Meserii feminine, meserii masculine? Oare?

Pare surprinzatoare diferenta de viziune asupra meseriilor considerate traditional masculine dintre partea de est si cea de vest a cortinei de fier. Prima data mi-a atras atentia asupra acestei situatii o scena din romanul autobiografic "Poveste de dragoste Africana" de Caitlin Davies, tradus si la noi la editura All. Ca e o carte foarte interesanta care vorbeste despre multe aspecte legate de cultura, viata si chiar bolile din Africa (de fapt cam da de pamant cu multe prejudecati, inclusiv unele legate de  SIDA), asta e un aspect. Altul e o scena in care o studenta din State face o gluma cum ca ar studia un domeniu hard al ingineriei. Partenerul ei de discutie e uimit, in scurt timp ea recunoaste ca studiaza de fapt literatura. La noi asa ceva nu ar fi, si mai ales nu ar fi fost surprinzator, in timpul comunismului. Majoritatea femeilor care studiau, studiau de fapt ingineria. Femeile studiau toate ramurile ingineriei, poate erau in numar mai mic decat barbatii, dar erau foarte prezente.
De unde vine asta? Din mostenirea comunismului. Desi elitele comuniste erau in principal masculine (tinand ca de obicei de o mafie, cardasie, cu sanse mai mari de a fi masculina), iar femeile erau considerate vaci de reproducere in tara noastra prin politica ceausista, se incerca uniformizarea chiar si prin stergerea rolurilor de gen. Cred ca daca barbatii ar fi nascut, comunistii ar fi facut acea lege anti-avort oricum. Nu era anti-femei, cum sunt cele din tarile catolice, ci pentru multi copii. Cand eram mica, credeam ca nu e nimic mai rau decat comunismul. M-am inselat, sunt multe alte lucruri, comunismul nu a pus stapanire pe rau, nici nu a inventat nimic.
Recent, Consiliul de Ministri Nordic (un organism interguvernamental de cooperare regionala intre Norvegia, Suedia, Finlanda si Islanda) a decis sa inchida Institutul Nordic de Studii de Gen (Nordic Gender Institute). Acest institutut a fost purtatorul de drapel al teoriei genului, care aducea dovezi stiintifice pentru politici sociale si educationale care din 1970 au transformat tarile nordice in locurile cele mai sensibile la probleme de gen din lume. Si asta e bine!! 
Se pare ca decizia a fost luata dupa ce Televiziunea de Stat din Norvegia a difuzat un documentar de televiziune in care a vorbit de caracterul nestiintific al Institutului (NIKK) si al studiilor pe care le face. Harald Eia, un actor Norvegian, popular pentru show-uri satirice, are si studii de sociologie. Eia a fost intrigat de faptul ca in ciuda tuturor ingineriilor sociale si politice, femeile din aceste tari se indreapta spre meserii traditional feminine, iar barbatii spre cele traditional masculine. In loc sa fie inversate, aceste tendinte sunt inca mai puternice.
Parerea mea e ca e pur si simplu rea vointa in desfiintarea acestui institut. Tarile foste comuniste, dar insesi datele din tarile comuniste, arata ca da, educatia poate sterge rolurile de gen. Problema e ca in aceste tari nordice, unde sistemul s-a mentinut neschimbat, doar au existat niste programe educationale si niste politici care au incercat sa schimbe mentalitatile. Nu asta era solutia. Se pare ca e nevoie de interventii mai dure. Primul Razboi Mondial a schimbat mentalitatile de gen in mod ireversibil. Femeile au inceput sa lucreze si sa faca afaceri in numar mare. Comunismul, distrugand relatiile traditionale, proprietatea, a dus la acelasi rezultat, cel putin din punct de vedere economic.
Rolurile de gen pot fi atenuate si chiar distruse, dar se pare ca fara interventia economicului, numai pe cale legala, e mai putin probabil. Masurile trebuie sa fie dure, iar daca sunt legislative, trebuie sa fie radicale. Prima ar fi desfiintarea familiei patriarhale. Niciun sprijin economic si de orice alt gen pentru familia traditionala, preferential fata de alte forme, cum ar fi familia lesiana/gay etc.
Diferenta de mentalitati se accentuaza in adolescenta. Un articol recent arata ca in State fetele sunt incurajate sa arate bine, nu sa faca stiinta, toate initiativele lor sunt descurajate in acest sens. Ele au mai multe beneficii, sunt mai populare, fiind decorative, decat facand stiinta, unde oricum nu sunt bune. Nu stiu ce as fi facut intr-o astfel de lume. Dar presiunea trebuie sa fi fost imensa. La noi, desi exista o tendinta de a marginaliza tinerii (si fete si baieti) care nu intrau in circuitul sexual, performantele academice contau mai mult. La scoala ca la scoala, dar in primul rand in familie. Era aproape rusinos pentru o tanara femeie sa acorde mai multa atentie aspectului exterior decat invatatului.
Poate asta e singura mostenire fericita a comunismului, pe care oricum, miscarea feminista de dupa Revolutie (inexistenta) nu a stiut s-o valorifice.
http://www.huffingtonpost.com/elizabethe-c-payne/popularity-heterosexism-a_b_2784039.html
http://www.menshealthaustralia.net/content/nordic-countries-defund-gender-ideology.html

