Patriarhatul- cea mai mare crima din istorie

Cine a fost cel mai mare criminal din istorie? Hitler sau Stalin? Ultimul a avut mai multe victime prin toata Europa, nu numai la el "in gradina", unde adversarii politici adevarati sau imaginari au fost exterminati, trimisi in gulaguri, inlaturati din functii etc. Hitler se poate lauda cu un holocaust, un genocid pe criterii etnice. Dar nici Stalin nu e mai prejos, el a incercat sa extermineze popoare prin foamete (ucrainenii) le-a deportat (tatarii) atunci cand nu le-a umilit doar si le-a spalat pe creier. Hitler a pornit un razboi care a presarat cu cimitire toata Europa. Dar Stalin l-a continuat cu un razboi rece care a distrus popoare intregi nu numai in Europa. Religia fascista a esuat, dar cea comunista a supravietuit cateva decenii, cu efecte dezastruase in toata lumea, unele inca vizibile. Stalin a trimis seminte de genocid si pe alte continente (v. Cambodgea), de razboi, de saracie si mizerie materiala si morala.
Stalin e mai tare, trebuie sa recunoastem.
E drept, pe acesti criminali i-a ajutat si epoca in care au trait, secolul XX. Au avut mijloace sa-si duca opera la bun sfarsit. Dar istoria consemneaza si alte orori, ca razboaie, cruciade etc. Ideologia a ajutat mult la mentinerea unor regimuri criminale. De fapt comunismul si fascismul, dar si regimurile din tarile fundamentaliste sunt doar consecinta actiunii unor organizatii criminale care pun mana pe putere. In numele ideologiei calca in picioare drepturile si libertatile individuale.
Ce poate fi mai rau decat comunismul si fascismul? Patriarhatul! Mai rau decat statele sclavagiste din Antichitate, patriarhatul neaga drepturile si libertatile a jumatate din populatie, fara posibilitatea de a-si rascumpara libertatea prin fapte extraordinare, cum se intampla cu sclavii din Antichitatea Europeana, fara nici cea mai mica speranta de a-si modifica statusul. O totala negare a naturii umane! Mai rau decat in "1984" a lui Orwell, clasa dominata din patriarhat nu are dreptul la a gandi si a simti decat intr-un anumit fel. Emotiile, sentimentele, necesitatile biologice (sexul) ii sunt confiscate. Femeile din societatile patriarhale nu-si apartin, nu dispun de propria persoana, sunt doar niste obiecte cu utilizare bine determinata. Orice deviere de la functionarea impusa le poate costa foarte mult, chiar viata.
Comunismul a avut mai multe victime, dar in comunism puteai duce o viata mizerabila, dar oarecum sigura daca nu incalcai niste reguli, e drept absolut irationale. In fascism, erai condamnat prin nastere si nu aveai sansa eliberarii. Patriarhatul are cate putin din amandoua, condamnarea prin nastere ca in fascism, dar ofera sansa supravietuirii prin respectarea unor reguli echivalente cu sinuciderea morala, ca in comunism.
Patriarhatul ar trebui condamnat public si recunoscut drept cea mai mare crima din istorie. Dar balbaielile si coruptia politica la nivel inalt nu permit acest lucru. Cum e posibil ca un stat democratic sa aiba relatii cu Iranul, Afganistanul sau chiar cu Irlanda si Polonia? Dublul standard si diluarea valorilor fac posibile aceste fenomene. Dar miscarea feminista ar trebui sa fie mai vocala.

Continue Reading

Din gandirea lui Dobrovolschi -feministele nu sunt femei

Recent am auzit de un incident in care a fost implicat in mod indirect Richard Dawkins, celebrul autor al "Genei egoiste" si al altor carti in care difuzeaza idei fundamentalist darwiniste (expresia ii apartine lui S. J. Gould) si ateiste. Nu am nimic contra ateismului (eu insami fiind atee) nici contra darwinismului, desi Dawkins merge prea departe cu simplificarea lucrurilor (ca sa-l citez iar pe Gould).
Dar interventia lui Dawkins pe un blog in care o femeie se plangea de faptul ca un barbat a invitat-o la 4 dimineata la el in camera la o cafea atunci cand se afla la o conferinta, este sub orice critica. Dawkins venea cu argumete de genul ca specia ar fi disparut daca n-ar fi existat astfel de comportamente deranjante. Interesant argument! Dar sa trecem peste argumentele biologice de tipul altor comportamente ca datul in cap pentru mancare, foarte utile si ele in anumite conditii pentru supravietuirea speciei. Trecem si peste argumentele legate de viziunea profund sexista a darwinismului asupra biologiei si peste lipsa de reactie a cercetatoarelor si cerctatorilor feministi fata de acest subiect. E vorba de argumente stiintifice, nu filosofice sau morale.
Problema e ca intr-una din diminetile trecute l-am auzit pe Dobrovolschi vorbind despre acest incident la Radio Guerilla, in acea emisiune pe care o face dimineata cu Vlad Craiovea si cu Ciuclaru, ca de fapt acel barbat din lift a invitat o feminista, nu o femeie. Adica feministele nu sunt femei, ci o specie aparte. Chiar daca era o gluma, e o gluma de prost gust, care arata incultura crasa pe probleme feministe ale liderilor de opinie si lucratorilor din mass-media din Romania. Altfel nu se explica imaginea de obiecte sexuale ale femeilor promovata de media fara ca nimeni sa se inflameze. Cred ca pentru aceasta interventie Dobrovolschi ar trebui sanctionat. CNA-ul ce parere are?
Cam care e opinia lui Dobrovolschi despre "femei"? Ce le diferentiaza de feministe? Crescuta intr-un mediu profund feminist, imi recunosc incultura legata de modul de a gandi traditional al oamenilor. Aud mereu despre tampenia numita "feminitate", referindu-se probabil la rolul social consacrat al femeii, dincolo de aspectele biologice. Dar acceptarea hartuirii sexuale, a mitocaniei masculine, a discriminarii la locul de munca, a glass ceilling nu cred ca sunt inscrise in genele femeilor (asta ar insemna sa fie pe cromozomul X, dar sa spunem ca si barbatii au un astfel de cromozom sau ar proveni din aspecte particulare ale dezvoltarii), ci in educatia dezastruasa de care se pare ca s-a bucurat si vedeta radio Guerilla.
Recent am citit o carte "The vindication of the rights of woman" scrisa de Mary Wollstonecraft, mama lui Mary Shelly. Cartea a fost scrisa la finele secolului al XVIII-lea, dar multe din ideile ei, foarte nonconformiste si de avangarda in acea epoca, sunt valabile si azi. Ea deplangea starea de dependenta si lipsa de demnitatea a femeilor in special din clasa mijlocie din epcoa ei. Punea aceasta stare pe seama educatiei precare a femeilor, crescute doar sa stie sa se poarte elegant si sa faca placere barbatilor. Judecata lor nu conta, ca femei maritate trebuia sa se bizuie in intregime pe judecata si stiinta barbatilor lor. Ea credea atunci ca daca femeile vor fi educate, vor merge la scoala, vor face sport, vor invata sa gandeasca cu propriile creiere, situatia femeilor si a societatii in general se va schimba.
Din pacate, acum femeile merg la scoala, studiaza chiar mai mult decat barbatii, in special in Occident, incluzand Romania. Dar se pare ca educatia mai mult sau mai putin tehnica nu ajunge. E nevoie de o educatie filosofica si morala diferite. Femeile care chiar daca invata, urmeaza o facultate, dar gandesc ca barbatul trebuie sa le ofere altceva decat ceea ce ii pot oferi ele insele (diferentele eventuale fiind la nivelul rolurilor strict sexuale, dar si aici e nevoie de discutii despre comunitatea gay-lesbi), iar expectatiile lor la nivelul societatii sunt diferite de ale unui barbat, nu au rezolvat mare lucru in ce priveste emanciparea. Ele trebuie sa invete sa astepte totul de la ele si totul de la societate, ca sa se poata emancipa cu adevarat. Adica pot orice, li se poate cere orice. Drepturi si obligatii! Dar aceste idei trebuie introduse in educatia copiilor de scoala.
Poate lucrurile ar fi evoluat asa cum le prevedea Wollstonecraft daca societatea la randul ei nu s-ar fi schimat, dar unele din tarele celei din epoca ei nu s-ar fi extins, in loc sa se reduca. Ea compara comportamentul femeilor din clasa medie cu cel al nobililor, similar din cauza conditiilor asemenatoare, de viata fara griji, fara provocari. Dar acum intr-o oarecare masura, societatea de consum a transformat multi oameni in "nobili", iar exigentele intelectuale (reale, nu legate de cunostinte tehnice strict profesionale) si morale au scazut foarte mult la nivelul clasei de mijloc, foarte extinsa in prezent. Solutia ar fi intoarcerea la valori, dar si exigente cat mai mari de la noi si de la altii. In aceste conditii, va fi greu sa acceptam ignoranta lui Dobrovolschi, iar succesul lui Dawkins nu ar mai fi atat de mare.

