Anunț sf-uri feministe

Am aceasta schita de ceva timp. Dar acum o sa-i dau drumul. Am mai multe povestirir sf feministe, cel putin majoritatea dintre ele. Vreau sa le public, eventual in engleza in reviste, in romana nu stiu daca merita altfel decat pe cont propriu, avand in vedere situatia de la noi. Vor fi si ele, ca alte carti, in curand pe Amazon sau alte librarii online. 

Prima povestire, "Printre gene", era chiar scrisa de mult timp. Dar intamplarea a fost s-o pierd, adica sa n-o mai gasesc printre numeroasele documente in calculatoarele pe care le-am avut intre timp. Poate intr-o zi sper ca o voi gasi.... Asa ca am rescris-o, luand in considerare situatia de acum si din ultimii ani. Se numea tot la fel, era vorba in principal de acelasi lucru, avea aceleasi personaje, cu aceleasi nume. Dar nu vorbea nici de pandemie, nici de aberatiile ideologice din ultimul timp, nici de incalcarile drepturilor omului. Era tot o anarhie transumanista. 

Dintre alte povestiri vechi, scrise in anii studentiei si imediat dupa, cand a scrie literatura nu era aproape deloc recompensat, nu exista posibiltatea sa publici cu usurinta in engleza, este una numita "Nascut pe 8 Martie sau cele doua fete ale iadului", despre o utopie feminista. Personajele principlae sunt albaneze, din  revolta fata de independenta Kosovo si de bombardarera Belgradului. Am salvat-o de atunci, era scrisa pe foi, nu pe calculator. Pe calculator am mai avut "Urme pe culturi", "Ultimul vanator de balene", dar si altele, neterminate, doar in stadiu de schita. 

De atunci am mai scris doua (ce e interesant, acum scrisul merge extraordinar de repede) si mai am inca multe in plan. Nu ma consider scriitoare, mi se pare ca termenul asta e utilizat excesiv. Cred ca scriitorii sunt cei capabili sa faca arta, sa creeze sentimente si senzatii din fraze, intortocherea cuvintelor. Eu sunt doar o persoana al maiba de alfabetizata care se tine de alfabetizare. 

Continue Reading

Printre gene

 Am promis că voi prezenta povestiri science fiction feministe.  Povestirea de mai jos a participat la un concurs de proză scurtă, deci e cunva deja ”ieșită în lume”. Intenționez să o public, dar nu în această formă, adică fără  restricția numărului de semne. În plus, nu e chiar feministă. 

Mirosul primăverii era peste tot. Salcâmii dădeau nota dominantă, dar parfumul acelui loc și moment era un buchet, în care intrau multe flori, unele încă pioniere ale vegetației, ale căror culori erau la fel de variate și de intense. Beția simțurilor era completată de aceeași explozie de sunete care veneau de la nivelul arborilor din jur sau chiar din aer, de pe cerul foarte senin, puțin vizibil dincolo de limitele micuței poieni. În pădure erau tot felul de vietăți, majoritatea plante, apoi insecte, care nu se vedeau, nu se auzeau, nu se simțeau altfel, dar fără ele frumusețea peisajului nu ar fi fost posibilă. Apoi păsări. Și totuși, mamiferele cele mai comune de pe planetă erau absente. Locul acesta, destul de greu accesibil, de îndepărtat de civilizație, se bucura de liniștea sălbătăciei, aceea liniște atât de prețioasă acum pentru natură.

Un bâzâit ușor, dar strident, anunță apariția unui mic vehicul aerian, un fel de dronă mai mare. Vehicul șovăi un pic deasupra v\rfurilor arborilor, ca și când ar fi căutat ceva, apoi ateriză încet, dar fără ezitări, chiar în mijlocul poienii. O ușă se deschise și cu o mișcare rapidă sări pe iarbă o femelă a speciei dominante, îmbrăcată într-un costum mulat cu imprimeu de leopard. Mișcările ei foarte agile erau în concordanță cu vestimentația. Avea o armonie felină a curbelor corporale, dată de tonusul mușchilor, flexibilitatea tendoanelor și distribuția grăsimii de rezervă, prezentă în cantintate redusă. Nu prezenta urme de degradare biologică și părul lung, foarte voluminos, cu reflexe roșietice, îi dădea un aer majestuos, asemenea unei pisici cu blană bogată și coadă stufoasă. Și totuși, nimic nu trăda vreo modificare genetică.

După ce coborâ din dronă, trase cu sete aer în piept, zâmbi peisajului, exploră poiana, arborii din jur, apoi se concentră asupra creaturilor ierbii. Norocul ei fu să descopere printre firele lungi de iarbă niște delicioase rozătoare minuscule, maronii. Era o puzderie de șoricei de alun, care mișunau (adică făceau un lucru șoricesc) oriunde își arunca privirea. ”Frumusețe în stare pură!” gândi cu voce tare. ”Ce onoare pe specia noastră mizerabilă să fie rudă cu aceste minunății!”

- Într-adevăr! Se auzi o voce mai gravă, dar cu niște sonorități oarecum metalice.

Femela tresări ușor și își ridică ochii din iarbă. În fața ei stătea un mascul destul de înalt, subțire și osos, cu o vârstă biologică redusă, dar în rest arată efectiv ca dracu. Purta un costum mulat lucios și fosforescent, cu imprimeu viu colorat, piele de șarpe, cu o coadă lungă, subțire, neagră, încovoiată, care părea prehensilă și se mișca independent, ca și când ar fi avut propriul sistem nervos. Purta niște pantofi cu copite, pe frunte avea tatuată mică teoremă a lui Fermat, iar pe cap purta două cornițe micuțe, de bun simț.

- Gene Jumper, îi întinse o mână cu gheare negre și curbate.

- White Panther, răspunse femela cu o voce înaltă și clară. Te așteptam, adăugă întinzându-i mâna mai mult pentru a verifica originea, eventual autenticitatea ghearelor. Pe unde ai venit? Cine te-a adus?

- Nu am îndrăznit să vin cu niciun fel de vehicul până aici. Am lăsat mașina electrică la 16 km de aici. Apoi am venit singur, prin pădure.

- Și nu a fost greu? Arborii par destul de deși. Nu se vede vreo potecă.

- E, am avut metodele mele. Nu foarte ecologice, zâmbi ușor Gene Jumper etalându-și colții negri și dinții ascuțiți în culori înfricoșătoare. Din traista care îi alunecase pe coada erectă scoase un cuțit laser de vreo 20 cm. Ăsta m-a ajutat, mai spuse printre bale verzui.

White Panther râse cristalin. Dinții ei erau albi și păreau foarte sănătoși.

- Se cheamă că ești înarmat. Mai ai și alte arme?

Coada se îndreptă spre înainte, ajutându-și stăpânul să cotrobăie în ceea ce original ar fi fost un rucksac, dar acum era mai degrabă un schwanzsac (codsac adică), având în vedere unde era pus.

- Cuțit laser, spray cu toxină botulinică, pistol cu tetrodotoxină, pistol cu alcool pentru amnezie anterogradă.

- Un adevărat arsenal, se entuziasmă White Panther. Eu nu mi-am luat decât țiparul, pentru orice eventualitate....

- Ehe, așa ceva are și poliția, se amuză Gene Jumper.

- Da, are, dar al meu e mai special. E de pe piața neagră.

- Mai cumpăr și eu, dar de cele mai multe ori prefer să-mi fac singur armele. E mai sigur. Și cu toate controlele, toate supravegherea asta...Și Gene Jumper își dădu cornițele pe spate și-și aruncă ochii ușor sașii pe cer.

-Aha, super! Și le și vinzi?
- Le mai vând uneori. Dar în general, mă ocup de gene.

- Numai gene? Asta e singura ta afacere?
- Principala, Mai sparg și coduri. De fapt cele două afaceri merg în mână. Nu uita cum te-am găsit.

Fu rândul lui White Panther să râdă.

- Și merge bine? Merită?

Gene Jumper râse cu colții clocotind în bale. Lamele dinților din față îi clănțăniră.

- Sigur că merge! Nu ai vrea să știi câți bani se pot câștiga!

White Panther rămase un pic pe gânduri.

-Și totuși riscurile sunt foarte mari. Înțeleg că pedepsele pentru traficul de gene sunt din ce în ce mai mari. Cum te prinde, te pitulă 20 ani...și pușcăriile nu mai sunt ce erau odată. Nici drepturile omului nu mai sunt ce au fost... Știi, eu sunt pasionată de istorie și politică...

- Dacă te prinde...Și la ce corupție e acum, după marea pandemie din 2019-2028, e greu să ajungi și după gratii. Crezi că polițistele și judecătoarele nu au nevoie și ele de o genă pentru fund bombat? Sau polițișii și judecătorii nu au nevoie de o genă pentru penis lung...Pușcăria e pentru începători. Dar când ți-ai făcut o bancă de gene ca a mea...

- Uau, chicoti White Panther. Și ce gene sunt cele mai căutate?

- Logic, cele mai rare. Dar sunt și cele mai scumpe.

- Cum ar fi...

- Păi...uite. Genele de arătat bine. Cum am spus, cele de fund bombat. Dar nu sunt așa de scumpe cum ar trebui, pentru că sunt pe toate drumurile în Africa. Și la ce corupție e acolo, aproape că le poți lua din piață, ca pe ananas. Mai greu e să le aduci aici. Dar și asta se rezolvă dacă vii cu donatorul. Dar cum societatea în care trăim pedepsește traficul de gene mai mult decât traficul de persoane...

- Dar nu înțeleg de ce e mai ușor să cumperi mereu noi gene decât să le multiplici pe cele pe care deja le ai și să le vinzi din nou...Pentru varietate?

Gene Jumper își arătă din nou dantura și chiar limba și tot ce mai era prin gură, până în stomac.

- Pe ce lume trăiești? Ce propui? Să multiplici genele în multe variante, apoi să le vinzi pe Ali Baba sau pe Amazon? Să-ți faci multinațională de vândut gene de serie? Își dai seama ce s-ar întâmpla? De fapt e mai sigur și mai ușor să aduci gene noi, să le multiplici limitat, eventual în laboratorul tău. Genele sunt produse de lux, care se vând în serie foarte limitată.

- Aha, pricep. Deci tot de protecție ține...Și cu toate astea, cred că 90% din oamenii de anumite vârste, din țările oarecum dezvoltate, au recurs la transfer de gene.

- Chiar mai mult în unele locuri, cum ar fi în California. Oamenii încep să-și transfere gene în jurul vârstei de 15 ani, uneori mai devreme. Iar din ce în ce mai mulți oameni de peste 70 recurg la transfer de gene. Și nu doar de gene cu implicații geriatrice și de rezistență la boli.

- Și ce alte gene se caută?

- Păi ce interesează pe oameni? Sexul și banii! Sex, deci arătat bine și potență, respectiv sensibilitate sexuală. Gene pentru picioare lungi și subțiri, pentru mușchi, pentru talie subțire. Gene pentru bronzat ușor, pentru piele pigmentată. Gene pentru păr des, drept, creț, după preferințe. Gene pentru orgasm multiplu, pentru superpotență. Dar sunt unii care vor gene pentru pistrui, nas coroiat, ochi bulbucați, picioare strâmbe. Ultimele sunt ieftine, piața chinezească e plină. Gusturi..

Și bani...În ce privește genele pentru făcut bani, se caută cele care fac oamenii puțin scrupuloși, obraznici. Astea se căută în cazul politicienilor, dar și al oamenilor de afaceri. Una dintre cele mai bune tranzacții din viața mea a fost cu gene de hoție înaltă. Am vândut unui mexican și acum controlează furturile de pe toată coasta de Est. Deși în România sunt mulți donatori, și aici contează firma. Nu am putut să iau gene de la orice hoț de buzunare. Așa că am luat de la un primar. A fost mai greu, că omul era în pușcărie, dar...am uns în jur. Niciun gardian de acolo nu mai are chelie. Dar de viitor e transferul de gene animale...

- Unde îți ții banca de gene?

- Am un buncăr subteran, unde e și un laborator.

- Ți-ai făcut o situație, nu glumă!

- Oh, da! În vara asta o să mă căsătoresc. Vrei să vezi cu cine?

Gene Jumper căută în telefon o poză. Îi întinse telefonul lui White Panther. Ea privi poza pentru o secundă. Un val de scărbă o străbătu din cap până în picioare. Își mușcă buzele încercând să nu se manifeste prea tare. În poză se lățea o gorilă cu limba scoasă într-o parte, cu mușchii pătrățoși, supradimensionați, acoperiți de tatuaje, cu un cap imens în formă de buzdugan. Părul, dacă era păr, forma țepii buzduganului.

- E...bărbat, se bâlbâi ea. Adică s-a născut bărbat...băiat.

- Da, e bărbat. Sunt un gay normal. Tu ce preferi, dacă nu sunt indiscret? E vreun gen aparte?

- Ah, oftă ea. Eu sunt dincolo de banalitate...

- Da, o consolă Gene Jumper cu empatie nedisimulată. Da, nu suntem toți la fel. Ai putea să arăți alfel...mai transhumanist, mai actual, nu știu cum să spun. Dacă vrei, pot veni cu niște sugestii. Cu câteva transferuri de gene...Sau...poate tocmai de gene de imaginație ai nevoie.

White Panther râse reținut.
- Și dacă tocmai a arăta cât mai natural e o formă de creativitate?

Gene Jumper nu o asculta oricum.

- Să facem ce trebuie să facem, spuse white Panther. Scose din poșetă o eprubetă.

- Merci, spuse el, în timp ce îi întindea un teanc de bancnote. Ce vrei să faci cu banii?

- Vreau să mă duc în State, să studiez istorie și lingvistică indo-europeană.

- Dar aici ești mai aproape de istoria indo-europeană...

- Poate acolo e mai multă sălbăticie, ca acea din genele mele scumpe. Numai bine!

Și se urcă în dronă, privind încă o dată locul acela sălbatic.

Continue Reading