Ce trebuie sa faci ca sa-ti sarbatoresti nunta de aur

Ieri un cuplu de cunostinte si-a sarbatorit nunta de aur. 50 ani impreuna! Pare un vis, dar nu e. E mai aproape de cosmar. Ce i-a facut sa stea impreuna atata timp? Ar putea sa-si vanda reteta longevitatii cuplului, dar nu cred ca oamenii s-ar inghesui sa o urmeze.
Sunt oameni cat se poate de diferiti, si inafara de cateva valori esentiale, care tin de decenta mentala si civica (dar care in Romania sunt pretioase) nu au nimic in comun. Personalitati diferite, temperamente diferite, pasiuni diferite, gusturi diferite, placeri diferite, vise diferite. Cum au ajuns impreuna? Pai erau minoritari, iar daca esti intr-o minoritate, oricare ar fi ea, trebuie sa-ti cauti partener din acea minoritate. Pentru ca altii nu te vor sau tu nu poti convietui cu ei. Despre ce minoritate era vorba? Aceea a intelectualilor prigoniti de comunisti. Da, o minoritate importanta pe atunci. El, fost detinut politic, ea dintr-o familie cu detinuti politici, dati afara din scoli si alte asemenea la moda in epoca. Au facut parte dintr-o minoritate atunci, au ramas mult timp o minoritate, si sunt si acum. Dar intre ei nu au existat niciodata o intimitate psihologica, nu a existat o apropiere afectiva, pentru ca erau diferiti si incompatibili. Nici macar nu se placeau fizic, nici macar nu era atractie sexuala intre ei, desi amandoi erau persoane care aratau bine, ea chiar frumoasa.
Au vorbit aceeasi limba numai cand era vorba de politica. Au fost apropiati cand ascultau Europa Libera, au fost apropiati la Revolutie, imediat dupa cand fostii comunisti au pus mana pe putere (s-au prins independent cam in acelasi timp de frauda, desi altora, chiar educati, le-au trebuit ani). Au votat la fel, desi vederile lor politice sunt destul de diferite. Ea este o liberala, el, un om de stanga. Dar cine si-a permis in Romania fineturi de acest gen? Votul a fost mai intotdeauna negativ, mai intotdeauna a trebuit sa se ralieze contra unui pericol la adresa democratiei, a libertatii, a bunastarii economice, desi bunastare e prea mult cand vorbim de Romania.
E prea mult sa iti permiti alegeri in orice domeniu in Romania. E prea mult sa cauti o persoana decenta care sa te si atraga, ca sa nu mai vorbim sa-ti si placa, sa ai si sentimente fata de ea. In timpul lor era prea mult sa crezi in dragoste.
Cel putin pentru generatia lor, reteta pentru a-ti sarbatori nunta de aur pare sa fie urmatoare: sa-ti gasesti un sot relativ longeviv (cauti intr-o familie cu multi longevivi), sa fii o minoritate si mai ales... sa nu crezi in dragoste. Sa speram ca exista si alte retete pentru oamenii mai tineri, care nu si-au mai petrecut o buna parte din viata in comunism, si mai ales pentru intelectuali ( nu e vorba de oameni cu facultate). Desi acum granitele s-au deschis, poti sa-ti cauti partener de oriunde, lumea decenta e atat de mica, e inca foarte greu sa gasesti o persoana cu care sa ai in comun mai mult decat valorile esntiale. Cand e vorba de emanciparea femeii, viata sexuala si de cuplu e ultimul si cel mai complicat de schimbat. Pentru ca depinde de altii, depinde de societate, de educatie, de calitatea oamenilor.

Continue Reading

Carnetul de sofer si virginitatea

Clericul Majlis al-Ifta al-Aala din cel mai inalt consiliu religios din Arabia Saudita considera ca daca femeile vor avea voie sa conduca in 10 ani nu vor mai fi virgine. Totul va fi un dezastru, femeile la volum provoaca o crestere a prostitutiei, divortului si homosexualitatii! (Interesanta partea cu homosexualitatea, nu vad legatura.
Informatia asta pretioasa a venit prea tarziu pentru mine. Daca stiam in facultate ca atat de simplu e sa scapi de virginitate, as fi furat o masina sau macar ma angajam soferita. Probabil de-aia se furau atatea masini in epoca. Fustele scurte, buricul pe afara, parul lung, vacantele in care ma duceam singura si in care purtam costume de baie superdecoltate, nu au ajutat. Acum inteleg de ce se spune ca virginitatea e scumpa. Accesul la o masina nu e chiar asa facil, chiar si in Occident.
Sper ca alte occidentale sa profite de informatia asta. Daca in Arabia Saudita e atat de simplu sa-ti pierzi virginitatea, atunci tara va deveni o destinatie a turismului sexual..la volan. Drum bun si adio virginitate!
http://bikyamasr.com/50109/no-more-virginity-in-saudi-if-women-drive-says-council/

Continue Reading

Despre relativismul cultural si primavara Araba

"De ce ii judecam noi? Asa e in cultura lor" auzim adesea unele voci care vin in apararea unor incalcari ale drepturilor omului pe alte meleaguri, cum ar fi situatia femeilor in tarile fundamentaliste islamice. Controversele legate de interzicerea valului islamic total in unele tari Europene au generat astfel de comentarii. Ceea ce e interesant e ca unii exponenti ai stangii, dar mai ales ai extremei stangi sunt aparatorii cei mai ferventi ai acestui relativism cultural. Nu stiu cum se impaca asta cu "proletari din toate tarile uniti-va!", cu ideea transnationala a unitatii oamenilor.
Dar oare pe victimele relativismului cultural le-a intrebat cineva cum se simt, ce parere au despre "Asa e in cultura lor!". Se pare ca nu prea, dar acum, din ce in ce mai mult, internetul incepe sa le ofere sansa sa se exprime si poate sa zdruncine prejudecatile "din cultura lor" (adica a noastra). Dar dincolo de bloggaritele din tari arabe care isi expun sentimentele fata de sharia, legea islamica, cu consecinta ei legate de codul familiei, adica admiterea poligamiei (v. link), unii scriitori Occidentali s-au gandit sa intrebe femeile din tari musulmane ce simt fata de val si fata de "asa e in cultura lor".

O astfel de scriitoare este Germana Alice Schwartzer, care in "Die grosse Verschleierung/Fur Integration, gegen Islamismus" a oferit sansa unor femei din tari musulmane, luptatoare pentru drepturile omului, sa se pronunte asupra acestui aspect. Algeriana Khalida Messaaoudi-Toumi, luptatoare pentru drepturile omului, contra careia a fost pronuntata o fatwa cu condamnare la moarte in anii '90, in timpul razboiului civil, soldat cu peste 100000 victime, spune ca a fost socata cand dupa 11 septembrie in Occident se vorbea de "ciocnirea civilizatiilor". "Exista o singura civilizatie umana", spune dna Toumi, referindu-se la schimburile culturale din istorie, in special dintre Orient si Occident, la faptul ca traducerile Arabe ale scrierilor filosofilor Greci antici au fost sansa pastrarii lor si parvenirii pana la noi. Filosofia greaca se afla la originea a ceea ce numim acum cultura Occidentala.
Occidentul s-a aratat de cele mai multe ori orb la problemele lumii islamice, si din nefericire situatia persista. Primavara Araba si consecintele ei surprinzatoare (ascensiunea islamistilor) sunt o dovada. Relativismul cultural ne protejeaza pe noi, nu pe ei. E o metoda extraordinara de a ne mentine departe de ei si de problemele lor. Dar ne intrebam ce e de fapt acolo?
Alice Schwartzer povesteste in lucrarea mai sus mentionata, scrisa inainte de Primavara araba, impresiilor ei de la cateva zile dupa victoria Revolutiei Islamice in Iran din 1980, cand a vizitat Teheranul. Atunci a discutat cu mai multe femei educate, studente, intelectuale etc, care participasera la manifestatiile contra regimului shahului. Unele manifestasera in haine traditionale islamice, sub care purtau blugi si haine Occidentale, pentru a lupta pentru libertate religioasa si contra politicii de Occidentalizare fortata a shahului. Ceea ce e socant e confuzia declaratiilor acelor femei, atunci cand scriitoarea Germana le intreaba despre implicatiile noilor legi islamice. Era clar ca aceste femei, de cele mai multe ori, nu intelegeau ce li se pregateste. Sigur, au fost si miscari anti-islamiste in acea perioada, la care au participat femei. Dar de cele mai multe ori, pentru niste femei iesite dintr-o alta dictatura, lucrurile erau neclare, pericolul nu era inteles. Atitudinea lor seamana cu cea pe care am avut-o noi in anii'90, dupa Revolutie. Nu aveam repere, cultura civica era precara.
Dar istoria se repeta cu primavara Araba, pe care acum, cu ajutorul internetului, unii dintre noi am trait-o in direct. Pot spune ca si eu sunt in situatia asta, prin intermediul unui amic Libian. Stiam de bombardamente, stiam cand intr-o noapte, la sfarsitul razboiului, soldatii lui Gaddafi au atacat civilii, care i-au respins cu arme albe. Dar mai mult decat fotografiile cu ruine si soldati pe care mi le trimitea, m-a impresionat naivitatea lui in fata noilor schimbari. Ei stiu mult mai putine despre ce urmeaza decat stim noi, de aici. Nu stia ce e sharia, in discutii trecea acest termen intre ghilimele (adica sharia, cum ii zici tu). Intr-o zi mi-a scris ca am avut dreptate cu "sharia", acum li s-au impus niste legi "din epoca de piatra". Solutia? Emigrarea in Occident. Sigur, tinerii Libieni educati nu au iesit in strada, nu au murit pentru sharia, ci pentru libertate. Visau cluburi, distractii, libertate de expresie de orice fel. Libertate sexuala. Sharia nu e in cultura lor. Nici nu inteleg ce li se intampla. Sunt doar ca niste animale duse la taiere, iesite dintr-o dictatura si azvarlite in alta. Sunt oameni ca si noi, plicticos de similari. Toate acele diferente culturale atat de trambitate sunt diferente de educatie, de scolarizare. Acolo sunt multi oameni inculti, multi analfabeti care, ca si in Egipt, vor vota cu degetul. Ei sunt usor de manipulat, iar saracia e un catalizator.
Femeile din tarile Arabe nou eliberate, cum e Libia, nu vor sharia, nu vor noul cod al familiei care accepta poligamia. Nicio femeie nu vrea daca stie ce inseamna, daca stie ca exista alternativa. Intr-o lume mult mai diferita, in Nigeria, un Occidental poate vedea cu usurinta starea de frustrare a femeilor de acolo. De vina e poligamia, acceptata in multe tari din Africa. Femeile din alte parti ale globului sunt tot femei. Poate s-au obisnuit mai mult cu unele rele, cum ne-am obisnuit noi cu frigul si cu arsurile solare, dar asta nu inseamna ca ne plac, ca sunt in valori in cultura noastra.
http://www.garbo.ro/articol/Social/9691/despre-poligamia-legala.html

Continue Reading