Ieri a fost 8 martie, ziua emanciparii femeii. Nu vorbim de istoria acestei zile, careia i s-a reprosat mereu originea socialista si comunista, desi sufragetele si-au inceput munca mai inainte, fiind, in cea mai mare parte, femei din clasa mijlocie, carora li s-a reprosat lipsa de apropiere de lupta clasei muncitoare si cea contra discriminarii rasiale. Asocierea cu comunismul intr-o tara fosta comunista s-a adaugat misoginismului legat, chipurile, de influenta unor femei nefaste asupra conducatorilor. Adica femeile ca atare erau nefaste, femeile fiind definite de sexul lor, pe cand barbatii conducatori erau buni sau rai, nefiind definiti de sexul lor, ei avand individualitate.
Acum 8 martie s-a transformat intr-o sarbatoare a rolului de gen feminin, scabros cat se poate. Cand eram mici, in scoala, in special in timpul comunismului, numeam ziua de 8 Martie, ziua mamei. Intamplarea a facut ca si ieri sa vorbesc cu femei educate, cu doctorat, care credeau ca 8 Martie e ziua femeii, a mamei. Incredibil! Asta e femeia, mama, amanta, una careia azi i se aduc flori ca o recunoastere a achitarii de rolul ei mizerabil, umilitor, dezumanizant. O fiinta definita de uter, de vagin, si de capacitatea de a fi submisiva. O unealta a barbatului! Asta e rolul de gen feminin. Si da, 8 Martie, care ar trebui sa fie o zi a rebeliunii contra rolului de gen, a ajuns sa-l celebreze. Prin incultura, manipularea politica, incepand de la comunisti. Inclusiv Stalin, care revine la rolul traditional al femeii, dupa ce Alexandra Kolontai, o comunista rusa de origine evreiasca, avansase pe timpul lui Lenin modelul femeii libere, active sexual. Dar pentru scurt timp. Badaranul georgian, fost spion tarist, cel mai mare ucigas din istorie, a avut grija ca omul, dar mai ales femeia, sa revina la stadiul de obiect, inca si mai mult decat inainte. Feminismul era considerat de comunisti o ideologie burgheza, retrograda.
Daca sufragetele ar vedea ce a ajuns 8 Martie, s-ar rasuci in mormant. Dar nu putem sa nu sarbatorim aceasta zi asa cum trebuie. E situatia femeilor mai buna acum decat in urma cu 100, 200 ani? Am intrebat femei, feministe radicale in cea mai mare parte (vorbitoare de engleza, cele mai multe anglo-saxone), care e inventia lor preferata, care inventie li se pare ca le-a usurat viata, ca li se adreseaza lor? Raspunsurile, foarte similare, au fost surprinzatoare. Pentru aceste femei, nu anticonceptionalele sunt importante, ci micile dezvoltari tehnologice, cum ar fi electricitatea, apa curenta, unele aparate electrocasnice. Nimic pentru femei, nimic special pentru ele, femeile au fost pur si simplu ajutate odata cu toata lumea. Anticonceptionalele au ajutat barbatii, ca femeile sa fie mai disponibile (nu libere) sexual. Si efectele lor asupra sanatatii femeilor nu sunt dintre cele mai bune, unii asociindu-le chiar cu explozia unor cancere.
Concluzia ar fi: nimic special pentru femei aduse de revolutia industriala! Iar din unele puncte de vedere, situatia femeilor e chiar mai rea. S-ar putea spune ca situatia femeilor s-a uniformizat cumva. Dar probabil, in urma cu 100 de ani cea mai buna viata a unei femei era incomporabila cu cea a uneia de acum.