Continue Reading

Hemingway si Gellhorn

Sa nu se inteleaga gresit! Sunt cel mai mare aparator al drepturilor de autor! Nu sunt pentru descarcarea gratuita, online a acestui film din 2012 cu nume tari de la Hollywood ca Nicole Kidman si Clive Owen. 
Dar acest film, dincolo de aspectele istorice (Revolutia din Spania, razboiul Ruso-Finlandez, Revolutia comunista din China etc), biografice, vorbeste despre relatii. Poate nu pune insa accentul pe alegerile dificile pe care le implica astfel de relatii, dar mai ales pe emotiile pe care le presupun astfel de alegeri. Hemingway, scriitor de succes, are de ales intre sotia traditionalista, catolica si Martha Gellhorn, o scriitoare de succes, pe care intalnirea cu el o ajuta sa devina un corespondent de razboi celebru timp de decenii. La prima vedere pare simplu: alegi ceva stralucitor, inteligent, fermecator, cu care poti imparti lucruri interesante, cu care crezi ca poti avea o viata frumoasa, o alegi pe Gellhorn. Asta face si Hemingway, numai ca pentru scurt timp. Razboiul orgoliilor il face sa se desparta de Gellhorn, apoi sa se cupleze cu acelasi stil de femeie ca fosta lui sotie, una care "sa faca barbatul sa se simta bine".
Cand am vazut acest film, recent, am interpretat totul in cheie feminista, adica un barbat nu rezista tentatiei patriarhale, de a avea o femeie-sclava, o femeie care il sustine, il ajuta, il accepta in orice situatie, care are pretentii reduse, dar care nu e incitanta si stralucitoare. Femeile sofisticate sunt obositoare, epuizante chiar, afectiv in special. Pana la urma pentru barbati exista alternativa in patriarhat.
Dar ce faci cand descoperi ca acum, cel putin pentru unele femei, din anumite paturi sociale, exista posibilitatea de a fi un fel de Hemingway, dar cu parteneri la fel de loiali, de devotati, dar mai sofisticati, cu studii universitare, eventual si situatie materiala buna ei insisi. Adica mai mult decat avea Hemingway, daca e sa ne gandim la rece. Cunosc nu una, ci mai multe situatii de acest gen. Aceste femei, ele insele educate si sofisticate, mai mult decat partenerii lor, desi se bucura de grija, atentia, devotamentul partenerilor lor, tind mereu dupa ceva incitant, interesant, fermecator. Cu alte cuvinte, dupa pasiunea pe care partenerii lor nu le-o pot oferi.
Aceste femei Hemingway o vor pe Gellhorn masculina, numai ca Gellhorn e greu de tinut aproape, e epuizanta, stresanta, plina de toane, ea insasi plina de angoase si probleme afective. Ce faci in situatia asta? Candva as fi zis ca banii sunt solutia, ai bani, iti poti permite sa stai cu Gellhorn. Dar lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Oricati bani ai avea, oricat de mult succes ai avea, ai in continuare nevoie de siguranta afectiva, de grija, de cineva in care sa ai incredere totala, de cineva care stii ca nu te lasa la greu, care incearca sa-ti implineasca orice dorinta. La naiba, chiar asa e, exista situatii de acest gen, barbati care chiar fac asta!
