Biblia si epopeea lui Ghilgamesh. Sau invers

Candva cea mai mare capodopera literara mi se parea "Faust" al lui Goethe. E atata durere, atata tragedie, atata suflet in soarta tragica a unui om care alearga dupa fericire, dupa implinire, isi vinde suflet pentru ea, dar finalul nu e de partea lui. Soarta lui e sfasietoare, concluzia e ca orice drum ai apuca, pasiunile sunt ucigatoare, si te duc oriunde, dar nu la fericire. Totul, cele mai mari pasiuni, cele mai mari dorinte, cele mai mari sacrificii, nu sunt decat vanare de vant, cum ar spune un cantec. Era logic sa imi placa Faust, pentru ca apartenenta culturala, mai ales cand suntem foarte tineri, se impune adesea. Faust reprezinta despre drama omului modern, ceea ce e bine cunoscut de catre filosofi si chiar psihologi. Se pare ca postmodernismul a rezolvat aceasta drama renuntand la orice pasiune, orice valoare puternica, orice vis puternic, chiar orice idee clara. Plutim, subzistam afectiv si mental, evitam astfel tragedia lui Faust.

Dar de ceva timp, opera mea preferata este Epopeea lui Ghilgamesh. Are tot, istorie, sociologie, vise, chiar stiinta. Si nu e despre omul modern, ci despre om. Cum stim, evreii au trait in apropierea marilor civilizatii ale Orientului mijlociu, unele vorbind limbi semitice, ca si ei, sau  limbi de origine necunoscuta, ca sumerienii. Marginalii, cei de la periferie, de la mahala adica, ajung uneori singurii care povestesc despre maretia unor timpuri apuse. Asta s-a intamplat, se pare cu evreii, asa cum lumea noastra occidentala se datoreaza cresterii si descresterii Imperiului persan, pe langa care traiau ca ciobani si piratii grecii. Multe din povestile din Biblie isi au originea in povesti mai vechi din zona care acum apartine Irakului- Mesopotamia, teritoriul dintre Tigru si Eufrat, leaganul civilizatiei occidentale.

Descoperirea tablitelor de la Uruk pe care era scrisa epopeea lui Ghilgamesh a fost un eveniment arheologic.A existat cel putin un rege in Uruk cu acest nume. Dar povestea spune multe despre lumea de atunci, despre ce va urma, si mai ales despre natura umana. Desi s-au scris biblioteci despre interpretarea povestilor din Biblie, mai ales despre mitul genezei, paralela cu epopeea lui Ghilgamesh este putin valorificata. In aceasta poveste, poaste si ea inspirata din altele si mai vechi, s-ar putea gasi sursele de inspiratie ale genezei Biblice si nu numai.

Pe scurt, povestea incepe cu un rege tanar rasfatat, ale caror abuzuri au contrariat zeii, care au vrut sa-l imblanzeasca. Prietenia li s-a parut cea mai buna solutie. Se pare ca zeii erau buni psihologi, si stiau exact esentialul. De ce are cea mai mare nevoie un om? De recunoastere, de intelegere si apropiere umana. Frustrarile care vin din lipsa acestei necesitati umane, bine descrisa de Tzvetan Todorov in ""Viata comuna" conduc la comportamente aberante. De-ar afla asta si expertii anti-terorism care gasesc radicalizare in orice problema personala, care poate fi inscrisa in aceasta categorie, adica a lipsei de recunoaste, a imigrantilor si urmasilor lor!

Pentru imblanzirea lui Ghilgamesh, zeii au facut un urias din lut (!) care a ajuns sa traiasca in padure, fara sa vorbeasca si sa se comporte ca un om. Biblia a fost criticata pentru multe inadvertente. In primul rand, desi pe lume nu erau decat Adam si Eva, la un moment dat au aparut alti oameni cu care copiii lor s-au cuplat. Probabil erau si alti oameni in lume, dar Adam si Eva erau un experiment divin, asa cum uriasul Enkidu era un experiment al zeilor. Numai ca uriasul necioplit, total salbatic, nu a avut parte de o femeie din coasta lui, ci de o femeie aleasa, care l-a adus in civilizatie. Aceasta femeie nu a fost ademenita de niciun sarpe, ci de un sarpe social, adica un negustor. Pentru ca uriasul provoca pagube, negustorul s-a dus la templu si acolo a gasit o curtezana (locul unde erau atunci curtezanele) pe care a platit-o ca sa-l imblanzeasca. Atunci sexul era ceva sacru, iar curtezanele faceau sexul sacru, prin intermediul templelor, avand un status privilegiat. Curtezanele erau femei frumoase, culte, descrise apoi in Grecia Antica, femei care isi permiteau independenta sociala si materiala in perioada de inceput a patriarhatului, cand femeile nu pierdusera dimensiunea spirituala, cand nu ajunsesera total devalorizate.

Fiica placerii, cum ii spune negustorul, ajunge in padure, are parte de partide de sex de neimaginat pentru femeile obisnuite (doar era vorba de un urias de lut, nu de un barbat obisnuit), iar dupa ce acesta se epuizeaza sexual, chiar daca maratonul dureaza 6 zile, uriasul este transformat in om capabil de a trai in civilizatie de catre curtezana. Aceasta il smulge din salbaticie, ceea ce el ajunge, dupa multe peripetii, in pragul mortii, sa regrete.

Nu am cunostinta daca nimeni nu a mai gasit in Eva biblica figura curtezanei din Ghilgamesh. Dincolo de povestea potopului, prezenta de asemenea in Epopeea lui Ghilgamesh, ar putea exista povestea marului, mai precis originalul ei. Curtezana, culta si inteligenta, il invata pe Enkidu sa vorbeasca, sa bea bere cu paiul, sa manance ca un om. Ea il civilizeaza, il rupe din salbaticie, ii ucide inocenta, odata cu intierea sexuala. Desi feministele vorbesc mult despre teama femeilor de viol, afara de Andrea Dworkin, la putine am gasit vorbindu-se despre teama barbatilor de femei. Desi de la picturi rupestre pana la ritualuri in variate culturi, teama barbatilor de femeile care i-ar epuiza sexual, uneori care se transforma in feline (sau invers), aceasta este o constanta.

Povestea Evei ar fi povestea civilizatiei, create de femei, care i-au smuls pe barbati din inocenta si libertate, din salbaticie. Femeile, care au descoperit agricultura (in mod clar intamplator, asa cum descrie Jared Diamond in "Germs, guns and steeel", pentru ca ele erau culegatoare), au inventat probabil, cu mult inainte, si limbajul. Ele ii educa, ii instruiesc pe barbati, ele ii rup de fiecare data, ca mame, dar nu numai, din salbaticie. Ele poarta exigentele civilizatiei, ale traiului in societate. Nu sunt suficiente motive pentru misoginism? Femeile sunt oribile pentru ca au facut civilizatia, au luat barbatii din natura, o fac mereu, in fiecare zi, orice barbat e smuls din natura de mama lui, apoi de alte femei. Educatia e smulgere din natura.

E interesant cum de la Jung, dar si inainte, si apoi si alti filosofi si psihologi vorbesc de partea intunecata din noi insine, de umbra, de lucrurile pe care le-am face, dar societatea, civilizatia, ne opreste.  Cand am citit prima data despre viziunea grecilor despre legi, ca despre ceva ce ar opri oamenii sa faca lucruri rele, ca in lipsa lor ar fi numai abuzuri, m-am simtit foarte revoltata. Pentru ca eu nu simt ca am nevoie de legi, eventual de reglementari care sa ma invete ce sa fac in situatii speciale, cum ar fi condusul, plata impozitelor, dar nu as face niciun rau cu sau fara legi. Poate asa gandesc femeile. Oare femeile au o umbra? Au ele nevoie de a invata diferenta dintre bine si rau sau o au in sange? Cum spunea un proverb indian citat de Amita Bosh in cartea ei despre proverbe indiene, barbatii au nevoie sa invete, de scoala, femeile sunt inteligente de la natura. Femeile stiu ce e bine si ce e rau, au in sange, ele nu au o umbra, ele nu trebuie sa fie oprite de legi sau de frica, ci de propria constiinta. Ele nu sunt salbatice, ele poarta germenii civilizatiei in ele, ca potentia.