Continue Reading

Marea cultura e sexista pentru ca e corupta

In scoala ni se spunea despre suferintele unor artisti, scriitori, pictori sau muzicieni extraordinari, care aveau in epocile lor mari probleme in a se consacra. "Literatura adevarata nu se platea atunci", auzeam la scoala, "acum se plateste". Era in comunism, deci e simplu de ghicit despre ce literatura era vorba.
Ideea insa ramane. Si povestea lui van Gogh e reala, desi e una cu final fericit. Chiar daca omul n-a vandut niciun tablou in timpul vietii, stim azi despre el, vorbim despre el, iar picturile lui fac parte din viata noastra. Dar oare cati anonimi trebuie sa fi existat? Cat a pierdut cultura (si stiinta) prin faptul ca de unii ca el, dar mai ales de unele, nu am auzit niciodata? Nu e vorba doar de vieti pierdute, de destine distruse, ci de pierderi ale umanitatii in general. De ce? Pentru ca omul e o fiinta corupta, iar obtinerea succesului depinde de factori sociali intr-o mare masura. Cei care au succes sunt in primul rand manageri buni, nu oameni de exceptie. Daca faci mari eforturi mari sa creezi cu adevarat, nu mai ai timp sa te si promovezi. E logic, mai ales ca si prioritatile tale sunt altele, in primul rand creatia, apoi succesul. Daca ordinea e inversa, rezultatele vor fi mai bune in ce priveste recunoasterea.
Dar in ce priveste discriminarea femeilor, excluderea lor din marea cultura, nu credeam ca lucrurile sa fie atat de clare si in ziua de azi, mai ales pentru cineva care a facut o facultate unde aproape toate profesoarele erau femei (inclusiv sefa de catedra). Ilinca Bernea, scriitoare si filosoafa, autoarea primului roman feminist in limba romana, "Legende androgine", a declarat ca marea cultura e sexista, iar la facultatea de filosofie s-a intalnit cu dovezi ale misoginismului universitar. Mihaela Miroiu, tot absolventa de filosofie, vorbeste si de ea de neincrederea cu care era privita in aceasta facultate, ea si colegele ei de catre profesorii barbati. Pare incredibil in epoca asta, dar adevarat. Un articol recent aparut in "Observatorul cultural" face o descriere a situatiei femeilor din mediul academic romanesc, in special de la facultatile cu profil umanist.
Sexismul in formele cele mai abjecte exista inca in marea cultura. Ce-i de facut? Negarea ei! Asta arata marea coruptie la acest nivel. Cei implicati trebuie boicotati de oamenii de bun simt. Coruptia discriminarea nu sunt altceva decat crime, crime contra destinelor unor oameni si crime contra umanitatii! Sunt mai rele decat furtul si trebuie condamnate!


http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=16755

Continue Reading

Carui spatiu cultural ii apartine Romania din punct de vedere al relatiilor de gen?

Imi place sa spun, mai in gluma mai in serios, ca din punct de vedere cultural nu prea am cum sa ma ascund. Arat meridionala, ca majoritatea Romanilor. Cand sunt in tarile din sudul Europei, incepand din avion, oamenii imi vorbesc in limbile lor. In unele din aceste tari pot sa si inteleg si sa raspund in asa fel incat ei sa ma creada in continuare nativa. Nu sunt rasista, nu e nimic rau in a fi sudic. Nimic, inafara de faptul ca acest spatiu are in comun si altceva inafara de gene_ cultura. Si aici sunt multe aspecte de care sunt aproape mandra. Lenea, siesta, gustul pentru lux, mancare buna, vin bun sunt lucruri de care nu ma dezic.
Dar ca femeie si feminista, nu-ti cade usor sa spui ca esti din Romania, dar din pacate, nu prea ai unde te ascunde cand aspectul si numele te tradeaza. Am vazut acum cativa ani pe Discovery o tanara arheoloaga care spunea ca ii e greu sa lucreze in Grecia, avand in vedere felul cum sunt educati barbatii Greci, in niciun caz intr-un mod care ii face recomandabili pentru o relatie pe termen lung. Din nefericire, situatia e similara in Romania, Italia, Spania, Portugalia. Speram din tot sufletul ca e mult diferita in Franta. Te astepti la altceva de la o cultura care a nascut-o pe Simone de Beauvoir, pe controversata Ninon de l'Enclos, o cultura in care radacinile feminismului au inceput in secolul al XIX-lea. Nu in ultimul rand, de la o cultura seculara. Dar reactiile fata de cazul DSK, in presa, dar nu numai, iti dau fiori de familiaritate pe sira spinarii (v. articolul din link). Si mass-media Franceza, nu numai cladirile din Paris te fac sa te simti acasa in Franta, din nefericire.
Dar se pare ca unii vectori sunt mai importanti in rezultanta culturala de masa. Elitele si ce gandesc ele conteaza mai putin in fata unei anumite traditii. De fapt ce diferentiaza viata de fiecare zi in culturile avansate de celelalte nu sunt elitele, ci nivelul omului de pe strada. Oameni exceptionali se nasc peste tot, important e daca ajung sau nu sa aiba influenta asupra societatii. Aici as da exemplul coafezei Norvegiene de care tot povesteste Liviu Mihaiu, adaugand mereu noi elemente. O coafeza Norvegiana in anii '90 a refuzat sa danseze cu el pentru ca venea din Romania, unde copiii din orfelinate traiau asa cum traiau, iar Romii erau foarte discriminati.
Cand o sa se intample asta in Romania? Cand o sa se intample in Italia, unde cazul Mailat a declansat o furtuna in presa, exploatata in scop electoral intr-un mod in care ar fi socat orice Britanic care se simte cel mai bine cand isi umple cosul de bautura la supermarket? Cand o sa se intample in Romania?
Dar in Franta miscarea feminista a luat atitudine fata de modul cum a fost tratat cazul DSK. As vrea sa vad aceleasi reactii fata de scandalurile sexuale in care sunt implicati politicieni din Romania.
http://www.guardian.co.uk/world/2011/may/22/dominique-strauss-kahn-arrest-dormant-anger-france-women

