Sunt nebuna, dar nu vreau sa ma tratez!

Da, dupa ultima declaratie a domnului Rick Santorum, candidat la Presedintia Statelor Unite din partea (cui altcuiva?) Partidului Republican, la o universitate locala din Nebraska. Presidentiabilul American spunea ca orice femeie care nu-si cunoaste rostul, adica sa ingrijeasca de sot si sa nasca bebelusi, are o problema mentala si trebuie sa se trateze. Orice femeie care vine cu alt discurs, prin urmare e suspectata ca vrea egalitate, e in situatia asta.
Dincolo de socul acestei situatii (cum a putut acest individ sa termine o facultate, dar sa si ajunga un politician pe care sa-l citam, cand el insusi pare sa aiba probleme grave de IQ), ne intrebam ce evenimente i-au marcat personalitatea acestui personaj bizar. Intrebarea "de unde a aparut misoginismul", dincolo de aspectele istorice, cuprinde aspecte psihologice. Cum poate o persoana educata, civilizata, sa fie misogina? Unul dintre raspunsurile pe care le-am primit la aceasta intrebare este: misoginismul e practic. Adica pui eticheta "femei" si mergi mai departe fara sa-ti bati capul. Intr-adevarul, pentru domnul Santorum sa-si bata capul cu femeile e cam greu si probabil a renuntat la aceasta lupta de mult.
Evenimentele din viata noastra sunt influentate de alegeri. Cu atitudinea lui nu a avut relatii apropiate cu altfel de femei decat cele care sa se manifeste dupa dorinta lui. E casatorit cu o casnica, mama a 7 copii. Lucru foarte cunoscut in psihologie, anturajul nostru, format din oameni pe care ii alegem, asa cum se poate, dar ii alegem, ne limiteaza si mai mult orizontul, dar ne si te convingerile, pentru ca apropiatii gandesc in mod similar.
Imi aduc aminte ca odata un barbat fara educatie, probabil muncitor in constructii sau ceva similar, m-a ajutat sa manevrez un aparat cu care atunci veneam in contact. Apoi mi-a spus "asa sunteti voi, fetele, invatati greu si uitati repede!" Cand i-am spus asta partenerului meu, a izbucnit in ras. El stia foarte bine din numeroase observatii ca de fapt femeile au o memorie mai buna decat barbatii (in medie). La fel ca si in cazul domnului Santorum, orizontul meu e limitat. Nu am avut niciodata o relatie apropiata cu cineva ca el (nici macar de amicitie de carciuma), nu stiu mai nimic despre oamenii ca el. Imaginea mea despre modul cum sunt percepute femeile, ca si in cazul fenomenului religios, e deformata.
Poate ca misoginismul asta extrem se perpetueaza e pentru ca feministele, femeile emancipate cu adevarat, nu comunica cu acesti indivizi. Poate ca ambele parti ar trebui sa faca acest sacrificiu. Probabil respingerea misoginilor e mai mare din partea feministelor decat invers. Daca in Antichitate existau culturi unde preotesele faceau sexul sacru cu un rol social important, la fel si acum feministele ar putea face "petreceri sacre" unde sa invite misogini. Comunicarea ar fi o sursa de schimbari.
Partea trista e ca misoginii de tip dl. Santorum sunt foarte vocali, influenta lor culturala are dimensiuni apreciabile. Filmele americane sunt pline de stereotipuri gen "sa nu dea Domnul sa castigi mai bine ca sotul..." Idei de genul asta otravesc mintea tinerelor. Daca vrei un sot ca dl. Santorum, da, dar daca vrei altceva, nu numai ca nu va fi un impediment, va fi chiar dezirabil. O veste trista, niciun barbat care sa merite interesul real al unei femei nu vrea femei de casa, dupa modulul dlui Santorum. Dar e mai greu sa-i spui unei fete ca trebuie sa invete, sa gandeasca cu creierul ei, sa simta cu pielea ei, sa fie ea insasi, sa se dezolte si sa investeasca mereu in ea insasi decat s-o inveti sa se machieze, sa gateasca si alte lucruri care se scriu in revistele lucioase. Aceste reviste ar da faliment daca ar scrie despre cariera, forta mentala, vise indraznete. Iar pustoaicele ar intra in depresie vazand munti de neexcaladat in fata lor.


http://www.freewoodpost.com/2012/02/15/santorum-being-female-is-a-mental-disorder/

Continue Reading

Felicitari Obama!

Obama s-a declarat feminist in campania electorala in urma careia a ajuns presedinte. S-a declarat feminist si dupa aceea. Feministele din State au recomandat femeilor sa-l voteze pe el, si nu pe dna Clinton, desi era femeie, dar CV-ul ei era patat de iertarea unui sot adulterin. Probabil asta as fi facut si eu daca aveam drept de vot in State, l-as fi votat pe Obama.
Si bine as fi facut, cel putin din acest punct de vedere. Desi a avut unele stangacii politice, nu a inregistrat prea mari succese in anumite domenii, Obama s-a tinut de cuvant, uneori chiar in mod spectaculos.
Ultima realizare a administratiei lui pe linie feminista este legea conform carora asigurarile de sanatate acopera toate formele de contraceptie aprobate de Food and Drug Administration. Toate contractele incheiate de la 1 august 2012 vor obliga angajatorii sa includa aceste servicii. Desi la noi nu s-a vorbit foarte mult despre asta, aceasta masura este un urias pas inainte in ce priveste intelegerea si respectarea drepturilor femeilor. Femeile, in special cele din medii defavorizate, se vor simti mult mai relaxate, mai sigure pe ele si pe corpul lor.
Bineinteles, Papa nu saluta aceasta initiativa, ba din contra. Sa nu uitam, conform Bisericii, avortul e o crima, dar si un atentat la adresa femeilor. Numai ca un studiu recent realizat de cercetatorii de la Universitatea Columbia din New York il contrazice.
Conform rezultatelor acestui studiu, intre anii 1998 si 2005, o femeie a murit in timpul nasterii la fiecare 11.000 de copii nascuti. Prin comparatie, o femeie din 167.000 a murit in urma unui avort. Sigur, e vorba de avorturi legale, care includ practici chirurgicale, dar si chimice (pilula abortiva), nu de avorturi ilegale, efectuate in conditii precare. Sigur, acestui studiu i se reproseaza faptul ca nu ia in calcul efectele pe termen lung ale intreruperilor de sarcina, in special pe cele psihologice, sinucideri etc.
Dar aici e o problema, aceste probleme psihologice sunt induse tot de religie. Nu am un studiu in acest sens, dar observatiile mele, din mediul profund nereligios din care provin, sugereaza acest lucru. Cunosc femei care au facut numeroase avortui in timpul comunismului, femei care au pierdut sarcini, care au nascut copii neviabili. Atunci cand aceste femei nu erau religioase, traumele erau legate numai de suferinta fizica, de stress, teroare, clandestinitate, atitudinea personalului medical. Niciun cuvant despre "sufletul" fatului. Pentru ca daca nu consideri ca exista asa ceva, nu exista traume. Am fost mirata de initiativa Biancai Brad, despre necesitatea consolarii femeilor care au pierdut o sarcina. Din cauza unor probleme medicale, mama mea a pierdut multe sarcini, dar niciodata nu a mentionat traume referitoare la "pierderea copilului".
Religia dauneaza grav sanatatii fizice si mentale. Dar despre asta Papa nu spune nimic.


http://www.evz.ro/detalii/stiri/papa-atac-la-obama-conceptia-graviditatea-si-nasterea-nu-sunt-boli-care-trebuie-vindeca-963601.html#ixzz1ksrQWMsK

http://smartwoman.hotnews.ro/Avorturi-mai-sigure-decat-nasterea

Continue Reading

Ce trebuie sa faci ca sa-ti sarbatoresti nunta de aur

Ieri un cuplu de cunostinte si-a sarbatorit nunta de aur. 50 ani impreuna! Pare un vis, dar nu e. E mai aproape de cosmar. Ce i-a facut sa stea impreuna atata timp? Ar putea sa-si vanda reteta longevitatii cuplului, dar nu cred ca oamenii s-ar inghesui sa o urmeze.
Sunt oameni cat se poate de diferiti, si inafara de cateva valori esentiale, care tin de decenta mentala si civica (dar care in Romania sunt pretioase) nu au nimic in comun. Personalitati diferite, temperamente diferite, pasiuni diferite, gusturi diferite, placeri diferite, vise diferite. Cum au ajuns impreuna? Pai erau minoritari, iar daca esti intr-o minoritate, oricare ar fi ea, trebuie sa-ti cauti partener din acea minoritate. Pentru ca altii nu te vor sau tu nu poti convietui cu ei. Despre ce minoritate era vorba? Aceea a intelectualilor prigoniti de comunisti. Da, o minoritate importanta pe atunci. El, fost detinut politic, ea dintr-o familie cu detinuti politici, dati afara din scoli si alte asemenea la moda in epoca. Au facut parte dintr-o minoritate atunci, au ramas mult timp o minoritate, si sunt si acum. Dar intre ei nu au existat niciodata o intimitate psihologica, nu a existat o apropiere afectiva, pentru ca erau diferiti si incompatibili. Nici macar nu se placeau fizic, nici macar nu era atractie sexuala intre ei, desi amandoi erau persoane care aratau bine, ea chiar frumoasa.
Au vorbit aceeasi limba numai cand era vorba de politica. Au fost apropiati cand ascultau Europa Libera, au fost apropiati la Revolutie, imediat dupa cand fostii comunisti au pus mana pe putere (s-au prins independent cam in acelasi timp de frauda, desi altora, chiar educati, le-au trebuit ani). Au votat la fel, desi vederile lor politice sunt destul de diferite. Ea este o liberala, el, un om de stanga. Dar cine si-a permis in Romania fineturi de acest gen? Votul a fost mai intotdeauna negativ, mai intotdeauna a trebuit sa se ralieze contra unui pericol la adresa democratiei, a libertatii, a bunastarii economice, desi bunastare e prea mult cand vorbim de Romania.
E prea mult sa iti permiti alegeri in orice domeniu in Romania. E prea mult sa cauti o persoana decenta care sa te si atraga, ca sa nu mai vorbim sa-ti si placa, sa ai si sentimente fata de ea. In timpul lor era prea mult sa crezi in dragoste.
Cel putin pentru generatia lor, reteta pentru a-ti sarbatori nunta de aur pare sa fie urmatoare: sa-ti gasesti un sot relativ longeviv (cauti intr-o familie cu multi longevivi), sa fii o minoritate si mai ales... sa nu crezi in dragoste. Sa speram ca exista si alte retete pentru oamenii mai tineri, care nu si-au mai petrecut o buna parte din viata in comunism, si mai ales pentru intelectuali ( nu e vorba de oameni cu facultate). Desi acum granitele s-au deschis, poti sa-ti cauti partener de oriunde, lumea decenta e atat de mica, e inca foarte greu sa gasesti o persoana cu care sa ai in comun mai mult decat valorile esntiale. Cand e vorba de emanciparea femeii, viata sexuala si de cuplu e ultimul si cel mai complicat de schimbat. Pentru ca depinde de altii, depinde de societate, de educatie, de calitatea oamenilor.

Continue Reading

Carnetul de sofer si virginitatea

Clericul Majlis al-Ifta al-Aala din cel mai inalt consiliu religios din Arabia Saudita considera ca daca femeile vor avea voie sa conduca in 10 ani nu vor mai fi virgine. Totul va fi un dezastru, femeile la volum provoaca o crestere a prostitutiei, divortului si homosexualitatii! (Interesanta partea cu homosexualitatea, nu vad legatura.
Informatia asta pretioasa a venit prea tarziu pentru mine. Daca stiam in facultate ca atat de simplu e sa scapi de virginitate, as fi furat o masina sau macar ma angajam soferita. Probabil de-aia se furau atatea masini in epoca. Fustele scurte, buricul pe afara, parul lung, vacantele in care ma duceam singura si in care purtam costume de baie superdecoltate, nu au ajutat. Acum inteleg de ce se spune ca virginitatea e scumpa. Accesul la o masina nu e chiar asa facil, chiar si in Occident.
Sper ca alte occidentale sa profite de informatia asta. Daca in Arabia Saudita e atat de simplu sa-ti pierzi virginitatea, atunci tara va deveni o destinatie a turismului sexual..la volan. Drum bun si adio virginitate!
http://bikyamasr.com/50109/no-more-virginity-in-saudi-if-women-drive-says-council/

Continue Reading

Despre relativismul cultural si primavara Araba

"De ce ii judecam noi? Asa e in cultura lor" auzim adesea unele voci care vin in apararea unor incalcari ale drepturilor omului pe alte meleaguri, cum ar fi situatia femeilor in tarile fundamentaliste islamice. Controversele legate de interzicerea valului islamic total in unele tari Europene au generat astfel de comentarii. Ceea ce e interesant e ca unii exponenti ai stangii, dar mai ales ai extremei stangi sunt aparatorii cei mai ferventi ai acestui relativism cultural. Nu stiu cum se impaca asta cu "proletari din toate tarile uniti-va!", cu ideea transnationala a unitatii oamenilor.
Dar oare pe victimele relativismului cultural le-a intrebat cineva cum se simt, ce parere au despre "Asa e in cultura lor!". Se pare ca nu prea, dar acum, din ce in ce mai mult, internetul incepe sa le ofere sansa sa se exprime si poate sa zdruncine prejudecatile "din cultura lor" (adica a noastra). Dar dincolo de bloggaritele din tari arabe care isi expun sentimentele fata de sharia, legea islamica, cu consecinta ei legate de codul familiei, adica admiterea poligamiei (v. link), unii scriitori Occidentali s-au gandit sa intrebe femeile din tari musulmane ce simt fata de val si fata de "asa e in cultura lor".

O astfel de scriitoare este Germana Alice Schwartzer, care in "Die grosse Verschleierung/Fur Integration, gegen Islamismus" a oferit sansa unor femei din tari musulmane, luptatoare pentru drepturile omului, sa se pronunte asupra acestui aspect. Algeriana Khalida Messaaoudi-Toumi, luptatoare pentru drepturile omului, contra careia a fost pronuntata o fatwa cu condamnare la moarte in anii '90, in timpul razboiului civil, soldat cu peste 100000 victime, spune ca a fost socata cand dupa 11 septembrie in Occident se vorbea de "ciocnirea civilizatiilor". "Exista o singura civilizatie umana", spune dna Toumi, referindu-se la schimburile culturale din istorie, in special dintre Orient si Occident, la faptul ca traducerile Arabe ale scrierilor filosofilor Greci antici au fost sansa pastrarii lor si parvenirii pana la noi. Filosofia greaca se afla la originea a ceea ce numim acum cultura Occidentala.
Occidentul s-a aratat de cele mai multe ori orb la problemele lumii islamice, si din nefericire situatia persista. Primavara Araba si consecintele ei surprinzatoare (ascensiunea islamistilor) sunt o dovada. Relativismul cultural ne protejeaza pe noi, nu pe ei. E o metoda extraordinara de a ne mentine departe de ei si de problemele lor. Dar ne intrebam ce e de fapt acolo?
Alice Schwartzer povesteste in lucrarea mai sus mentionata, scrisa inainte de Primavara araba, impresiilor ei de la cateva zile dupa victoria Revolutiei Islamice in Iran din 1980, cand a vizitat Teheranul. Atunci a discutat cu mai multe femei educate, studente, intelectuale etc, care participasera la manifestatiile contra regimului shahului. Unele manifestasera in haine traditionale islamice, sub care purtau blugi si haine Occidentale, pentru a lupta pentru libertate religioasa si contra politicii de Occidentalizare fortata a shahului. Ceea ce e socant e confuzia declaratiilor acelor femei, atunci cand scriitoarea Germana le intreaba despre implicatiile noilor legi islamice. Era clar ca aceste femei, de cele mai multe ori, nu intelegeau ce li se pregateste. Sigur, au fost si miscari anti-islamiste in acea perioada, la care au participat femei. Dar de cele mai multe ori, pentru niste femei iesite dintr-o alta dictatura, lucrurile erau neclare, pericolul nu era inteles. Atitudinea lor seamana cu cea pe care am avut-o noi in anii'90, dupa Revolutie. Nu aveam repere, cultura civica era precara.
Dar istoria se repeta cu primavara Araba, pe care acum, cu ajutorul internetului, unii dintre noi am trait-o in direct. Pot spune ca si eu sunt in situatia asta, prin intermediul unui amic Libian. Stiam de bombardamente, stiam cand intr-o noapte, la sfarsitul razboiului, soldatii lui Gaddafi au atacat civilii, care i-au respins cu arme albe. Dar mai mult decat fotografiile cu ruine si soldati pe care mi le trimitea, m-a impresionat naivitatea lui in fata noilor schimbari. Ei stiu mult mai putine despre ce urmeaza decat stim noi, de aici. Nu stia ce e sharia, in discutii trecea acest termen intre ghilimele (adica sharia, cum ii zici tu). Intr-o zi mi-a scris ca am avut dreptate cu "sharia", acum li s-au impus niste legi "din epoca de piatra". Solutia? Emigrarea in Occident. Sigur, tinerii Libieni educati nu au iesit in strada, nu au murit pentru sharia, ci pentru libertate. Visau cluburi, distractii, libertate de expresie de orice fel. Libertate sexuala. Sharia nu e in cultura lor. Nici nu inteleg ce li se intampla. Sunt doar ca niste animale duse la taiere, iesite dintr-o dictatura si azvarlite in alta. Sunt oameni ca si noi, plicticos de similari. Toate acele diferente culturale atat de trambitate sunt diferente de educatie, de scolarizare. Acolo sunt multi oameni inculti, multi analfabeti care, ca si in Egipt, vor vota cu degetul. Ei sunt usor de manipulat, iar saracia e un catalizator.
Femeile din tarile Arabe nou eliberate, cum e Libia, nu vor sharia, nu vor noul cod al familiei care accepta poligamia. Nicio femeie nu vrea daca stie ce inseamna, daca stie ca exista alternativa. Intr-o lume mult mai diferita, in Nigeria, un Occidental poate vedea cu usurinta starea de frustrare a femeilor de acolo. De vina e poligamia, acceptata in multe tari din Africa. Femeile din alte parti ale globului sunt tot femei. Poate s-au obisnuit mai mult cu unele rele, cum ne-am obisnuit noi cu frigul si cu arsurile solare, dar asta nu inseamna ca ne plac, ca sunt in valori in cultura noastra.
http://www.garbo.ro/articol/Social/9691/despre-poligamia-legala.html

Continue Reading

Cum ar salva feminismul societatea civila

Intr-o tara in care educatia civica e deficitara, in care despre curente ca feminismul nici nu se vorbeste macar in scoala, putine se stiu despre felul cum ar trebui sa arate o societate sanatoasa. Democratia adevarata depinde de legi, dar legile nu sunt suficiente. Constitutia Mexicului era copiata aproape identic dupa cea a Statelor Unite, dar in Mexic coruptia si saracia erau pana la cer, ca si acum, pe cand in State exista democratie, iar prosperitatea crescanda a transformat aceasta federatie intr-o mare putere. De ce? Diferenta era ca in State democratia era la nivel local, de fapt de acolo a inceput. Erau multi oameni care isi cunosteau si-si aparau drepturile, care luptau pentru ele, care erau implicati in conducerea societatii la nivel local. In Mexic nu era asa ceva. Este in Romania de azi? Cati se duc sa vorbeasca si sa-i bata obrazul parlamentarului pe care l-au votat? Nici macar nu stiu unde are biroul. Cati ies in strada cand ceva nu le convine? Cati vor sa initieze legi?
Din nefericire democratia, institutiile democratice sunt in declin in tot Occidentul, inclusiv in State. Tocmai pentru ca oamenii sunt din ce in ce mai putin inclinati sa faca aceste lucruri, pentru ca le pasa din ce in ce mai putin de politica, de viata cetatii. De ce? Unul din motive e faptul ca le e bine, ca nu mai au provocari serioase. O viata calduta, in care existenta le e asigurata, ii face indiferenti fata de ce se intampla in politica. Nu mai au drepturi pentru care sa lupte. Aparent. Dar discriminarea exista inca: cea a femeilor. Desi situatia lor s-a imbunatatit, mai sunt multe de facut. Si repet, pana cand familia in forma patriarhala, ratiunea discriminarii femeilor, nu va fi abolita, nu se poate vorbi despre o emancipare reala. Feminismul e singura miscare, desi anemica, capabila inca de a mentine suflul societatii civile, al luptei pentru drepturi in Occident. Feminismul ar putea salva societatea civila, ar putea sa ne salveze de la alunecarea spre totalitarism.
Din nefericire, e mult de lucrat la constiinta femeilor care nu stiu nimic despre feminism, cum sunt cele din Romania. Daca feministele din secolul al XIX-lea ar putea vedea ce se intampla acum, ar fi foarte dezamagite. Exista reviste pentru femei, dar in ele sunt metode de machiat, de imbracat, nu retete pentru a obtine drepturi. Pana si in Antichitate, un ziar care circula prin Imperiul Roman decazuse la nivelul unui manual de divort pentru femei, nu al unui tabloid care desfiinteaza practic femeile, de care e plina media actuala. Revistele pentru femei de fapt sunt anti-feministe. Iar modelele feminine pot intra in aceeasi categorie. Din nefericire, femeile pe care le vedem la tv sunt modele toxice pentru tinere. Tabloidele scriu despre tot ce face Simona Senzual, dar nimic despre Ayan Hirsi Ali sau alte femei preocupate de situatia reala a femeilor, nu de machiajul lor.
Nu inteleg cum femeile nu se revolta sa fie agresate cu modele feminine nerealiste, fabricate, cand modelele valide sunt ignorate. Cred ca mamele ar trebui sa se revolte si sa traga CNA-ul la raspundere pentru ca fiicele lor sunt mai agresate de aceste imagini feminine patetice decat de scenele de nuditate din filme. Dar problema e ca la noi nici macar elitele feministe, de altfel foarte subtirele, nu sunt prezente la tv. De la femei si de la feminism putem spera mai mult acum.

Continue Reading

Marsul panaramelor, de ce nu al curvelor?

Am salutat " marsul panaramelor", care a venit in fine si in Romania. Adica in Bucuresti. Nu am cunostinta sa se fi organizat si in alte orase. Povestea lui e simpla. Totul a inceput de la remarca misogina a unui politist Canadian, cum ca femeile imbracate provocator ar invita la viol. Dar despre asta exista mult mai multe informatii pe alte bloguri.
Am vrut sa particip, m-am imbracat provocator, m-am machiat. Dar inainte am sunat o prietena, tot feminista. Si al dracului de intelectuala.
"Buna, esti curva?" am intrebat-o direct.
"E, cred ca in vremurile bune eram. Acum nu mai stiu..."mi-a raspuns ea cu nostalgie.
A urmat o mica discutie despre cat de "curve" eram amandoua si ce anume in comportamentul nostru ne legitimeaza aceasta eticheta. Dupa ce am stabilit de comun acord ca meritam sa participam la mars, am fixat o intalnire. In metrou am atras privirile mai multor "cocalari". As fi vrut sa-i intreb scurt: "Arat a curva?" Cred ca reactia lor ar fi facut toti banii.
Din nefericire, am ajuns prea tarziu, totul se terminase. Am gasit doar o echipa de filmare de la o televiziune. Ei ne-au spus cam cum au decurs lucrurile. La plecare i-am rugat sa ne ia si pe noi in considerare ca "panarame".
Daca ar fi sa reprosez ceva organizatorilor, inafara de prea putina publicitate (care nu e din vina lor) ar fi numele marsului. "Al panaramelor"? Ce e aia "panarama"? De ce nu direct "al curvelor" sau "al scorpiilor"? Cum in unele limbi exista termeni consacrati pentru o persoana cu orientare homosexuala, cred ca ar trebui un termen popular consacrat pentru "feminista". Ala ar fi "scorpie", cel mai probabil. Imi aduc aminte ca intr-o discutie m-am recomandat scorpie, iar interlocutorul, casatorit cu o femeie care merita apelativul respectiv chiar si fara a fi feminista, m-a intrebat daca e deja consacrat. Nu am cunostinta sa fie.
Dar de data asta cred ca mergea mai bine "curva". Ceea ce mi se pare ciudat e ca exista inca femei educate care se simt ofensate de acest apelativ. "Curva" nu inseamna prostituata (si de ce ar fi cineva ofensata de practicarea prostitutiei, cand nu e ofensata de acela de '"sotie credincioasa", adica prostituata cu norma intreaga? Se pare ca etimologia acestui cuvant vine de la "penis" in anumite limbi slave, adica o femeie care tine penisul pe aproape. Se refera astfel la libertatea sexuala a unei femei. Cum sa fii ofensata de faptul de a-ti asuma libertatea sexuala deplina? "Eu nu sunt panarama", ar fi refuzat unele femei participarea la mars. Atunci ce esti? Sclava?
Cat de ignoranta trebuie sa fie o femeie in privinta drepturilor ei incat sa fluture calitatea de "femeie serioasa", adica de dezirabila in patriarhat? Poti sa fii "curva" lenesa si foarte pretentioasa (eu asta ma consider), sa ai putini parteneri, dar tot "curva" esti. Cred ca femeile ar trebui sa inceteze sa fie ofensate de orice termen care face referire la viata ei sexuala si trimitere la valoarea ei in patriarhat. Sa se declare ele insele "curve". Da, recunosc sunt o curva puturoasa si o toapa (o femeie libera, care nu slugareste niciun barbat si care spune ce gandeste si ce simte, chiar daca e indecent). Si nu as vrea sa fiu alceva!

Continue Reading