Femeile au constiinta, ele nu si-o dezvolta, ele o dezvolta eventual in barbati.

Daca in Epopeea lui Ghilgamesh, femeia civilizatoare, curtezana, este culta si inteligenta, ea educa, in mitul genezei, Eva e de fapt sedusa de sarpe, actul ei e de coruptie. Misoginismul adancirii patriarhatului, mai ales la niste pastori inculti, ceea ce pregatea ruptura spirituala a femeilor prin religia monoteista patriarhala, ofera o descriere deja devalorizanta a femeilor. Actul lor civilizator e insa rasplatit prin acelasi blestem. Numai ca blestemul curtezanei de catre Enkidu difera, cum se spune, ca de la cer la pamant, de blestemul Evei de catre divinitatea patriarhala, monoteista. In acord cu viziunea despre femei in locuri si epoci diferite.

Eva e o fiinta cazuta, corupta, mizerabila, iar blestemul ei e fizic, se refera la rolul ei unic, nu de educatoare, nu de femeie cu viata sexuala si dorinte proprii, ci de mama. Ea va naste in dureri pruncii, va alerga dupa barbat, fiind atrasa de el, iar el o va stapani. Ti se face rau numai cand te gandesti cam cum sunt vazute femeile in patriarhat, cat de jos, cat de lipsite de umanitate, de optiuni! Blestemul Evei arata statusul femeii in pariarhat, adevarata ei decadere umana, pe care a suferit-o femeia civilizatoare. Pe cand blestemul curtezanei arata cu totul altfel. Ea e blestemata sa piarda, in mod cat se poate de dureros, ca femeie cu sexualitate libera, cu agentie, cu vise, cu sentimente. Si pierderea ei sa fie cu atat mai dureroasa, cu cat ea nu e degradata, e frumoasa, inteligenta, e o femeie care poate trezi pasiuni, sentimente, dar mai ales care le poate simti. Dar care e refuzata si nu are acces la barbatii pe care ea ii doreste. Curtezana e blestemata sa fie nefericita in dragoste, barbatii pe care ea ii doreste sa nu-i raspunda. E cel mai mare chin, desi unul de lux, mai dur decat durerile nasterii. De data asta Enkidu s-a dovedit bun psiholog. Curtezana e lovita in recunoasterea ei umana, in individualitaea ei. Pentru ca e o fiinta umana, libera, care alege, care viseaza, care are sentimente. Nu o femeie care naste, care trebuie sa plateasca pentru sexualitatea ei cu supunere, ca Eva. E o femeie care teoretic are de ales, dar norocul trebuie sa-i lipseasca. Cand zeii il cearta pe Enkidu cu blestemul lui, amintindu-i cate l-a invatat curtezana, el isi schimba blestemul in favoarea ei. Ii doreste ca barbatii sa-si paraseasca sotiile pentru ea, chair daca au devenit de sapte ori mame.

Sexualitatea umana, mai ales feminina, in epopeea lui Ghilgamesh, e cat se poate de libera, nu as spune actuala,. pentru ca acum femeile nu sunt atat de libere. Ghilgamesh refuza o zeita de teama ca se va purta cu el asa cum s-a purtat cu alti amanti, inaintea lui, pe care i-a abandonat sau chiar mai rau. Epopeea nu descrie o relatie romantica, ci doar visele pe care le au toti, mai ales femeile. Rosalind Miles, in "CIne a pregatit cina cea de taina? O istorie universala a femeilor" vorbeste de sofisticarile sexuale ale femeilor din epoca, care beneficiau de sex oral. Oamenii atunci stiau si intelegeau mai multe despre sexualitatea umana, despre femei, decat majoritatea sociobiologilor actuali. Adica spuneau adevarul, nu povesti patriarhale.

Inteligenta femeilor era foarte apreciata. Apare  o hangita (femeie de afaceri), care umbla acoperita cu un val (obicei vechi in zona, preluat de islam) care furnizeaza niste informatii importante, Mama lui Ghilgamesh era numita "atoatestiutoare". Sa ne gandim ca si la greci, zeita intelepciunii era Atena, care a aparut din capul lui Zeus. Inteligenta era feminina, e bine ca in limbile latine, inteligenta e reprezentata de cuvinte de gen feminin.

E interesant de asemenea ca in Egiptul Antic, in epoca veche, apar reprezentari ale genezei cu zeita-cer si zeul-pamant (in cartea lui Leo Frobenius, Cultura Africii), ceea ce sugereaza superioritatea inelectuala si morala a femeilor vazute de Antici, pana cand patriarhatul a pus stapanire pe tot, Imaginea mundana, telurica, a femeilor, legata de natural, e de data mai recenta, impusa de patriarhat. Avem mult de muncit pentru a recupera cultura feminina, spiritualitatea, transcendenta feminina.

Epopeea lui Ghilgamesh e o capodopera antica. Ea ne vorbeste despre patriarhatul de inceput, cand urmele matriarhatului inca se vedeau. Barbatii au putere militara si curaj, doar atat, in rest sunt niste salbatici pe care femeile i-au civiliziat, pe care zeii incearca sa-i imbuneze. Pe cand femeile sunt inteligente, cunoscatoare, cu vise si dorinte, libere sexual. Sofisticarea matriarhala, ca si spiritualitatea matriarhala, se vad inca in societate. Cum a fost sa traiesti intr-o lume in care exista zeite, in care sexul de placere e sacru, chiar in cadrul templului, in care nasterea si supunerea nu sunt singurele virtuti ale unei femei? Virtute, la naiba, vine de "barbat" in latina! Cat de rau am ajuns!

Civilizatia occidentala vine dintr-un loc in care oamenii visau la nemurire, la sentimente de pasiune libera, aveau nevoie de prietenie si de aventura. La fel ca acum, doar ca atunci nu le era rusine s-o spuna.

Continue Reading

Esecul relatiilor romantice- patriarhatul e de vina

Exista o intreaga industrie a relatiilor romantice. Se spune ca femeile isi doresc romantismul mai mult decat barbatii, desi unele studii arata ca barbatii se indragostesc mai mult. E si normal, ei au de cine. Valoarea sexuala a celor mai multi barbati, ca atractie si ca prestatie,  tinde catre 0. Cum am spus deja, femeile isi doresc relatii romantice pentru ca ele, afara de unele cazuri, privilegiate, nu-si permit sa faca sex inafara romantismului, cu un barbat care nu e indragostit de ele. Pentru ca acel sex le predispune la tot felul de alte probleme, in primul rand emotionale, dar si fizice, uneori mergand dincolo de siguranta personala, a integritatii si chiar a vietii. Barbatii sunt periculosi, mai ales in patriarhat, unde sexul devine intr-o masura covarsitoare un act al dominantei. Barbatii domina femeile prin sex, ei asa vad lucrurile, tocmai pentru ca posturile din actul sexual seamana, cum spun etologii, cu posturile de dominanta de la animale. Femeile sunt dominate prin sex in viziunea barbatilor, sunt cucerite, ele le apartin lor in timpul sexului. Dar sa nu uitam, asta e viziunea barbatilor, nu a femeilor, despre sex. Femeile puternice, in primul rand unele feministe, au mare greutate in a asimila aceste idei absurde. Si din acest punct de vedere, sexul ar trebui sa beneficieze de analize feministe, de impunerea unor noi viziuni.
Dar revenind, femeile vor romantism pentru ca vor siguranta. In primul rand. Apoi e nevoia umana, iar pentru ca la femei adesea functiile umane superioare ca imaginatia, sentimentele complexe, ratiunea si moralitatea sunt mai dezvoltate decat la barbati, vor sentimente complexe, sofisticate, relatii complexe, foarte personale, in care ingredientul principal e romantismul, ca simbol al unei puternice si exclusive, dar si uman complexe dorinte.
Nu vad de ce ar avea femeile relatii heterosexuale, decat pentru satisfacerea placerii sexuale (pasagere) si pentru romantism. Dar cele mai multe relatii in patriarhat implica supravietuirea materiala sau sociala, deci nu e cazul de romantism. Femeile, fiind fiinte mai independe social, pentru ca societatea e construita natural in jurul lor ca fiinte sociale (desi patriarhatul perverteste cumva acest aspect), vor mai mult de la o relatie decat barbatii, care vor sex si dominare. Dar mai ales dominare, care izvoraste dintr-o mare marginalizare interiorizata. Barbatii vor cu disperare un loc in societate, care e natural a femeilor.
In industria relatiilor romantice, care curprinde site-uri matrimoniale, reviste asa-zis pentru femei (glossi), dar si industria psihologiei, profund misogina, se vehiculeaza tot felul de sfaturi pentru femei care le adancesc de fapt starea de submisivitate si sprijina complianta in patriarhat. Aberatii imense despre relatiile romantice precum "scarcity principle" (sa oferi putin, ca nu cumva partenerul sa se sature, sa-l duci cu zaharelul adica) si alte asemenea, nu reprezinta decat baletul dominantei si al supunerii, asemenea baletului animalelor care intra unul pe teritoriul altuia, si care trebuie sa aiba anumite atitudini si posturi pentru evitarea agresivitatii. Sfaturile care se dau femeile in revistele pentru femei, cum remarca un articol feminist, sunt similare cu cele care se dau in cazul negocierii cu teroristii.
Adevarul e ca in patriarhat relatiile romantice sunt ceva aproape imposibil. Orice femeie, oricat de feminista, de independenta, stie ca piatra de incercare in cazul vietii onorabile, feministe, in patriarhat, sunt relatiile romantice. De aceea multe feministe recurg la lesbianism, ca singura posibilitate onorabila de a avea o relatie romantica, libera, egala. Orice femei are traume cumplite de pe urma relatiilor asa-zis romantice din patriarhat, de fapt din cautarea unei relatii romantice. Incerci sa cauti ceva care nu exista. Incerci sa obtii pasiunea, dorinta si visul puternic si exclusiv al cuiva care te considera un obiect, te devalorizeaza, se considera superior tie, care te devalorizeaza si mai mult daca esti tu insati, iar daca nu abordezi posturi de supunere, devine periculos pshic (asta garantat), uneori, adesea adica, si fizic. Viata persoanala a unei femei constiente, care vrea relatii romatice (singurele consistente pentru o astfel de femeie) in patriarhat e o trauma. Heterosexualitatea e factor de risc maxim, daca nu neaparat fizic imediat, macar psihic.
Dar daca ni s-ar spune adevarul, daca nu am considera normale fitele masculilor, daca nu am considera normal sa fim devalorizate, sa dansam acel balet, sa devenim victime, daca nu ne-am asuma nenorocirea relatiilor, totul ar fi altfel. Din pacate, nu e. Chiar si feministele radicale, cele mai "rele" feministe, au o mare toleranta, cand vine vorba de romantism, a comportamentului masculin,. Miturile despre dimorfismul creierului uman (nu ca nu ar fi, dar nu in sensul descris, nu in sensul ca trebuie sa acceptam asta) contribuie la aceasta drama.
Aceste tragedii au loc pentru ca nu ni se spune adevarul, iar chiar daca il intuim inca din liceu sau chiar mai devreme, cu timpul totul incepe sa se dilueze, incepem sa speram de unde nu e, uitam si credem ca va fi altfel. In cazul nostru. Dar nu va fi altfel. oricat de deosebite am fi. Ei sunt tot ei, nu avem ce sa le facem. Iar patriarhatul e tot patriarhat, pentru noi, ca si pentru altele.
Adevarul e ca imparatul e gol, ca femeile fac tot, ca ele au mult mai multe disponibilitati mentale, afective, sunt mai rezistente, mai puternice, mai ambitioase, ca ele pot avea tot, fara barbati, ca barbatii nu au decat forta fizica pe termen scurt, ca numai asta nu ii  poate face altceva, asta nu ii poate face zei, asa cum ii vad unele femei. Ei nu au nimic afara de asta, sunt jalnici de foarte multe ori. Pe de o parte li se spune femeilor ca afectivitatea barbatilor e limitata, ceea ce ii face sa plece, sa dispara, ceva sinistru, ceva ce femeile nu au de ce sa accepte, pe de alta sunt conditionate sa ii caute, sa alerge dupa relatii. De ce ar face-o, de ce ar investi in acest carusel al groazei?
Daca femeile vor invata ca ele sunt totul, ca barbatii pot fi  amantii lor, cel mult, ca ei le pot oferi placerea imensa, pentru scurt timp, si foarte rar, dar atat, nu mai mult, ca responsabilitatile lor sunt limitate, ca forta barbatilor e limitata, viata femeilor se va schimba, heterosexualitatea nu va mai fi o trauma si atat. Prima directie ar fi aceasta, adevarul despre imparatul gol, care nu are decat forta bruta si capacitatea de a face bande cu altii ca el, care sa terorizeze societatile la diferite niveluri si in diferite feluri.
A doua directie, concomitent cu prima, nu separat, ar fi ca daca ei vor relatii, trebuie sa invete sa fie in societate, dar nu ca salvatori, ci ca persoane care aplica pentru aceasta calitate, ca solicitanti de cetatenie. Iar cerintele trebuie sa fie create de femei, indeplinite de babrati. In acest sens, legaturile intamplatoare, la voia hazardului, pe care le au femeile in cautarea romantismului, ar trebuie sa dispara. Barbatii trebuie sa se califice pentru functia de a avea o relatie. In acest sens, testele speciale ar avea un rol important. Ar putea fi infiintate organisme speciale de protectie mentala a femeilor, dar si agentii matrimoniale extrem de specializate in a recruta doar barbatii capabili de a trai cu femeile. Majoritatea sunt nocivi pentru ele, deci nu au ce cauta in apropierea lor.
Cum am mai spus-o, acum femeile sunt in pericol mai mare decat in cazul casatoriilor aranjate, desi asta predispunea la enorm de multe abuzuri si era contrara libertatii femeilor. Dar macar atunci femeile tinere erau teoretic protejate de barbatii nocivi, macar exista un principiu al protectiei, macar pericolul era recunoscut. Desi vanzarea femeilor era mobilul din spatele acestei practici. Acum insa femeile tinere in special sunt aruncate in gura lupului.
Un fenomen interesant este campania cu barbatii adevarati care apara femeile, nu le bat etc. De fapt asta e mecanismul patriarhatului, nimic nou. Femeile sunt obligate sa accepte relatii cu barbati ca sa se simta protejate de alti barbati, extrem de periculosi. Dar femeile se agata de acei cavaleri, nu aleg ele, nu isi dezvolta sexualitatea. Femeile nu trebuie sa aleaga pentur supravietuire, ci pentru fericire, placere macar. Sexualitatea acum e adesea pentur supravietuire, pentru liniste, nu pentru placere, pentru dezvoltare personala, explorare. Femeile trebuie sa ceara mult de la viata, dar e greu cand pentru ele si supravietuirea e problematica. Cultivarea luxului senzatiilor, dorintelor, in cazul femeilor, ar duce la adevarata eliberare.
In concluzie, patriarhatul e de vina pentru orice relatie romantica distrusa, pentru simplul fapt ca responsabilizeaza enorm femeile in relatii, in acelasi timp le limiteaza actiunile, adica intiierea relatiilor, dar si exprimarea libera, pe cand barbatii au de aparat o onoare fara acoperire, adica ei nu trebuie sa apara in ipostaze oribile, de slabiciune, cand de fapt ipostazele lor oribile sunt innascute. Ca sa nu mai vorbim de felul cum sunt valorizate femeile, ca obiecte sau ca monumente de submisivitate.
In matriarhat barbatii sunt amanti, femeile avand existenta asigurata, ele fiind mostenitoarele averii, isi permit sexualitatea. Acolo se stie probabil ce pot oferi barbatii, cat de responsabili si de puternici sunt cu adevarat. Asta ar trebui sa se stie si la noi. Iar femeile, departe de a-si sacrifica sexualitatea si sentimentelor, sa invete sa ceara de la barbati ceea ce pot cere, in cunostinta de cauza. Si sa-si impuna exisgentele. Daca vrei sa ai o relatie, daca vrei sa fii in lumea femeilor, nu merge cu texte naturaliste, de tipul "boys will be boys"' sau cu adaptarea femeilor la psihologia masculina, la creierul masculin, care insemna acelasi lucru. Adica faci ca mine ca sunt superior, oricat de idiot, primitiv, insensibil si brutal as fi, ca sunt barbat. Recunoastem ca multi barbati sunt tarati, nu au ce cauta in relatii, dar cu cei care vor asta nu facem compromisuri. Se supun exigentelor si sunt pedepsiti pentru greseli.
Barbatii trebuie sa cedeze puterea, de fapt femeile trebuie s-o preia. Femeile nu sunta tarate social, uman in masura in care sunt ei. Societatea este a femeilor, creata de ele, in jurul lor. Din pacate, saracia crunta, lupta pentru supravietuire pe altarul careia se sacrifica adesea sexualitatea si sentimentele, face ca multe femei sa tradeze, sa accepte conditii inacceptabile, Patriarhatul ar fi disparut demult daca femeile nu ar fi tradat, daca cele mai multe dintre ele, de frica, nu ar fi acceptat patriarhatul, conditiile inumane de relationare din patriarhat. Dar cel putin in locurile unde femeile nu sunt ingrozitor de paupere, needucate si colonizate, ceva se poate face. E un punct de pornire, pe care nu trebuie sa-l ratam.
Viitorul va fi al femeilor sau nu va fi deloc. Criza masculinitatii se vede peste tot! Masculinitatea e la originea tuturor relelor din lume.

Continue Reading

A nega patriarhatul inseamna a nega istoria

Ca feministele radicale sunt ridiculizate tot timpul nu mai un secret pentru nimeni. Ridiculizarea nu apeleaza la logica, la argumente, ci pur si simplu la intimidare. Criticile nu sunt la obiect, demontare de argumente, ci pur si simplu glume ieftine, dar de pe pozitii autoritare, menite sa descurajeze "femeile slabe". O femeie care pune probleme, mai ales cand e vorba de propria ei viata, propriul acces la fericire si uneori chiar la integritatea personala, e ridicola. Poate pentru ca vocile femeilor, cand vorbesc despre ele, despre viata lor, sunt ridicole. Era ceea ce nu stiam, ce am aflat relativ recent, ca barbatii nu vor sa se uite la filme cu femei, despre femei, sau cand personajele, serioase, nu decorative, sunt femei. Asta vine din devaloriarea femeilor, a experientelor femeilor, a vietilor lor. De ce? Se numeste patriarhat, adica o cultura care promoveaza forta masculina, brutalitatea, violenta masculina, o adorare a falusului. In acest sistem femeile sunt doar obiecte, recompense, nu au alta valoare. Daca ar avea valoare umana, nu ar mai exista patriarhatul, care inseamna confiscarea umanitatii si sexualitatii feminine. Femeile sunt astfel devalorizate, decazute din umanitate (un fel de pseudospeciatie, avansata drept cauza a posibilitatii uciderii congenerilor). Femeile ajung chiar sa nu fie consideratte oameni la propriu. Daca ar fi oameni, ar avea propria sexualitate, si atunic barbatii ar fi confruntati cu propria valoare sexuala reala, de cele mai multe ori foarte redusa sau chiar nula. Si atunci majoritatea barbatilor, pe aceasta piata libera a sexului, nu ar avea nicio valoare. Asa ca solutia e ca femeile sa fie devalorizate, obiectificate, vandute, obligate intr-un fel sau altul sa se prostitueze, in functie de cultura  (patriarhala) si epoca.

Dar cel mai interesant e ca nu exista nico alta afirmatie a feministelor raidcale mai ridiculizata decat cea referitoare la patriarhat. Nu voi citi numeroasele afirmatii cunoscute sub forma de clone nenumarate de catre orice feminista, mai ales radicala., Ideea ar fi ca patriarhatul nu exista, ar fi o inventie a feministelor radicale. Discriminarea femeilor? Tine de educatie, de lipsa de cultura, inapoiere, suna la unison raspunsul. Dar de ce inapoierea nu se manifesta prin adorarea feminitatii? Primitivismul inseamna si arta rupestra, si spiritualitate. Ca sa nu mai vorbim ca matriarhatul, dupa cei mai multi istorici, precede patriarhatul. De ce inapoierea, primitivismul nu aduc valori matriarhale? Matriarhatul e natural, exista in natura, la cele mai multe specii sociale, dar din nefericire patriarhatul a taiat puntile (din fericire nu toate) spre acea societate in care au trait stramoasele si stramosii nostri. Demonzarea misticii, religiei matriarhale sunt doar cateva exemple in acest sens. Unde sunt zeitele antichitatii, unde sunt reprezentarile feminine spirituale, unde e erta feminina, unde sunt povestile avand in centru femei? Oare femeile chiar nu au si nu au avut niciodata spiritualitatea lor? Desi lectiile de istorie antica inca mai spun altceva. Tot ce e legat de femei, de cultura, sexualitatea, alegerile si dorintele lor reale e demonizat intr-un fel sau altul. O femeie libera e numita vrajitoare, tarfa etc. Daca nici astea nu sunt dovezi in sensul existentei patriarhatului...

Dar cei care neaga existenta patriarhatului nu au nevoie de argumente istorice, sociologice, culturale, ci pur si simplu stiu ca patriarhatul nu exista. Revelatie si atat! Ajunge, pe asta se bazeaza patriarhatul, pe minciuni, doar nu pe filosofie complicata si logica de fier. Acestor domni le pun urmatoarele intrebari.

1. Admiteti ca fenomenul ISIS si talibanii sunt exemple tipice de organizatii criminale  bazate pe violenta extrema, al caror scop e in principal supunerea femeilor, transformarea lor in masini de munca domestica si reproducere? Admiteti ca discursul lor e puternic patriarhal?

2. Admiteti ca nu sunt o noutate in istorie, ca astfel de organizatii exista de mii de ani, ca nu era nevoie sa le creeze CIA? Si ca nu islamul a facut patriarhatul, ci patriarhatul a facut islamul si alte religii patriarhale?

3. Admiteti ca astfel de organizatii, mai mult sau mai putin criminale, se formeaza spontan in anumite conditii (bandele de cartier, de exemplu) si ca asta s-a intamplat in istorie cand conditiile au permis? Despre conditiile care au permis aceste bande vom vorbi in alte articole.

4. Admiteti ca aceste bande, organizatii criminale, au avut sansa in istorie (si au profitat de ea) sa se impuna in cele mai multe zone locuite si relativ usor accesibile, iar regulile lor au fost transformate in cultura, legislatie etc? Ele au format state (vezi ISIS) au facut istorie. Asta inseamna ca nu sunteti de acord cu cei mai multi istorici.

5. Admiteti ca si in Europas-a intamplat acest lucru? Ca stramosii nostri au fost victime ale acestui sistem? Dovezile etnologice, istorice, lingvistice, sugereaza ca asa au stat lucrurile. Patriarhatul explica de ce limbile europene sunt inrudite in cateva familii, de la Atlantic pana in India se vorbesc limbi inrudite. Expansiunea demica a agriculturii ar fi o alta explicatie, dar aceasta a avut loc cu mult timp inainte in aceasta zona, iar apartia si evolutia limbilor moderne, aproape de noi, sugereaza faptul ca razboaiele, imperiile, cuceririle sunt forta cea mai puternica. Si mai ales simpla expansiune a unor popoare patriarhale, vorbitoare ale acestui tip de limbi. Indo-europenii ar fi fost patriarhali, crescatori de animale nomazi.

6. Daca patriarhatul ar fi fost impus stramosilor nostri, atunci exista mentionata undeva vreo revolutie lcare sa-l fi indepartat cu totul? A existat astfel de revolutie? Dincolo de feminism, care deocamdata nu vorbeste de existenta patriarhatului? Nu.

Deci patriarhatul e aici, chiar daca mai diluat in unele cazuri  (numeroase schimbari sociale au afectat unele caractere patriarhale, dar le-au intensificat pe altele si au adus altele noi) regulile ISIS, ale talibanilor, ale bandelor de cartier sunt inca aici, femeile le cad victima in fiecare zi. Ce e de facut?

O revolutie reala care sa darame patriarhatul, sa-l cindamne si sa-l trimita inapoi in iad. 

Continue Reading

Petitia contra familei "traditionale" patriarhale

Recenta petitie pentru protejarea familiei "traditionale, normale, universale" nu a starnit reactii suficient de puternice din partea organizatiilor feministe, cele mai indreptatite in a riposta in fata acestei initiative, in parte si din cauza marginalizarii in media a acestor organizatii. Acest fapt ne-a impulsionat sa scriem aceasta petitie. In primul rand, am ruga initiatorii petitiei mentionate sa ne precizeze despre ce fel de "traditie"' este vorba. Formele de convietuire in numeroasele culturi "traditionale" de pe glob sunt diverse, in special in societatile de vanatori-culegatori. Apoi, in societatile producatoare de hrana, de agricultori si/sau crescatori de animale, nu exista o forma "universala" de convietuire. Exista familia matrilineala (matriarhala) in care in niciun caz legatura "dintre un barbat si o femeie "(atentie la ordine) nu este cea mai importanta, ci de rudenie pe linie feminina. Daca autorii petitiei se refera la familia patriarhala, in care un barbat poseda (cel putin) o femeie, atunci simtim nevoia de a crea o petitie contra acesteia. 

Familia patriarhala, care se afla la originea legilor familei si in societatea noastra, reprezinta o crima impotriva a jumatate din umanitate. Ea se bazeaza pe sclavia (posesia) uneia sau mai multor femei, confiscarea sexualitatii si reproducerii acestora, a demnitatii umane, in scopul exploatarii casnice, sexuale si reproductive. Desi in ultimele secole, in special sub presiunea miscarii feministe, legile legate de familie s-au mai indulcit, originea lor este in continuare patriarhala, ceea ce este usor de constatat la nivelul formularilor. Dar si in prezent, casatoria heterosexuala, in culturile tributare patriahatului, este extrem de riscanta pentru viata, sanatatea fizica si mentala a femeilor. din cauza violentei domestice, fizice si simbolice. In plus, familia patriarhala, prin legile care o sustin, favorizeaza dependenta materiala si vulnerabilitatea sociala a femeii. Impactul negativ al existentei acestei institutii se se rasfrange si asupra femeilor care o resping, prin atitudinea societatii fata de femei si crearea rolurilor de gen. 

Din aceasta cauza, propunem abolirea tuturor reminiscentelor patriarhale ale legilor familiei, inclusiv din constitutie. Prpunem legalizarea altor forme de suport reciproc intre persoane adulte, sub forma parteneraitelor civile, care pot include sau nu, ca baza, stabilirea de relatii intime intre acele persoane. Daca admitem ca in prezent relatiile interumane se formeaza pe baza cautarii fericirii sau macar a unei libere asocieri in scop de suport reciproc, legile nu au dreptul sa limiteze formarea sua protejarea acestor relatii. Oamenii nu convietuiesc cu scopul nasterii si cresterii copiilor, cum e cazul familiei patriarhale, in care femeile sunt obligate sa nasca fii in scopul transmiterii averii si rangului (mai recent numelui) pe linie masculina. Copiii sunt adusi pe lume de catre femei, activitate dificila si riscanta, de care beneficiaza intreaga societate, drept pentru care ele ar trebui sa fie recompensate pe masura importantei acestei contributii. Copiii nu ar trebui sa fie proprietatea tatalui (sau a parintilor), ci cetateni in devenire, care au nevoie de suportul intregii societati. In aceste conditii, familia "traditionala" devine contradictorie cu noul mod de viata, dar in primul rand cu viziunea actuala asupra drepturilor omului. 

Daca sunteti de acord ca reminiscentele patriarhale trebuie eliminate din legile familiei, inclusiv din constitutie, iar noile forme de convietuire libera pot fi incurajate si protejate, va rog sa semnati petitia contra famileii patriarhale:

http://7000ani.blogspot.ro/2016/09/petitia-contra-familei-traditionale.html

Pr

Continue Reading

Occident si Orient- ciocnirea patriarhatului cu patriarhatul

E la moda, si apare adesea in mass-media, ideea ciocnirii civilizatiilor, occidentala si orientala, mai precis ciocnirea spatiului crestin cu spatiul islamic. Desi avansata de autori acum celebri, aceasta idee, la o analiza mai atenta se dovedeste o gaselnita mai mult de scandal, in stilul stirilor de la ora 5, dar si o acoperire pentru razboaiele duse in spatiile islamice din Orientul apropiat si acum nordul Africii.

Sunt crestinismul si islamul ireconciliabile? E o diferenta atat de mare intre aceste lumi? Inainte de crsetinism si Islam, intre aceste spatii culturale au existat multe asemenari culturale, care apropiau aceste zone intre ele. O imagine similara a receptarii lumii, paideumatica, asa cum spune Leo Frebonius, celebru culturolog german de la inceputul secolului trecut, in "Cultura Africii". In aceste spatii, despartirea eului de natura a creat dorinta de transformare a naturii, diferita de eu, care s-a manifestat prin magie (samanism), apoi, mai tarziu, prin cauza-efect. Li s-ar parea ciudat unora ca povestile cu duhului lampii si altele, pline de farmec si magie, reflecta aceeasi viziune asupra lumii ca si cea din Europa. Mai mult, Frebonius numeste aceasta conceptie, rece si inclinata spre dezvoltarea de notiuni (unde am intalnit asa ceva?), hamitism. Popoarele din zona aceea, nordul Africii, vorbesc lmbi hamitice. De fapt se pare ca originea limbilor hamito-semitice este in ceea ce este azi Etiopia, nordul Africii, locul cu cele mai multe astfel de limbi. Originea autorilor Bibliei sa fie aficana? Ce blasfemie, dar asta e teza sustinuta de Jared Diamond in Guns, Germs and Steel. E vorba, atentie, de o lume preislamica, primitiva, care a fost si inca mai are elemente matriarhale. Mosternirea acestor oameni duri si cruzi se transmitea pe linie feminina. Iar comportamentul sexual al femeilor, in lumea acea aspra semana bine cu ceea ce pare acum a fi comportamentul femeilor occidentale: selectie sexuala dura si continua a barbatilor.

.Daca mergem mai departe cu analiza acestor lumi "diferite", vedem ca evreii, nomazi, au stat pe la marginea imperiilor in Orientul apropiat, ceea ce se numea Mesopatamia, in Iraqul de azi. Cultura acestor imperii a fost absorbita de evrei, reflectata in Biblie. Atat cat au inteles acei pastori. Numai ca pe la marginea unui alt imperiu, cu pastorit si piraterie, isi faceau veacul grecii antici. Sigur ca au preluat multe elemente culturale. Dezvoltarea acestor popoare mici, unul din Asia, altul din mica Europa, au fost dependente de perioade de declin ale acestor imperii.

Dar ceea ce a patruns si s-a dezvoltat in aceste spatii a fost....patriarhatul. Bland la inceput, cum se vede in "Epopeea lui Ghilgames", devine apoi din ce in ce mai crancen. Europa nu a avut parte de un patriarhat prea dur in Antichitate, afara de unele paturi sociale, cum ar fi nobilimea ateniana in perioada democratiei. Dar crestinismul, o religie care vine din Orientul apropiat, ii ajuta pe europeni sa recupereze. Rezultatele se vad azi.

Si ce ar insemna azi pentru femeile in aceste zone ciocnirea Occidentului cu Orientului? Ciocnirea patriarhatului cu patriarhatul!  Daca in Occident femeile sunt prostituate, in Orient ele exact asta nu au voie sa fie. Acolo ele sunt sclave ale familiei, care trebuie vandute pe bani si prestigiu..

In Occdent de fapt nu exista protectie pentru femei, exista doar daca au ele bani de acasa. Singura sansa ca o femeie sa se simta bine e sa fie bogata, sa aiba zestre. In rest, e o sclava, o prostituata sau o servitoare care munceste ca sa traiasca, dar prea mult nu se poate astepta ca recompensa de la societate. In Orient exista, de exemplu in Iran, dar si in alte state Islamice, un venit minim pentru femei. Prostitutia e prohibita, desi se pedepsesc tot femeile, de exemplu cele care sunt prinse ca joaca in filme porno, cu moartea. Femeile sunt de vanzare. In Occident nu le mai vand tatii, dar se pot vinde ele. Practic sunt aruncate in gura lupului. Emanciparea unei femei insemna in epocile trecute un fel de dezmostenire a ei de catre familie.

In Occident femeile frumoase au o valoare, in Orient femeile frumoase sunt ascunse, frumusetea e prohibita, la fel ca prostitutia. Pentru ca sexul e prohibit.

Dar de fapt femeile au peste tot valoare doar prin pozitia pe care le-o confera tatal sau sotul lor. Femeile frumoase, daca nu au bani de-acasa, nu sunt de invidiat nicaieri. Dar in Orient nu le foloseste prea mult, cel putin in  societatile foarte traditionale, nici sa fie bogate acasa. Acolo chiar nu au nicio scapare.

Problema cea mai mare a femeilor de pretutindeni este patriarhatul. Chiar daca ele, putine, nu traiesc in societati patriarhale, patriarhatul le ajunge prin intermediul colonialismului si al globailizarii. Nu exista scapare.

Eliberarea femeilor fara structuri de sustinere puternice, ca in matriarhat, nu poate exista. Barbatii beneficiaza de structuri de sustinere, chiar daca acum, in Occident, par doar simbolice. Dar nu sunt. Ei formeaza grupuri, mafii, se unesc in scop de a obtine bunuri.Femeile trebuie sa se uneasca si ele si sa-si faca mai intai structuri de sustinere sociala, apoi structuri de sustinere pentru acces la puterea economica si socaiala.

Despre femeile care fac cumva prostitutie ca sa ajunga la privilegii toata lumea are numai cuvinte de ocara, dar despre barbatii care nu fac nimic, doar ca s-au nascut cu sexul potrivit, ca sa ajunga la toate privilegiile, nimeni nu spune nimic. Afara de feministe. Barbatii fac bani pe sex mai mult decat oricine, asta e norma in cazul lor. De asemenea ei exploateaza femeile, sunt intretinuti de femei. Femeile in orice societate produc mai mult decat barbatii dar au mai putin, cu cat ele produc mai mult fata de barbati, cu atat primesc mai putini bani si prestigiu.  Femeile care se folosesc de barbati pentru privilegii nu fac decat sa ia inapoi ceea ce li s-a luat prin nastere. Dar aceasta strategie mentine femeile in starea de dependenta.

Barbatii exploateaza femeile, sunt intretinuti de ele, dar nu e nicio problema, ele nu pot cere atatea drepturi asurpa lor, cum cer ei in situatia inversa. Pentru ca pe ei ii sprijina patriarhatul. Jenny Nordberg, in ""Fetele ascunse din Kabul" descrie cazul cumplit al Azitei, o politiciana afgana, parlamentara pentru o perioada, inteligenta si educata, feminista. Relatia ei cu sotul analfet, un var de la tara impus de tata, e relevanta pentru ceea ce sunt relatiile patriarhale, si seamana bine cu relatiile din Occident. El o lasa sa lucreze, ca ii aduce bani multi. Dar ii cerea bani pentru orice libertate a ei. Oricat de influenta, de educata, e tot nevasta lui, dreptul asta bate toate calitatile si functiile ei. Banii ei sunt banii lor, iar banii lui sunt banii lui. In situatia probabila in care ar fi ramas fara banii ei, nu era nicio problema, se intorceau la tara, iar el ar fi intretinut familia. Cum ar fi rezolvat problema asta, el care era analfabet? Simplu, ar fi vandut fetele spre casatorie.

Relatia Azitei reprezinta relatia femeii in patriarhat dusa la extrem. Despre asta e vorba, cum am mai spus, nu exista un alt rol al barbatului ca provider (ahahaha) decat acela de aparare, de hartuielile si mizeria patriarhala dinafara casei. Sotul Azitei avea proprii bani, din propria afacere cu alune, dar sotia nu stia de ei, nu avea niciun acces la ei. Femeile trebuie sa-si cumpere libertatea si securitatea in patriarhat. ele nu se nasc cu ea. La fel cum un peste ii spunea unei femei rapite si obligate sa se prostitueze, ca trebie sa-si castige libertatea. (marturia unei foste prostituate editata sub nuemele Arizona Market). Asta e patriarhatul, femeile isi negociaza nonstop viata si securitatea, ca de libertate nu poate fi vorba.

Diferneta dintre crestinism si islam este una singura: in crestinism, ca si in alte culturi partriahale, cum ar fi India, femeile nu sunt vandute, ci platesc ele un fel de taxa de protectie (zestrea) pentru ca sotul sa le ofere securitate. Daca nu pot plati, niciun barbat nu are grija de ele (cu sila si dispret), ci sunt obligate, cum se intampla adesea pe timpul reginei Victoria, dar si la noi, sa ajunga prostituate. Prostituata e o femeie fara zestre, fara prostectie cumparata. Ele sunt ucise daca aceasta taxa e prea mare. Fetele bogate erau ucise in India de milenii. Interpretarile aberante ale sociobiologilor (cchiar a tatalui lor, Edward Wilson) arata cat de intoxicata e gandirea lor patriarhala. Nu faptul ca ele nu puteau transmite multe gene, ci acela ca ele nu aducea bani, ci consumau, era cauza, La fel cum chinezii recunsoc azi simplu de ce isi ucid fiicele, pentru ca se marita si nu-i ajuta la batranete. In patriarhat, copiii sunt marfa, sclavi, iar femeile fabrici de sclavi, ele insele sclave.

Ciocnirea dintre Occident si Orient? Ciocnirea dintre doua fete ale patriarhatului, doua fete ale acelleasi lumi bazate pe putere, violenta, autoritate, in care oamenii slabi, in special femeile, sunt striviti. Doua solutii ale oprimarii femeilor. In Orient femeile sunt de vanzare, in Occident se pot vinde singure.

https://adonis49.wordpress.com/2010/07/09/part-two-pre-islam-arab-cultures-matriarchal/
http://www.worldette.com/make-a-difference/care/2012/minangkabau-matriarchal-society/
https://www.globalcitizen.org/en/content/islam-and-patriarchy-and-why-its-important-to-unde/

Continue Reading

50 shades of Grey sau 50 nuante ale unei relatii heterosexuale in patriarhat

In fine, am vazut si eu "50 shades of Grey", un film foarte criticat, in special de feministe. Mi s-a parut mult mai putin prost decat ma asteptam. Poate pentru ca i-am dat o cu totul alta interpretare. Pe scurt, o tanara filoloaga intalneste, cu ocazia unui interviu, un atragator tanar om de afaceri de succes. E ametita de prezenta lui, e si el oarecum impresionat de ingenuitatea ei si o cauta, incercand apoi, cu sincope, sa aiba o relatie ciudata cu ea, acoperita si de un contract juridic, de tipul dominanta-submisivitate, cu accente sado-maso. Literal.

Criticile feministe, din ce am citit eu, proveneau din faptul ca tanara studenta la literatura engleza ceda unei astfel de relatii, in care era urmarita, tratata cu autoritate, impresionata cu cadouri scumpe si plimbari cu elicopterul si planorul. Alte voci spun ca filmul a mai salvat din esecul care ar fi de fapt cartea.

Mie insa tanara nu mi s-a parut impresionata de bani, avere, succes social, conform cliseului. . Aceasta idee, imprumutata cu succes si de sociobiologie, e doar o reprezentare patriarhala a unui fenomen care exista. Femeile vor supravietuire, si siguranta in patriarhat, pentru ca astea sunt scumpe pentru ele, ca fiinte total defavorizate. Dar e vorba de supravietuire, nu de excitare. E vorba de serviciu, loc de munca, nu de fericire. O femeie inteligenta si sensibila nu cred ca se excita la contul din banca si functia unui barbat, cum nu se excita la propriul birou de manager sau la propriul cont. Or protagonista e o fiinta foarte sensibila si romantica, obligata sa fie asa si prin natura profesiei pe care si-a ales-o.

Ingenuitatea, naturaletea ei, care de fapt e forta, un anumit tip de forta, par sa-l impresioneze si pe tanarul capitalist de succes, cu ultimele ramasite de umanitate. Ce vrea sa faca el cu aceste calitati nu vorbim aici, unde doar despre sentimentele ei e vorba. Ea e atrasa de el pentru ca e un tip atragator (actorul din rolul principal seamana al naiba cu jucatorul de tenis Gregor Dimitrov, care este intr-adevar un playboy, care atrage ca un magnet femei din sport si muzica, desi Dimitrov e o idee mai atragator, atitudinea lui e mai placuta, as adauga). E o mare surpriza ca un barbat cu o functie ca a lui, cu un imperiu financiar, sa arate asa. Apoi e atitudinea care contrasta cu aspectul lui. Tipul e o enigma, o ciudatenie, ceva din alta lume, mai ales, cum se specifica, pentru o tanara romantica lipsita complet de exeperienta sexuala. Tot ce face ea e din curiozitate, din explorare a propriei sexualitati si a lumii. Si aceasta tanara descopera lumea, lumea relatiilor heterosexuale in patriarhat. Initierea ei sexuala e mai dura decat initierile masculine (dar si feminine) din unele triburi de razboinici. Desi pare o experienta dusa la extrem, transmite acelasi mesaj: relatiile heterosexuale in patriarhat nu sunt "normale", mai ales din punctul de vedere al unei tinere romantice, sincere si ingenue. Nu exista normalitate in aceste relatii. Totul este despre control, jocul puterii, al dominantei si submisivitatii, si despre durere, care eventual poate duce la placere. Si durerea e mai multa decat in acele jocuri erotice sado-maso. Realitatea e mai dura decat in acest film, unde jocurile erotice aveau loc intr-o camera sepcial, camera de joc. In rest, aceeasi distanta, aceleeasi limite afective, de apropiere fizica care pe ea o dureau si o deranjau mai mult decat jocurile erotice.

Conditiile pe care el i le punea ei pentru acea relatie, consfintita printr-un contract intocmit de un avocat, erau unele, de cele mai multe ori nescrise, care apar in relatiile heterosexuale. Manifestarea unor emotii, pronuntarea unor cuvinte "urate" de catre femeie trebuiau pedepsite fizic. Ea trebuia sa-l astepte in orice moment, cand el dorea, in camera de joc, in genunchi, si sa i se adreseze cu "'domnule". Nu avea voie sa-l atinga, trebuia sa doarma singura. Ea era submisiva lui. Si ea cu ce se alegea? Cu el. Adica numai in felul acesta putea sa obtina devotiunea lui. Prin contract?

Lucrurile seamana ca doua picaturi de cianura cu contractele de casatorie, cu  toate conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o femeie pentru a fi eligibila pentru o relatie, pentru a fi "submisiva" cuiva.

Aventura acestei tinere e aventura oricarei tinere femei care intra in viata visand la pasiune, sentimente nobile, o relatie profunda si infloritoare. In realitate e aruncata intr-o lume in care barbatii vor altceva de la ea, in care tot ce ofera ea, tot ce doreste ea nu numai ca nu conteaza, ci e nedorit. Doar ingenuitatea, naivitatea, tineretea sunt dorite, pentru ca dau senzatia unei submisivitati facile. Dar chiar daca nu consimte la submisivitate, tanara nu castiga. Visele, sansa unei seuxalitati normale, unei vieti afective normale nu exista in lumea reala. Chiar daca nu e violata fizic, o femeie in patriarhat se initiaza prin violul afectiv, prin moartea sexualitatii si pasiunii sexuale. Chiar daca nu e mutilata genital, femeia e mutilata afectiv. Sexualitatea ei e ucisa. Are o singura sansa: toate astea mintea ei sa le transforme in placare. Sa devina masochista, sa se bucure de submisivitate. Sa renunte la ea insasi, sa se abandoneze, si asta sa-i faca placere. Si multe femei au gasit solutia asta. Nu e vorba de masochism innascut, ci de singura solutie de a avea acces la placere intr-o relatie heterosexuala in patriarhat.

Continue Reading

Despre transexualitate feminina (si masculina) in patriarhat

Se vorbeste mult despre transsexualitate, dar mai ales, transgender, adica o persoana simte ca e prinsa intr-un corp de gen opus, ca ea apartine altui gen. Nu stiu care era incidenta acestui transgenderism, care duce acum la tratamente chirurgicale mutilante, la tratamente hormonale riscante, contestate de unii specialisti (care nu fac averi din aceasta problema) inainte de al treilea val de feminism, inainte de impunerea ideii de gen. Nu stim care este in culturile in care se vorbeste mai putin despre gen, in care se face o propaganda mai slaba acestei notiuni. Nu e greu de verificat, si existenta unei corelatii e prea usor de prezis, nicio o casa de pariuri nu ar pune o cota mare pe ea.

Dar ce zice natura despre acest aspect? Ca si in alte cazuri, in care experimente oribile, imorale, au condus la concluzii stiintifice importante, exista si aici o sursa de date, care vine culmea, din societatile puternic patriarhale. Cartea suedezei Jenny Nordberg, "Fetele ascunse din Kabul", foarte documentata nu numai jurnalistic, pentru ca Nordberg este jurnalista, dar si din punct de vedere medical, al teoriilor feministe, arunca un spot gros de lumina peste acest fenomen.

