Despre relativismul cultural si primavara Araba

"De ce ii judecam noi? Asa e in cultura lor" auzim adesea unele voci care vin in apararea unor incalcari ale drepturilor omului pe alte meleaguri, cum ar fi situatia femeilor in tarile fundamentaliste islamice. Controversele legate de interzicerea valului islamic total in unele tari Europene au generat astfel de comentarii. Ceea ce e interesant e ca unii exponenti ai stangii, dar mai ales ai extremei stangi sunt aparatorii cei mai ferventi ai acestui relativism cultural. Nu stiu cum se impaca asta cu "proletari din toate tarile uniti-va!", cu ideea transnationala a unitatii oamenilor.
Dar oare pe victimele relativismului cultural le-a intrebat cineva cum se simt, ce parere au despre "Asa e in cultura lor!". Se pare ca nu prea, dar acum, din ce in ce mai mult, internetul incepe sa le ofere sansa sa se exprime si poate sa zdruncine prejudecatile "din cultura lor" (adica a noastra). Dar dincolo de bloggaritele din tari arabe care isi expun sentimentele fata de sharia, legea islamica, cu consecinta ei legate de codul familiei, adica admiterea poligamiei (v. link), unii scriitori Occidentali s-au gandit sa intrebe femeile din tari musulmane ce simt fata de val si fata de "asa e in cultura lor".

O astfel de scriitoare este Germana Alice Schwartzer, care in "Die grosse Verschleierung/Fur Integration, gegen Islamismus" a oferit sansa unor femei din tari musulmane, luptatoare pentru drepturile omului, sa se pronunte asupra acestui aspect. Algeriana Khalida Messaaoudi-Toumi, luptatoare pentru drepturile omului, contra careia a fost pronuntata o fatwa cu condamnare la moarte in anii '90, in timpul razboiului civil, soldat cu peste 100000 victime, spune ca a fost socata cand dupa 11 septembrie in Occident se vorbea de "ciocnirea civilizatiilor". "Exista o singura civilizatie umana", spune dna Toumi, referindu-se la schimburile culturale din istorie, in special dintre Orient si Occident, la faptul ca traducerile Arabe ale scrierilor filosofilor Greci antici au fost sansa pastrarii lor si parvenirii pana la noi. Filosofia greaca se afla la originea a ceea ce numim acum cultura Occidentala.
Occidentul s-a aratat de cele mai multe ori orb la problemele lumii islamice, si din nefericire situatia persista. Primavara Araba si consecintele ei surprinzatoare (ascensiunea islamistilor) sunt o dovada. Relativismul cultural ne protejeaza pe noi, nu pe ei. E o metoda extraordinara de a ne mentine departe de ei si de problemele lor. Dar ne intrebam ce e de fapt acolo?
Alice Schwartzer povesteste in lucrarea mai sus mentionata, scrisa inainte de Primavara araba, impresiilor ei de la cateva zile dupa victoria Revolutiei Islamice in Iran din 1980, cand a vizitat Teheranul. Atunci a discutat cu mai multe femei educate, studente, intelectuale etc, care participasera la manifestatiile contra regimului shahului. Unele manifestasera in haine traditionale islamice, sub care purtau blugi si haine Occidentale, pentru a lupta pentru libertate religioasa si contra politicii de Occidentalizare fortata a shahului. Ceea ce e socant e confuzia declaratiilor acelor femei, atunci cand scriitoarea Germana le intreaba despre implicatiile noilor legi islamice. Era clar ca aceste femei, de cele mai multe ori, nu intelegeau ce li se pregateste. Sigur, au fost si miscari anti-islamiste in acea perioada, la care au participat femei. Dar de cele mai multe ori, pentru niste femei iesite dintr-o alta dictatura, lucrurile erau neclare, pericolul nu era inteles. Atitudinea lor seamana cu cea pe care am avut-o noi in anii'90, dupa Revolutie. Nu aveam repere, cultura civica era precara.
Dar istoria se repeta cu primavara Araba, pe care acum, cu ajutorul internetului, unii dintre noi am trait-o in direct. Pot spune ca si eu sunt in situatia asta, prin intermediul unui amic Libian. Stiam de bombardamente, stiam cand intr-o noapte, la sfarsitul razboiului, soldatii lui Gaddafi au atacat civilii, care i-au respins cu arme albe. Dar mai mult decat fotografiile cu ruine si soldati pe care mi le trimitea, m-a impresionat naivitatea lui in fata noilor schimbari. Ei stiu mult mai putine despre ce urmeaza decat stim noi, de aici. Nu stia ce e sharia, in discutii trecea acest termen intre ghilimele (adica sharia, cum ii zici tu). Intr-o zi mi-a scris ca am avut dreptate cu "sharia", acum li s-au impus niste legi "din epoca de piatra". Solutia? Emigrarea in Occident. Sigur, tinerii Libieni educati nu au iesit in strada, nu au murit pentru sharia, ci pentru libertate. Visau cluburi, distractii, libertate de expresie de orice fel. Libertate sexuala. Sharia nu e in cultura lor. Nici nu inteleg ce li se intampla. Sunt doar ca niste animale duse la taiere, iesite dintr-o dictatura si azvarlite in alta. Sunt oameni ca si noi, plicticos de similari. Toate acele diferente culturale atat de trambitate sunt diferente de educatie, de scolarizare. Acolo sunt multi oameni inculti, multi analfabeti care, ca si in Egipt, vor vota cu degetul. Ei sunt usor de manipulat, iar saracia e un catalizator.
Femeile din tarile Arabe nou eliberate, cum e Libia, nu vor sharia, nu vor noul cod al familiei care accepta poligamia. Nicio femeie nu vrea daca stie ce inseamna, daca stie ca exista alternativa. Intr-o lume mult mai diferita, in Nigeria, un Occidental poate vedea cu usurinta starea de frustrare a femeilor de acolo. De vina e poligamia, acceptata in multe tari din Africa. Femeile din alte parti ale globului sunt tot femei. Poate s-au obisnuit mai mult cu unele rele, cum ne-am obisnuit noi cu frigul si cu arsurile solare, dar asta nu inseamna ca ne plac, ca sunt in valori in cultura noastra.
http://www.garbo.ro/articol/Social/9691/despre-poligamia-legala.html

Continue Reading

Cum ar salva feminismul societatea civila

Intr-o tara in care educatia civica e deficitara, in care despre curente ca feminismul nici nu se vorbeste macar in scoala, putine se stiu despre felul cum ar trebui sa arate o societate sanatoasa. Democratia adevarata depinde de legi, dar legile nu sunt suficiente. Constitutia Mexicului era copiata aproape identic dupa cea a Statelor Unite, dar in Mexic coruptia si saracia erau pana la cer, ca si acum, pe cand in State exista democratie, iar prosperitatea crescanda a transformat aceasta federatie intr-o mare putere. De ce? Diferenta era ca in State democratia era la nivel local, de fapt de acolo a inceput. Erau multi oameni care isi cunosteau si-si aparau drepturile, care luptau pentru ele, care erau implicati in conducerea societatii la nivel local. In Mexic nu era asa ceva. Este in Romania de azi? Cati se duc sa vorbeasca si sa-i bata obrazul parlamentarului pe care l-au votat? Nici macar nu stiu unde are biroul. Cati ies in strada cand ceva nu le convine? Cati vor sa initieze legi?
Din nefericire democratia, institutiile democratice sunt in declin in tot Occidentul, inclusiv in State. Tocmai pentru ca oamenii sunt din ce in ce mai putin inclinati sa faca aceste lucruri, pentru ca le pasa din ce in ce mai putin de politica, de viata cetatii. De ce? Unul din motive e faptul ca le e bine, ca nu mai au provocari serioase. O viata calduta, in care existenta le e asigurata, ii face indiferenti fata de ce se intampla in politica. Nu mai au drepturi pentru care sa lupte. Aparent. Dar discriminarea exista inca: cea a femeilor. Desi situatia lor s-a imbunatatit, mai sunt multe de facut. Si repet, pana cand familia in forma patriarhala, ratiunea discriminarii femeilor, nu va fi abolita, nu se poate vorbi despre o emancipare reala. Feminismul e singura miscare, desi anemica, capabila inca de a mentine suflul societatii civile, al luptei pentru drepturi in Occident. Feminismul ar putea salva societatea civila, ar putea sa ne salveze de la alunecarea spre totalitarism.
Din nefericire, e mult de lucrat la constiinta femeilor care nu stiu nimic despre feminism, cum sunt cele din Romania. Daca feministele din secolul al XIX-lea ar putea vedea ce se intampla acum, ar fi foarte dezamagite. Exista reviste pentru femei, dar in ele sunt metode de machiat, de imbracat, nu retete pentru a obtine drepturi. Pana si in Antichitate, un ziar care circula prin Imperiul Roman decazuse la nivelul unui manual de divort pentru femei, nu al unui tabloid care desfiinteaza practic femeile, de care e plina media actuala. Revistele pentru femei de fapt sunt anti-feministe. Iar modelele feminine pot intra in aceeasi categorie. Din nefericire, femeile pe care le vedem la tv sunt modele toxice pentru tinere. Tabloidele scriu despre tot ce face Simona Senzual, dar nimic despre Ayan Hirsi Ali sau alte femei preocupate de situatia reala a femeilor, nu de machiajul lor.
Nu inteleg cum femeile nu se revolta sa fie agresate cu modele feminine nerealiste, fabricate, cand modelele valide sunt ignorate. Cred ca mamele ar trebui sa se revolte si sa traga CNA-ul la raspundere pentru ca fiicele lor sunt mai agresate de aceste imagini feminine patetice decat de scenele de nuditate din filme. Dar problema e ca la noi nici macar elitele feministe, de altfel foarte subtirele, nu sunt prezente la tv. De la femei si de la feminism putem spera mai mult acum.

Continue Reading

Marsul panaramelor, de ce nu al curvelor?

Am salutat " marsul panaramelor", care a venit in fine si in Romania. Adica in Bucuresti. Nu am cunostinta sa se fi organizat si in alte orase. Povestea lui e simpla. Totul a inceput de la remarca misogina a unui politist Canadian, cum ca femeile imbracate provocator ar invita la viol. Dar despre asta exista mult mai multe informatii pe alte bloguri.
Am vrut sa particip, m-am imbracat provocator, m-am machiat. Dar inainte am sunat o prietena, tot feminista. Si al dracului de intelectuala.
"Buna, esti curva?" am intrebat-o direct.
"E, cred ca in vremurile bune eram. Acum nu mai stiu..."mi-a raspuns ea cu nostalgie.
A urmat o mica discutie despre cat de "curve" eram amandoua si ce anume in comportamentul nostru ne legitimeaza aceasta eticheta. Dupa ce am stabilit de comun acord ca meritam sa participam la mars, am fixat o intalnire. In metrou am atras privirile mai multor "cocalari". As fi vrut sa-i intreb scurt: "Arat a curva?" Cred ca reactia lor ar fi facut toti banii.
Din nefericire, am ajuns prea tarziu, totul se terminase. Am gasit doar o echipa de filmare de la o televiziune. Ei ne-au spus cam cum au decurs lucrurile. La plecare i-am rugat sa ne ia si pe noi in considerare ca "panarame".
Daca ar fi sa reprosez ceva organizatorilor, inafara de prea putina publicitate (care nu e din vina lor) ar fi numele marsului. "Al panaramelor"? Ce e aia "panarama"? De ce nu direct "al curvelor" sau "al scorpiilor"? Cum in unele limbi exista termeni consacrati pentru o persoana cu orientare homosexuala, cred ca ar trebui un termen popular consacrat pentru "feminista". Ala ar fi "scorpie", cel mai probabil. Imi aduc aminte ca intr-o discutie m-am recomandat scorpie, iar interlocutorul, casatorit cu o femeie care merita apelativul respectiv chiar si fara a fi feminista, m-a intrebat daca e deja consacrat. Nu am cunostinta sa fie.
Dar de data asta cred ca mergea mai bine "curva". Ceea ce mi se pare ciudat e ca exista inca femei educate care se simt ofensate de acest apelativ. "Curva" nu inseamna prostituata (si de ce ar fi cineva ofensata de practicarea prostitutiei, cand nu e ofensata de acela de '"sotie credincioasa", adica prostituata cu norma intreaga? Se pare ca etimologia acestui cuvant vine de la "penis" in anumite limbi slave, adica o femeie care tine penisul pe aproape. Se refera astfel la libertatea sexuala a unei femei. Cum sa fii ofensata de faptul de a-ti asuma libertatea sexuala deplina? "Eu nu sunt panarama", ar fi refuzat unele femei participarea la mars. Atunci ce esti? Sclava?
Cat de ignoranta trebuie sa fie o femeie in privinta drepturilor ei incat sa fluture calitatea de "femeie serioasa", adica de dezirabila in patriarhat? Poti sa fii "curva" lenesa si foarte pretentioasa (eu asta ma consider), sa ai putini parteneri, dar tot "curva" esti. Cred ca femeile ar trebui sa inceteze sa fie ofensate de orice termen care face referire la viata ei sexuala si trimitere la valoarea ei in patriarhat. Sa se declare ele insele "curve". Da, recunosc sunt o curva puturoasa si o toapa (o femeie libera, care nu slugareste niciun barbat si care spune ce gandeste si ce simte, chiar daca e indecent). Si nu as vrea sa fiu alceva!

Continue Reading

Visul European- Barbatul Roman

Umbla in slapi si chiloti pana la genunchi, peste care poarta un tricou soios care ii acopera burta, de pentru ca prefera berea si micii. O prezenta plina de farmec, usor exotica, dar atat de familiara...Barbatul Roman. Daca inca nu ati cunoscut unul indeaproape, daca inca nu v-a jignit intr-un mod ferit de amnezie pentru tot restul vietii, e timpul pentru el:
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/217425/Zeflemeaua-Saptamanii-Interviu-cu-barbatul-roman.html
Dar o descriere si mai convingatoare gasiti aici:
http://laponaantigel.blogspot.com
Barbatul Roman e o avutie nationala. Cand dl. Mazare recomanda turismul sexual in Romania, cred ca la el se gandea. Valoarea lui e egalata doar de numar. Din fericire, e inepuizabil, nu e in pericol de disparitie. Il recomand femeilor din toata lumea ca pe o superafacere sexuala, ca pe o senzatie mai tare ca un montagne russe patriarhal. E ieftin, pentru 10 mici si o bere la pet iti ofera senzatii unice. Alaturi de el, fie si pentru cateva secundee, femeile isi vor aminti imediat de ceea consider cea mai frumoasa idee: feminismul. Cumparati bilet de avion, amantii mioritici va asteapta scuipand seminte si vorbind relaxati de organul lor sexual.

Continue Reading

Sa fie cele mai importante valori occidentale darul conditiei femeii in Occident?

Cum s-ar caracteriza Occidentul? Ce anume e unic in cultura occidentala? Ce ne face sa fim ceea ce suntem, care valori sunt absolut esentiale pentru aceasta cultura? Cred ca grija fata de om, valorile umaniste, de unde decurg drepturile omului si toate celelalte. Felul cum tratam oamenii ca indivizi. Oamenii din alte culturi ne admira stiinta si inventiile, adica aplicatiile stiintei, ceea ce aduce bunastare si a creat cele mai multe state dezvoltate (care sunt Occidentale). Toate statele dezvoltate au adoptat valorile Occidentale. Dar stiinta si tehnologia sunt usor de invatat de catre straini, dar nu la fel de simplu stau lucrurile cu valorile umane Occidentale. Dar toate acestea, legate de felul cum simtim, ne reprezinta mai mult decat realizarile tehnice si bunastarea care decurge de aici. Se poate spune ca un canal de filme ca TCM spune mai multe despre Occident decat Discovery.
Dincolo de toate criticile, societatea Occidentala este una "buna" in comparatie cu altele. "Bunatatea" a contribuit la progresul tehnic, stiintific, economic. O problema a societatii Romanesti este insa "rautatea" ei, lipsa cooperarii, coruptia si sabotarea altora si a initiativelor lor.
Ca sa dezvolti grija fata de om, trebuie sa ai sentimente si sa le cunosti si pe ale altora. In cazul acesta, sentimentele trebuie sa fie exprime. Pare ciudat, dar foarte multe culturi nu incurajeaza exprimarea sentimentelor, a pasiunilor etc. Seara trecuta urmaream un documentar pe HBO despre niste refugiati, care traiau intr-un lagar undeva in Ungaria. Printre ei era o Georgiana cu fiul ei, elev de scoala primara. Acesti oameni, in special femeia, contrastau fata de alti colegi de lagar, veniti din alte parti ale lumii, prin felul cum se exprimau, prin libertatea exprimarii sentimentelor. Femeia, desi avea mult mai putine probleme decat altii, cu povesti greu de ascultat macar, se plangea cel mai mult si vorbea de sentimentele ei.
Situatia in aceasta parte a lumii numita Occident nu trebuie sa fi fost diferita nici in trecut. Oamenii isi exprimau cu mai multa usurinta sentimentele, in special femeile. Copiii crescuti de aceste femei aveau sanse sa devina mai receptivi la suferintele semenilor, sa inteleaga o paleta mai bogata de oameni si sentimentele lor, intentiile lor. Nivelul inteligentei sociale si nu numai putea creste in acest fel.
Relativa libertate a femeilor, usoara lor influenta in acest sens, dar si in altele, poate sa fi contribuit la unicitatea culturii Occidentale si la aparitia unor valori morale (si nu numai) universale. Femeile ar fi putut sa faca diferenta in crearea unei lumi mai bune in trecut. Lucrurile pot fi schimbate in bine in continuare. Femeile in Occident umbla descoperite, iar faptul ca nu pun valuri (ferigele) pe ceea ce simt si gandesc, e poate si mai important.