Acum e mare lucru ca femeile sa nu se sacrifice ca timp, viata personala si cariera pentru copii. O femeie care are un copil nu mai are timp nici sa respire. Cum zicea Cordelia Fine, care avea comenzi de carti dupa nastere (scriind o carte gravida, pana sa nasca), nici o lista de cumparaturi nu poti face cu un copil mic in casa. Asa ceva pentru o frantuzoaica din secolul XIX si XVIII din anumite clase ar fi fost de ras. Pai in Franta, cum spune Elisabeth Badinter in "Mama sau femeie", era moda ca femeile din clasele superioare dupa nastere sa se intoarca imediat la viata mondena, la petreceri. Parisul era napadit de bone, femei de la tara, care alaptau copiii nobilelor si nu numai. Unii care ajungeau la tara, unde erau ingrijiti cativa ani de aceste femei. Da, se pare ca atasamentul asta exagerat fata de copii e ceva nou, un construct social. Are legatura tot cu contracararea emanciparii femeilor? Chiar pe timpul reginei Victoria se spunea ca e bine sa privesti copiii, nu sa-i si asculti. Nimeni nu vorbea, intr-o lume in care filosofia insemna ceva, de marea fericire de a avea mintea ocupata doar de copii mici, de necesitatile lor bazale, de comportamentul lor bazal. Iar o femeie care se sustragea de la asa ceva nu era mama denaturata, ci doar o femeie normala,
Un alt aspect era acela ca femeile, cel putin unele dintre ele, erau scutite de mizeria muncilor casnice. Azi e greu de conceput o femeie care sa nu aiba aceasta grija, macar partial. Acum se vorbeste de marele privilegiu al impartirii sarcinilor. Dar ce nu a stiut Virginia Woolf cand vorbea de o camera doar pentru ea insasi, un loc in care femeile sa gandeasca, sa fie singure, a fost cum e sa nu ai timp pentru tine insati, sa fii servitoare part time, bona, toata viata, Ne miram ca sufragetele erau femei cu bani, cu timp si spatiu, care se bucurau de mici placeri umane, care traiau in case frumoase? Sigur, privilegiul unora insemna mizeria multor altor femei, a acelor servitoare. Si viata lor a fost in primul rand imbunatatia de tehnologie, Muncile fizice s-au usurat mult. Femeile acestea, care ar fi fost in cel mai bun caz fermiere sarace, s-a imbunatit, trecand printr-o perioada sinistra, de exploatare crunta si mizerie morala, dupa Revolutia industriala. Dar pe de alta parte, viata tuturor femeilor a inceput, ca status, sa semene cu a celor sarace, femeile toate au fost asimilate cu aceste servitoare, nu cu reginele. Da, regalitatea, oricat de umilitoare ar fi fost, oferea un rol feminin, chiar daca inferior celui al regelui. Asta cand statul nu era condus de o regina, ca in Imperiul Britanic. Acum rolul suprem in stat ii apartine de cele mai multe ori unui barbat, nu exista niciun rol feminin conducator.
Cat despre viata sexuala a femeilor, dincolo de tragedia Anei Karenina, care avea dreptul la amanti, dar a trecut pragul prea mult, a vrut sa-si oficializeze relatia, Balzac ne descrie viata sexuala a femeilor din inalta societate franceza, A avea amant era ceva normal, femeia ca fiinta sexuala, cu un drept inalienabil la placere, era eva de la sine inteles. Cine ar mai citi romane in care sa fie analize complexe ale sufletului feminin, cand acum prezentele feminine in filmele de actiune sunt reduse in cel mai bun caz la pornificare? Acum femeile sunt privite ca obiecte sexuale, obligate sa faca sex oral, cum am vazut de curand in comentariile unor misogini chiar de Valentine's Day. Atunci prostituatele jucau rolul unor regine, atat cat se putea, acum orice femeie e redusa la o vedeta porno.
Si in ce priveste recunoasterea existentei patriarhatului lucrurile stau mai prost acum. Dar pasii spre iluzia transgender au fost facuti cu mult timp inainte, cand femeile s-au decretat in patriarhat egale cu barbatii. Nu esti egala intr-un sistem facut pentru barbati, ca sa te subjuge pe tine. Inainte insa, in subjugarea femeilor erau niste limite. Barbatii aveau si obligatii materiale fata de femei, de la obligatia de a intretine nevasta (sigur, daca putea sa se marite, adica daca avea zestre), pana la obligatia de a despagubi o femeie cu care a facut un copil neligitim, Sigur, si acum exista, dar femeilor li se spune ca sunt puternice, ca se descurca singure. Si da, ele produc mai mult, fac mai mult, dar recompensarea lor nu e deloc dreapta. Inainte macar se stia, barbatii impart, femeile oricum fac lucruri grele, dar nu le extenuam si cu munci fizice grele, cu medii toxice etc. Acum mamele singure isi cresc copiii muncind si la serviciu, si acasa, cu putinul ajutor material din partea tatalui absent, atunci cand acesta exista. Ca asa trebuie. Fiind egale, ele nu au dreptul sa se bucure de viata. In realitate, ele au doar obligatii.