Continue Reading

Gigi Ghinea si motivele nefericirii ei

Se spune ca adesea cei mai mari dusmani ai nostri suntem noi insine/insene. Nimeni nu ne poate tortura mai mult decat monstrii pe care ni-i crestem singuri in creierele noastre. Daca discriminezi alti oameni, daca ai valori rasturnate, daca esti smecher de doi bani, cum e in voga acum in Romania, e greu sa fii fericit. Pentru ca piedicile pe care le pui altora ti le pui si tie insuti/insati.
Intr-o seara am dat pe un post tv, nu stiu care, de dna Gigi Ghinea, psiholog. O mai vazusem pe la tv, dar nu stiam ca asa se numeste, mai precis se pare ca asa s-ar fi "rebranduit" (Gigi). In acea seara vorbea despre o carte scrisa de domnia sa, "Cum m-am vindecat de nefericire". Sper ca nu gresesc.
In timpul discutiei cu gazda emisiunii, Carmen Bruma, subiectul a alunecat spre barbatii maturi care au relatii cu femei mai tinere. Doamna psiholog (femeia a spus cu ce se ocupa, acum eu am avut expectatii prea mari) a incercat sa explice fenomenul. Chipurile barbatii maturi, ajunsi la o anumita varsta, vor sa-si reafirme sexualitatea, iar relatiile cu femeile tinere ii ajuta.
"De ce nu se intampla asa si in cazul femeilor?" a intrebat Carmen Bruma. Dna psiholog a raspuns la fel ca o amatoare de telenovele, ceva de genul: da, si femeile de o anumita varsta vor sa-si reafirme sexualitatea, dar barbatii nu sunt atrasi de astfel de femei. Adica ele pot sa se uite pe pereti sau la firme porno cand au chef de sex cu barbati tineri. De ce? Pai femeile sunt privite (asta am mai auzit la popi) in postura de mame, iar fertilitatea lor asa si pe dincolo... Femeile mature nu sunt sexy, chipurile, iar barbatii vor femei sexy. De ce dna psiholog, adica maestru de incadrat in tipare al comportamentului uman, cum ar spune Ilinca Bernea (ea spune mai frumos, dar mi-e lene sa caut expresia exacta) barbatii sunt sexy cu erectii slabe si rare, burta si chelie? In plus, femeile peste 40 ani pot arata bestial, deci pot fi foarte sexy, a replicat Carmen Bruma, care probabil nu e psiholog. Gigi a incheiat apoteotic: "O aventura merge, dar nu o relatie...Barbatii tineri sunt atat de imaturi!" Hopa, alt cliseu! Si o discriminare in grup! CNA-ul nu stiu ce pazeste.
Pai nu e de mirare ca e nefericita cand gandeste asa. Am mai auzit stereotipul ca barbatii sunt cu totii "egoisti, infantili si lenesi". Nu ma laud ca am cunoscut nu stiu cati barbati, dar pot declara cu mana pe inima ca nu e asa. Barbatii sunt foarte diferiti intre ei, la fel sau aproape la fel de diferiti ca si femeile. Cu totii au caractere sexuale primare, cele secundare difera in functie de grup etnic, nici macar asta nu au cu totii. Dar imi vine greu sa acuz de infantilism toti barbatii, mai ales ca am amici foarte tineri care sunt mai maturi decat eram eu la varsta lor, chiar decat sunt acum. Cat despre egoism, alta prostie. Cunosc barbati care ma uimesc cu spiritul lor de sacrificiu, si nu cred ca la un anumit nivel de cultura si educatie sunt diferente intre sexe in ce priveste moralitatea. Lenesi cred ca sunt toti barbatii mai mult sau mai putin pentru ca oamenii in general sunt lenesi.
Dar in primul rand oamenii sunt diferiti, au gusturi diferite, pasiuni diferite, care nu pot fi incadrate in tipare. Din nefericire, cultura ne influenteaza din copilarie aceste preferinte. Cum femeile sunt prezentate ca obiecte sexuale, frumoase, iar barbatii sunt apreciati dupa performante si "maturitate", oamenii, in special cei mai usor manipulabili, isi aleg partenerii dupa aceste criterii. Ca sa nu mai discutam de alegerile "pentru supravietuire" in special ale femeilor din societatile paupere.
Daca baietii ar fi educati de mici ca inteligenta, moralitatea, disponibilitatile afective sunt al dracului de sexy la o femeie, mai sexy decat pielea frageda, atunci multi barbati ar prefera femeile mature. Femeile nu sunt masini de facut copii, nici jucarii sexy fara creier. Dar cand o femeie vede lucrurile asa, drumul spre nefericire e foarte scurt in cazul ei.

Continue Reading

Printesele zilelor noastre sau cine ar vrea sa fie Kate?

Am deschis internetul cu gandul de a vedea reactiile blogurilor feministe fata de cel mai mediatizat eveniment al zilei - nunta lui Kate Middleton cu printul William. Povestea e cu atat mai interesanta cu cat Kate (pana ieri, acum Catherine) nu are "sange albastru". O femeie din popor care a devenit sotia printului mostenitor, apoi nu printesa, ci doar ducesa, tocmai din cauza originii sociale. Sigur, a existat si o casatorie religioasa. Dar partea buna este ca nu a jurat ca i se va supune sotului.
Suntem in 2011. Monarhia Britanica este inca foarte populara, cum s-a vazut si din participarea la acest eveniment. Nunta e un eveniment istoric care merita urmarit. Dar care sunt alte implicatii istorice ale evenimentului?
In primul rand e vorba de o nunta. La o varsta destul de avansata am aflat ca fetitele, inca de mici, se viseaza mirese. Recunosc, nici pana in ziua de azi nu imi imaginez cum e sa visezi asa ceva. Nu e vorba de sex, de romantism (cine nu viseaza la asta?), dar nu la nunta. Casatoria e o institutie patriarhala. Nu inteleg cum o femeie viseaza la asa ceva, e ca si cand un negru ar visa la lanturi daca e in SUA (dar nu numai). Dar ce ne miram, cand la crestini crucea, adica un instrument de tortura antic, e venerat? Cred ca in societate nu se vor produce schimbari reale ale statusului femeilor pana cand casatoria de tip patriarhal nu va fi desfiintata. E inevitabil, eliberarea va duce la asta, asa cum perestroika a dus la caderea comunismului.
Dincolo de nunta, asa somptuoasa cum a fost, Kate, chiar daca nu i-a jurat credinta sotului, a renuntat la multe. Si-a pierdut dreptul de vot, ceea ce pentru o femeie mi se pare foarte dureros, avand in vedere pretul platit de generatii de femei pentru obtinerea sa. Apoi a renuntat la carierea, chiar daca nu a avut pana acum decat locuri de munca temporare. A mai renuntat la posibilitatea de a declara lucruri controversate. Ca sa nu luam in considerare ca nu va mai manca fructe de mare, cel putin nu in palat.
Cine ar vrea sa fie Kate sau Catherine? Eu in niciun caz! Am o cariera pentru care am muncit foarte mult, pot spune in orice moment lucruri controversate, pot face politica, ca sa nu mai vorbim ca am chiar si in acest moment fructe de mare in frigider. Ar fi un cosmar sa ma trezesc intr-o dimineata in papucii ei, chiar daca sunt in palatul regal. Si aici nu ma gandesc la un barbat cu chelie, fie el chiar si fiul Dianei. As minti daca as spune ca nu-mi plac masinile luxoase, palatele, caii. Imi plac, dar micile libertati la care ea a renuntat nu au pret. Iar o printeza de rit nou incearca sa-si obtina singura palate, masini, lux, daca poate. Iar partenerul ei, nu sotul, va fi intotdeauna ceva gen print consort... Exista si printese feministe.

Continue Reading

Sacrificiul suprem pentru frumusete

Candva am vazut un studiu realizat pe sportivii de performanta. Nu mai stiu procentajul, dar unii dintre acesti sportivi au declarat ca ar fi gata sa foloseasca substante interzise foarte periculoase pentru a lua medalia de aur, chiar daca peste 5 ani aceste substante ar fi avut efecte fatale. Mi s-a parut incredibil. Sa te sinucizi pentru o medalie pe care nu o meriti! Atunci eram copil, nu inteleagem natura iluzorie a succesului in general. Nu intelegeam ca succesul e o pacaleala a ta si a altora. Ce ai alege? Sa faci lucruri intr-adevar extraordinare si sa nu ai succes, sa nu fie recunoscute sau sa faci lucruri de doi bani, fara valoare, care sa fie incununate de glorie? Credeam ca toti sau aproape toti oamenii ar fi preferat prima varianta, oricat de dureroasa ar fi. Acum cred ca acestia sunt foarte putini.
Viata sociala e arta iluziei, a disimularii. Ce poate fi succesul social in asemenea conditii atunci cand nu vine din rezultate directe, ca in cazul unor inventii sau rezultate stiintifice clare? Rezultatele unui studiu britanic despre sacrificiile pe care le-ar face femeile pentru frumusete ilustreaza foarte bine asta. 16% dintre femeile cu varste cuprinse intre 18 si 65 ani (numarul lor nu se precizeaza) erau dispuse sa renunte la un an din viata pentru un corp frumos, 10% chiar la 5 ani, iar 2% la 10 ani! Un subtitlu ar articolului suna cam asa: "In total, 30% dintre femei sunt dispuse sa faca schimbul: viata pentru o talie subtire."
Femeile respective nu erau nebune, oricum nu mai nebune decat sportivii care s-ar sinucide pentru medalii. De vina sunt standardele sociale, care asimileaza frumusetea cu o mare calitate, in special in cazul femeilor. Prin frumusete femeile capata valoare sociala. Ele sunt femei "adevarate" daca sunt frumoase. Frumustea e eticheta feminitatii. De cate ori nu am auzit expresia "parca nici nu e femeie", despre o femeie care putea arata bine, dar nu era "ingrijita ca femeie"? Cum arata si studiul, nu e vorba de a avea sau nu frumuste naturala, care e foarte variata, ci de a fi "in standarde", adica de a fi ceea ce societatea presupune a fi "o femeie frumoasa".
Avand valoare sociala prin frumusete standard, aceste femei considera ca vor avea tot, succes social, bani, sex, isi vor gasi mai usor un partener de calitate. Oare asa sa fie? E o iluzie de la cap la coada, dar o iluzie care le face viata mai comoda si mai...frumoasa. Pentru ca le scuteste sa isi puna si sa rezolve alte probleme legate de ele insele.
Toata viata am avut acea talie de invidiat, pentru care 30% dintre femeile din acest studiu si-ar fi dat viata. E drept, in tot acest timp am fost si feminista... Care au fost avantajele? Inafara de analizele biochimice si conditia fizica? Sincer, niciunul! Sigur, daca nu pun la socoteala succesul imens la liceeni. Dar nu cred ca femeile astea vor sa mangaie cosuri si sa experimenteze sex cu ejaculare precoce. Ca iti poti cumpara haine ciudate, cu masuri imposibile, ar fi iar un avantaj, dar dezavantajul e dublat ca nu gasesti haine pe masura ta in unele tari. Ajustarea e necesara peste tot (nicio curea nu mi-e buna, de exemplu).
Ar fi succesul social, in afaceri, pe care cineva il are daca arata bine. Dar pentru asta ajunge sa ai un fizic cat de cat placut, dar mai ales sa fii simpatic. Cat despre parteneri de calitate...Acestia nu au gusturi standard, daca gandesc cu creierele personale. Ai infinit mai multe sanse la o relatie reusita datorita personalitatii decat abdomenului plat, o spun din proprie experienta. S-ar putea ca talia ta pentru care ti-ai da viata sa nu intereseze sau mai mult, sa aiba un efect contrar. Femeile sunt mai receptive la astfel de corpuri decat barbatii de calitate. Probabil asta e important. Femeile se imbraca pentru alte femei, locu lor creste pe scara ierarhiei feminine...Asta e, suntem animale sociale!

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/210155/Femeile-si-ar-da-viata-pentru-a-arata-bine.html

Continue Reading