Dar pe de alta parte, tentatia fata de Gellhorn e foarte mare! E chiar irezistibila. Uneori Gellhorn a facut candva parte din viata ta, si s-a intors cumva, acum iti e doar amica, va intalniti in oras periodic, dar acele intalniri iti hranesc toate fanteziile, iti tin creierul afectiv si creativ in viata. Sau Gellhorn era deja printre cunostintele tale, aveai cu ea discutii foarte interesante pe net de ceva timp, la un moment dat s-a produs declicul: ea e! Dar e complicata, traumatizata, te refuza, continui sa vorbesti cu ea ca si inainte sperand in tacere, in timp ce-ti continui o relatie cu "sotia devotata". Si mai exista cazul cel mai dur: ai "o sotie" foarte devotata, frumoasa si morala, dar o intalnesti pe Gellhorn, mai sensibila si cu un discurs mai frumos si mai compatibil cu al tau decat in toate visele tale. Mai mult, ea  te vrea cu totul, imediat, cu pasiune, cu forta, fara niciun compromis. Ce poate fi mai simplu si mai frumos? Altadata ai fi zis: "Las totul, vreau sa fiu cu ea, e sansa vietii mele!" Numai ca Gellhorn e ca tine, imprevizibila, independenta, si tu stii asta. Ti-e frica de ea, cum realizezi ca trebuie sa-ti fie frica de tine. Gellhorn iti face fiecare zi o sarbatoare, fiecare moment viu, dar te poate lovi mai rau decat oricine. Ce alegi intre liniste, relaxare si pasiune? Intre liniste pe termen lung si fericire pentru un timp necunoscut, sigur limitat?
Lui Hemingway i s-a dat un timp de alegere, si a ales. Macar sa ai acel timp! Ce a ales se stie. Sa fie lucrurile diferit acum, sa fie lucrurile diferite pentru o femeie? Pana la urma si situatia de acasa e mai buna pentru femeile despre care vorbesc decat cea a lui Hemingway. Dar femeile au intotdeauna pretentii mai mari, iar piata masculina arata, din unele puncte de vedere si mai rau decat cea feminina. Poti castiga totul, dar poti pierde totul.
Exista in literatura, in istorie, un raspuns pentru femeile Hemingway? Filmul Iris, despre Iris Murdoch, ofera un raspuns. Iris Murdoch, filosoafa celebra in secolul XX, care a murit relativ recent de maladia Alzheimer, se pare ca a ramas cu un sot devotat, care ii accepta toate aventurile extraconjugale, lipsa de interes si de atentie. A avut aventuri, dar a ramas cu el. Oare asta e solutia pentru o femeie? Sau poate ca nu...e solutia pentru ea.
Orice ar fi insa, important e sa invatam din greselile lui Hemingway: niciodata, dar niciodata, sa nu-i spunem lui Gellhorn ca noi am creat-o! Mai ales daca in propozitia asta exista un sambure de adevar.
http://www.movie2k.to/Hemingway-Gellhorn-watch-movie-1409310.html
http://www.imdb.com/title/tt0280778/

Continue Reading