Declinul societatii si declinul sexualitatii femiine

Historia magistra vitae...Din pacate oamenii uita lectiile istoriei sau nici macar nu se obosesc sa le invete. Sau macar sa le scrie. Societatea omeneasca e diversa, a fost diversa mai ales in trecut, iar lectii interesante despre cum se pot comporta oamenii in anumite situatii pot aparea de peste tot. Daca le cautam sau daca cei din trecut le-au cautat. Din pacate, sursele sunt putine pentru trecut, iar societatile contemporane de vanatori-culegatori (traditionale) total diferite de a noastra, exotice, izolate, au disparut, asemenea speciilor, fara a fi studiate si intelese, de cele mai multe ori. Dar si cu putinele informatii pe care le avem, daca nu le ignoram, idei foarte interesante pot iesi la iveala.
Ceea ce e cel mai trist, e ca adesea datele care nu se potrivesc prejudecatilor cercetatorilor, sunt ignorate. Desmond Morris, in "Maimuta goala" trece in tromba peste societatile cu sexualitate complicata, cu ritualuri sofisticate, spunand ca poate tocmai complicatiile astea le-au facut sa dispara, ca societatea occidentala, cu monogamia impusa,  e ceea ce a rezistat, ceva testat, "bun" adica. Asa rezolva darwinismul ce nu convine paradigmei, e un esec si de-aia nici nu merita discutat, studiat. LA fel ca si cu pasarile paradisului, rare, care erau vanate pana la ultima, ca de, erau un rebut al evolutiei. Dar oare ce e esec? Ce e succes? Ce ne face sa credem ca naturii ii pasa de succesul nostru? Mai ales de succesul masculilor, al patriarhatului? Normele succesului si ale progresului istoric se leaga aproape intotdeauna in stiinta occidentala de succesul patriarhatului si al masculilor patriarhali.
Dar se pare ca nu numai cele mai multe culturi europene, dar intreaga cultura occidentala, sufera de un crunt provincialism, care se rasfrange si asupra stiintelor sociale si a celor inrudite.
Numai ca pe lumea asta exista si femei, mai ales si femei care vor sa fie libere, sa se descopere, sa creeze o societate pentru ele, asa ca viziunea lor poate fi diferita, chiar daca sunt occidentale.
Iar istoria, desi putin studiata din punctul de vedere al femeilor, chiar istoria lor, ca femei, are cate ceva de spus. Istoria aduce pe tava rezulatele unor experimente sociale care au fost deja facute in trecut. Si aceste rezultate pot contrazice foarte mult pseudostiinta numita sociobiologie, dar si viziunea generala asupra optiunilor si dorintelor femeilor.
Si daca privesti un pic istoria ajungi la concluzia nu doar ca Revolutia sexuala a femeilor nu a avut loc, ba chiar, din multe puncte de vedere, femeile sunt mai putin libere sexual decat au fost in trecut chiar in Occident, dar si in alte societati indepartate, Si aici nu ma refer la societatile matriarhale, ci la societati considerate profund patriarhale, ca Japonia.
Freud are "meritul" de a fi mistificat in sens patriarhal sexualitatea feminina. aducand autoritatea stiintei in ecuatie, inlocuind autoritatea divina cu deosebit succes. Ideile lui Freud despre femei si sexualitatea lor i-ar fi facut sa rada copios nu doar pe Balzac, dar si pe Ovidiu si Lucretiu. Ovidiu stia ca femeile apreciaza frumusetea masculina, tineretea, dar mai ales ca femeile, pentru satisfactia lor, nu doar sexuala, au nevoie de mai multi barbati. Cei atragatori au functia lor, cei care le rezolva problemele materiale sau le fac servicii sunt altceva. Dar femeile nu sunt atrase de bogatie ca ar fi ea insasi sexy, ci de farmecul si sexualitatea masculina. Toate astea sunt foarte banale, dar nu si pentru religia darwinisto-conservatoare care transforma femeile in utere infometate care nu vor altceva in viata decat sa gaseasca barbati cu bani si pozitie sociala care sa le ofere protectie suplimentara pentru progenituri, care sunt singura lor ratiune de a trai si de a se imperechea. Antichitatea romana, sexualitatea vazuta de Ovidiu si Lucretiu era mult mai complexa si mai aproape de realitatea simtita de femei decat doctrina lui Freud si apoi a sociobiologiei. Femeile sunt fiinte sofisticate, perverse, cu multiple dorinte, cu multiple necesitati. Iar sexualitatea lor e devaratoare, nu redusa la dorinta de a naste si creste copii cu tati potenti, desi societatea era patriarhala, desi descendenta conta mai mult decat acum. Dar posibilitatea femeilor de a mosteni, de a detine averi, le dadea sansa sa se manifeste ca fiinte umane, ca fiinte sexuale. Cel putin unora dintre ele....
Dar nu numai in Imperiul Roman femeile erau...femei. Putini istorici occidentali vorbesc insa de o perioada in Japonia (secolul X), cand fiicele erau mai importante decat fiii (putand contra o casatorie buna), cand de asemenea femeile aveau dreptul la mostenire. Cine s-ar fi gandit la un fel de revolutie sexuala feminina in Japonia, cu particularitatile culturale de rigoare? Adica tabu-uri legate de nuditate, considerata dezgustatoare, chiar si cand vine vorba de cea a dintilor, care trebuiau innegriti pentru a ascunde zambetul. Dar libertatea sexuala a femeilor, care puteau locui departe de sotii lor, (era rusine atunci pentru o femeie aristocrata sa fie dependenta de sot) arata ce doresc femeile si ce fac, daca au posibilitatea. Si cum era de asteptat, femeile isi exploreaza sexualitatea, cu numerosi amanti, pe care ii evaluaza, ii descriu, le aduc elogii in romanele scrise in epoca.....numai de femei timp de un secol. Primul roman psihologic din istorie pare a fi scris intre 1002-1022 de o vaduva de 20 ani, Murasaki Shibibu. Femeile au inventat astfel literatura japoneza, avand la inceput ca tema emotiile. Ceea ce par sa aprecieze femeile e frumusetea si sensibilitatea masculina, nu pozitia sociala si succesul.
Dar mai aproape de epoca noastra, Comedia umana a lui Balzac, descrie sexualitatea femeilor,  total diferita de cea decratata de misoginismul "stiintific". Femeile vor sex, atentie, dar si pasiune, cand o descopera, uneori dupa 45 ani, cu barbati cu doua decenii mai tineri (Stralucirea si suferintelor curtezanelor, de exemplu). Interesant e ca Balzac descrie problema barbatilor care stiu ca ei nu pot fi iubiti, din lipsa de farmec, dar care inteleg dorintele si suferintele consoartelor si a prietenelor lor legate de pasiunea pentru barbati care pot trezi asemenea sentimente.
Patriarhatul si ofensiva contrafeminista a imbracat si imbraca inca forme foarte perverse si periculoase, sexualitatea femeilor e stearsa si mistificata pentru ca ele sa fie atrase in relatii heterosexuale patriarhale, contra naturii lor, distrugatoare ale psihicului lor. Ne miram de ce incidenta depresiei e mai mare la femei dupa 30 ani. Pentru ca rolurile lor impuse de patriarhat sunt de-a dreptul toxice pentru psihic, pentru ca ele sunt obligate sa-si incalce natura, visele, dorintele.
Citind acum " Fantasmele erotice ale femeilor". uimitoare e doar lipsa de imaginatie, teama, limitele patriarhale, ale unor femei care nici nu indraznesc sa viseze prea departe. Eliberarea femeilor e ceva inca foarte indepartat, iar revolutia sexuala a femeilor n-a inceput inca. Femeile libere sunt acum, cum bine zicea un istoric, Theodore Zeldin, o aristocratie. Dar femeile aristocrate din trecut se bucurau adesea de mai multa libertate, inclusiv sexuala, decat femeile de acum, cand despre sex si sexualitatea feminina se stie, din unele puncte de vedere, din ce in ce mai putin. Drepturile femeilor, chiar daca era vorba de o aristocratie si atunci, au suferit un recul in secolul al XIX-lea, odata cu ascensiunea burgheziei. Odata cu ascensiunea claselor si mai putin educate, si mai traditionaliste, un nou regres s-a inregistrat, cum bine se vede si in epoca noastra, caracterizata printr-un declin al feminismului. Libertatea economica, dar si o cultura a femeilor sunt absolut esentiale pentru eliberarea reala a lor. Dar chiar daca e vorba doar de o minoritate aritstocratica, aceasta trebuie sa evolueze, sa exploreze, sa ceara cat mai mult, sa ridice stacheta drepturilor si a dorintelor femeilor. Altminteri la ce ne raportam, spre ce tindem? Spre ce ne da patriarhatul?



Bibliografie
Theodore Zeldin, O istorie intima a omenirii, Bucuresti, Nemira 2017
Simon May, Istoria Iubirii, Nemira, 2014
Nancy Friday, Fantasmele erotice ale femeilor, Editura Trei, 2008

Continue Reading

Contractul social patriarhal

Iata ce vinde patriarhatul femeilor: protectie!TFemeile fac tot, dar barbatii sunt importanti, pentru ca ei le apara.  Teama fata de alti barbati ajuta la mentinerea barbatilor in familie, de fapt obliga femeile sa munceasca pentru ei.
Ce se vede in filmul de mai jos se intampla si in Asia, nu doar in Africa, dar si in alte culturi.  Aceasta imagine a fost descrisa de Jared Diamond (cercetator si autor, printre altele a De ce e sexul o placere?), dar si de unii politieni asiatici precum  (Aung san suu kyi). I cartea mentionata Diamond se inreaba: la ce sunt buni barbatii? Si ghici: nu raspunde. Barbatii au mainile libere, in timp ce femeile cara greutati mari, pentru ca ei sa fie gata de aparare, daca familiile sunt atacate.
Aceasta este un fel de taxa de protectie, cum cere mafia proprietarilor de afaceri. Familia patriarhala este bazata pe o taxa de protectie uriasa platita de femei. Patriarhatul este o organizatie criminala. 

https://www.facebook.com/GossipMillNaija/videos/739254902947693/?t=2

Continue Reading

Familia traditionala...matriarhala

Tupeul infinit al celor de la Noua Dreapta cu meetingul lor contra drepturilor omului pentru minoritatile sexuale (de sambata 9 iunie) a scos in strada femei care sustineau familia traditionala, dintre o femeie si un barbat, chipurile pentru ca da viata. Adica ne facem relatii ca sa procream sau cum? Asa facem relatii cu o eprubeta de sperma, ca de multe ori barbatii nu sunt altceva intr-o astfel de relatie. Cand nu sunt ceva monstruos. De fapt acest tip de familie, acest tip de relatie, este cel... mai dureros pentru femei, de multe ori mortal, daca nu ceva care pune in pericol sanatatea fizica si mentala a femeilor. Femei care promoveaza sclavia femeilor, ca asta e rolul asa-zisei familii traditionale.
In patriarhat, femeile sunt incubatoare de plozi, nu fiinte cu sentimente. Ele nu exista prin ele insele, ci, cum ar fi zis Marx, prin valoarea lor de intrebuintare ca utere ambulante, mana de lucru gratuita, obiecte sexuale. In unele societati, cum sunt cele islamice, dar si in trecut, in cultura noastra, cel putin in unele paturi, asa era pe fata. Grecia antica e un exemplu. Pericle a creat un scandal traind cu Aspasia ca si cu o fiinta umana, avand cu alte cuvinte, o relatie moderna. In epoca i s-ar fi iertat homosexualitatea, i s-ar fi iertat felul cum s-a purtat cu prima sotie, pe care a parasit-o pentru Aspasia. O femeie care nu e inchisa in gineceu pentru procreere era ceva de neconceput (Robert Flaceliere, Viata cea de toate zilele in Grecia secolului lui Pericle, editura Humanitas, 2016, pg.80-81)
Dar acum se zice ca lucrurile s-au mai schimbat. Macar la nivel declarativ, relatiile romantice se intemeiaza pe romantism, pe vise, pe afectiune. Stai cu cineva pentru ca iti place, te face fericita. Cel putin in teorie si in ideal. In acest caz, relatiile homosexuale au mai multe sanse sa fie romantice. In Antichitate, asa ceva era bine stiut. Au fost epoci cand pasiunea heterosexuala era o ciudatenie in care era greu de crezut. Asta dupa ce democratia ateniana disparuse, dupa cucerirea lui Alexandru, in perioada elenistica. Lumea se schimbase, societatea se schimbase, iar barbatii, pana atunci ocupati cu agora, se indreptasera mai mult spre viata domestica. Plutarh, un autor ulterior, din epoca romana, scria  in Dialogul, pe cateva pagini, ca fetele sunt la fel de capabile sa inspire pasiune ca si baietii.  (Robert Flaceliere, Viata cea de toate zilele in Grecia secolului lui Pericle, editura Humanitas, 2016, pg.117). Cu alte cuvinte, nu mai fiti gay, merge sa fii si hetero, poti fi la fel de fericit. Nu stiu cat s-au lasat de convinsi grecii din epoca, dar acum s-a uitat cum era atunci.  
Cu toate astea, lesbienele descriu, cum am mai scris, relatiile dintre ele ca fiind foarte pasionale. Ceva asemanator se pare ca se intampla si in comunitatile gay, poate nu la nivelul asta. Si atunci de ce sa interzici parteneriatul civil, care se poate stabili intre orice persoane? De ce sa interzici contractele libere de intrajutorare? De ce sa interzici relatiile bazate pe pasiune, cum au mai multe sanse sa fie cele homosexuale? De ce sa interzici fericirea, romantismul?
Pentru ca societatea nu are nevoie de parteneriate civilie libere, nu are nevoie de romantism, nu are nevoie de fericire, mai ales a femeilor. Societatea are nevoie de sclavia femeilor, care sa fie timorate, disperate, gata sa renunte la ele insele si la propria sexualitate. Ele trebuie sa creada ca exista un singur mod de a beneficia de spriijin material si social,  adica prin casatorie,  deci sa fie compliante la patriarhat. Nu de gay se teme Noua Dreapta, ci de lesbiene, de alegerea femeilor.
Daca femeile vor sa lupte pentru o familie traditionala, modelul se afla mai jos: familia matriarhala. Cel mai probabil, astfel de societati au fost in toata lumea, provenim din ele, dar au fost distruse de bande de barbate disperati, aparand astfel patriarhatul.  Asta e natura femeilor, asta dorim, asa am trai daca nu am fi ingrozite de teroarea patriarhala sau daca ni s-ar fi lasat o cultura a noastra.


https://www.facebook.com/bbcworldservice/videos/1603839419635178/

Continue Reading

Tribut feministelor din secolul al XIX-lea- Sojourner Truth

O femeie remarcabila, nascuta sclava, care vorbea despre greutatile inerente rolului de femeie, mai ales femeie neagra, dar care erau trecute cu vederea, din motive ideologice. Daca femeile nu erau slabe, ce rost mai avea sa fie dominate? Si acum, daca e ceva foarte greu (si de obicei este) facut de femei, nu valoreaza nimic. De fapt nici nu e greu....
Aceasta femeie puternica din toate punctele de vedere a facut o radiografie simpla a stereotipurilor de gen. A uitat insa sa adauge cat de repede invata femeile, cat de multa viziune au, ce analize fac. Si nu in ultimul rand, cat de mult traiesc. O fosta sclava neagra, care a trecut prin iad in viata, s-a ridicat si a supravietuit, chiar pana la o varsta decenta si in ziua de azi. Sojourner Truth  a murit in 1883, la varsta de 86 ani.

https://www.facebook.com/theGrio/photos/a.395957539876.178556.75928194876/10152265643284877/?type=3&theater

Continue Reading

Femeile nu pot fi convinse sa poarte hijab, dar pot fi obligate

Acest film este din 1958, cand presedintele Nasser, celebru pentru rasul cu care sfida Occidentul colonialist (difuzat de radiourile din intreaga lume, odata cu nationalizarea Canalului de Suez) pentru initiativa lui de a fi incercat sa uneasca lumea araba, desi Egiptul era oarecum contestat in aceasta calitate, dar si pentru esecurile sale, radea din nou, de data asta de Fratii Musulmani. Organizatia Fratii Musulmani dateaza din 1928, cand lumea Orientului Apropiat si a nordului Africii isi cauta o identitate cu care sa reziste asaltului colonialismului. Lumea aceea gemea de secularism, cum se spune. Nimeni n-ar fi putut prezice ce avea sa se intample peste decenii. Panarabismul, influentat de fascismul european, prevedea ca islamul e o creatie a geniului arab. Fratii Musulmani erau o minoritate islamista, radicala, intr-o lume in care crestinii din zona erau influenti, creatori ai partidelor care aveau sa joace roluri importante (Baath).
Presedintele Nasser, un om pios, asa cum e descris de istorici, era secular, cum ii sta bine oricarui lider cu urme de bun-simt. Egiptul, candva granarul lumii, era macinat de saracie, suprapopulare, lipsa de educatie. Ideologia saraciei, comunismul, (si sub obladuirea Uniunii Sovietice, care gasise in lumea a treia o piata de desfacere a religiei ei, dar si o sfera de influenta), prindea aripi, cum se zice. Dar cand presedintele Nasser a sfidat Occidentul, comunistii i-au transmis din inchisoare scrisori de adeziune scrise in binecunoscutul limbaj de lemn. Erau sincere, cel mai probabil. NU asa a fost cu Fratii musulmani, aflati si ei tot acolo. Se pare ca Nasser a dat ordin ca ei sa fie ucisi.
Desi ar fi realizat poate cat de periculosi erau, nu a vazut pana unde pot merge si ce victorii vor repurta. Acum Egiptul e plin de femei infasurate, timorate, speriate. In 1958 inca propunerile Fratilor Musulmani erau deosebit de haioase in parlamentul egiptean. Nasser, specialist in ras, stralucea. Ceea ce nu a ghicit era ca ei vor fi la putere la inceputul secolului viitor, in urma unei revolutii, vor face atrocitati, vor incerca sa impuna sharia. Ca acum ei sunt tot in inchisoare, astepteptandu-si condamnarea la moarte, daca nu au fost deja executati, e adevarat. Dar Egiptul nu e secular, iar statusul femeilor a decazut.
Parea de neconceput ca femeile sa fie convinse sa poarte hijab in 1958. Acum putine sunt curajoasele fara basma. Nu au fost convinse. Hartuirea continua la care sunt supuse femeile libere e cea care a dus la aceasta stare de fapt. Femeile nu pot fi convinse de nimic, dar pot fi obligate prin teroare, frica de viol. De ce s-a ajuns aici? Raspunsul ar fi nu doar in ascensiunea islamismului, in jurul caruia se grupeaza barbatii frustrati, fara educatie, de la tara, dar in insusi slabirea selectiei urbane. Exodul masiv de la tara la oras, al barbatilor cu mentalitati tribale, patriarhale, ar putea fi de vina, ca si imposibilitatea de integrare a lor in mediul urban, cu mentalitati liberale.
https://www.facebook.com/inthenow/videos/978982428918793/

Continue Reading

Adevarul despre ce e in Palestina

Israelul e creat in jurul religiei, nu are cum sa fie un stat secular. E vorba de religia patriarhala descrisa in Biblie, religia care a influentat istoria Occidentului prin intermediul crestinismului. Romanii au distrus Ierusalimul si tempul descris in Biblie, dar religia evreilor, cu toate suferintele lor din Evul mediu si de apoi, a invins in cele din urma. Statul Israel exista, acum e un aliat al Occidentul. Recentele grave incalcari ale drepturilor omului dupa relocarea ambasadei Israelului la Ierusalim, au scos la iveala probleme vechi de decenii. Conform acordurilor internationale, in zona ar trebui sa existe doua state: Israelul si Palestina.
In interviul de mai jos se vede de ce nu e posibil asa ceva si cat de intoxicati suntem cu stirile false de acolo. Inca o dovada de cat de criminala e o religie patriarhala. Conform Bibliei, Dumnezeu, Yahve, zeul unic al evreilor, le dadea in mana state locuite de alti oameni pe care ei urma sa-i ucida pana la unul, fara mila de femei sau copii. O radiografie istorica a mentalitatilor patriarhale, in jurul carora se creaza state, in acest caz, statul Israel.
O femeie palestiniana arunca un pic de lumina asupra problemelor din zona.