E vorba de un fenomen descris in societatile puternic patriarhale, cum ar fi Afghanistan, Iran sau chiar Albania. In Afghanistan se numeste "basha posh" (probabil in Dari, dialect persan, foarte raspandit in aceasta tara). Despre ce e vorba? Despre nevoia patriarhala a unei familii de a avea fii, pentru ca numai barbatii in patriahat mostenesc rangul, numele si averea. In matriarhat exista aceeasi nevoie, pentru ca femeile mostenesc rangul si averea, dar acolo se pot adopta fete in acest scop. Dar in patriarhat, cum se stie, lucrurile sunt mai dure. Asa ca in unele cazuri, daca o familie a avut numai fete, atunci o fata (a treia, a patra fiica nascuta) primeste rol de baiat cel putin pana la nasterea unui fiu in familie. Ea  se imbraca in haine de baiat, e libera sa se plimbe cu bicicleta si sa se catere in arbori, sa petreaca in compania baietilor si a barbatilor, a rudelor de sex masculin etc. Deci nu simte ea, nu alege ea, rolul ii e atribuit chiar de familia cu puternice mentalitati patriarhale. Interesant e ca nu se mai poate desparti de el, de exemplu cand ajung la maturitate, mai ales daca in familia aceea s-a nascut pana la urma un baiat. Femeile care au vazut cum e sa fii barbat ar face orice sa nu se intoarca la rolul de femeie, pe care una dintre ele il defineste ca pe situatia in care cineva e stapan pe viata ta.

Aceaste experimente arata  clar cum e cu transsexualii, daca nu intotdeauna, macar de multe ori. Diferenta fata de trransexualii din Occident si aceste fete e ca occidetnalilor li se pare ca aleg. Dar medicii, propaganda medicala si culturala s-ar putea sa aleaga  pentru ei.

Experientele cu acele femei care au fost alese aleator, dupa ordinea nasterii lor, sa joace rolul de barbati, arata ce e de fapt creierul feminin si masculin.  De fapt femeile pot face ce fac barbatii, dar invers, nu. Chiar o femeie afghana, fosta bacha posh, intervievata de Nordberg, spune asta: "noi stim cum e in  locul lor, ei nu stiu cum e in locul nostru" Femeile pot fi barbati, dar barbatii nu pot fi femei. Masculinitatea e usor de adoptat, dar feminitatea, nu, Nu numai femeile, dar si barbatii gandesc asa. Interesant e ca pana si forta fizica se modifica, aceste femei, cele putin unele care reusesc sa ramana in rol de barbat pana la capat, sunt mai puternice, au alta atitudine, fiind greu de deosebit de barbati. Ar fi interesaant cate femei trans exista in tari ca Afghanistan, daca barbatii se inghesuie sa joace roluri de femei altundeva decat in Occidentul cu o oarecare emancipare a femeii.

Aceste experimente raspund la multe intrebari legate de fenomenul transexualitatii. Intr-o lume fara gen acest lucru ar mai fi necesar? O tanara politiciana Afghana spune cu durere: intr-o lume normala nu mi-as imbraca fata in baiat. Probabil intr-o lume normala, oamenii nu ar mai fi transexuali. De ce ai avea nevoie sa ai rolul de gen al altui sex daca acele roluri nu exista? De ce ai avea nevoie de asta daca poti face orice?  Chiar si in trecut, transsexualitatea se referea tot la roluri de gen. In trecut, ca si acum, existau meserii masculine si feminine. Acest aspect exista si in matriarhat, Femeile si barbatii imparteau resurse diferite. Ca meseriile atribuite sexelor erau absolut invers in diverse culturi asta e alta poveste. Sexul exista, e ceva clar, dar genul e intr-adevar un construct social, cultural, dar mai ales economic. De fapt in cultura noastra nu se prea stie ce e sexul, iar ceea ce credem dsepre sex, inca de cand suntem mici, e vorba de fapt despre gen. Daca noi nu cunosteam structura clitorisului pana acum cativa ani, despre mecanismul erectiei am aflat abia la sfarsitul anilor 90, stim despre sex cam tot ce stiu si copiii din toata lumea: atribute de gen. Copiii nu stiu diferenta dintre sexe, dar stiu bine cine e fata si baiat dupa haine si atitudini, cum spune Fausto -Sterling in "Sexing the body"', dar cum ne aducem cu totii aminte din copilarie. Mai mult, chiar daca afla de diferente biologice, ei continua sa atribuie sexul mai mult pe baza hainelor si a atitudinii (genului). Adulti nu sunt departe.

Fenomenul descris aici sugereaza ca toate ipotezele legate de transsexualitate, dar si de sexualizarea normala, a propos de sexualizarea creierului inainte si dupa nastere, de influenta hormonilor, ajung astfel la contradictii grave, iar ipoteza "born this way" promovata cel mai mult de homosexualii barbati iese destul de sifonata de aici. Dar ce conteaza adevarul? Cert e ca societatea are nevoie de doua sexe, pentru rolurile de gen, pentru mosternire, pentru politica, pentru exploatare. In Iran sunt cele mai multe operatii de schimbare de sex, in sensul ca gay-i barbati devin femei pentru a evita pedeapsa cu moartea. Nu e posibil ca un barbat sa fie efeminat, ar conduce la distrugerea ideii de barbat, asa ca e silit sa devina "femeie". Dar femeile asta vor, barbati "efeminati"', daca sexualitatea si alegerea lor e libera, nu in sensul supravietuirii. Numai ca femeile nu au nicio importanta in patriarhat.

Din ce in ce pare a se contura ideea ca homosexualitatea si transsexualitatea exista din cauza patriarhatului. Oare in putinele societati matriarhale se poate semnala asa ceva? Cu ce incidenta? Homosexualitatea feminina, lesbianismul, e un raspuns normal la patriarhat, la sexualitatea masculina, la dominatia masculina, la imposibilitatea unei vieti sexuale feminine (femeiesti normale). Desi ar putea fi si lesbiene care sa adopte lesbianismul ca evitarea rolului feminin in patriarhat. Exaltarea masculinatii, cum apare in operele lui Yourcenar, asociata cu lesbianism in viata de toate zilele, ar fi semne ale acestui fenomen, un fel de transsexualitate feminina mai blanda.  Iar homosexualitatea masculina variaza intre cult masculinist (la barbatii pasivi) si abuz masculin in situatia in care femeile sunt cumva protejate de aceste abzuri, ca obiecte ale unor barbati puternici. Biblia descrie un astfel de episod, in Sodoma si Gomora. Barbatii insetati de orgii masculine refuza femeile virgine, ci vor doar barbatii oaspeti. Femeile virgine, fiicele, impunneau un anumit tip de relatie, pe care barbatii nu l-ar fi impus.

Cultul masculinitatii ar putea fi cumva la originea acestor comportamente, daca nu in toate cazurile. macar adesea. Daca unii barbati gay, in general pasivii, dar nu numai, au un cult pentru virilitate si un dispret profund pentru femei, pentru ce e feminin, cum se poate observa adesea, dar cum transpare si din analizele Andreei Dworkin in "Intercourse"', mai surprinzator (sau poate nu?) e ca si femeile foste bacha posh, tot pe barbati ii admira, le place compania lor, spre deosebire de a femeilor, dominata de barfe. Dar ele nu inteleg ca barfele femeiesti vin din lipsa totala de perspective, din limitarea universului, din strictetea rolului de gen. Rolul de gen feminin in patriarhat e dezumanizant, femeilor respective li se neaga dezvoltarea unor functii psihice umane, a propriei gandiri, simtiri, demnitati umane. Patriarhatul le transforma in monstri, ceea ce feminismul a trebuit sa admita, asa cum admite ca patriarhatul transforma barbatii intr-un anumit tip de monstri, care totusi au dreptul sa viseze, in limitele rolului dur, impus si lor.

Ce e de facut pentru femeile patriarhale, pentru alte victime ale patriarhatului, homosexualii si transsexualii, adepti ai cultului falusului? Psihoterapie feminista, dar si o revolutie feminista, anti-patriarhala, care sa dea sansa unei vieti curatate de virusii politici, materiali, sociali si spirituali ai patriarhatului. O viata cu adevarat libera de cel mai dur si mai mizerabil sistem din istorie. 

https://reneejg.net/2016/07/05/when-the-shoe-wont-fit-transgenderisms-sticking-points/
https://purplesagefem.wordpress.com/2016/07/07/no-paris-lees-trans-activists-are-not-abolishing-gender/
http://bachaposh.com/

Continue Reading