Continue Reading

Patriarhatul- cea mai mare crima din istorie

Cine a fost cel mai mare criminal din istorie? Hitler sau Stalin? Ultimul a avut mai multe victime prin toata Europa, nu numai la el "in gradina", unde adversarii politici adevarati sau imaginari au fost exterminati, trimisi in gulaguri, inlaturati din functii etc. Hitler se poate lauda cu un holocaust, un genocid pe criterii etnice. Dar nici Stalin nu e mai prejos, el a incercat sa extermineze popoare prin foamete (ucrainenii) le-a deportat (tatarii) atunci cand nu le-a umilit doar si le-a spalat pe creier. Hitler a pornit un razboi care a presarat cu cimitire toata Europa. Dar Stalin l-a continuat cu un razboi rece care a distrus popoare intregi nu numai in Europa. Religia fascista a esuat, dar cea comunista a supravietuit cateva decenii, cu efecte dezastruase in toata lumea, unele inca vizibile. Stalin a trimis seminte de genocid si pe alte continente (v. Cambodgea), de razboi, de saracie si mizerie materiala si morala.
Stalin e mai tare, trebuie sa recunoastem.
E drept, pe acesti criminali i-a ajutat si epoca in care au trait, secolul XX. Au avut mijloace sa-si duca opera la bun sfarsit. Dar istoria consemneaza si alte orori, ca razboaie, cruciade etc. Ideologia a ajutat mult la mentinerea unor regimuri criminale. De fapt comunismul si fascismul, dar si regimurile din tarile fundamentaliste sunt doar consecinta actiunii unor organizatii criminale care pun mana pe putere. In numele ideologiei calca in picioare drepturile si libertatile individuale.
Ce poate fi mai rau decat comunismul si fascismul? Patriarhatul! Mai rau decat statele sclavagiste din Antichitate, patriarhatul neaga drepturile si libertatile a jumatate din populatie, fara posibilitatea de a-si rascumpara libertatea prin fapte extraordinare, cum se intampla cu sclavii din Antichitatea Europeana, fara nici cea mai mica speranta de a-si modifica statusul. O totala negare a naturii umane! Mai rau decat in "1984" a lui Orwell, clasa dominata din patriarhat nu are dreptul la a gandi si a simti decat intr-un anumit fel. Emotiile, sentimentele, necesitatile biologice (sexul) ii sunt confiscate. Femeile din societatile patriarhale nu-si apartin, nu dispun de propria persoana, sunt doar niste obiecte cu utilizare bine determinata. Orice deviere de la functionarea impusa le poate costa foarte mult, chiar viata.
Comunismul a avut mai multe victime, dar in comunism puteai duce o viata mizerabila, dar oarecum sigura daca nu incalcai niste reguli, e drept absolut irationale. In fascism, erai condamnat prin nastere si nu aveai sansa eliberarii. Patriarhatul are cate putin din amandoua, condamnarea prin nastere ca in fascism, dar ofera sansa supravietuirii prin respectarea unor reguli echivalente cu sinuciderea morala, ca in comunism.
Patriarhatul ar trebui condamnat public si recunoscut drept cea mai mare crima din istorie. Dar balbaielile si coruptia politica la nivel inalt nu permit acest lucru. Cum e posibil ca un stat democratic sa aiba relatii cu Iranul, Afganistanul sau chiar cu Irlanda si Polonia? Dublul standard si diluarea valorilor fac posibile aceste fenomene. Dar miscarea feminista ar trebui sa fie mai vocala.