https://www.facebook.com/inthenow/videos/1025781477572221/

Continue Reading

Darul otravit al maternitatii platite

Mihaela Miroiu numea concediul platit de maternitate de doi ani "dar otravit".  De fapt ar fi concediu parental, dar cum bine se vede, desi barbatii sunt obligati sa-si ia si ei o perioada concediu, femeile sunt cele care stau cel mai mult acasa, cu copilul. De ce e un dar otravit? Pentru ca in loc sa construiasca gradinite, crese, statul prefera sa dea banii femeilor, care se intorc astfel temporar, dar cu efecte pe termen lung, la munca lor "traditionala", de casnice care cresc copii. Se rup de social, se rup de cariera, de lume, adoptand modul de viata descris in "The feminine mystique"' de catre Betty Friedan, adica depresie, sentiment al inutilitatii.
Darul otravit e si un dar nazist. Pentru a preveni abuzarea de concediul de maternitate de catre femeile sarace si rome, in calculul indemnizatiei se ia ultimul salariu. Adica daca ai fost femeie de serviciu roma nu prea e avantajos sa procreezi. Intr-o tara in care ne plangem de natalitatea scazuta, dar nu facem nimic pentru a atrage imigranti, nu e de mirare ca aceasta lege cu iz eugenic nu a starnit controverse. Oare e vorba de necesitatile unui copil si de calitatea de mama? Oare copiii saraci si romi au alte necesitati? Oare reproducerea unei femei cu studii superioare e diferita de cea a uneia sarace si needucate? E concediu de maternitate, nu de educatie. Femeile alea nu sunt foster sau educatoare, profesoare, ele sunt mame. Ca sa nu mai vorbim ca ajutorul ar trebui sa fie ajutor, ar trebui sa excluda femeile cu venituri mari, ca ele nu au nevoie sa fie ajutate. Daca as avea copii, nu as cere acest ajutor, cum nu am beneficiat niciodata de vreun medicament compensat sau de ajutor de somaj. Banii aceia sunt pentru oameni saraci, nu sunt cadouri pentru cei care isi permit, nu sunt privilegii. Nu sponsorizam nobilimea.
In primul rand, acest dar e total nefeminist. Si nu e de mirare ca nu feministele sunt cele care aleg sa faca un copil (sau chiar doi, unul dupa altul) pentru acest privilegiu. Am intrebat cateva feministe sau chiar femei care nu adera la curentul feminist, dar sunt mai constiente de ele ca femei in lumea asta, de ce suma ar fi nevoie ca sa faca un copil. Nu exista asa ceva. Daca faci copii pentru bani, tu avand acces la o situatie materiala decenta, se vede treaba cat dai pe demnitatea ta de femeie, dar si cat inseamna pentru tine sa ai un copil. Dar daca te gandesti ca cele mai multe femei fac copii cu barbati pentru care nu au niciun sentiment, care nu le atrag, doar pentru ca le ofera "stabilitate materiala", te gandesti ca nu trebuie sa fii o afro-americana de ghetou ca sa te simti frustrata ca "toate proastele au copiii baschetbalistilor" (citat dintr-o comedie americana in care minoritatea de culoare se autoironiza cu umorul caracteristic). Cine a zis ca statul nu prostitueaza? Poti sa ai copilul statului, conceput cu sperma unui mafiot scarbos. Si sa fii multumita de asta, desi ai studii, esti din clasa mijlocie. Si e cel mai dureros, poti fi multumita cu asta. Astea sunt acele momente in care te gandeste ca feminismul e inutil. Dar de fapt, ma repet, feminismul a fost si este al femeilor constiente, indiferent de rasa, etnie, clasa sociala. Celelalte i s-au opus cat au putut, in cel mai bun caz au fost indiferente, dar profita cat pot de rezultatele sacrificiilor feministelor care au si murit pentru ideile lor, sustinand in continuare patriarhatul. Pentru ca darul asta e unul patriarhal. Le ofera femeilor ce le-a oferit intotdeauna patriarhatul. Dar cand nu ai mare lucru de oferit in societate, cand oricum ai un loc de munca pe care il urasti, e preferabil sa stai acasa cu copilul doi ani, apoi imediat, ca in cazul evitarii unei condamnari, sa faci altul pentru a-ti prelungi concediul. Din pacate, nici la serviciu femeile nu au mari sanse sa se realizeze, acolo gasesc tot discriminare, dominatie masculina, lipsa de perspectiva. Sunt studii care arata ca femeile sunt mai fericite si mai sanatoase cand sunt somere. Sigur, la toate astea, raspunsul ar fi feminismul, dar e mai greu....
Intr-o discutie, mirandu-ma de wahabismul din Arabia Saudita, aud ca probabil si in Occident wahabismul ar fi usor acceptat, multe femei ar renunta cu usurinta la libertatea de a iesi din casa neinsotite de un barbat, de a fi dependente de un barbat pentru a se misca, daca ar avea o situatie materiala ca in Arabia Saudita, daca ar avea acces la educatie pentru copii (la ce bun in cazul fetelor?), daca ar avea servicii medicale, si, in general, stabilitate materiala. Wahabismul generalizat ar fi usor de impus in toate tarile Occidentale. Desi exista femei, putine, unele din clasa muncitoare, care s-ar opune. Am intalnit o cofetareasa roma, care lucra la o cofetarie iraniana, care a spus ca nu vrea sa viziteze Iranul, ca ea nu poarta val, si respinge cu vehementa asta. Pe cand Anamaria Prodan, femeie de afaceri,  nu se simtea prea revoltata de a trai in Golf, mult mai acoperita.
Din pacate sau din fericire, nu e posibil decat in Arabia Saudita, datorita petrolului. Am constatat ca sunt femei carora le e frica sa-si dea demisia, sa le apara in CV ca au plecat de la un loc de munca, dar nu le e teama sa aduca pe lume (pe lumea asta!) copii, si sa-si distruga viata. Pentru doi iti distrugi 20, in care nu-ti mai permiti luxul sa ai un concediu... de la maternitate, care e cel mai greu lucru de pe pamant.
E o minune ca lumea asta merge inainte, ca femeile inca mai au drepturi, avand in vedere ca tot progresul, mai ales in societate, trebuie mentinut, nu dus mai departe, cu multe eforturi. Oamenii, chiar si femeile (la nivel de supravietuire) s-au invatat sa primeasca fara sa ofere. Idealul e sa ofere cat mai putin si sa primeasca mai mult, si li se pare ca li se cuvine. Exista atat de putin in lume, viata ofera atat de putin pentru ca majoritatea oamenilor, cel putin in Occident, vor sa primeasca mai mult decat dau. Nu inteleg si nici nu-i intereseaza ca au ajunsa aici pentru ca unii au daruit, au ales sa daruiasca foarte mult, sa se autodepaseasca, sa faca sacrificii. Asta in cazul progresului social, dar si in cazul progresului in general. Iar altii au fost exploatati la sange. Ce le pasa noilor femei patriarhale, aflate in concedii de maternitate pe care incearca eventual sa le lege (sudeze)? Din ce in ce mai multi copii patriarhali, fara constienta, carora li se cuvine tot, doar pentru ca au acces la un sistem de educatie pe care invata sa-l fenteze din clasele mici, fara sa ofere nimic cu adevarat societatii, se vor naste. Din ce in ce mai putine feministe, care dispar in conditiile actuale, se vor manifesta. Sa speram ca se va renunta la legea asta, ca nazismul european va intra in declin, ca moda va trece, ca va fi inlocuita de altceva.

