Recent am gasit un articol, printre multele, despre posibilitatea existentei feminismului sex-positive. Feministele radicale au un dinte mare contra feminismului sex positive. Eu ma consider feminista radicala, dar sunt intr-o oarecare masura sex positiva. De ce? Pentru ca femeile sunt diferite, foarte diferite intre ele, si din punct de vedere sexual. Da, unele sunt contra feminismului sex positive din cauza traumelor sexuale, dar, cu toata lipsa de prejudecati, cu toata sinceritatea, cu toata deschiderea, neindoctrinarea patriarhala, atat cat e posibila, pot spune ca exista multe situatii in care femeile nu au traume sexuale. Niciodata. Traume afective, e mai greu, dar nu sexuale. Exista femei pentru care patul a fost si este un templu al placerilor, chiar daca dupa ce coboara din pat sunt la fel de expuse unor traume. Da, vor spune feministele care nu sunt de acord cu asta, ele sunt albe privilegiate,din clasa mijlocie, aflate la caldurica, departe de abuzuri. Dar sunt femei! Si viata sexuala a unei femei poate fi asa. Ne raportam la ce e in puscarie, in lumea a III-a, in mizerie? Nu numai in cazul sexului, dar in toate cazurile. Daca ne raportam la ceea ce e mai rau, la cele mai rele situatii, atunci sigur, a fi femeie, a fi sensibil, a fi inteligent, a intelege lucrurile in viata e un blestem. Oamenii cu aceste calitati sunt cei mai expusi suferintelor, dar si cei care pot simti, aici intra si femeile, cea mai mare placere, in acest caz, sexuala. Femeile au capacitatea de a simti mai multa placere, nu numai ca accesul la orgasm, la modul absolut, e mai facil (unele femei nu au insa orgasm niciodata), ele pot face sex mai des, iar orgasmul feminin dureaza ceva mai mult. Raportam idealurile in viata ale femeilor la cele mai triste situatii? Asta se intampla si in alte cazuri, nu numai in cazul sexului, dar despre asta, o alta discutie.
Am mai spus si cu alte ocazii ca de fapt femeile heterosexuale sunt putin reprezentate in feminism. Despre problemele lor, despre solutiile la problemele lor, se spune putin, mai putin decat despre ale lesbienelor. Si aici e vorba inclusiv de cele sexuale. E o crima cand poti simti atata placere, la fel ca religia, feminismul sa o nege. Contrar a ceea ce scriu unele autoare si autori feministi, orgasmul vaginal, chiar multiplu, deosebit de placut, exista, da, si nu se compara cu cel clitoridian, usor de obtinut (orice orgasm e pana la un punct clitoridian). Nu putem nega asta, in cazul femeilor care au acces aici.
Care e istoria orgasmului vaginal, considerat un mit? E legat de un autor de trista amintire? Freud. Ideile misogine ale lui Freud a aparut intr-o perioada in care miscarea feminista repurtase unele succese. Ideea ca femeile se implinesc sexual prin orgasm vaginal, deplina lor maturitate, le-a adus in banca lor o lunga perioada de timp. Si totusi, orgasmul vaginal exista, daca il atingi, iti dai seama ca e culmea sexului, si nu e ceva psihologic. Daca e, desi valoarea lui psihica nu e aceeasi, e pur si simplu, implicarea afectiva si estetica nu conteaza prea mult. Asta se poate experimenta.Freud, ca si un ceas stricat, mai spunea si lucruri adevarate, cel putin pana la un punct.
La om starea de baza, de referinta, e sexul feminin. Toti tindem spre a fi femei, suntem femei. Unii se nasc cu tot ce ii trebuie unei femei, altii mai putin. Barbatii cu cel mai putin, dar unele femei, si pana la urma toate din diverse puncte de vedere, au deficiente de caractere feminine. Probabil femeile cele mai inzestrate sexual au o mare capacitate de a simti placere. Dar spre asta trebuie sa tinda si celelalte, nu sa le fie retezate sansele tuturor. Am vazut candva o carte despre sexualitatea feminina, scrisa de o femeie. N-am cumparat-o. Era vorba, printre altele de redefinirea sexualitatii femine prin prisma femeilor care nu au orgasm, au rar sau ceva de genul. Pai asa definim si sexualitatea masculina prin prisma asiaticilor care au orgasm mai rar decat barbatii din alte populatii. Nu putem invata femeile sa aiba pretentii mai reduse daca suntem feministe/feministi. Asta e treaba patriarhatului.
