Exista feminism sex positive? Feminism scandalos

Recent am gasit un articol, printre multele, despre posibilitatea existentei feminismului sex-positive. Feministele radicale au un dinte mare contra feminismului sex positive. Eu ma consider feminista radicala, dar sunt intr-o oarecare masura sex positiva. De ce? Pentru ca femeile sunt diferite, foarte diferite intre ele, si din punct de vedere sexual. Da, unele sunt contra feminismului sex positive din cauza traumelor sexuale, dar, cu toata lipsa de prejudecati, cu toata sinceritatea, cu toata deschiderea, neindoctrinarea patriarhala, atat cat e posibila, pot spune ca exista multe situatii in care femeile nu au traume sexuale. Niciodata. Traume afective, e mai greu, dar nu sexuale. Exista femei pentru care patul a fost si este un templu al placerilor, chiar daca dupa ce coboara din pat sunt la fel de expuse unor traume. Da, vor spune feministele care nu sunt de acord cu asta, ele sunt albe privilegiate,din clasa mijlocie, aflate la caldurica, departe de abuzuri. Dar sunt femei! Si viata sexuala a unei femei poate fi asa. Ne raportam la ce e in puscarie, in lumea a III-a, in mizerie? Nu numai in cazul sexului, dar in toate cazurile. Daca ne raportam la ceea ce e mai rau, la cele mai rele situatii, atunci sigur, a fi femeie, a fi sensibil, a fi inteligent, a intelege lucrurile in viata e un blestem.  Oamenii cu aceste calitati sunt cei mai expusi suferintelor, dar si cei care pot simti, aici intra si femeile, cea mai mare placere, in acest caz, sexuala. Femeile au capacitatea de a simti mai multa placere, nu numai ca accesul la orgasm, la modul absolut, e mai facil (unele femei nu au insa orgasm niciodata), ele pot face sex mai des, iar orgasmul feminin dureaza ceva mai mult. Raportam idealurile in viata ale femeilor la cele mai triste situatii? Asta se intampla si in alte cazuri, nu numai in cazul sexului, dar despre asta, o alta discutie.
 Am mai spus si cu alte ocazii ca de fapt femeile heterosexuale sunt putin reprezentate in feminism. Despre problemele lor, despre solutiile la problemele lor, se spune putin, mai putin decat despre ale lesbienelor. Si aici e vorba inclusiv de cele sexuale. E o crima cand poti simti atata placere, la fel ca religia, feminismul sa o nege. Contrar a ceea ce scriu unele autoare si autori feministi, orgasmul vaginal, chiar multiplu, deosebit de placut, exista, da, si nu se compara cu cel clitoridian, usor de obtinut (orice orgasm e pana la un punct clitoridian). Nu putem nega asta, in cazul femeilor care au acces aici.
Care e istoria orgasmului vaginal, considerat un mit? E legat de un autor de trista amintire? Freud. Ideile misogine ale lui Freud a aparut intr-o perioada in care miscarea feminista repurtase unele succese. Ideea ca femeile se implinesc sexual prin orgasm vaginal, deplina lor maturitate, le-a adus in banca lor o lunga perioada de timp. Si totusi, orgasmul vaginal exista, daca il atingi, iti dai seama ca e culmea sexului, si nu e ceva psihologic. Daca e, desi valoarea lui psihica nu e aceeasi, e pur si simplu, implicarea afectiva si estetica nu conteaza prea mult. Asta se poate experimenta.Freud, ca si un ceas stricat, mai spunea si lucruri adevarate, cel putin pana la un punct.
La om starea de baza, de referinta, e sexul feminin. Toti tindem spre a fi femei, suntem femei. Unii se nasc cu tot ce ii trebuie unei femei, altii mai putin. Barbatii cu cel mai putin, dar unele femei, si pana la urma toate din diverse puncte de vedere, au deficiente de caractere feminine. Probabil femeile cele mai inzestrate sexual au o mare capacitate de a simti placere. Dar spre asta trebuie sa tinda si celelalte, nu sa le fie retezate sansele tuturor. Am vazut candva o carte despre sexualitatea feminina, scrisa de o femeie. N-am cumparat-o. Era vorba, printre altele de redefinirea sexualitatii femine prin prisma femeilor care nu au orgasm, au rar sau ceva de genul. Pai asa definim si sexualitatea masculina prin prisma asiaticilor care au orgasm mai rar decat barbatii din alte populatii. Nu putem invata femeile sa aiba pretentii mai reduse daca suntem feministe/feministi. Asta e treaba patriarhatului.
Sunt feminista radicala, recunosc exploatarea feminina, unele analize marxiste ale exploatarii feminine, dar sunt sex positiva. Pentru simplul motiv ca vreau ce e mai bun pentru femei, pentru toate. Am spus mereu ca sexul e cam singurul lucru pe care il putem obtine de la barbatii, de la unii cel putin. Si cel mai sigur. E mai usor sa invete sa ne satisfaca decat sa isi schimba mentalitatile. Nu ajunge ca pentru o femeie sa-si gaseasca un partener in care sa fie si altceva decat sex (si unul sexual e foarte greu) e ca si cum ar fi pentru un negru din Africa de sud pe timpul Apartheidului sa-si gaseasca un loc de munca unde sa nu fie discriminat, la un patron alb, desigur.

