A white woman as a savior of all women

We are living  pretty weird times. We allegedly are crossing the  feminism of the third wave, but apparently it's a wave that does nothing, but washing  the other ones. Everything seems to fall apart, to be deconstructed until being demolished or distorted, in the best case. On the other hand some leftists and the cultural relativism dilute any clear message. Sometimes things really are black and white, no shades of gray. Sometimes you have to make precise spectral analyses. So in feminism  sometimes things are clear. And painful. Patriarchy exists, destroy lives, minds, in every moment, even now. Women are taught to be slaves,to adapt as slaves, with more or less "rights". Any approach which doesn't go to the root of things, the existence of patriarchy, it's just a cosmetic measure. It's like you plug a hole in a dam, but you still remain in an inundated / flooded  area . 

It looks absolutely amazing, but there is feminism that accepts prostitution, calling prostitutes "sex workers". Well yes, and slaves are all kinds. Can illegal immigrant workers be called "workers in agriculture, construction" etc.. They work, but why do it? Like prostitutes, even if they are not forced by pimps, as well as women who are not kidnapped, but married to abusive men. They have sex with those men (without any pleasure ) and remain with them, they even have children fathered by these men, may have multiple abortions, but only because they have no choice. It's about survival forced by poverty. But survival in the  Nazi or communist camps is still survival. And if there, people make survival strategies. But one can't say living like that it's a way of life. In dictatorships have to adapt. But one can't tell that dictatorship is a legitimate lifestyle. I'm saying it as a person who saw a  communist dictatorship. Prostitution, and here I'd  exclude luxury prostitution, although I am not sure about that, is not a lifestyle, it's a horrible way of survival. Many heterosexual relationships motivated by  survival are  prostitution too. If you say that these relationships  are worthy alternative lifestyles, motivated by real choices, where the reward is more than survival, you commit  a crime against the people who live like that. 

Cultural relativism and blaming Eurocentrism (which I agree with to some extent) have absolutely horrible consequences such as oxymorons like Islamic or Christian feminism. Well then we can talk about feminist rape, why not? If there is  feminist burqa, why not going farther?

It seems politically incorrect to say that the situation of women in Islam is unacceptable because it would hurt the feelings of Muslim women. I mean saying that rape is horrible hurts the  feelings of  raped women? Or what? I'm all for tolerance, but not until there is nothing left to claim. 

As for Eurocentrism, it exists, is more prevalent than we think, it has deeper roots. Western science is not the only approach to knowledge and it developed in certain special conditions. But if a  secular European white woman who cautions that women in Islam are living in an unacceptable way, that poor women often experience a form of prostitution and abuse, prostitution is a crime, she does not it because of Eurocentrism, contempt for other cultures or classism. Not all the time, anyway!  

When we ask for something, we refer to something / someone who has more than us. When black slaves were talking about freedom, they use the whites's status as a reference system,  the black liberation movement in the US uses the the social, economic, political status of whites as a reference system. What would have happened if Martin Luther King have accepted the lifestyle of blacks, meaning unemployment, lack of education, poverty and violence as a legitimate lifestyle, which is not allowed to talk about in order to avoid  offending  the feelings of those who live like that?

Western culture is not something extraordinary and whites are not extraordinary people. Europeans even less. But we cannot deny that the westerners have the highest social, economic status,  they enjoy the most freedom and they have the best medicine. Things can change, but now this is case. Moreover, other cultures are more advanced in other respects. But when we ask for something,we demand something, when it comes to individual freedom, civil rights, health, we refer to the West. Sure, it's good to get more, but even so. 

Saying that a white  educated middle class woman does something disgusting when she tells Muslim women that their way of life is oppressive, the same the impoverished women trapped in abusive heterosexual relationships or prostitutes, she doesn't disregard any of them. She does it just because she doesn't  consider that she, as a white and educated western women deserves more than other women. Just for that.

Some leftists, accepting the misery of poor people's lives in oppressive cultures, only perpetuate the conditions those people are living in, maintaining their privileges for themselves. What should do westerners, especially if they are doctors when encounter people living in traditional societies?  Should they leave incantations and traditional medical practices like sex with virgins as a medicine against AIDS intact and not give them modern medicines because these medicines may offend them?  

I am an educated white middle class woman who does not consider herself special and wants to get everything through individual merits, not because she's white, educated, or middle class. Any person with similar merits, wherever she/he is, deserves similar social and economic status. I still want a high SPF cream for myself. It's the only thing I feel entitled to have as a white person.   

Continue Reading

Femeia alba salvatoare

Traim niste timpuri tare ciudate. Traversam, chipurile, feminismul celui de-al treilea val, dar se pare ca e un val care nu face altceva decat sa le spele pe celelalte. Totul pare a se dezintegra, a se deconstrui pana la daramare sau denaturare, in cel mai bun caz. Pe de alta parte stanga si relativismul cultural dilueaza orice mesaj clar. Uneori lucrurile chiar sunt albe sau negre, nu sunt nuante de gri. Uneori trebuie sa facem analize spectrale precise. Asa si in feminism, uneori lucrurile sunt clare. Si dureroase. Patriarhatul exista, distruge vieti, minti, in fiecare clipa, chiar si acum. Femeile sunt educate sa fie sclave, se adapteaza ca sclave, cu mai mult sau mai putine "drepturi". Orice demers care nu merge pana la radacina lucrurilor, existenta patriarhatului, e doar o masura cosmetica. E ca si cum ai astupa o spartura intr-un dig, dar ai ramane tot intr-un teritoriu inundat/inundabil.

Pare absolut incredibil, dar exista feminism care accepta prostitutia, numindu-le pe prostituate "lucratoare sexuale". Pai da, si sclavii sunt de toate felurile. Poti numi muncitorii clandestini imigranti "muncitori in agricultura, constructii" etc. Sunt lucratori, dar de ce o fac? La fel ca si prostituatele, la fel ca si femeile care, chiar daca nu sunt fortate de proxeneti, se prostitueaza, la fel ca si femeile care chiar daca nu sunt rapite, se casatoresc cu barbati abuzivi, fac sex cu ei (fara nicio placere) si raman cu ei, le fac chiar copii, daca nu multiple avorturi, pentru ca nu au de ales. E vorba de supravietuire, de saracie. Dar supravietuirea in lagar e tot supravietuire. Si acolo ne facem strategii de supravietuire. Dar nu spuneam ca e un mod de viata. In dictaturi ajungi sa te adaptezi. Dar nu spui ca in dictatura e un mod de viata legitim. Spun ca o persoana care a vazut dictatura comunista. Prostitutia, si aici as exclude cumva prostitutia de lux, desi nu sunt sigura de asta, nu e un mod de viata, e un mod oribil de supravietuire. La fel si relatiile heterosexuale de necesitate/supravietuire care sunt tot prostitutie. A spune ca sunt alternative la modul de viata demn, liber, cu alegeri reale, in care recompensa sa fie mai mult decat supravietuirea, e o crima la adresa oamenilor care traiesc asa. 

Relativismul cultural si blamarea eurocentrismului (cu care sunt mai mult decat de acord pana la un punct) au consecinte absolut oribile, cum ar fi oxymoroni ca feminism islamic sau crestin. Pai atunci putem vorbi si de viol feminist, de ce nu? Daca exista burqa feminista, de ce nu ar exista si asa ceva?

Pare incorect politic sa spui ca situatia femeilor in islam e inacceptabila pentru ca ar rani sentimentele femeilor islamice. Adica sa spui ca violul e oribil raneste sentimentele femeilor violate? Sau cum? Sunt pentru toleranta, dar nu pana a nu mai ramane nimic din revendicari.

Cat despre eurocentrism, acesta exista, e mai raspandit decat credem noi, are radacini mai adanci. Stiinta occidentala nu e singurul demers de cunoastere, s-a dezvoltat in anumite conditii. Dar a spune ca o femeie alba europeana seculara care atrage atentia ca femeile in islam traiesc intr-un mod inacceptabil, ca femeile sarace traiesc adesea intr-o forma de prostitutie si abuz, ca prostitutia e o crima, nu inseamna nici eurocentrism, nici dispret fata de alte culturi, nici clasism.

Atunci cand cerem ceva, ne raportam la ceva/cineva care are mai mult. Sclavii negri s-au raportat la ce aveau albii, la fel, miscarea de eliberare a negrilor americani s-a raportat la statusul social, economic, politic al albilor. Ce s-ar fi intamplat daca Martin Luther King ar fi acceptat modul de viata al negrilor, cu somaj, lipsa de educatie, saracie si violenta ca fiind un mod de viata legitim, despre care nu e voie sa vorbesti ca jignesti sentimentele celor care traiesc asa?

Cultura occidentala nu e ceva extraordinar, albii nu sunt extraordinari ca oameni, Europenii nici atat. Dar nu putem nega ca Occidenatalii au cel mai inalt status economic, social, cea mai multa libertate, cea mai buna medicina. Lucrurile se pot schimba, dar asa e acum. Mai mult, alte culturi sunt mai avansate din alte puncte de vedere. Dar atunci cand cerem ceva, cand revendicam ceva, cand e vorba de libertate individuala, drepturi civile, sanatate, ne raportam la Occident. Sigur, e bine sa obtinem mai mult, dar macar atat.

A spune ca o femeie alba educata, din clasa mijlocie face ceva scarbos atunci cand le atrage femeilor musulmane ca modul lor de viata e opresiv, femeilor sarace prinse in relatii heterosexuale abuzive sau prostituatelor, nu o face nici din dispret fata de ele, ci tocmai pentru ca nu considera ca fiind alba si educata merita sa aiba mai mult decat alte femei. Doar pentru asta.

Unii oameni de stanga, acceptand mizeria din vietile oamenilor saraci, din culturi opresive, nu fac altceva decat le perpetueaza starea mentinandu-si ei insisi privilegiile. Ce ar trebui sa faca albii, mai ales daca sunt medici? Sa lase incantantiile si practicile traditionale ucigatoare, sau sexul cu virginele contra SIDA si sa nu le dea oamenilor din culturi traditionale medicamente moderne ca sa nu-i jigneasca?

Sunt o alba educata din clasa mijlocie care nu se considera speciala si vrea sa obtina totul prin merite individuale, nu pentru ca e alba, educata, din clasa mijlocie. Orice persoana cu merite similare, de oriunde ar fi, sa aiba status economic si social similar. Tin doar la crema cu factor de protectie inalt. E singurul lucru la care ma simt indreptatita sa-l am ca alba.

Continue Reading

Cine sunt femeile?

Ideea rolurilor de gen, diferite in culturi diferite, e foarte cunoscuta. Religiile patriarhale le spun femeilor ce sa faca si cine sunt, Freud le spunea femeilor cine sunt, iar mai nou fundamentalistii darwinisti le spun femeilor cine sunt. Natura feminina, esenta feminina, e descrisa de altii, nu de femei insele. De fapt ce nevoie ar avea ele sa spuna cine sunt? Ele sunt pur si simplu, numai in comparatie sau raportat la ceva, sau numai vazut de altii, poti spune cine esti. Cand vorbesti de esenta ta sau a cuiva presupune o abstractizare, o detasare, un demers reductionist. O multime de trasaturi ale tale nu sunt luate in consideratie.
Daca pentru unii barbati femeile sunt fund, e reductionism, dar e ceva real. Femeile, in general, au fundul mai mare decat barbatii. Dar cand atribui femeilor supunerea, modestia, dezinteresul pentru sex, puritatea (ca in cazul unor religii), sexualitatea submisiva si pasiva, dar neselectiva (ca Freud) sau dorinta cretina si de necontrolat de a face plozi cu barbati cu bani (cum zic sociobiologii) e ceva sub nivelul barbatilor de pe stadion. Pentru simplul motiv ca nu e adevarat. Femeile "sunt" cum ar fi vrut ei sa fie, cum ar trebui sa fie pentru a le satisface lor nevoile. Din nefericire pentru ei, lucrurile nu sunt asa.
Din pacate, inca nu stim cat de toxic e sa indoctrinezi oamenii, in special femeile, cu ce ar trebui sa fie. Am cunoscut femei religioase. Ceea ce e ingrozitor e ca ele chiar isi modeleaza sentimentele dupa scrierile Bibliei. Socul pe care un articol despre viziunea unor feministe despre sexul vaginal (care e considerat viol, un act in cursul careia femeia e ocupata), a facut-o pe o astfel de femeie sa se intoarca la credinta. Unirea unui barbat cu o femeie, chiar daca nu e dragoste, pasiune, atractie, e ceva magic. Asa scrie in Biblie, asta e impreunarea, asa a acceptat-o ea, chiar in cazul unui partener cu care nu se simtea bine nici macar sexual.
Cu alta ocazie, o alta femeie religioasa, cand am rugat-o sa-mi descrie sentimentul de iubire pe care il are fata de sotul ei, m-a trimis din nou la Biblie. Legatura religioasa dintre ei era din nou un mister, ceva dincolo de realitate, ceva ce ii oferea garantii. Acea legatura nu ii lasa sa se desparta dupa certuri grave, acea legatura o facea sa accepte anumite acte de opresiune si discriminare, cum ar fi rolurile de gen. Recompensa pe de-a gata, garantata de acceptarea si indeplinirea obligatiilor de gen, le face pe unele femei sa persiste in situatia lor nefericita si umilitoare, si in acelasi timp sa mentina patriarhatul. Patriarhatul le ofera speranta fericirii, pe cand feminismul nu le ofera nimic sigur, doar stress. Sigur, patriarhatul face asta reducandu-le la ceva ce de fapt nu sunt. Betty Friedan in "Feminine mystique" a vorbit despre asta, despre depresia crunta data de indeplinirea indatoririlor de femeie, sotie si mama. Dar era vorba despre femei educate, care chiar daca nu isi puneau probleme clare, macar isi recunosteau propriile senzatii si propriile dorinte. Pentru celelalte, pentru care supravietuirea e un deziderat, acceptarea rolurilor de gen nu e o optiune. In cazul lor trebuie oferite modele alternative. Si nu numai in cazul lor.
Ca femeile nu sunt ce zice religia e simplu. Oricine poate experimenta. Femeile religioase, daca sunt educate si inteligente, pot fi usor transformate din fecioara Maria in Maria Magdalena, sigur, spre propria placere si eliberare. Am cunoscut femei religioase care au facut rapid tranzitia spre poliandrie, goana dupa sex, preferinta pentru barbati mai tineri. Daca ar fi ceva nativ, discutiile cu o prietena si oferirea alternativei nu ar merge atat de usor. Insusi Darwin spunea in "Beagle's trip", ca a observat, cand a ajuns in Hawaii, ca acolo tinerele femei se bucurau de o mare libertate sexuala si promiscuitate. Dar incerca sa le scuze, amintind cata munca de lamurire a fost nevoie in Anglia, cata educatie din partea mamelor, ca fetele sa nu se comporte intr-un mod similar. Ele se comporta acum si in Anglia intr-un mod similar. De ce? S-a schimbat natura feminina? Nu, doar mediul.
Dar a spune femeilor ce trebuie sa fie, ce sunt, e o crima care ar trebui pedepsita la fel ca propaganda fascista si negarea holocaustului. Nu stim cine sunt femeile, ce e eternul feminin. Dar numai ele libere, prin explorare fara prejudecati, pot spune cine sunt. SI in timp....Sa le lasam sa afle, apoi sa le spuna si altora. In niciun caz, nu sunt cum zic religiile abrahamice, cum zice Freud sau cum zic sociobiologii.

Continue Reading

Utopiile feministe sunt tot utopii

Exista utopii de tot felul, au existat din Antichitate, de pe timpul lui Platon, si inca exista.
Feminismul naste utopii, ca orice ideologie. Uneori feminismul nu tine seama de unele realitati mult mai complexe. Are paradoxuri, e de criticat. Uneori feminismul, cel putin unele curente, greseste. E criticat feminismul radical pentru ca impune din nou femeilor ce sa fie. Feminismul radical, a carui adepta sunt, e criticat pentru ca nu accepta prostitutia, pe care o considera, pe buna dreptate, o forma de exploatare crunta a femeilor. In Suedia prostitutia e legala, dar clientii sunt pedepsiti. Efectele in realitate nu sunt asa de benefice cum ar trebui. Pentru ca prostitutia tot exista, iar acest sistem nu protejeaza suficient persoanele care o practica. Clientii care risca tind sa fie si mai violenti cu prostituatele.
Feminismul considera pornografia o crima, submisivitate sexuala ritualizata. Dworkin a scris mult pe acest subiect. Sunt de acord cu ea. Dar interzicerea pornografiei iarasi nu e realista. Pornografia se pare ca a redus numarul delictelor sexuale grave, mai putine prostituate au suferit violenta grava, de exemplu. Sigur, trebuie cautate alternative.
Un alt aspect este acceptarea aspectului exterior, oricum ar fi. E drept ca nu e de suferit prea mult pentru cum arati, dar nu putem nega importanta frumusetii in viata. Frumusetea e pentru toata lumea, frumusetea e cea care ne da fiori, cea de care ne indragostim. E real. Ca e exterioara, ca e interioara, ea e cea care ne face sa fim altceva, sa ne pierdem ratiunea. Fie femei, fie barbati, fie hetero, gay sau orice alta orientare, tot frumusetea ne face sa visam.
In loc de a critica goana dupa frumusete, feminismul ar trebui sa dea solutii pentru toata lumea, sa ofere alternative, sa ofere surse de recompensa, sanse de reusita pentru prostituate, pentru oamenii care nu arata prea bine, sunt prea grasi (ceea ce e in primul rand nociv pentru sanatate). De ce nu ar da feminsmul sub forma de psihoterapie modele de reusita pentru diverse tipuri de persoane, cu diverse probleme, in special pentru femei? Repet, ar trebui sa dea in primul rand modele de familie, ar trebui ca familiile lesbiene, dar si alte forme, sa fie prezentate ca alternative, cu avantaje.
Un alt lucru pe care ar putea sa-l faca feminismul ar fi acela de a educa tinerii, in special tinerele, care ar trebui sa stie la ce pericole se expun in patriarhat, si ce "afacere" grozava e familia patriarhala. Am cunoscut o femeie care facea proiecte educationale. In timp ce discutam, a sunat-o o eleva sa-i spuna ca nu mai poate merge intr-o excursie care facea parte din aceast proiect educational pentru ca se marita. Am zambit. I-am sugerat sa faca proiecte educationale care sa ajute tinerele sa nu mai vada in maritis o solutie de viata.
Apoi e un paradox, forta se impune, oamenii puternici se impun. Iar adesea forta e cea care face diferenta, dar tot ea e cea care se dezvolta in detrimentul complexitatii. Forta abstractizeaza. Femeile care se impun, cele care au succes, sunt adesea puternice. Si puterea lor e asociata cu o lipsa a unor aspecte. Ele nu inteleg anumite suferinte, anumite interactiuni, tocmai pentru ca sunt puternice. E un paradox, si in feminism se impun femeile care au unele calitati oarecum "masculine". Ce e masculin, ce e feminin? Aici vorbim de gen, nu de sex. Genul masculin, construct social, e genul supravietuirii in conditii grele, caracterizate pe competitie, dur si cu forta, care se impune. Sunt atunci cu adevarat femeile reprezentate de feminism? Cat de mult, la ce nivel?
Solutia e ca femeile sa vorbeasca, sa-si spuna problemele, sa se exprime. Aceasta ar fi primul lucru, cel mai feminist. Apoi, pe baza acestor date, cu multa minutiozitate, sa se construiasca solutii. 

Continue Reading

Unde greseste feminismul

Daca stam sa ne uitam la situatia femeilor, desi s-au facut multe progrese in ultimul secol, patriarhatul inca exista si e bine merci. Chiar daca femeile pot vota, lucra, au acces la contraceptie, teoretic la amor liber, sunt inca departe de a fi libere, iar drepturile si sansele lor sunt departe de a fi egale cu cele ale barbatilor. Inca, inclusiv in tarile cele mai liberale, exista o discrepanta intre plata egala pentru munca egala. Asta ca sa nu mai vorbim de viol, violenta domestica, pauperizarea femeilor (care are legatura cu toate).
Sigur, nu avem a blama feminismul, ineficienta lui, pentru toate astea. Dar dreptul de vot, accesul la proprii bani, propria avere, cariera, controlul asupra propriului corp, nu inseamna inca nimic. Femeile, cu mai multa autonomie, mai multa relaxare si naturalete, nu fac decat ce faceau acum 100 ani. Progresele sunt infime, de la obtinerea dreptului de vot, femeile nu au schimbat lumea, modul lor de viata. E uimitor, exista drept de vot, femeile pot vota si pot fi alese, deci teoretic pot distruge patriarhatul pe care legala, si totusi nu o fac. De ce? Pentru ca prin toate astea, prin tot ce au obtinut in ultimul secol, de la primele sufragete, femeile nu au facut decat sa-si renogocieze, mai bine, mult mai bine, contractele traditionale de sclave. Ele tot mame de familie sunt, tot in familia traditionala investesc, iar cand nu o fac, cel mai adesea se simt frustrate ca nu au au reusit sa se realizeze in acest domeniu.
Vorbeam cu o femeie care spunea ca nu are rost sa se gandeasca la ea, ca nu poate 5 minute sa se gandeasca la ea, numai la ea. De ce? E mama. Sigur, are si seriviciu, aduce si bani, dar rolul ei principal e de mama. Vad femei care isi duc copiii la sport sau in parc. Le vad frustrarea in limbaj, in expresia fete, in tot ce fac. Se rastesc la copiii lor, ii dadacesc neincetat. De ce i-au facut? Pentru ca asa trebuia, asta le era rolul pe care si l-au asumat, de cele mai multe ori inconstient, rolul pe care li l-a bagat pe gat societatea. Feminismul nu a facut decat sa renegocieze acest rol, nu l-a schimbat.
Femeile continua sa convietuiasca, sa faca sex, sa faca copii cu barbati care nu le atrag in mod deosebit, pentru care nu au sentimente. Continua s-o faca, generatie dupa generatie. De ce o fac? Banii, cum se recunoaste in feminism, au un mare rol. Da, singuratatea costa, iar barbatii sunt mai bine platiti decat femeile. Cu alte cuvinte, o fac pentru bani. Sigur, si pentru barbati, viata in doi e mai economica, mai ales ca ei isi iau si servitoarea pe care nu si-o pot permite, uter de inchiriat, lucratoarea sexuala mai ieftina. En gros totul e mai ieftin.
Un alt motiv e pentru ca nu se vorbeste despre asta, nu se vorbeste despre ce o asteapta pe o femeie daca accepta instructiunile societatii. Femeile trebuie sa se apere de societate, trebuie sa se apere de stat, de tot ce li se spune. Lumea e ostila femeilor. Ele sunt pregatite pentru patriarhat. Poate mai importanta decat orice materie, pentru eleve ar fi studiul patriarhatului, de fapt feminismul. Nu numai de viol, de violenta trebuie sa se fereasca, ci de tot ce le ofera societatea, de rolurile de gen. Ele trebuie sa-si creeze alte roluri. Cu atat mai greu cu cat nu exista niciun model. Trebuie sa inventeze tot.
Cum am mai spus, chiar nici unele modele feministe nu sunt valide pentru multe femei. Legaturile homosexuale sunt sanatoase, dezirabile, dar nu se potrivesc tuturor femeilor. Unele chiar sunt heterosexuale. Asta e nenorocirea!
Dar nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece. Nimic nu se va schimba pana ce rolurile de gen, pana ce familia traditionala nu va disparea. Lumea in care traim, cum spuneam in articolul trecut, se invarte nu in jurul banilor, sau nu numai, ci in jurul puterii pe care o dau banii, dar nu numai. Banii sunt importanti, dar puterea asupra altor oameni e si mai importanta. Mai ales ca de la un anumit nivel, puterea genereaza bani sau e absolut necesara pentru a obtine multi bani.
Iar recompensa suprema in lumea asta nu sunt banii, ci sexul. Sexul e important pentru ca vinde, se spune, dar banii sunt importanti pentru ca se pot cumpara lucruri cu ei. In primul rand sex. Cum am spus, femeile au relatii in primul rand pentru bani, apoi pentru putere. In unele cazuri, nu neaparat in ordinea asta. Lumea se invarte in jurul vanzarii sexului...feminin. Barbatii se pot vinde si ei, cum aflam de cand suntem mici, dar ei costa mult mai scump, nu numai ca nu e o piata a sexului masculin, ci pentru ca ei nu ajung decat mai rar in postura asta. Au de ales.
Nimic nu se va schimba pana ce femeile nu vor intelege rolul lor in societate si nu il vor distruge. Pana ce nu vor inceta sa fie obiecte ale sexului, cu oricata libertate si oricat de bun contract. Pana ce nu isi vor defini propriile dorinte sexuale, propriile exigente, pana ce nu vor incerca in mod activ sa le implineasca. Ca situatia femeilor sa se schimbe, trebuia ca libertatea sexuala a femeilor sa fie reala. Apoi ele sa inteleaga ca au de ales in privinta sexului, sa incerce sa se implineasca activ pe plan sexual. Sa inteleaga ca au dreptul si posibiliatea realizarii pe plan sexual, orice ar insemna asta. Atunci piata sexului se va schimba. Si societatea se va schimba. Barbatii vor intelege ca dreptul lor la femei, la sex, nu e garantat, ca femeile nu sunt o recompensa. Numai atunci cand insusi miezul patriarhatului, sistemul care rezolva problemele sexuale ale barbatilor prin anihilarea femeilor, obiectificarea lor, se va distruge. Dar pentru asta femeile trebuie sa constientizeze cine sunt si ce vor de la viata, sa-si constientizeze propriile optiuni, dorinte, sa-si faca propriile strategii. Atata timp cat femeile vor avea familii patriarhale, atata timp cat vor face concesii patriarhatului, situatia lor nu se va schimba. Progresele vor fi minore, ca si acum.

Continue Reading

Calatorie in patriarhat- adevaruri dureroase

Patriarhatul exista, numai ignorantii sau rau-voitorii pot contesta asta. Dar nimeni nu se poate lauda ca stie totul despre el, ca a vazut toata mizeria acestui sistem criminal. Poti sa nu cunosti multe fatete, pur si simplu pentru ca ai avut noroc, ca multe lucruri dureroase nu ti s-au intamplat tie, pe multe poti sa le ignori pentru ca sunt atat de banale, de des intalnite, incat nu te mai frapeaza, dar sa stii totul despre patriarhat, nici daca traiesti in Arabia Saudita, Afghanistan sau daca ai fost prostituata, nu ai cum. Pentru ca patriarhatul e un univers, un infern mai bine zis, in sine. Asta e partea buna, daca se poate spune asa, ca nu ai cum sa-l cunosti, intr-o viata de om, de femeie, ma rog, in toata splendoarea.
Si totusi o calatorie in patriarhat, atunci cand ti se intampla lucruri "patriarhale" iti mai improspateaza nu numai memoria, dar si spiritul critic si atentia la mizeriile de fiecare zi. O calatorie in patriarhat e intotdeauna extrem de dureroasa, dar si extrem de instructiva. S-ar putea spune ca in "7000 ani" eroina crede ca traieste intr-o lume foarte dura, dar mult mai dreapta decat in realitate. Crede ca traieste intr-un capitalism salbatic, dar de fapt se trezeste, dupa initierea capitalista, dupa ce respecta retetele capitaliste, intr-o lume mult mai complicata, in care dreptatea e exceptia, nu regula, in care coruptia si tradarea sunt fundalul vietii, in care pentru unii nu exista decat iluzia reusitei. Dar ea nu renunta, vrea sa inteleaga si sa schimbe lumea.
Capitalismul creaza iluzia succesului real, material si social pentru oricine, daca respecta regulile, daca are curaj, initiativa, inteligenta, daca are forta de a construi, inova, inventa, de a schimba lucrurile. Capitalismul misca lucrurile cu aceste iluzii. Dar in realitate, locurile la masa invingatorilor sunt ocupate de mult, iar competitia reala nu are legatura cu asta. Daca nu ai acces la acele locuri, poti spera cel mult la ceva bani, dar la putere reala nu prea poti spera, daca esti realist.
In Antichitate, spre exemplu, in Roma Antica, se facea diferenta intre cei cu bani, care puteau fi chiar gladiatori sau curtezane, si oamenii cu adevarat respectati, care nu aveau cum sa fie din aceste categorii. Cu puterea influentezi alti oameni, cu banii poti cumpara lucruri. Bine, atunci si sclavi sau mai tarziu, servitori. Dar puterea in societate e ceva rezervat si acum, cum era si atunci, desi lucrurile sunt mai subtile, nu mai sunt pe fata.
Iar fericirea in viata personala depinde de forma suprema de putere, cea fata de o singura persoana care se raporteaza intr-un anumit fel la tine. Iar daca acea persoana te devalorizeaza din start din cauza sexului, daca valoarea ta in fata ei e data doar de atractivitate si puterea de a te supune, atunci se poate vorbi de orice, numai de fericire, nu. Femeilor le e luata prin patriarhat sansa la fericirea in viata personala de cele mai multe ori. Relatiile heterosexuale sunt toxice pentru femei, cum am mai spus. Celor mai multe femei nu au dreptul din start la cautarea fericirii, pentru ca daca incearca numai sa faca asta, ajung sa isi exploreze optiunile sexuale reale, ajung sa aiba comportamente sanctionate ca scandaloase, si pierd tot, devin indezirabile complet. Era un film german despre crimele de onoare la etnicii turci din Germania, Straina (die Fremde). La un moment dat, un tata ii spune fiicei ca era bine sa aiba calitatile ei, dar numai daca era barbat. Adica era bine sa aiba curaj, demnitate, forta, mandrie. Toate astea la femei sunt distructive. Inclusiv demnitatea, gandirea logica, sunt toxice. Pentru indata ce ai demnitate, gandire logica, contesti patriarhatul, contesti sclavia.
Le poti contesta daca ai avea vreo sansa reala, cel putin in unele culturi si zone. Confruntarea directa cu barbatii, chiar in medii care sa nu fie profund patriarhale, este daca nu lipsita de sanse adesea, foarte consumatoare de energie, dureroasa. Din pacate, numai femeile patriarhale, cele care stiu sa manipuleze barbatii, pot negocia cu ei in situatii limita. Forta si increderea unui barbat, care chiar daca nu stie ce privilegii are si nu le accepta, care are un sistem intreg de partea lui de mii de ani, nu se poate masura cu cea a unei femei, oricat de curajoasa si puternica ar fi.  Daca o face, o face pe viata si sanatatea ei.
Am auzit candva o intrebare de ce in filme sunt descrise doar femei dupa care se alearga, de care se indragostesc barbati. Se spunea ca daca o femeie se indragosteste si alearga dupa un barbat, atunci in rolul ei e distribuita Glen Close. Trist! Daca esti o femeie normala, vrei ca tu sa alegi, tu sa gasesti un barbat care sa te impresioneze, nu sa fii obiectul pasiunii altcuiva. Numai ca realitatea e mai mult decat dura in aceste situatii. Acele filme, daca ar fi, ar fi tragedii. Pentru ca barbatii au o mare capacitate de a respinge pasiunea unei femei, daca nu o doresc, si de obicei, cum spune Dworkin, nu o doresc. Nu vor sa nu aiba controlul asupra unei situatii, iar pasiunea unei femei e incontrolabila.
Femeile vor ca ele sa fie iubite, cum se spune. Dar asta nu le face fericite intr-o relatie, ci doar le da sansa de a fi tratate cat de cat egal, de a nu fi exploatate, traumatizate in fiecare moment, de a avea o viata de cosmar, de a fi intr-un razboi brutal continuu.
De ce in filme nu apar decat femei care sunt amante si care primesc promisiunea ca partenerii lor casatoriti isi parasesc familiile pentru ele? De ce rolul asta nu e aproape niciodata luat de barbati? Pentru ca in realitatea barbatii nu accepta rolul asta. Ei transeaza, adesea cu violenta, astfel de situatii. Ei, daca vor o femeie, ii distrug relatia in care e deja implicata sau o parasesc repede daca ea insasi nu iese repede din acea situatie. Sigur, nu intotdeauna, exista si barbati diferiti, dar asta se intampla de cele mai multe ori. Femeile sunt patronate in aceasta situatie sau cel putin santajate dur. Marja lor de alegere e limitata.
De ce ar mai trai o femeie in patriarhat? Cineva spunea ca solutia cu fetitele din India, China, tarile arabe unde se practica uciderea copiilor mici de sex feminin sau avorturile selective e una umanitara. E mai bine pentru ele sa nu se nasca.
Nu as ajunge atat de departe. Exista solutii, daca le construim acum pentru noi, pentru generatiile viitoare. Iar acele solutii sunt toate legate de feminism, de un feminism mult mai dur decat cel din prezent. SI mult mai rational.
Incheind intr-o nota optimista, e drept, doar femeile patriarhale pot negocia cu barbatii in confruntari directe, in relatii si nu numai, dar femeile care ataca direct, care spun lucruri diferite, pot castiga razboiul pe termen lung. Pentru ca ele pot impune noi aspecte culturale. E dureros ca pana la urma femeile pot impune cultura, dar cele patriarhale fiind avantajate in comunicarea cu barbatii, ele impun tot patriarhat. Dar razboiul e inca in desfasurare. Lumea poate fi inca schimbata.