Sunt feminista radicala, recunosc exploatarea feminina, unele analize marxiste ale exploatarii feminine, dar sunt sex positiva. Pentru simplul motiv ca vreau ce e mai bun pentru femei, pentru toate. Am spus mereu ca sexul e cam singurul lucru pe care il putem obtine de la barbatii, de la unii cel putin. Si cel mai sigur. E mai usor sa invete sa ne satisfaca decat sa isi schimba mentalitatile. Nu ajunge ca pentru o femeie sa-si gaseasca un partener in care sa fie si altceva decat sex (si unul sexual e foarte greu) e ca si cum ar fi pentru un negru din Africa de sud pe timpul Apartheidului sa-si gaseasca un loc de munca unde sa nu fie discriminat, la un patron alb, desigur.
Am mai spus si cu alte ocazii ca de fapt femeile heterosexuale sunt putin reprezentate in feminism. Despre problemele lor, despre solutiile la problemele lor, se spune putin, mai putin decat despre ale lesbienelor. Si aici e vorba inclusiv de cele sexuale. E o crima cand poti simti atata placere, la fel ca religia, feminismul sa o nege. Contrar a ceea ce scriu unele autoare si autori feministi, orgasmul vaginal, chiar multiplu, deosebit de placut, exista, da, si nu se compara cu cel clitoridian, usor de obtinut (orice orgasm e pana la un punct clitoridian). Nu putem nega asta, in cazul femeilor care au acces aici.
Care e istoria orgasmului vaginal, considerat un mit? E legat de un autor de trista amintire? Freud. Ideile misogine ale lui Freud a aparut intr-o perioada in care miscarea feminista repurtase unele succese. Ideea ca femeile se implinesc sexual prin orgasm vaginal, deplina lor maturitate, le-a adus in banca lor o lunga perioada de timp. Si totusi, orgasmul vaginal exista, daca il atingi, iti dai seama ca e culmea sexului, si nu e ceva psihologic. Daca e, desi valoarea lui psihica nu e aceeasi, e pur si simplu, implicarea afectiva si estetica nu conteaza prea mult. Asta se poate experimenta.Freud, ca si un ceas stricat, mai spunea si lucruri adevarate, cel putin pana la un punct.
La om starea de baza, de referinta, e sexul feminin. Toti tindem spre a fi femei, suntem femei. Unii se nasc cu tot ce ii trebuie unei femei, altii mai putin. Barbatii cu cel mai putin, dar unele femei, si pana la urma toate din diverse puncte de vedere, au deficiente de caractere feminine. Probabil femeile cele mai inzestrate sexual au o mare capacitate de a simti placere. Dar spre asta trebuie sa tinda si celelalte, nu sa le fie retezate sansele tuturor. Am vazut candva o carte despre sexualitatea feminina, scrisa de o femeie. N-am cumparat-o. Era vorba, printre altele de redefinirea sexualitatii femine prin prisma femeilor care nu au orgasm, au rar sau ceva de genul. Pai asa definim si sexualitatea masculina prin prisma asiaticilor care au orgasm mai rar decat barbatii din alte populatii. Nu putem invata femeile sa aiba pretentii mai reduse daca suntem feministe/feministi. Asta e treaba patriarhatului.
Sunt feminista radicala, recunosc exploatarea feminina, unele analize marxiste ale exploatarii feminine, dar sunt sex positiva. Pentru simplul motiv ca vreau ce e mai bun pentru femei, pentru toate. Am spus mereu ca sexul e cam singurul lucru pe care il putem obtine de la barbatii, de la unii cel putin. Si cel mai sigur. E mai usor sa invete sa ne satisfaca decat sa isi schimba mentalitatile. Nu ajunge ca pentru o femeie sa-si gaseasca un partener in care sa fie si altceva decat sex (si unul sexual e foarte greu) e ca si cum ar fi pentru un negru din Africa de sud pe timpul Apartheidului sa-si gaseasca un loc de munca unde sa nu fie discriminat, la un patron alb, desigur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu