Filmul a apărut în 2001, avându-i în rolurile principale pe Adrien Brody și Charlotte Ayanna. E prezentat ca o dramă romantică, dar de fapt e o tragedie feminină....o poveste toxică despre iluziile feminine în patriarhat. O tânără inocentă e distrusă de un ideal absurd. Obișnuită cu a face lucruri grele, a învăța lucruri grele, o studentă la biochimie (facultate foarte grea), pasionată de ceea ce face, sensibilă și atrăgătoare, confundă natura cu societatea, sportul cu recompensa socială. Adică își imaginează că viața e școala sau ca natura sau ca sportul, dacă muncești suficient de mult, cu suficient talent, ajungi să înțelegi lucrurile, în cazul naturii, și ajungi și la recompensă, la performanță în cazul sportului, iar în cazul școlii, la note bune. Nu, societatea nu e ca natura, nici nu dă note. În societate, lucrurile sunt limitate pentru minorități, în special femei, care nu sunt minoritate, dar sunt grupul defavorizat principal. Înainte lucurile erau clare, acum se ascund sub tot felul de minciuni ale politicienilor. Dar femeile în continuare sunt strivite e de tot felul de tavane de sticlă. Iar în cazul relațiilor romantice, tavanul e foarte jos.
Această tânără, Claire, cunoaște un mic infractor, Jack, un tip care organiza flagrante de aventuri extramaritale, apoi simula venirea poliției, urmată de șpaga necesară renunțării la acuzații. Deci estorca bărbați infideli. Complicele lui, femei care se pretindeau prostituate, nu ajungeau niciodată să facă sex cu posibilii clienți. Claire se îndrăgostește de micul infractor, are cu el o aventură de o noapte, care se termină cu ea fericită la masa de lucru lucrând la un proiect, Dar după asta Jack își reia stilul de viață superficial. Sigur că nu o mai căută, iar când ea o face, îl găsește în pat cu una dintre complice. Se poartă cu ea cu cea mai mare brutalitate, lezându-i sentimentele la sânge. Ea urlă de durere, dar continuă să creadă că el e altceva. O mare iluzie. Nu renunță la el, din contră se alătură afacerii lui, unde se lasă abuzată în toate felurile, inclusiv îi lasă pe clienți să facă sex cu ea. Acest mod de viață, dar mai ales indiferența lui, o transformă într-o legumă. Durerea dată de marea dezamăgire o termină, nu se mai duce la cursuri, se târăște ca un robot fără ca nimic s-o mai intereseze. Afară de, cel puțin pentru o perioadă, ca el să fie impresionat de ea și totul să fie din nou ca la început. Ca în acea noapte superbă în care el nu a apucat să-și arate adevărata față.
Din păcate, povestea din ”Frumoasa și bestia”, despre care unii lingviști consideră că ar avea, în altă formă, în alte limbi, 6000 ani (de când a început patriarhatul?), nu e reală. Nu, bărbații nu sunt impresionați de femei, de calitățile lor umane. Ei sunt impresionați de ele ca obiecte. Sentimentele și dorințele lor nu contează, calitățile lor morale nu contează. Sau contează doar ca factori de stress pentru ei. Iar pasiunea unei femei e un factor de stress major pentru un bărbat. Curajul unei femei într-o relație cu un bărbat nu e să pară distantă, dură, ci să-și arate sentimentele, să ceară sentimente, eventual să plângă pentru ele sau pentru că i-au fost rănite.
Până la urmă Jack ajunge în pușcărie, unde îi era locul. După ce iese de acolo, părând oarecum vinovat, ca un căine care a ros pantofii stăpânului, o caută pe Claire, care lucra în laborator. Nu mai e nimic din exuberanța ei de altădată, e resemnată, fără dorințe, învinsă. Practic el a ucis-o, a ucis visele și speranțele din ea. Dar are tupeul să-i dea de înțeles că s-ar întoarce la ea. Totul se termină în coadă de pește. Nu se înțelege dacă ea l-ar mai primi înapoi, dar ce se înțelege e că el nu a primit pedeapsa pentru adevărata lui crimă, pentru ce i-a făcut ei.
În
patriarhat, femeile precum Claire sunt considerate și proaste, de
fapt cum își imaginează ele că...Un alt tip de victim blaming.
Pentru că ele sunt altceva, ele simt altceva, asta e natura lor,
asta vor ele de la o relație, asta e sexualitatea lor. Faptul
că ele se manifestă, că își manifestă dorințele, sexualitatea,
e cel mai riscant lucru din lume. Ceea ce prostituatele știu. În
patriarhat, ca femeie, nu ai voie să ai sentimente, pentru că nu ai
nicio șansă să ți le împlinești prin
mijloace active. Numai norocul te poate salva.
”Love-the hard
way” arată finalul real al poveștii ”Frumoasa și bestia”.
Frumoasa nu îmblânzește bestia, ci bestia ucide frumoasa. Dar
rămâne un film realist, care descrie sentimente feminine reale,
tragedii reale, crime reale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu