de ani, dar care inca se respecta in Anatolia. Daca te-ai intrebat cum pot fi niste oameni atat de idioti incat sa accepte asemenea ineptii, cum sunt unii atat de idioti incat sa le promoveze si sa le impuna, afli din "Puterea destinului". Eurocentristii, ametiti de cultura pop din Europa si de un umanism care se bazeaza pe orice, dar numai pe minimul cunostintelor despre natura umana, nu, ar putea sa isi reduca ignoranta si sovinismul.
Oamenii supusi unor asemenea traditii sunt oameni ca si noi, care simt ca si noi. In niciun caz nu accepta acele crime, nu le considera drepte si inteligente, dar nu au de ales. Oamenii, femei si barbati, sunt ucisi acolo, tocmai pentru ca nu accepta sa se casatoreasca la comanda, pentru ca au sentimente fata de alte persoane, sentimente reale care ii fac sa isi riste viata. Mai ales pe femei, dar nici barbatii nu sunt scuiti de acele "'datini". Patriarhatul este un sistem criminal, cum se vede bine in acest serial, impus de o minoritate, in decursul istoriei, cu mult timp in urma, si care se perpetueaza spre binele acelei minoritati, care oprima pe toata lumea. Dar asta se intampla mereu, in orice societate, din Antichitate incoace. Armele sunt mai subtile, mai fine, dar esenta e aceeasi.
Oamenii acolo apartin altor oameni, comunitatii. Casatoria, cum se cunoaste bine de catre istorici si sociologi, functioneaza ca o forma de schimb de bunuri. Daca te sustragi acestui schimb de bunuri, o patesti, incalci legea. A nu iti pune la bataie corpul in acest proces economic e un delict important in aceste societati. Oamenii sunt oameni, sufera, nu vor. Dar nu au de ales. Pentru ca acolo controlul asupra persoanei, ca vehicul al bunurilor este strict. Si legat de asta exista tot felul de aspecte, care mai de care mai bizare pentru noi, care le avem pe ale noastre, de care de asemenea nu suntem constienti.
Casatoriile sunt impuse, oamenii nu aleg cu cine sa se casatoreasca. Sentimentele lor nu conteaza.
Despre virginitate nu se spune nimic, dar se stie ca in aceste societati, femeile trebuie sa fie virgine, pentru a nu complica lucrurile. Cu alte cuvinte, a nu aduce straini, copii ai altor barbati in familia patriarhala, in care bunurile trec in patrimoniu (masculin, cum ii spune numele) si sunt transmise mai departe, tot pe linie masculina. Totul e reglementat, iar uterele femeilor sunt doar niste unelte care faciliteaza procesul economic. Sexualitatea nu conteaza. Probabil din cauza asta, la aceste culturi, cel mai adesea de crescatori de animale nomazi, dar care s-au impus si in fata agricultorilor, sexualitatea, care este si taboo, se incearca sa fie minimalizata prin circumcizii masculine, la cele mai multe, inclusiv la populatiile din Anatolia, de diferite etnii, dar si feminina, la multe astfel de populatii din Africa in special. Oamenii nu trebuie sa simta placere, sa faca prea mult caz de sexualitate dincolo de nasterea copiilor. De fapt, inainte de pornografie, care e opresiva, denaturanta, avandu-si originea in sclavie (porneia erau sclave in Grecia care practicau prostitutia, sigur, impusa), societatile in care femeile erau libere vorbeau despre sexualitate si contineau reprezentari sexuale. In Egiptul Antic asemenea reprezentari erau comune, fara a fi ofensatorare. Aceste societati patriarhale, cum sunt cele traditionale din Anatolia, demonizeaza sexualitatea, care nu conteaza aparent, pentru ei. Nu e de mrare ca legile legate de viol sunt cel putin inacceptabile din punctul de vedere occidental. Adica impunerea casatoriei victimei cu agresorul pare o crima, chiar e, dar acolo sexul este viol in toate cazurile, numai ca e viol consimtit de familiile victimelor. De necomentat ca legi similare erau si la noi, in Europa, unele s-au abrogat tarziu.
Tot legat de asta, exista traditia conform careia femeile vaduve trebuie sa se casatoreasca cu fratii sotului disparut. Motivele sunt lesne de inteles, ramanerea mostenirii in familie. E de fapt si o forma de protectie sociala, femeile vaduve au putine sanse de supravietuire intr-o societate atat de dura. Obiceiul exista si la populatii primitive. Aceasta e de fapt originea poliginiei, vaduva se casatoreste cu fratele sotului, care are alta sotie. Ea vine in casa lui, impreuna cu copiii ei. Adesea nu are relatii sexuale cu el, e doar tolerata. Totusi, acest obicei e mai acceptabil decat uciderea vaduvei, cum se practica in India, de unde vine obiceiul numit sati.
Sigur, si in acest caz, rezistenta oamenilor e imensa. Unii se sinucid si din cauza asta. Evitarea unui soi de incest li se pare naturala. Cum sa se casatoreasca practic cu sora/fratele lui/ei? Uneori sotul e minor. Daca despre miresele copii ni se vorbeste, despre aceasta situatie invesrsa putine lucruri stim, dar este prezenta din Antichitate. Se vorbeste de ea in Biblie. Acolo e mentionata razbunarea unui femei care nu a primit de sot cumnatul mai tanar, atunci cand acesta a crescut. Iar insusi Onan, de la numele caruia vine cuvantul "onanism" se afla intr-o astfel de situatie ingrata, si contrar datoriei sale de sot, nu a vrut sa-si insamanteze cumnata. Probabil acest obicei, intr-o lume in care se stia deja cum se fac copiii, a condus la stigmatizarea acestei practici. Sexul este pentru copii, nu placere. Asta e esenta patriarhatului, care se poate considera, din punct de vedere cultural, o mare injuratura.
Cele mai frumoase valori, sentimente, practici umane sunt devalorizate, demonizate, interzise. Aproape ca nu-ti vine sa crezi la ce poate ajunge mintea si (sub)cultura umana. Feminitatea, sensibilitatea, maternitatea, sentimentele umane inalte ca pasiunea, inclusiv sexuala, sunt considerate pacate, iar violul in scopul procrearii, crima, nefericirea sunt preamarite.
Ce fel de oameni sunt cei care impun si mentin aceste reguli? Sigur, foarte corupti. Ierarhiile impuse de ei sunt clare, dure. Salutul parinitlor, celor mai mari in clan este unul deosebit de umilitor, cu sarutarea mainii si plecaciuni adanci. Sefii clanurilor isi mentin in felul acesta surprematia, Nu au de ales, chiar daca sunt oameni, cei mai multi, la fel ca Hitler sau alti criminali occidentali, nu sunt psihopati. Dar daca ies din acest joc, daca incearca sa schimbe regulile, isi pierd toate privilegiile. La fel ca politicienii nostri. Poate ca Hitler nu era un monstru, dar daca nu ar fi facut razboiul, ar fi zburat de la putere. Bush, Obama, Basescu traiesc in alte timpuri, desi primii doi au aplicat reteta razboiului. Oamenii ar simti similar,politicienii nostri ar face crime, iar oameii obisnuiti ar trai liberi si ar cauta feircirea in societatile patriarhale dure, unde, contrat legendelor, nu exista musulmani fanatici de dragul religiei si atat, sau daca exista, nu sunt numai asta. Exista oameni care doar vor sa supravietuiasca, sa aiba o felie mica sau mare de resurse economice si de putere simbolica. Sociologi ca Pierre Bourdieu ar explica mult mai bine situatia. Sigur, nu putem cere de la acesti oameni, sefii de clan, moralitate inalta. Ei sunt cei care mentin inapoierea crunta, cum se intampla in Afganistan. Dar sefii fac asta pretutindeni, atat cat pot.
In concluzie, cam asta e patriarhatul nostru cel de toate zilele. Un sistem criminal, corupt, impus de niste criminali (asemenarea cu mafia e frapanta). Are si un discurs, o poveste, o legenda, o religie sau mai multe. Imi aduc aminte ca la istrorie invatam ca societatile antice din Orientul Antic, din Egipt pana in India, aveau ramasite "primitive". Da, probabil. Dar se stie ca erau mult mai sofisticate, cu idei mai libere, variate, filosofie mai profunda. S-ar putea spune ca de exemplu, cultura indiana seamana cu cele din Europa antica, greaca si romana, dar e mai elitista. Am putea spune ca aceste culturi au mai multe ramasite matriarhale, din culturi mai vechi, sau macar elemente culturale mai vechi. Sa ne gandim la "Epopeea lui Ghilgames" despre care am mai vorbit. Probabil oamenii din culturile din Mesopotamia de azi, unde ISIS isi face veacul acum, stiau mult mai multe despre femei, despre sexualitate feminina, despre dorintele femeilor decat noi azi. Contrar a ceea ce ne place sa credem, patriarhatul a inregistrat o victorie mai completa in Europa Antica, in societatile pe baza carora s-a construit Occidentul decat in alte zone. Dar nu patriarhatul a facut Occidentul ce e azi.
Dar despre asta intr-un articol urmator.


http://feministcurrent.com/11133/of-course-men-want-children-more-than-women-do/

Continue Reading