Continue Reading

Adevaruri ascunse- maternitatea

Poate unul dintre cele mai mari mituri ale timpului prezent este fericirea maternitatii. Si, ca sa citez o prietena, cea mai mare conspiratie a tacerii e legata de acest mit. Maternitatea e ceva minunat, nu exista o iubire mai mare decat cea dintre mama si copil, femeia se implineste prin copii, fara copii e o naiva care nu stie nimic despre viata. Toate astea spuse probabil acum 200 ani unei femei cu un pic de creier, eventual frantuzoaica, ar fi facut-o sa rada cu lacrimi. Si nu acum 200, dar si 2000 ani, nu cred ca suna prea bine. 

Nasterea e fost asociata mereu cu o pierdere. In China se spune ca o femeie cand naste da frumusetea la copii. Cred ca in majoritatea zonelor rurale din Europa se spune ca fiecare copil inseamna macar un dintre pierdut. Deci nasterea, inafara de trauma cumplita, inseamna dinti pierduti. Ca sa nu mai vorbim de riscul in sine. In secolele trecute, pana la descoperirea germenilor patogeni, o nastere echivala ca risc cu o pneumonie grava. Si ce insemna pneumonia atunci cand nu erau antibiotice? Nasterea e ceva extrem de riscant pentru o femeie, si nu numai din cauza germenilor. Riscul nasterii scurta speranta de viata a femeilor foarte mult, de exemplu in timpul Romei imperiale, cand la femei, despre care se stie ca pot trai mai mult decat barbatii, si intotdeauna au facut-o, aveau o speranta de viata de 29 ani. Riscul la tinerete era foarte mare pentru femei, mai mare decat pentru barbatii care mergeau la razboi. 

De ce ar vrea o femeie sa nasca si sa devina mama in asemenea conditii? In mod normal, nasterea ar trebui sa fie ceva care provoaca groaza. Simplu. Patriarhatul a avut grija de asta. Pentru ca femeile sa nu mai dispuna de corpul lor, fiind dependente material si social de barbati, neavand drepturi politice si juridice, ele trebuia nici macar nu fie constiente de mizeria lor, nici sa nu spere la altceva, nici sa viseze macar. Lipsa de educatie, izolarea unora de altele, dar si spalarea pe creier sistematica, adica stigmatizarea femeilor care nu se supun patriarhatului, care nu isi fac datoria, a desavarsit domesticirea femeilor. O femeie e pacatoasa, murdara, doar pentru ca e femeie, dar salvarea ei vine prin copii, spun religiile patriarhale. Nasterea de baieti mai ales o curata. Deci datoria fata de patriarhat.

Dar cum poate o femeie asa-zis moderna sa alerge dupa implinirea prin familie si copii? Cum poate o femeie moderna sa-si doreasca sa nasca, chiar daca acum riscurile si inconvenientele, nu in totallitate explicate femeilor, sunt mai mici decat in trecut? Cum mai cred femeile in implinirea prin maternitate? Cum poate o singura femeie sa fie stresata ca n-are copii? Mihaela Miroiu a editat o carte "Nasterea- istorii traite". Multe din marturisirile scriitoarelor si altor femei de cultura legate de aceasta experienta, fie si numai din punctul de vedere al societatii, nu sunt prea placute. Miroiu insasi spunea ca dupa ce nasti nu mai poti fi niciodata fericita, dar nici disperata, nu-ti mai permiti. La dracu, de ce ar vrea cineva asa ceva? Mama mea spune  ca dupa ce devii mama nu iti mai apartii E absolut sinistru. Cum se impaca asta cu continua necesitate de explorare a ta si a lumii din jur, cel putin in cazul unei femei spirituale? 

Mitul maternitatii, ba chiar si un cult aferent, a capatat proportii in ultimele decenii. Elisabeth Badinter explica de ce si cum in cartea ei "Mama sau femeie?". Nu doar caderea cortinei de fier, urmata si de caderea culturalismului, inlocuit de naturalism,  intoarcerea la niste mituri traditionaliste in haina pseudostiintifica, ar fi de vina, as adauga eu. Cum se stie, femeile nu au o cultura a lor, culturile matriarhale, miturile matriarhale, au fost sterse din istoria omenirii. Femeile nu exista ca femei, genul feminin nu exista cultural si politic (genul fiind un construct social). Genul feminin e un construct patriarhal. Femeile nu exista cultural decat prin ochii patriarhatului. Aculturatia e problema femeilor. Ele nu au povesti, cantece, carti despre aceste situatii. Sunt asemenea deznationalizatilor descrisi de Kadare in "Firida rusinii", populatii pe care Imperiul Otoman le considera periculoase, iar distrugerea culturii lor devenise cea mai buna solutie,

Neavand solutii culturale pentru anumite situatii de viata, eventual de criza, ele apeleaza la putinele modele existente, toate patriarhale. Cum te vezi ca femeie la 30, 40, 50 ani? Mama si sotie. Putine modele de femei libere, cu vieti proprii exista, si foarte putin accesibile, mediatizate. Comunitatile de lesbiene ale anilor 70-80 reprezentau o alternativa serioasa, de aceea au fost ascunse, marginalizate. Se poate trai asa, se poate trai in multe feluri, daca femeile sunt solidare, daca se ajuta intre ele. Doar ca femeile nu stiu. 

Maternitatea a devenit acum ceva mai rau decat acum 30-40 ani, timpul feminismului de val doi. Acum maternitatea, cum bine zicea Sarkozy referitor la alaptare, e sclavie. Da, de acord, alaptarea e sclavie, de ce sa nu recunoastem si sa facem din maternitate ceva si mai rau, cand oricum alaptarea ar fi suficient? Acele curente asa-zis feministe, dar si psihologice, care promoveaza un atasament total al mamei fata de copil, cand mama nu mai exista, devine o prelungire a propriului copil, handicapeaza femeile intr-un mod fara precedent. Cat de bine poate fi asta pentru copil nu stim. Dar ce stim e ca nu asa cresc copiii in societatile traditionale, unde nu exista boli psihice. Copilul e ceva la care au acces oamenii din jur, daca mama e lipita de el, e ca trebuie sa se deplaseze, sa faca alte treburi, si nu are unde sa-l lase singur. Apoi il alapteaza ani de zile, dar pentru ca nu are la propriu ce sa-i dea sa manance, astfel incat bebelusul sa poata supravietui cu stomacul lui. In aceste societati, copilul e practic al comunitatii, luat de toata lumea in brate, alintat de toata lumea, vorbind apoi cu toata lumea. Nu e monopolul cuiva, ca la noi, unde daca educatia din familie e dezastruoasa, n-are alternative. 