Continue Reading

Din gandirea lui Dobrovolschi -feministele nu sunt femei

Recent am auzit de un incident in care a fost implicat in mod indirect Richard Dawkins, celebrul autor al "Genei egoiste" si al altor carti in care difuzeaza idei fundamentalist darwiniste (expresia ii apartine lui S. J. Gould) si ateiste. Nu am nimic contra ateismului (eu insami fiind atee) nici contra darwinismului, desi Dawkins merge prea departe cu simplificarea lucrurilor (ca sa-l citez iar pe Gould).
Dar interventia lui Dawkins pe un blog in care o femeie se plangea de faptul ca un barbat a invitat-o la 4 dimineata la el in camera la o cafea atunci cand se afla la o conferinta, este sub orice critica. Dawkins venea cu argumete de genul ca specia ar fi disparut daca n-ar fi existat astfel de comportamente deranjante. Interesant argument! Dar sa trecem peste argumentele biologice de tipul altor comportamente ca datul in cap pentru mancare, foarte utile si ele in anumite conditii pentru supravietuirea speciei. Trecem si peste argumentele legate de viziunea profund sexista a darwinismului asupra biologiei si peste lipsa de reactie a cercetatoarelor si cerctatorilor feministi fata de acest subiect. E vorba de argumente stiintifice, nu filosofice sau morale.
Problema e ca intr-una din diminetile trecute l-am auzit pe Dobrovolschi vorbind despre acest incident la Radio Guerilla, in acea emisiune pe care o face dimineata cu Vlad Craiovea si cu Ciuclaru, ca de fapt acel barbat din lift a invitat o feminista, nu o femeie. Adica feministele nu sunt femei, ci o specie aparte. Chiar daca era o gluma, e o gluma de prost gust, care arata incultura crasa pe probleme feministe ale liderilor de opinie si lucratorilor din mass-media din Romania. Altfel nu se explica imaginea de obiecte sexuale ale femeilor promovata de media fara ca nimeni sa se inflameze. Cred ca pentru aceasta interventie Dobrovolschi ar trebui sanctionat. CNA-ul ce parere are?
Cam care e opinia lui Dobrovolschi despre "femei"? Ce le diferentiaza de feministe? Crescuta intr-un mediu profund feminist, imi recunosc incultura legata de modul de a gandi traditional al oamenilor. Aud mereu despre tampenia numita "feminitate", referindu-se probabil la rolul social consacrat al femeii, dincolo de aspectele biologice. Dar acceptarea hartuirii sexuale, a mitocaniei masculine, a discriminarii la locul de munca, a glass ceilling nu cred ca sunt inscrise in genele femeilor (asta ar insemna sa fie pe cromozomul X, dar sa spunem ca si barbatii au un astfel de cromozom sau ar proveni din aspecte particulare ale dezvoltarii), ci in educatia dezastruasa de care se pare ca s-a bucurat si vedeta radio Guerilla.
Recent am citit o carte "The vindication of the rights of woman" scrisa de Mary Wollstonecraft, mama lui Mary Shelly. Cartea a fost scrisa la finele secolului al XVIII-lea, dar multe din ideile ei, foarte nonconformiste si de avangarda in acea epoca, sunt valabile si azi. Ea deplangea starea de dependenta si lipsa de demnitatea a femeilor in special din clasa mijlocie din epcoa ei. Punea aceasta stare pe seama educatiei precare a femeilor, crescute doar sa stie sa se poarte elegant si sa faca placere barbatilor. Judecata lor nu conta, ca femei maritate trebuia sa se bizuie in intregime pe judecata si stiinta barbatilor lor. Ea credea atunci ca daca femeile vor fi educate, vor merge la scoala, vor face sport, vor invata sa gandeasca cu propriile creiere, situatia femeilor si a societatii in general se va schimba.
Din pacate, acum femeile merg la scoala, studiaza chiar mai mult decat barbatii, in special in Occident, incluzand Romania. Dar se pare ca educatia mai mult sau mai putin tehnica nu ajunge. E nevoie de o educatie filosofica si morala diferite. Femeile care chiar daca invata, urmeaza o facultate, dar gandesc ca barbatul trebuie sa le ofere altceva decat ceea ce ii pot oferi ele insele (diferentele eventuale fiind la nivelul rolurilor strict sexuale, dar si aici e nevoie de discutii despre comunitatea gay-lesbi), iar expectatiile lor la nivelul societatii sunt diferite de ale unui barbat, nu au rezolvat mare lucru in ce priveste emanciparea. Ele trebuie sa invete sa astepte totul de la ele si totul de la societate, ca sa se poata emancipa cu adevarat. Adica pot orice, li se poate cere orice. Drepturi si obligatii! Dar aceste idei trebuie introduse in educatia copiilor de scoala.
Poate lucrurile ar fi evoluat asa cum le prevedea Wollstonecraft daca societatea la randul ei nu s-ar fi schimat, dar unele din tarele celei din epoca ei nu s-ar fi extins, in loc sa se reduca. Ea compara comportamentul femeilor din clasa medie cu cel al nobililor, similar din cauza conditiilor asemenatoare, de viata fara griji, fara provocari. Dar acum intr-o oarecare masura, societatea de consum a transformat multi oameni in "nobili", iar exigentele intelectuale (reale, nu legate de cunostinte tehnice strict profesionale) si morale au scazut foarte mult la nivelul clasei de mijloc, foarte extinsa in prezent. Solutia ar fi intoarcerea la valori, dar si exigente cat mai mari de la noi si de la altii. In aceste conditii, va fi greu sa acceptam ignoranta lui Dobrovolschi, iar succesul lui Dawkins nu ar mai fi atat de mare.

Continue Reading