Continue Reading

Feminismul incorect politic

Feminismul e o idee minunata, poate cea mai frumoasa din cate exista. Atunci cand ceva revendica dreptul la viata, demnitate umana si fericire pentru jumatate din populatie, cum ar putea fi altfel? Dar lucrurile sunt mult mai complicate decat par. Viata e mult mai complicata decat pare. Din simplul motiv ca oamenii sunt foarte complicati, iar unele lucruri nu se spun despre ei. Unele lucruri nu se spun nici in feminism, in ultimul timp, crescut in cea mai mare parte in mediul academic, departe de realitatile foarte dure, departe de mizeria umana reala.
Logica academica, logica filosofica nu are multe in comun cu logica de pe strada, cu logica oamenilor obisnuiti, cu logica oamenilor care nu gandesc prea mult, care nu stiu prea multa filosofie. Iar misoginismul e ceva mult mai dur decat ceea ce se vede din mediul academic, ceva mai dur decat ceea ce scria insasi Andrea Dworkin. Si mult mai pervers. Iar ceea ce putine feministe nu recunosc si nu iau in seama, nici eu pana de curand, e ura imensa a altor femei fata de unele femei. Candva am citit un articol despre o tara araba musulmana, nu mai stiu care, unde dreptul de vot pentru femei tocmai fusese recunoscut. Candidasera cateva femei, dar nu fusesera alese...tocmai de femei. Erau unii barbati care le votasera, dar femeile fusesera cele mai dure in a le refuza votul. Mi se spusese, cand am vrut sa calatoresc intr-o astfel de tara, ca acolo, chiar daca as fi tinta privirilor indiscrete si libidinoase masculine, voi fi in mod clar tinta urii femeilor locale. SI culmea, mi se spusese asta de catre unii barbati din Europa.
Recent am facut cunostinta prin intermediul unei prietene cu ura imensa pe care alte femei o nutresc si o manifesta pe la spatele fata de alte femei. Celebra sororitate feminina tine doar de femeile cu constiinta, in rest e o ura deschisa pentru orice femeie, in special feminista, care le arata altor femei ca poate fi si altfel.
Aceasta ura este descrisa, dar niciodata explicata pe de-a intregul. O explicatie ar fi ca femeile ca persoanele din categoriile defavorizate nu au demnitate, se dispretuiesc si urasc intre ele, isi urasc si dispretuiesc propria conditie. In primul rand nu au o constiinta a propriei situatii, nu identifica in mod corect cauza propriei discriminari. La fel se intampla cu sclavii din Antichitate, cu multi Africani care regreta Apartheidul si cu femeile din societati patriarhale. Dar ce ce e extrem de dureros e ca unele femei, autodeclarate feministe, o practica. Cand auzi o feminista raportandu-se in criticile ei fata de alte femei la valori patriarhale, inclusiv la aspecte legate de sexualitatea altei femei, ai un soc imens si nu intelegi ce se intampla. O feminista adevarata, care a aderat de mica la idei feministe, nici nu stie cum gandesc femeile patriarhale, dar inca sa mai stie sa se apere de ele si sa le anticipeze reactiile.Nu stie ce e de vorbit cu ele, ce nu, cum o pot judeca si barfi.
Ceea ce e si mai socant e ca aceasta gandire, atat de straina unei feministe, e oarecum asumata de catre sociobiologi cand vorbesc despre comportamentul feminin. Repet, ceva ce feministele care simt asa din copilarie, oricare ar fi nivelul hormonilor sexuali feminini, nu inteleg, nu cunosc decat poate la nivel cognitiv, dar nu pot merge mai departe cu a intelege afectiv asemenea mod de a vedea lucrurile.
De ce fac asta sociobiologii? Pentru ca probabil sunt din categoria oamenilor care gandesc ei insis asa. Pentru ca lumea noastra tinde sa uniformizeze oamenii, sa-i standardizeze. Si pentru ca oamenii deosebiti sunt dati la o parte din aceste modele. Politicile de stanga, inclusiv cele feministe, o fac intr-o masura si mai mare. Feminismul se adreseaza in cea mai mare parte femeilor care provin in minoritati, din paturi defavorizate, au handicap, nu sunt foarte atragatoare, nu au mult de oferit social. Dar nu putem nega existenta femeilor care nu sunt asa, atat de putine cum sunt. Ele au de infruntat si discriminarea barbatilor, dar si rautatea si frustrarea femeilor.
Cum trebuie sa ajunga o femeie la gandirea patriarhala? Cum se poate multumi cu atat de putin? Cum trebuie sa se simta? La ce nivel de ratare umana, lipsa de sperante si de demnitate trebuie sa ajunga? Cum sa te admiti ca o persoana de calitatea a doua? Cum sa admiti si sa ceri atat de putin? Cum sa accepti privilegiile masculine? Ce vrei tu de la barbati atunci cand critici libertatea si forta altor femei? Cred ca Andrea Dworkin are niste raspunsuri atunci cand vorbeste de femeile de dreapta, dar trebuie sa citesc acea carte. Oricum, feminismul academic ar trebui amendat, astfel incat invidia feminina, frustarea, sa fie recunoscute.

De ce totusi urasc femeile patriarhale atat de mult unele femei, in special pe feministe? Cel mai probabil pentru ca au tot ce ele si-ar dori si nu au cum obtine niciodata. Pentru ca diferentele intre oameni, intre femei, sunt reale. Pentru ca unele sunt mai femei decat altele, pentru ca unele chiar pot simti placere sexuala, pasiune, chiar pot trezi asa ceva. Sunt senzatii si lucruri absolut de nedescris si care le sunt interzise altora, cum multor oameni unele senzatii le sunt interzise pentru totdeauna. Unii constientizeaza si recunosc asta, si atunci nu pot suporta tortura invidiei si incearca sa distruga astfel de oameni. Povestea lui Salieri si Mozart se repeta adesea, la tot felul de niveluri. Diferentele dintre femei sunt imense, datele de genetica arata ca femeile sunt mai variate decat barbatii, iar situatiile si sansele femeilor sunt foarte diferite, chiar in patriarhat. Unele nu vor avea niciodata ce au altele, incepand de la succes social, sexual, sentimente, senzatii. Asta e adevarul, incorect politic, extrem de dureros.
Patriarhatul functioneaza pentru ca barbatii sunt uniti intre ei ca barbati, chiar daca adesea se anihileaza fizic. Ei sunt uniti ca clasa, au tendinta de a forma bande, organizatii care sa imparta privilegii. In trecut, barbatii formau bande si jefuiau, asa imparteau prada si femeile, considerate tot prada sau marfa. Daca femeilor nu li se vor oferi privilegii pentru ca sunt femei, daca nu vor imparti privilegii intre ele, nu ne putem astepta ca patriarhatul sa dispara. E greu de inteles pentru o femeie care nu are atu-uri ca situatia ei se poate schimba daca altele au succes, fac lucruri interzise pentru femei. Recompensele pentru ea nu sunt atat de clare pentru ea cum sunt pentru barbatii din patriarhat. Oricat de prost, de lipsit de talent, un barbat are acces la privilegii pentru ca este barbat. Cu femeile e diferit. In conditiile actuale, tradarea unei femei ii ofera mai multe recompense decat lupta feminista, mai ales cand ea e marginalizata sau ratata.
Cine sufera de aici? Miscarea feminista, feministele ca atare, ca si femeile care pot schimba prin exemplul lor situatia femeilor.

Continue Reading