Continue Reading

Patriarhatul e si acolo unde nu il vedem

Una dintre cele mai stupide intrebari e "De ce esti feminista/feminist?". Pai nu ai cum sa accepti drepturile omului, justitia sociala, orice ai intelege prin asta, fara a fi feminista/feminist. Nu trebuie sa ti se fi intamplat ceva. Feminismul nu e de bon ton. Daca vrei sa te compromiti, sa-ti distrugi imaginea, afiseaza feminism pe fata, fara limite, fara perdea. Si ti-o furi in mod sigur. Oamenii ridiculizeaza feministele. Nu conteaza cata suferinta au indurat femeile, cata indura, cata nedreptate. Feminismul e ridicol. Acum aud de "excesele" feminismului, de oameni care renunta la feminism rusinati de aceste excese, de oameni care se desolidarizeaza clar de excesele feminismului "extremist". Dar patriarhatul nu e extremist? Daca feminismul "extremist"e pe net, pe forumuri, patriarhatul e peste tot. In fiecare zi din viata noastra vedem patriarhat.
O alta intrebare stupida e "Cum ai devenit feminista/feminist?". Pai vazand si gandind, asa e de simplu. Nu trebuie sa fi fost violata in copilarie, sa fi fost traficata apoi in adolescenta, sa fi intrat in lumea prostitutiei sau a pornografiei, sa fi avut un partener abuziv, sa fi fost violata intr-o relatie, sa fi fost discriminata la serviciu. Nu mi s-a intamplat nimic din toate astea, dar si asa am enorm de multe motive ca sa fiu feminista, si asa am enorm de multe motive ca sa vad ca patriarhatul imi distruge viata zi de zi.
Chiar si cea mai mica umbra de roluri de gen exprima patriarhat. Cu alte ocazii am vorbit, si o sa mai vorbesc, de cat de mare rol o are sociobiologia in perpetuarea acestei crime imbracata in haine stiintifice. Dar orice se imparte pe sexe, acolo unde nu e vorba de pura fiziologie si anatomie e o crima. Orice limitare a actiunilor, preferintelor, viselor cuiva din cauza apartenentei la un sex e o tragedie. Recent am aflat de eutanasia unui barbat care s-a nascut femeie intr-o familie cu mai multi fii, dar care inca nu se oprise, voia in continuare un fiu. Persoana in cauza a dorit sa devina barbat, si-a facut operatie de schimbare de sex, dar dupa operatie s-a simtit si mai rau. N-a mai suportat si a vrut sa moara. Nimeni nu a vorbit insa de adevaratul autor moral al acestei tragedii: patriarhatul. Femeia asta a fost ucisa de prejudecatile patriarhale, de vina de a fi femeie. Aici as adauga si eu o critica unor feministe radicale, dar pur filosofica, nimic nu ma va face sa ma dezic de feminism. Persoanele transsexuale sunt lovite din toate partile, dar ele sunt victime ale patriarhatului, ale rolurilor de gen. Nu trebuie blamate, cum nu trebuie sa fie nici barbatii sensibili, striviti de patriarhat de asemenea.
Victimele patriarhatului sunt in primul rand femeile, dar mai mult sau mai putin, toti suntem. Barbatii, daca nu sunt foarte puternici si personali in asa fel incat sa eludeze prejudacile sau foarte nesimtiti si ignoranti, nu au nici ei cum sa se simta bine. Daca de femeile abuzate, discriminate, violate, prinse in traficul de carne, se vorbeste, nu cat ar trebui si cum ar trebui, dar se vorbeste, despre modul cum vietile femeilor puternice, educate, dar si ale barbatilor care nu pot inghiti bine patriarhatul, care nu corespund imaginii barbatului ideal, nu se vorbeste. Nu trebuie chiar sa ti se ia tot, inclusiv integritatea personala, orice sansa de