Inutil sa spunem ca aceste curente psihologice au aparut pentru mentinerea femeilor in dependenta, pentru limitarea libertatii individuale a femeilor. Adica un raspuns anti-feminist al psihologiei, in buna traditie a lui Freud si a altora inaintea lui. Cat despre asa-zisele curente feministe care sustin acelasi lucru, sa nu uitam de femeile patriarhale, care tot timpul au fost contra feministelor. Sigur ca trebuie sa fie in pas cu moda sau sa inventeze o noua moda. Sunt acele femei care nu au ce oferi inafara de propriile corpuri, de maternitate, de supunere, de lipsa initiativelor si a problemelor pe care o femeie cu constiinta le ridica. Ofera activitati in slujba patriarhatului, a barbatilor patriarhali, si le fac si reclama pozitiva. Femeile debusolate, fara o constiinta a propriei situatii prea ridicata, adica fara o pregatire feminista, pica in capcana. 

E interesanta scena din "Gravidul" in care sotia ii spune ca nu poate lua asta femeilor, adica graviditatea. Nu poti lua aceasta slujba, nu poti lua valoarea unor femei, pe care si-o atribuie ele si pe care le-o atribuie societatea. Simt pitici pe creier de cate ori se spune ca a promova femeile ca mame si sotii (servitoare patriarhale) e ceva feminist. Feminismul e despre a promova femeile in alte roluri, neobisnuite, refuzate lor, nu in cele in care orice societate sunt acceptate. Mame exista peste tot, maternitatea e acceptata pretutindeni. Eventual ideea de a nu fi discriminate femeile pentru ca sunt mame, sa nu fie considerate doar potentiale mame, ar fi feminista.  

Personal, fericirea pe care o poate darui maternitatea imi scapa. Sigur ca bebelusii sunt frumosi, simpatici, ca puii de mamifere sunt simpatici, dar maternitatea nu se reduce la a ingriji si a te juca cu un pui de mamifer, desi si asta se pare ca nu ofera pe termen lung atata placere sau nu ofera deloc, cum spun studiile. Maternitatea inseamna a ingriji zi de zi timp de multi ani, a avea toata viata o legatura cu o persoana (sau mai multe) pe care nu o cunosti, pe care nu o alegi, despre care nu stii nimic, nu stii ce caracter va avea, ce gusturi va avea, cu care e foarte probabil sa nu ai nimic in comun, si pentru care poti simti adesea antipatie. Maternitatea e despre a uita de tine, a te sacrifica pentru cineva necunoscut, total necunoscut. In adoptie e un pic de alegere, cu riscuri mari, dar in nastere nu e chiar nimic. Daca cineva a aparut in uterul tau, ca are ceva mai multe gene in comun cu tine decat omul de pe strada, dar nu stii daca acel ceva mai mult nu sunt genele de betie ale unui unchi, rautatea unei matusi, psihopatia unei bunici, care la tine au avut norocul sa nu se manifeste. Si asta cand copilul e conceput cu un barbat dorit. Nu vorbim de ce inseamnna a naste copilul unui barbat cu care ai o relatie de supravietuire. Cum poti sa crezi ca asta e iubirea suprema? Adica femeile nu aleg in iubire? Ele doar iau ce li se ofera? E un atasament suprem si senzatia suprema de posesiune. Lipsa sau iluzia lipsei tradarii date de o mare dependenta. Dar istoria a aratat ce inseamna aceasta legatura in anumite situatii. Copiii si-au ucis parintii, parintii si-au ucis copiii, cand in joc era puterea. Se intampla si acum, fara sa fie nevoie de regate pentru asta. 

Pentru a contracara toate astea avem nevoie de o cultura feminista. Genul feminin, adica acel construct cultural trebuie redefinit, dincolo de patriarhat. A fi femeie inseamna altceva, nu maternitate in primul rand. Inseamna libertatea de a nu fi barbat, a fi sexul de baza, inseamna mai multe posibilitati de explorare, de dezvoltare personala, mai putine temeri legate de propria natura. In acest context si maternitatea trebuie redefinita, in interesul femeilor. Femeile trebuie sa stie ce inseamna maternitatea si sa ia decizii in cunostinta de cauza. Cum poate o femeie sa-si puna uterul la bataie pentru un barbat pentru care nu are niciun fel de atractie, doar pentru ca e partenerul, sotul, providerul ei? Cum sa aduca pe lume un copil al unui asemenea barbat? De ce sa faca asta, acum cand se poate cumpara sperma la alegere? Pentru ca nu are ea alternative. Pentru ca are de ales intre a fi sotie si mama, deci acceptata social si a fi dispretuita sau saraca.

In epoca cand uterul artificial e aproape de infaptuire, cand se pot obtine ovule din piele, cand se pot crea utere din celule stem, cum pot sa vorbeasca si politicienii de scaderea natalitatii? Copii pot aparea, pot fi crescuti, dar e mai ieftin sa faci femeile sclave cu asta. E in interesul unor barbati ca femeile sa fie prinse in paienjenisul maternitatii, sa nu se dezvolte personal, sa nu ceara putere pentru ele insele, sa nu prea existe prin ele insele. Deca natalitatea e o problema, de ce nu se vorbeste de imigratie? 

Femeile trebuie sa deschida ochii si cat mai curand posibil, pentru ca pot trai altfel, viata lor, care nu se reduce la maternitate, poate fi altfel. 

Continue Reading