Exista feminism sex positive? Feminism scandalos

Recent am gasit un articol, printre multele, despre posibilitatea existentei feminismului sex-positive. Feministele radicale au un dinte mare contra feminismului sex positive. Eu ma consider feminista radicala, dar sunt intr-o oarecare masura sex positiva. De ce? Pentru ca femeile sunt diferite, foarte diferite intre ele, si din punct de vedere sexual. Da, unele sunt contra feminismului sex positive din cauza traumelor sexuale, dar, cu toata lipsa de prejudecati, cu toata sinceritatea, cu toata deschiderea, neindoctrinarea patriarhala, atat cat e posibila, pot spune ca exista multe situatii in care femeile nu au traume sexuale. Niciodata. Traume afective, e mai greu, dar nu sexuale. Exista femei pentru care patul a fost si este un templu al placerilor, chiar daca dupa ce coboara din pat sunt la fel de expuse unor traume. Da, vor spune feministele care nu sunt de acord cu asta, ele sunt albe privilegiate,din clasa mijlocie, aflate la caldurica, departe de abuzuri. Dar sunt femei! Si viata sexuala a unei femei poate fi asa. Ne raportam la ce e in puscarie, in lumea a III-a, in mizerie? Nu numai in cazul sexului, dar in toate cazurile. Daca ne raportam la ceea ce e mai rau, la cele mai rele situatii, atunci sigur, a fi femeie, a fi sensibil, a fi inteligent, a intelege lucrurile in viata e un blestem.  Oamenii cu aceste calitati sunt cei mai expusi suferintelor, dar si cei care pot simti, aici intra si femeile, cea mai mare placere, in acest caz, sexuala. Femeile au capacitatea de a simti mai multa placere, nu numai ca accesul la orgasm, la modul absolut, e mai facil (unele femei nu au insa orgasm niciodata), ele pot face sex mai des, iar orgasmul feminin dureaza ceva mai mult. Raportam idealurile in viata ale femeilor la cele mai triste situatii? Asta se intampla si in alte cazuri, nu numai in cazul sexului, dar despre asta, o alta discutie.
 Am mai spus si cu alte ocazii ca de fapt femeile heterosexuale sunt putin reprezentate in feminism. Despre problemele lor, despre solutiile la problemele lor, se spune putin, mai putin decat despre ale lesbienelor. Si aici e vorba inclusiv de cele sexuale. E o crima cand poti simti atata placere, la fel ca religia, feminismul sa o nege. Contrar a ceea ce scriu unele autoare si autori feministi, orgasmul vaginal, chiar multiplu, deosebit de placut, exista, da, si nu se compara cu cel clitoridian, usor de obtinut (orice orgasm e pana la un punct clitoridian). Nu putem nega asta, in cazul femeilor care au acces aici.
Care e istoria orgasmului vaginal, considerat un mit? E legat de un autor de trista amintire? Freud. Ideile misogine ale lui Freud a aparut intr-o perioada in care miscarea feminista repurtase unele succese. Ideea ca femeile se implinesc sexual prin orgasm vaginal, deplina lor maturitate, le-a adus in banca lor o lunga perioada de timp. Si totusi, orgasmul vaginal exista, daca il atingi, iti dai seama ca e culmea sexului, si nu e ceva psihologic. Daca e, desi valoarea lui psihica nu e aceeasi, e pur si simplu, implicarea afectiva si estetica nu conteaza prea mult. Asta se poate experimenta.Freud, ca si un ceas stricat, mai spunea si lucruri adevarate, cel putin pana la un punct.
La om starea de baza, de referinta, e sexul feminin. Toti tindem spre a fi femei, suntem femei. Unii se nasc cu tot ce ii trebuie unei femei, altii mai putin. Barbatii cu cel mai putin, dar unele femei, si pana la urma toate din diverse puncte de vedere, au deficiente de caractere feminine. Probabil femeile cele mai inzestrate sexual au o mare capacitate de a simti placere. Dar spre asta trebuie sa tinda si celelalte, nu sa le fie retezate sansele tuturor. Am vazut candva o carte despre sexualitatea feminina, scrisa de o femeie. N-am cumparat-o. Era vorba, printre altele de redefinirea sexualitatii femine prin prisma femeilor care nu au orgasm, au rar sau ceva de genul. Pai asa definim si sexualitatea masculina prin prisma asiaticilor care au orgasm mai rar decat barbatii din alte populatii. Nu putem invata femeile sa aiba pretentii mai reduse daca suntem feministe/feministi. Asta e treaba patriarhatului.
Sunt feminista radicala, recunosc exploatarea feminina, unele analize marxiste ale exploatarii feminine, dar sunt sex positiva. Pentru simplul motiv ca vreau ce e mai bun pentru femei, pentru toate. Am spus mereu ca sexul e cam singurul lucru pe care il putem obtine de la barbatii, de la unii cel putin. Si cel mai sigur. E mai usor sa invete sa ne satisfaca decat sa isi schimba mentalitatile. Nu ajunge ca pentru o femeie sa-si gaseasca un partener in care sa fie si altceva decat sex (si unul sexual e foarte greu) e ca si cum ar fi pentru un negru din Africa de sud pe timpul Apartheidului sa-si gaseasca un loc de munca unde sa nu fie discriminat, la un patron alb, desigur.