afirmare, pentru a fi distrus de un sistem. E de ajuns ca sansele tale la fericire sa fie distruse. Si patriarhatul asta face. Pentru ca nu e de ajuns ca o persoana sa se elibereze, desi asta e foarte greu, trebuie ca toti sau majoritatea celor cu care interactioneaza sa se elibereze. Degeaba nu ai mai prejudecati, vrei sa traiesti demn, daca cei din jurul tau, angajatori, familie, parteneri, prieteni, gandesc diferit. E greu sa fii fericit in patriarhat, cand nici macar nu stii adesea ce ai de facut pentru asta. Sa ne gandim doar cate piedici se pun femeilor cand e vorba de fericire. Pai daca admitem ca sexul e sursa cea mai importanta de fericire (nu familia, copiii etc), iar femeile ajung mai greu la implinirea sexuala, faptul ca acest lucru nu se ia in considerare de societate, ca barbatii nu investesc in valoarea lor sexuala cel putin cat femeile (pentru a fi justitie ar trebui sa investeasca mai mult pentru ca femeile sunt mai pretentioase), ca cele mai multe relatii sunt de fapt de supravietuire (pentru materie si social), se vede clar cam care sunt sansele la fericire ale unei femei. Ca femeie libera, autorealizata, care cauta doar implinirea sexuala si afectiva intr-un barbat, lucrurile stau foarte rau, pentru ca optiunile, intr-o lume in care barbatii investesc putin in valoarea lor sexuala, sunt foarte reduse. Acest lucru s-ar putea schimba, cum o arata istoria. In Grecia Antica era socant ca barbatii aratau mai bine decat femeile, din simplul motiv ca investeau mai mult in imaginea lor, chiar daca homosexualitatea era de vina. Dar sa nu ne mintim, femeile vor barbati atragatori, sexy, nu "ceva un pic mai frumos ca dracu". Altfel le doare capul tot timpul si nu mai sunt fericite. Ma intrebam mereu ce simt femeile care au relatii cu barbati dizgratiosi, cum pot face sex cu ei. Simplu, cu scarba sau nu o fac. Sau o fac gandindu-se la bani. Oribil, oricum. Acum nu zic ca oamenii trebuie sa fie neaparat frumosi. Chiar e o problema ca mass-media promoveaza o frumusete tampa, inexpresiva, exagerata, incat te face sa te simti intr-un film porno tot timpul. Farmecul uman e subtil, dar e bine sa fie. Filmele de acum cateva decenii inca mai promovau actori care nu aratau neaparat bine, dar erau expresivi, interesanti, femei sau barbati. Despre asta e vorba.
Asta e doar un aspect, altul e ca in orice relatie heterosexuala trebuie sa inlaturi niste urme de patriarhat, ceea ce e groaznic. Imaginea barbatului ca provider e absolut sufocanta pentru multi barbati, limitanta pentru femei care sunt adesea impiedicate sa aiba relatii cu barbati care castiga mai prost decat ele, au mai putin succes social de insisi partenerii care se simt frustrati. Cred ca feminismul ar trebui sa dea mai multa atentie acestor aspecte si sa ofere solutii reale. E nevoie de noi modele, solutii tehnice, poate chiar de comunitati in care sa se promoveze alte valori, feministe. Intr-adevar, victimitatea nu e o solutie, ci adevarata putere. Cred ca lumea ar fi mai buna in feminism, dar se face prea putin pentru asta. As vrea sa vad campanii pentru dreptul la implinire sexuala al femeilor, sa vad ca "barbatul un pic mai frumos ca dracu" nu mai e asa acceptat daca are bani si succes, sa vad promovarea femeilor de succes prin forte proprii, femei care au reusit sa fie fericite cu adevarat, cum vor ele, nu cum le ofera sanse patriarhatul.