Nu vreau sa neg progresele care s-au facut. Si toate se datoreaza feminismului. Toate. Dar vreau sa spun ca unele lucruri s-au pierdut, iar noi analize feministe trebuie sa scoata in evidenta cauzele istorice, sociologice ale acestor pierderi.
Pe scurt, statusul femeilor e legat de accesul lor neingradit, garantat, la resurse. Grupurile animale se formeaza in jurul femelelor si al modului cum ele exploateaza resursele. Femelele animale exploateaza resurse naturale. Apoi in societatile matriarhale, unele munci, unele surse materiale (agricultura, pescuit etc) apartin femeilor. Garantat. Apoi in istorie, femeile cu proprietati, cu status garantat, e drept, prin nastere, s-au bucurat de ceva libertate, respect, pozitie sociala, influenta. Fara accesul la resurse, fara siguranta, nu ai libertatea de gandire. Esti doar o fiinta redusa la supravietuire. Asa ca nu ne miram, in conditiile astea, ca femeile, desi au drept de vot, nu au rasturnat patriarhatul. Nu, pentru ca majoritatea femeilor sunt foarte dependente de barbati si de patriarhat ca atare. Iar mai putine femei decat acum 100-200 ani sunt libere cu adevarat. Daca lucrezi pentru altii, faci ce spun ei, oricati bani ai avea, nu esti libera. Doamna Merckel e o unealta a patriarhatului, e acolo ca o unealta, nu ca o femeie libera.
Toate astea ar fi fost niste banalitati in trecut. Sa spui ca te eliberezi sexual prin prostitutie, ca esti libera pentru ca poti sa-ti vinzi si altfel forta de munca, ar fi facut sa rada un atenian de pe timpul lui Pericle, dar cred ca si pe un taran din secolul al XVIII-lea.
Ce propun nu e intoarcerea la trecut, ci intelegerea lectiilor lui. Iar solutia ar fi ca femeile sa-si inteleaga situatia, sa isi faca singure viata prin accesul la resurse pentru ele, Dar pentru asta e nevoie de intelegerea situatiei, de solidaritate feminina. Matriarhatul supertehnologizat, supercomplex social e acum posibil. Ca femeile vor dori in mod natural sa aiba fiice si sa le ofere lor mostenirea rangului si a averii e natural, se observa deja aceasta tendinta. Dar ceea ce trebuie sa revendice e accesul la resurse.
Acum 8 martie s-a transformat intr-o sarbatoare a rolului de gen feminin, scabros cat se poate. Cand eram mici, in scoala, in special in timpul comunismului, numeam ziua de 8 Martie, ziua mamei. Intamplarea a facut ca si ieri sa vorbesc cu femei educate, cu doctorat, care credeau ca 8 Martie e ziua femeii, a mamei. Incredibil! Asta e femeia, mama, amanta, una careia azi i se aduc flori ca o recunoastere a achitarii de rolul ei mizerabil, umilitor, dezumanizant. O fiinta definita de uter, de vagin, si de capacitatea de a fi submisiva. O unealta a barbatului! Asta e rolul de gen feminin. Si da, 8 Martie, care ar trebui sa fie o zi a rebeliunii contra rolului de gen, a ajuns sa-l celebreze. Prin incultura, manipularea politica, incepand de la comunisti. Inclusiv Stalin, care revine la rolul traditional al femeii, dupa ce Alexandra Kolontai, o comunista rusa de origine evreiasca, avansase pe timpul lui Lenin modelul femeii libere, active sexual. Dar pentru scurt timp. Badaranul georgian, fost spion tarist, cel mai mare ucigas din istorie, a avut grija ca omul, dar mai ales femeia, sa revina la stadiul de obiect, inca si mai mult decat inainte. Feminismul era considerat de comunisti o ideologie burgheza, retrograda.
Daca sufragetele ar vedea ce a ajuns 8 Martie, s-ar rasuci in mormant. Dar nu putem sa nu sarbatorim aceasta zi asa cum trebuie. E situatia femeilor mai buna acum decat in urma cu 100, 200 ani? Am intrebat femei, feministe radicale in cea mai mare parte (vorbitoare de engleza, cele mai multe anglo-saxone), care e inventia lor preferata, care inventie li se pare ca le-a usurat viata, ca li se adreseaza lor? Raspunsurile, foarte similare, au fost surprinzatoare. Pentru aceste femei, nu anticonceptionalele sunt importante, ci micile dezvoltari tehnologice, cum ar fi electricitatea, apa curenta, unele aparate electrocasnice. Nimic pentru femei, nimic special pentru ele, femeile au fost pur si simplu ajutate odata cu toata lumea. Anticonceptionalele au ajutat barbatii, ca femeile sa fie mai disponibile (nu libere) sexual. Si efectele lor asupra sanatatii femeilor nu sunt dintre cele mai bune, unii asociindu-le chiar cu explozia unor cancere.
Concluzia ar fi: nimic special pentru femei aduse de revolutia industriala! Iar din unele puncte de vedere, situatia femeilor e chiar mai rea. S-ar putea spune ca situatia femeilor s-a uniformizat cumva. Dar probabil, in urma cu 100 de ani cea mai buna viata a unei femei era incomporabila cu cea a uneia de acum.
Acum e mare lucru ca femeile sa nu se sacrifice ca timp, viata personala si cariera pentru copii. O femeie care are un copil nu mai are timp nici sa respire. Cum zicea Cordelia Fine, care avea comenzi de carti dupa nastere (scriind o carte gravida, pana sa nasca), nici o lista de cumparaturi nu poti face cu un copil mic in casa. Asa ceva pentru o frantuzoaica din secolul XIX si XVIII din anumite clase ar fi fost de ras. Pai in Franta, cum spune Elisabeth Badinter in "Mama sau femeie", era moda ca femeile din clasele superioare dupa nastere sa se intoarca imediat la viata mondena, la petreceri. Parisul era napadit de bone, femei de la tara, care alaptau copiii nobilelor si nu numai. Unii care ajungeau la tara, unde erau ingrijiti cativa ani de aceste femei. Da, se pare ca atasamentul asta exagerat fata de copii e ceva nou, un construct social. Are legatura tot cu contracararea emanciparii femeilor? Chiar pe timpul reginei Victoria se spunea ca e bine sa privesti copiii, nu sa-i si asculti. Nimeni nu vorbea, intr-o lume in care filosofia insemna ceva, de marea fericire de a avea mintea ocupata doar de copii mici, de necesitatile lor bazale, de comportamentul lor bazal. Iar o femeie care se sustragea de la asa ceva nu era mama denaturata, ci doar o femeie normala,
Un alt aspect era acela ca femeile, cel putin unele dintre ele, erau scutite de mizeria muncilor casnice. Azi e greu de conceput o femeie care sa nu aiba aceasta grija, macar partial. Acum se vorbeste de marele privilegiu al impartirii sarcinilor. Dar ce nu a stiut Virginia Woolf cand vorbea de o camera doar pentru ea insasi, un loc in care femeile sa gandeasca, sa fie singure, a fost cum e sa nu ai timp pentru tine insati, sa fii servitoare part time, bona, toata viata, Ne miram ca sufragetele erau femei cu bani, cu timp si spatiu, care se bucurau de mici placeri umane, care traiau in case frumoase? Sigur, privilegiul unora insemna mizeria multor altor femei, a acelor servitoare. Si viata lor a fost in primul rand imbunatatia de tehnologie, Muncile fizice s-au usurat mult. Femeile acestea, care ar fi fost in cel mai bun caz fermiere sarace, s-a imbunatit, trecand printr-o perioada sinistra, de exploatare crunta si mizerie morala, dupa Revolutia industriala. Dar pe de alta parte, viata tuturor femeilor a inceput, ca status, sa semene cu a celor sarace, femeile toate au fost asimilate cu aceste servitoare, nu cu reginele. Da, regalitatea, oricat de umilitoare ar fi fost, oferea un rol feminin, chiar daca inferior celui al regelui. Asta cand statul nu era condus de o regina, ca in Imperiul Britanic. Acum rolul suprem in stat ii apartine de cele mai multe ori unui barbat, nu exista niciun rol feminin conducator.