Continue Reading

Patriarhatul e si acolo unde nu il vedem

Una dintre cele mai stupide intrebari e "De ce esti feminista/feminist?". Pai nu ai cum sa accepti drepturile omului, justitia sociala, orice ai intelege prin asta, fara a fi feminista/feminist. Nu trebuie sa ti se fi intamplat ceva. Feminismul nu e de bon ton. Daca vrei sa te compromiti, sa-ti distrugi imaginea, afiseaza feminism pe fata, fara limite, fara perdea. Si ti-o furi in mod sigur. Oamenii ridiculizeaza feministele. Nu conteaza cata suferinta au indurat femeile, cata indura, cata nedreptate. Feminismul e ridicol. Acum aud de "excesele" feminismului, de oameni care renunta la feminism rusinati de aceste excese, de oameni care se desolidarizeaza clar de excesele feminismului "extremist". Dar patriarhatul nu e extremist? Daca feminismul "extremist"e pe net, pe forumuri, patriarhatul e peste tot. In fiecare zi din viata noastra vedem patriarhat.
O alta intrebare stupida e "Cum ai devenit feminista/feminist?". Pai vazand si gandind, asa e de simplu. Nu trebuie sa fi fost violata in copilarie, sa fi fost traficata apoi in adolescenta, sa fi intrat in lumea prostitutiei sau a pornografiei, sa fi avut un partener abuziv, sa fi fost violata intr-o relatie, sa fi fost discriminata la serviciu. Nu mi s-a intamplat nimic din toate astea, dar si asa am enorm de multe motive ca sa fiu feminista, si asa am enorm de multe motive ca sa vad ca patriarhatul imi distruge viata zi de zi.
Chiar si cea mai mica umbra de roluri de gen exprima patriarhat. Cu alte ocazii am vorbit, si o sa mai vorbesc, de cat de mare rol o are sociobiologia in perpetuarea acestei crime imbracata in haine stiintifice. Dar orice se imparte pe sexe, acolo unde nu e vorba de pura fiziologie si anatomie e o crima. Orice limitare a actiunilor, preferintelor, viselor cuiva din cauza apartenentei la un sex e o tragedie. Recent am aflat de eutanasia unui barbat care s-a nascut femeie intr-o familie cu mai multi fii, dar care inca nu se oprise, voia in continuare un fiu. Persoana in cauza a dorit sa devina barbat, si-a facut operatie de schimbare de sex, dar dupa operatie s-a simtit si mai rau. N-a mai suportat si a vrut sa moara. Nimeni nu a vorbit insa de adevaratul autor moral al acestei tragedii: patriarhatul. Femeia asta a fost ucisa de prejudecatile patriarhale, de vina de a fi femeie. Aici as adauga si eu o critica unor feministe radicale, dar pur filosofica, nimic nu ma va face sa ma dezic de feminism. Persoanele transsexuale sunt lovite din toate partile, dar ele sunt victime ale patriarhatului, ale rolurilor de gen. Nu trebuie blamate, cum nu trebuie sa fie nici barbatii sensibili, striviti de patriarhat de asemenea.
Victimele patriarhatului sunt in primul rand femeile, dar mai mult sau mai putin, toti suntem. Barbatii, daca nu sunt foarte puternici si personali in asa fel incat sa eludeze prejudacile sau foarte nesimtiti si ignoranti, nu au nici ei cum sa se simta bine. Daca de femeile abuzate, discriminate, violate, prinse in traficul de carne, se vorbeste, nu cat ar trebui si cum ar trebui, dar se vorbeste, despre modul cum vietile femeilor puternice, educate, dar si ale barbatilor care nu pot inghiti bine patriarhatul, care nu corespund imaginii barbatului ideal, nu se vorbeste. Nu trebuie chiar sa ti se ia tot, inclusiv integritatea personala, orice sansa de afirmare, pentru a fi distrus de un sistem. E de ajuns ca sansele tale la fericire sa fie distruse. Si patriarhatul asta face. Pentru ca nu e de ajuns ca o persoana sa se elibereze, desi asta e foarte greu, trebuie ca toti sau majoritatea celor cu care interactioneaza sa se elibereze. Degeaba nu ai mai prejudecati, vrei sa traiesti demn, daca cei din jurul tau, angajatori, familie, parteneri, prieteni, gandesc diferit. E greu sa fii fericit in patriarhat, cand nici macar nu stii adesea ce ai de facut pentru asta. Sa ne gandim doar cate piedici se pun femeilor cand e vorba de fericire. Pai daca admitem ca sexul e sursa cea mai importanta de fericire (nu familia, copiii etc), iar femeile ajung mai greu la implinirea sexuala, faptul ca acest lucru nu se ia in considerare de societate, ca barbatii nu investesc in valoarea lor sexuala cel putin cat femeile (pentru a fi justitie ar trebui sa investeasca mai mult pentru ca femeile sunt mai pretentioase), ca cele mai multe relatii sunt de fapt de supravietuire (pentru materie si social), se vede clar cam care sunt sansele la fericire ale unei femei. Ca femeie libera, autorealizata, care cauta doar implinirea sexuala si afectiva intr-un barbat, lucrurile stau foarte rau, pentru ca optiunile, intr-o lume in care barbatii investesc putin in valoarea lor sexuala, sunt foarte reduse. Acest lucru s-ar putea schimba, cum o arata istoria. In Grecia Antica era socant ca barbatii aratau mai bine decat femeile, din simplul motiv ca investeau mai mult in imaginea lor, chiar daca homosexualitatea era de vina. Dar sa nu ne mintim, femeile vor barbati atragatori, sexy, nu "ceva un pic mai frumos ca dracu". Altfel le doare capul tot timpul si nu mai sunt fericite. Ma intrebam mereu ce simt femeile care au relatii cu barbati dizgratiosi, cum pot face sex cu ei. Simplu, cu scarba sau nu o fac. Sau o fac gandindu-se la bani. Oribil, oricum. Acum nu zic ca oamenii trebuie sa fie neaparat frumosi. Chiar e o problema ca mass-media promoveaza o frumusete tampa, inexpresiva, exagerata, incat te face sa te simti intr-un film porno tot timpul. Farmecul uman e subtil, dar e bine sa fie. Filmele de acum cateva decenii inca mai promovau actori care nu aratau neaparat bine, dar erau expresivi, interesanti, femei sau barbati. Despre asta e vorba.
Asta e doar un aspect, altul e ca in orice relatie heterosexuala trebuie sa inlaturi niste urme de patriarhat, ceea ce e groaznic. Imaginea barbatului ca provider e absolut sufocanta pentru multi barbati, limitanta pentru femei care sunt adesea impiedicate sa aiba relatii cu barbati care castiga mai prost decat ele, au mai putin succes social de insisi partenerii care se simt frustrati. Cred ca feminismul ar trebui sa dea mai multa atentie acestor aspecte si sa ofere solutii reale. E nevoie de noi modele, solutii tehnice, poate chiar de comunitati in care sa se promoveze alte valori, feministe. Intr-adevar, victimitatea nu e o solutie, ci adevarata putere. Cred ca lumea ar fi mai buna in feminism, dar se face prea putin pentru asta. As vrea sa vad campanii pentru dreptul la implinire sexuala al femeilor, sa vad ca "barbatul un pic mai frumos ca dracu" nu mai e asa acceptat daca are bani si succes, sa vad promovarea femeilor de succes prin forte proprii, femei care au reusit sa fie fericite cu adevarat, cum vor ele, nu cum le ofera sanse patriarhatul.

Continue Reading