Continue Reading

Despre sexualitatea feminina si sociobiologie

Despre sexualitatea feminina s-a scris si vorbit mult, dar cel mai mult la modul mistic. Asa cum patriarhatul s-a instalat lent si din ce in ce mai pervers, femeile, si nu numai ele s-au indepartat din ce in ce mai mult de propria sexualitate in istorie. Daca in Antichitatea, inclusiv Europeana, se stia ca femeile au o mai mare nevoie de sex decat barbatii, iar puterea lor de a face sex imediat dupa orgasm ii speria pe vechii Greci, iar inclusiv in Evul mediu, se stia ca privarea de sex in cazul unei femei e mult mai dureroasa decat in cazul unui barbat, pentru ca ele au o nevoie mai mare de sex, imaginea sexualitatii femine a devenit din ce in ce mai politizata. Cu alte cuvinte, situatia de acum din unele tari, in care corpul feminin si sexualitatea feminina e reglementata prin legi care limiteaza dreptul la avort, nu e ceva nou. Dupa Revolutiile burgheze, atat cea din Anglia, cat si Revolutia Franceza, contrar a ceea ce se crede, situatia femeilor s-a degradat, libertatea lor s-a limitat. Femeile au fost transformate in masini de procreere, iar viziunea protestanta asupra sexualitatii feminine era una foarte sumbra. Femeile aveau, conform ei, o foarte mica nevoie de sex si era bine ca acesta sa fie doar pentru procreere. Ideea se mentine si acum in unele cercuri, mai ales in tarile protestante. Femeile sunt sobre, neinteresate de sex, iar barbatii sunt inclinati spre adulter, mult mai receptivi sexual conform acestei opinii, usor de demontat daca te uiti in jur pur si simplu.
Tocmai cand miscarea feminista a inceput sa schimbe situatia femeilor, apare Freud cu ideile lor mult criticate despre sexualitatea feminina, care ar ajunge chipurile la maturizare numai prin orgasm vaginal, destul de greu de atins pentru multe femei, pentru 10% dintre ele niciodata, cel putin conform unor studii. Femeile devin astfel din nou dependente de barbati, cel putin pentru implinirea sexuala. Desi mitologia freudiana tine acum de trecut, mult criticata de feministe, in prezent, cum am mai precizat si cu alte ocazii, sociobiologia cu puiul ei cretin, psihologia evolutionista, asigura mistificarea sexualitatii feminine si nu numai, dar si a comportamentului sexual in general.
Nu am de gand sa vorbesc aici despre acest construct a carui origine istorica si de clasa e mai mult decat transparenta, reflectand viziunea despre lume a barbatului alb heterosexual din clasa de mijloc pentru care femeile sunt doar mame si sotii cu singurul program in cap nasterea si cresterea copiilor. Sociobiologia si paradigmele ei simpliste de tip tabloid spune totul despre cei care au creat-o, nu despre natura si evolutie, asa cum teoria lui Freud spune totul despre el si despre felul cum vedea el sexul si femeile.
Dar ceea ce e interesant e cat de populara e, ca orice idee simpla si usor de inteles, lipsita de subtilitate, in special printre barbatii tineri si atei. O idee in voga, mult contestata, pe care o tot preamareste, este a diferentelor dintre creierul feminin si cel masculin, care, cum e de ghicit, trimit femeile la cratita si la copii, iar barbatii la succes si la tot felul de fapte interesante, inclusiv la aventuri sexuale extraconjugale. Cine imparte parte isi face, inclusiv in "stiinta"!
Sigur, dovezile in sprijinul acestor diferente sunt putine si tendentioase, dar ce conteaza? Totusi, daca ar fi sa ne luam dupa aceste diferente, concluziile pe care le-am trage ar fi ca femeile ar fi mai bune in mediul academic si la activitati creative. Lateralizarea creierului feminin este mai putin evidenta, adica mai multe femei nu sunt clar dreptace sau stangace, pe cand barbatii au o emisfera dominanta mai adesea. Despre oamenii care nu au o dominanta clara pe o emisfera, psihologii au numai cuvinte de lauda, in special la nivel creativ. Pe de alta parte, exista studii care arata ca o formatiune nervoasa mai veche, amigdala, implicata in emotii, dar si in receptivitatea sexuala, de a observa stimuli sexuali, ar fi mai mare la barbati. De aceea barbatii s-ar uita mai mult la femei pe strada, ar fi mai receptivi sexual la acest nivel. Nu ma indoiesc ca din motive ecologice barbatii sunt mai sensibili la stimuli sexuali, adica mai atenti decat femeile la posibile oportunitati sexuale. Pentru ca ei trebuia sa caute partenerele care trimiteau semnale. Pe de alta parte, amigdala e implicata in frica. SI da, barbatii sunt mai atenti la pericole, inclusiv pe strada, pericole care vin de la alti barbati. Ei evalueaza, arata un studiu, repede, potentialul de agresivitate si de dominanta al altor barbati, stabiliesc ierarhii. Pare logic. Sexualitatea masculina, nesigura si plina de surprize neplacute s-ar putea reflecta in amigdala. Barbatii ar fi facuti pentru a lupta pentru sex, a atinge posibilitatea de a face sex, extrem de precara in unele conditii. Asta ar fi fost factorul de selectie. Dar asta are si alte efecte secundare. In aceste conditii, cum o fac si animalele, femeile ar trebui sa aleaga in mod clar cu cine sa faca sex, dar si cu cine sa aiba o relatie in primul rand. Asta fac toate animalele.
In cazul barbatilor, stimulii vizuali, importanti si in cazul femeilor, ar fi insa ametitori, si i-ar impiedica sa ia deciziile cele mai corecte. E clar ca femeile se pricep mai bine la a alege parteneri, pe criterii nu numai care se adreseaza stimulilor sexuali vizuali si nu numai. S-ar putea spune ca femeile sunt mai interesate de sex decat de barbati, la ele sexul si placerea sexuala nu ar fi atat de legate de barbati, de un barbat, cat de propriile senzatii. Ele ar avea puterea sa aleaga ce e mai bun, nu le-ar fura peisajul sexual. Sigur, se intampla si la ele asa ceva, dar mai rar, si luand intr-o masura mai mare in calcul si alti factori. Sexualitatea feminina ar fi mult mai axata pe ceea ce obtine decat pe stimulii din exterior. S-ar putea ca acest aspect sa fie inca si mai puternic la femeile care au o lunga istorie de autosatisfacere. Acestea ar fi cele mai relaxate. Cu alte cuvinte, autonomia sexuala a femeilor ar fi mult mai mare. Asta sa fie motivul pentru care s-a inventat mutilarea genitala la femei in unele culturi? Pentru a distruge independenta sexuala a femeilor si a le face sa asocieze sexul cu barbatii, cu un anumit barbat? In cazul acesta, ca o conditie a securitatii relatiilor ar fi normal ca femeile sa aleaga, iar intreg ritualul de curtare ar trebui ajustat in acest sens.
Si daca tot e sa ne legam de date clare, incontestabile de sociobiologie, sa nu uitam ca societatile cele mai complexe la insecte, dar nu numai, inclusiv la cartita africana Heterocephalus glaber, sunt create in jurul femeilor, pe relatii de rudenie. Deci societatile matriliniare sunt cheia complexitatii si a stabilitatii unei societati. Sigur, nu sustin toate astea decat in gluma, pentru a arata cat de ridicola e sociobiologia care se practica in prezent.

Continue Reading

Adevarul despre relatii - ce cautam, ce asteptam

Desi nu obisnuiesc sa citesc reviste lucioase, pot spune ca stiu ca acestea sunt pline de sfaturi despre relatii. Cred ca am mai discutat ca atunci cand am auzit despre "reviste pentru femei" credeam ca acestea contin doar articole feministe. Numai ca de fapt contin ceva ciudat, care nu ajuta la emanciparea femeilor, ci din contra, le indreapta spre superficialitate, oferindu-le un fel de placere ieftina, ca un grooming (scarpinat) in loc de strategii care sa le schimbe viata. Cum am mai spus, relatiile sunt importante, provocatoare pentru femeile prinse intre modelele patriarhale si lipsa modelelor reale de emancipare. De asemenea, am vorbit si despre importanta lipsei de solutii pentru femeile heterosexuale. Nu zic ca pentru lesbiene nu e greu, dar macar ele au modele viabile, in timp ce pentru femeile straight conformarea la modelul patriarhal e sinucidere, iar alternativele sunt necunoscute.
Voi incerca sa vorbesc in "7000 ani" despre alt tip de relatii in care sunt implicate feministe. E vorba de relatii sincere, in care nu se fac declaratii decat daca e cazul, in care se evita acel mimetism care apare in toate zambetele si hainele din fotografiile de la nunti. Putini oameni cunosc pasiunea, putini cunosc sentimentele intense si profunde. Atunci de ce sa ne prefacem ca suntem ei, cand noi avem relatii din cu totul alte motive. Ceea ce e important pentru o femeie, dar nu numai, e ca atunci cand are o relatie sa se intrebe de motivele pentru care o are. Cred ca supravietuirea, adica avantajele materiale si sociale intr-o societate normala ar trebui sa fie excluse. Atunci ramane placerea, conversatia, socializarea si uneori pasiunea...Poate ar trebui vorbit mai mult despre tipul de relatii in care au fost implicate feministele celebre. Relatia Simonei de Beauvoir cu Jean Paul Satre ar fi discutat, ca si relatia Andreei Dworkin. 
Exista numeroase teste despre relatii. Legate de tipul psihologic, de compatibilitate a preferintelor etc. Din start mi se par tampenii, din simpul motiv ca tipurile psihologice definesc tipuri, nu oameni, infinit mai complecsi decat aceste tipuri, iar uneori amanuntele esentiale fac diferenta in comportament. Cat despre preferinte, ce sa mai vorbim? Daca oamenii sunt flexibili in gandire, isi schimba ideile si preferintele, atunci unde ramane obiectul preferintelor? Ne schimbam preferintele, ideile, schimbam partenerul. Din pacate, da, acest lucru se intampla. Si unde mai pui ca oamenii nu vor acelasi lucru de la o relatie? Credeam ca toti oamenii vor intimitate psihologica, ca toti vor sa fie facuti sa viseze, in realitate nu e asa. E incredibil cat de diferit doresc si gandesc chiar prietenii cei mai buni. Atunci ce ne ramane? Cei cu testele isi vor vinde cartile si programele, dar ramane ca oamenii care vor relatii reusite, dar nu numai, sa exploreze pe bune acest domeniu.
Daca ar fi sa vorbesc din experienta mea, limitata si desigur, subiectiva, dar mai ales din logica, ar fi ca moralitatea, valorile morale, sunt determinante. Relatiile esueaza din imoralitate, de cele mai multe ori. Oamenii morali nu sunt inclinati sa paraseasca alti oameni, mai ales morali, decat daca sunt neintelegeri grave. Dar pe mine intr-adevar intimitatea psihologica, faptul ca vezi ca persoana de langa tine simte ca tine si ai senzatia ca iti ghiceste gandurile, ma da gata, desigur, cand toate asgtea sunt asociate cu o mare atractie sexuala. Vrei sa imparti cele mai ascunse ganduri cu persoana de langa tine.
Dar in realitate, rar se intampla sa stii ce vrei de la inceput toata viata. Si daca o faci, te pierzi pe parcurs. Traiesti mai mult sau mai putin scenariul din "Pact cu diavolita", numai ca e vorba de ce cauti la parteneri, nu la propriile calitati. Iata un scenariu posibil: Intai vrei unul cult, inteligent, care sa stie sa se poarte si sa ma aprecieze, feminist. Il gasesti, dar te dezamageste prin imoralitate si vicii. Nici nu te atragea prea tare. Apoi gasesti unul moral, protectiv, foarte atragator, dar anost si neinteresat de discutii inteligente. Il parasesti pentru unul supercarismatic, entuziast, inocent, dar interesat material si superficial. Ce urmeaza? Sigur, unul cat se poate de dezinteresat material si de profund, dar cu toate defectele ce decurg de aici.
Ce mai urmeaza? Atunci cand iti dai seama ca vrei unul la fiecare ca acela dinainte, cand realizezi ca tot timpul ai vrut asa ceva, ca ai mai intalnit pe parcurs, dar din varii motive nu ai legat nicio relatie, dar mereu ai fost atrasa de acest tip, atunci iti dai seama ca asta ti se potriveste. Nu zic ca e un model demn de urmat, dar...De fapt oamenii cu adevarat eligibili, oamenii care sa merite cu adevarat, sunt foarte foarte rari. Uneori ma gandesc ca gelozia e ceva aiurea, fara acoperire, pentru simplul motiv ca oamenii cu care sa stabilesti ceva real, profund, sunt atat de rari.  De cele mai multe ori totul e doar in mintea noastra...
http://bookaholic.ro/pentru-feministe-si-nu-numai-un-interviu-rar-cu-simone-de-beauvoir.html

Continue Reading

De unde vine heterosexualitatea adevarata? Sau despre femeile care fac sex heterosexual, dar nu cu barbati

"I kissed the girl..." incepe un cantec al lui Katy Perry, o controversata artista daca e sa ne gandim din punct de vedere feminist, din cauza declaratiilor ei deloc pe placul suporterelor drepturilor femeilor. Dar desi sustine pe undeva stereotipurile de gen, rolurile traditionale, cu aceasta piesa si-a spalat oarecum din pacate. Ea pune problema homosexualitatii feminine, a ceea ce simte o femeie care se apropie fizic de o alta femeie.
Studiile arata ca femeile sunt mai adesea bisexuale decat barbatii. De fapt majoritatea femeilor sunt bisexuale. Feministele radicale cred ca femeile sunt impinse de cele mai multe ori catre heterosexualitate, care nu le face nicio placere, e doar sursa de pericole, de suferinta fizica si mentala, de abuzuri pentru ele. Daca nu ar fi societatea cu constrangerile ei, femeile ar fi poate de cele mai multe ori, daca nu lesbiene pur si simplu, macar bisexuale. Barbatii ar fi si ei adesea homosexuali, dar poate nu in aceeasi masura. Un studiu pe musculite de otet arata ca prima optiune de imperechere a masculilor de musculita nu sunt femelele, ci masculii. Ceva similar e valabil si pentru femele. Rezultatele acestui studiu sugereaza ca am prefera, si daca am fi musculite, sa facem sex cu membrii aceluiasi sex, dar conditiile de mediu ne deviaza intr-un fel sau altul.
Desigur, oamenii nu sunt musculite, dar si rudele noaste, cimpanzeii pigmei, bonobo, practica homosexualitatea pe scara larga, in special femelele. Ele isi rezolva conflictele prin intermediul sexului homosexual sau heterosexual. Sexul homosexual sudeaza relatiile intre femele, care sunt straine in grup, deci nu sunt inrudite, ca la alte specii de mamifere sociale, inclusiv la alte primate precum babuinii.
Declaratii ca in cantecul lui Katy Perry sunt frecvente, femei care au simtit ceva extraordinar in apropierea altor femei. Femeile trec mai usor pragul homosexualitatii chiar daca au fost o viata heterosexuale. Un exemplu este actrita Cynthia Nixon din "Totul despre sex". Cel putin pentru unele femei, lesbianismul este o optiune serioasa, de luat in seama, si inca una foarte placuta. Dar oare e pentru toate? Sigur, pentru cele mai multe indoctrinarea heterosexuala, adesea prin religie, le priveaza de adevarata fericire conjugala, dar mai exista unele, poate foarte putine, care sunt heterosexuale pe bune. Am cunoscut femei care regreta amarnic ca nu sunt lesbiene, care au incercat sa fie lesbiene, dar nu le-a iesit. Poate nu au cunoscut femeile potrivite sau ce? Ce ar vrea o femeie de la un barbat, ce poate oferi un barbat atat de frumos ce o femeie nu ofera? Actrita Sylvia Christal, vedeta din "Emmanuelle" spunea ca prefera barbatii doar din punct de vedere strict sexual, cu femeile e mai placut sa faci dragoste datorita comportamentului lor sexual. Multi biologi, inclusiv barbati, considera ca toti oamenii, indiferent de sex, sunt setati sexual pe sexul feminin. Acel sex este intr-adevar sexy, imaginea mamei fiind cea incarcata de toate simbolurile sexuale. Si totusi, unele femei, chiar daca au trecut poate prin faze de experimentare, chiar daca sunt foarte dornice sa fie lesbiene si nu au prejudecati, sunt in continuare fascinate de barbati si se angajeaza in riscantele si dureroasele relatii heterosexuale. De ce o fac?
In primul rand ar trebui sa intelegem ce e sexul, ce sunt relatiile sexuale, relatiile amoroase. Chiar daca pare scandalos, sex si orgasm pot avea si copiii. Prin masturbare. Numai ca lucrurile se schimba odata cu adolescenta. Ce se schimba? De fapt apare constiinta propriului corp, apare constiinta propriei persoane la un nivel mai inalt. Sexul cu o alta persoana e schimb de intimitate, nu doar sexuala, ci poate mai ales, cel putin pentru unii, psihologica. Cand facem sex ne impartasim secrete ale corpului, ale spiritului, cele mai intime parti ale noastre. In filosofia Orientala acest aspect este foarte bine ilustrat. Prin sex oamenii se unesc cu divinitatea, cu absolutul, de aici toate acele reprezentari sexuale pe templele din sudul Indiei. Toate ideile bune sunt luate, si se pare ca nu de Occidentali, chiar daca vechii Greci au spus cam tot ce era de spus. Un studiu recent arata ca atunci cand vorbim despre noi insine se activeaza in creier aceleasi zone care se activeaza in timpul sexului. Adica placerea sexuala are legatura functionala cu placerea propriei explorari, a constiintei propriei persoane. Iata confirmarea ipotezei de mai sus! Prin sex vrem atentie completa, noi, prin noi insene/insine, nu doar orgasm.
Si revenind la heterosexualitatea feminina, la temeritatea ei, cred ca acele femei care sunt heterosexuale in ciuda curajului, a lipsei de prejudecati, a incercarilor de a fi lesbiene, o fac pur si simplu pentru a se explora dincolo de limite. Ele ar putea fi mai inclinate spre explorare decat altele. Dar ar mai fi ceva. Ce fel de barbati isi doresc aceste femei? In niciun caz barbatii "normali", plini de testosteron, care se uita la fotbal, beau bere cu baietii si se scarpina la burta. Desi sexul feminin ofera mai multa varietate, sexul masculin ofera mai multa "anormalitate", acei indivizi diferiti, care sar din curba lui Gauss, acei indivizi un pic sau mai mult nebuni, care nu exprima masculinitate, ci doar defectele genetice adesea fermecatoare asociate cu sexul masculin. Acele femei alearga dupa limitele, fie ele si patologice, ale speciei umane, nu dupa barbati. Poate ca unele dintre ele nu au avut niciodata o relatie cu un barbat comun, care se supune stereotipurilor de gen intr-o masura oarecare. Frumusetea poate fi si masculina, desi e foarte rara.

Continue Reading

7000 ani, sanse de publicare?

Nu spun mai multe, dar se pare ca o editura din Romania ar fi interesata de acest proiect. Vedem mai tarziu... Macar pentru feminismul din Romania ar merita.

Continue Reading

Sa spunem adevarul despre viata si relatii

Eu cu revistele glossy nu ne intelegem. De fapt le-as critica vehement, dar nu prea stiu ce scrie in ele. Tot ce stiu e ca sunt foarte toxice pentru femei, un vehicul pentru perpetuarea mentalitatilor patriarhale. Nu stiu cat scrie despre feminism in revistele glossy, cat le invata pe femei emanciparea, ce e important pentru ele. Daca ele ar fi dezbatut intr-adevar probleme feministe, lucrurile ar fi stat altfel in societate. Femeile nu ar fi fost atat de igorante in ce priveste propriile probleme. Am inteles ca in Antichitate, in Imperiul Roman erau un fel de reviste care pana la urma ajunsesera manual de divort pentru femei. Mi se pare mai corect decat ce fac revistele pentru femei acum, adica invata femeile despre sex la modul cum sa-si satisfaca partenerii, cum sa se imbrace, sa se machieze, sa gateasca. Era odata o analiza a acestui fenomen, iar concluzia era ca femeile sunt invatate sa se desparta de bucatarie numai pentru a se arunca in pat.
Dar nu putem totusi nega realitatile, iar daca suntem heterosexuale, nu putem nega interesul pe care il avem pentru sex heterosexual si pentru o relatie reusita (sau mai multe?) adica placuta. Asta in conditiile in care sunt inca multe femei care isi doresc o relatie, eventual casatorie (institutie patriarhala!) pentru status social. Mi se pare bizar, dar situatia e reala. In primul rand aici trebuie umblat. Aceasta mentalitate trebuie sa dispara. Daca femeile isi vor dori relatii pentru placere, pentru a se simti bine, nu pentru a obtine bani si status social dintr-o relatie, atunci si calitatea barbatilor, dorinta lor de a se perfectiona pentru o relatie cu o femeie, va creste. Dar asa, daca vin cu suplimente patriarhale (bani si status social, ingrediente pentru care nu trebuie sa munceasca) si daca femeile se multumesc cu ele, atunci de ce ar investi in mai mult?
Educatia patriarhala, nociva pentru relatiile cu femeile se face nu atat in familie (desi in mediile religioase se intampla si acest lucru), dar mai ales prin influenta comunitatilor masculine (prieteni, colegi). Daca s-ar sti efectele pe termen lung ale acestei educatii, ca distruge sansele la fericire atat pentru femei, cat si pentru barbati, poate tinerii ar fi mai constienti in acest sens.
Pentru femei, construirea unei relatii e ceva stresant. Femeile sunt presate de timp (tot din cauza patriarhatului care le spune ca trebuie sa fie tinere, eventual foarte tinere si foarte atragatoare si fertile pentru a fi eligibile), dar si de presiunea calitatii reduse a barbatilor. Cu timpul si atractivitatea solutiile sunt diferite. Problema fertilitatii limitate a femeilor, ajustarea ei in timp, ar trebui sa constituie o prioritate feminista, fara de care emanciparea feminina completa nu poate fi posibila, asa cum a fost (si inca este) problema contraceptiei si a dreptului la avort. 
Problema disponibilitatii barbatilor eligibili este o problema spinoasa, care tine femeile in teroare. Adica teama de violenta masculina, fizica si verbala, de defectele caracteriale si viciile masculine, determina femeile sa faca compromisuri. Mi se pare ingrozitor sa spui, asa cum auzit de multe ori, dar sub forma de gluma:" macar nu ma bate" sau "bine ca nu e betiv". Relatiile sunt pentru fericire, placere, nu pentru a fi cu cineva. Ideea asta trebuie sa dispara! Nu exista nicio necesitate pentru ca femeile sa fie cu cineva. Daca visele unei tinere femei adolescente se vor lega de partide de sex reusite, de romantism, de evenimente de neuitat, ci nu de rochia de mireasa (nu am avut nicio secunda in viata mea acest vis), atunci calitatea barbatilor va creste.
Pentru ca o femeie sa se relaxeze, sa vada relatiile cu mai mult realism, trebuie sa inteleaga urmatoarele:
1. Barbatii au mai multa nevoie de relatii decat femeile. Istoria dovedeste ca in societatile matriliniare (sa nu zicem matriarhale) adesea nu exista relatii pe termen lung, ci doar aventuri din care rezulta copii. Relatiile stabile sunt ceva patriarhal, in interesul barbatilor.
2. Barbatii sufera mai mult din cauza pierderii unei relatii, daca nu intotdeauna, macar in valoare absoluta. Numarul barbatilor care se sinucid din motive sentimentale il depaseste cu mult pe al femeilor care fac acest lucru.
3. Contrar a ceea ce se crede (aici era o observatie de-a mea, confirmata la scurt timp de un studiu), femeile vor sex si barbatii afectiune.

Astea sunt date serioase, pe care o sa incerc sa le sustin cu studii.
Din experienta mea, dar si a prietenilor, cunostintelor mele, fara a avea pretentia de  a fi ceva stiintific, pot spune urmatoarele:
1.O relatie, ca sa existe, trebuie sa fie sustinuta energetic. Daca e ceva foarte frumos, cu multa pasiune si intelegere, nu e o garantie pentru a fi mentinuta. Cele mai promitatoare relatii pot disparea din cauza lipsei banilor. Cele mai longevive sunt cele in care exista bani (indiferent cine ii aduce) si in care exista rezistenta psihica din partea partenerilor (legate de lispa de stress pe care tot situatia materiala si sociala buna o pot aduce). Probabil oamenii robusti psihic au relatii mai indelungate.
2. Indiferent de ce se spune atunci cand apare o dezamagire intr-o relatie, ea apare, daca e o relatie bazata pe sentimente, din cauza neintelegerii (orice dragoste ratata, zice Iris Murdoch, este o neintelegere). Un partener sau ambii se simt tradati cand vad ca persoana despre care credeau ca ii intelege si ii accepta in cele mai mici amanunte, nu o face de fapt. Din nou intelegerea, dar si comunicarea, e foarte importanta.
3. Cheia fericirii e generozitatea. Candva, in adolescenta, am auzit ceva care atunci mi s-a parut bizar: ca e mai frumos sa daruiesti decat sa primesti. Acum mi se pare banal. Sigur, saracia, mizeria, stresul, nu sunt compatibile cu fericirea. Dar oamenii egoisti, care nu vor sa daruiasca, nu pot fi fericiti chiar daca sunt intrunite multe conditii in viata lor pentru a fi fericiti. Sigur, pretentiile nu sunt intotdeauna legatura cu lipsa generozitatii, dar acest lucru se intampla adesea. Un partener egoist, negeneros, nu poate sa fie fericit si transmite in jurul lui/ei nefericirea. Iarasi, oamenii generosi sunt puternic afectiv, deci forta psihica este ceva care creste sansele unei relatii lungi. Se stie ca religiosii divorteaza mai mult decat ateii. Oare nu din cauza asta? Sa nu uitam, feministii/feministele au cele mai bune relatii!

Continue Reading