Cat despre viata sexuala a femeilor, dincolo de tragedia Anei Karenina, care avea dreptul la amanti, dar a trecut pragul prea mult, a vrut sa-si oficializeze relatia, Balzac ne descrie viata sexuala a femeilor din inalta societate franceza, A avea amant era ceva normal, femeia ca fiinta sexuala, cu un drept inalienabil la placere, era eva de la sine inteles. Cine ar mai citi romane in care sa fie analize complexe ale sufletului feminin, cand acum prezentele feminine in filmele de actiune sunt reduse in cel mai bun caz la pornificare? Acum femeile sunt privite ca obiecte sexuale, obligate sa faca sex oral, cum am vazut de curand in comentariile unor misogini chiar de Valentine's Day. Atunci prostituatele jucau rolul unor regine, atat cat se putea, acum orice femeie e redusa la o vedeta porno.
Si in ce priveste recunoasterea existentei patriarhatului lucrurile stau mai prost acum. Dar pasii spre iluzia transgender au fost facuti cu mult timp inainte, cand femeile s-au decretat in patriarhat egale cu barbatii. Nu esti egala intr-un sistem facut pentru barbati, ca sa te subjuge pe tine. Inainte insa, in subjugarea femeilor erau niste limite. Barbatii aveau si obligatii materiale fata de femei, de la obligatia de a intretine nevasta (sigur, daca putea sa se marite, adica daca avea zestre), pana la obligatia de a despagubi o femeie cu care a facut un copil neligitim, Sigur, si acum exista, dar femeilor li se spune ca sunt puternice, ca se descurca singure. Si da, ele produc mai mult, fac mai mult, dar recompensarea lor nu e deloc dreapta. Inainte macar se stia, barbatii impart, femeile oricum fac lucruri grele, dar nu le extenuam si cu munci fizice grele, cu medii toxice etc. Acum mamele singure isi cresc copiii muncind si la serviciu, si acasa, cu putinul ajutor material din partea tatalui absent, atunci cand acesta exista. Ca asa trebuie. Fiind egale, ele nu au dreptul sa se bucure de viata. In realitate, ele au doar obligatii.
Nu vreau sa neg progresele care s-au facut. Si toate se datoreaza feminismului. Toate. Dar vreau sa spun ca unele lucruri s-au pierdut, iar noi analize feministe trebuie sa scoata in evidenta cauzele istorice, sociologice ale acestor pierderi.
Pe scurt, statusul femeilor e legat de accesul lor neingradit, garantat, la resurse. Grupurile animale se formeaza in jurul femelelor si al modului cum ele exploateaza resursele. Femelele animale exploateaza resurse naturale. Apoi in societatile matriarhale, unele munci, unele surse materiale (agricultura, pescuit etc) apartin femeilor. Garantat. Apoi in istorie, femeile cu proprietati, cu status garantat, e drept, prin nastere, s-au bucurat de ceva libertate, respect, pozitie sociala, influenta. Fara accesul la resurse, fara siguranta, nu ai libertatea de gandire. Esti doar o fiinta redusa la supravietuire. Asa ca nu ne miram, in conditiile astea, ca femeile, desi au drept de vot, nu au rasturnat patriarhatul. Nu, pentru ca majoritatea femeilor sunt foarte dependente de barbati si de patriarhat ca atare. Iar mai putine femei decat acum 100-200 ani sunt libere cu adevarat. Daca lucrezi pentru altii, faci ce spun ei, oricati bani ai avea, nu esti libera. Doamna Merckel e o unealta a patriarhatului, e acolo ca o unealta, nu ca o femeie libera.
Toate astea ar fi fost niste banalitati in trecut. Sa spui ca te eliberezi sexual prin prostitutie, ca esti libera pentru ca poti sa-ti vinzi si altfel forta de munca, ar fi facut sa rada un atenian de pe timpul lui Pericle, dar cred ca si pe un taran din secolul al XVIII-lea.
Ce propun nu e intoarcerea la trecut, ci intelegerea lectiilor lui. Iar solutia ar fi ca femeile sa-si inteleaga situatia, sa isi faca singure viata prin accesul la resurse pentru ele, Dar pentru asta e nevoie de intelegerea situatiei, de solidaritate feminina. Matriarhatul supertehnologizat, supercomplex social e acum posibil. Ca femeile vor dori in mod natural sa aiba fiice si sa le ofere lor mostenirea rangului si a averii e natural, se observa deja aceasta tendinta. Dar ceea ce trebuie sa revendice e accesul la resurse.