Lumea lui Dworkin sau mizeria lumii noastre?

Andrea Dworkin e o scriitoare nemaipomenita. In mod clar va ramane prin ceea ce a scris. Nu numai ca feminista de al doilea val, dar in primul rand ca scriitoare. Ideile ei sunt taioase, clare, puternice. Si atat de convingatoare. Poti sa fii sau nu de acord cu ea, poti spune ca generalizeaza cam mult, ca lucrurile sunt mai nuantate, ca uneori trage concluzii pripite, dar nu ii poti nega talentul de scriitoare. Dworkin e poate cea mai cunoscuta scriitoarea feminista. De la ea au ramas concepte, idei, la care cel putin feminismul radical, continua sa se raporteze. Cartile ei pur si simplu nu pot fi lasate din mana.
Recent am citit "Intercourse". E ceea ce ii spune numele, despre sex heterosexual cu penetrare. Unii spun ca e cea mai buna carte a ei. Cred si eu ca e absolut impresionanta. Desi imi erau cunoscute cele mai multe idei din ea, pentru ca acum sunt de referinta, n-am putut s-o las din mana. E arta in primul rand.
Uneori, acum sau in trecut, unii oameni au scris carti. Poate in unele cazuri au fost doar eseuri, poate oamenii, ca acea filosoafa Adrienne Rich, pur si simplu si-au pus anumite probleme, cum ar fi "compulsory heterosexuality"', au scris despre ele, fara pretentia ca sunt niste verdicte despre realitate sau descoperiri stiintifice. Probabil asa a fost si in trecut cu unele asa-zise revelatii, care mai apoi au devenit dogme. Dar Dworkin nu pare sa fie doar o eseista in sensul cel mai pur, ea pare absolut convinsa de ceea ce scrie. Cartiele ei au ceea ce se cheama suflet. Ea crede cu toata fiinta ei ceea ce spune. Se pare ca experienta ei de viata a ajutat-o in acest sens, A practicat un fel de prostitutie ocazionala, timp in care, pretinde ea, a facut sex cu sute de barbati, a fost victima violentei domestice, cum marturiseste in "Women hating", o alta carte despre ura institutionalizata contra femeilor.
Lumea descrisa in cartile ei e una neagra, mizerabila, morbida si foarte cruda, dezumanizanta in care femeilor le e rapit tot, integritatea corporala si psihica.  Dworkin, avand in descendenta ei evrei de origine rusa, incepe "Intercourse" referindu-se la o nuvela scrisa de Tolstoy, "Sonata Kreutzer". Aceasta nuvela ar dezvalui sentimentele ascunse ale barbatilor despre femei in patriarhat, dispretul profund care se transforma in sila si ura, amestecat cu o adictie fata de sex. Femeile sunt mentinute in relatii ca obiecte sexuale, in vitutea acestei adictii, dar intre partidele de sex sunt tratate cu raceala, daca nu chiar cu ura. Si ceea ce devalorizeaza femeile este pur si simplul actul sexual. Femeile, oricat s-ar emancipa in universitati si tribunale, cum zice Tolstoy, daca sunt inca invatate sa se considere obiecte sexuale, nu se pot emancipa cu adevarat. Nimic nu se poate face pentru ele decat ca sexul heterosexual sa se termine de ambele parti. Daca nu sunt devalorizate, dispretuite, nu sunt atragatoare sexual. Iar din cauza statusului lor inferior, ele invata sa se foloseasca de sex, sa utilizeze adictia barbatilor pentru sex, pentru a obtine ce vor de la ei. Idealul feminist, al relatiei bazate pe apropiere psihologica, este ridiculizat de Tolstoy. De ce ar vrea cineva sa se duca in pat cu o persoana egala?
Fara indoiala ca situatiile descrise de Tolstoy, cu tenta autobiografica, exista. Si sunt, mai precis erau, comune. Acest tip de barbati a existat si inca exista, si e inca bine reprezentat. Durerea e ca feministele, cele mai multe, daca sunt heterosexuale, stiu foarte bine sa-i evite. E durere pentru ca despre acest fenomen trebuie vorbit, iar femeile mai putin pregatite filosofic sunt prada lor usoara. Nu numai ele, daca acesti barbati ajung, cum se intampla adesea, in functii de conducere, si fac legea sau au influenta culturala, economica. Barbatii ca personajul lui Tolstoy, ca el insusi, sunt acei misogini educati, sinistri, malefici.
Dar lumea nu se reduce la ei, relatiile interumane sunt mult mai complexe. Misoginismul exista, e un dat in patriarhat, dar formele lui sunt mult mai subtile si variate. Asta nu e tot. Unii barbati chiar vor afectiune, apropiere psihilogica, sexul fiind pe un plan secundar. Unii barbati chiar valorizeaza relatiile cu femeile, uneori mai mult decat orice alta relatie. Si probabil asa era si atunci, desi era patriarhat. Balzac vorbeste despre o astfel de relatie, in care sotul punea pe primul plan sotia, ca persoana cea mai importanta. Si in cadrul celebrei "Comedii umana". Asta nu inseamna ca patriarhatul nu exista si nu trebuie desfiintat, ca viata in patriarhat nu era absolut distructiva, zdrobitoare pentru femei. Si inca este. Doar ca sila pe care o resimt barbatii pentru femei, pentru organele lor sexuale, e resimtita si de femei pentru barbati si organele lor sexuale, doar ca despre asta s-a vorbit mai putin in mare cultura. Dar e ceva de care ne intalnim la orice pas. Sexismul e de ambele parti, dar institutionalizat e numai fata de femei. Groaza de viol, de orice atingere masculina, mai ales in cazul lesbienelor, dar nu numai, ar putea porni dintr-o groaza de patriarhat, de un sistem care striveste femeile. Partea oculta a receptarii barbatilor exista si din partea femeilor, asa cum imageria masculina include aspecte malefice ale sexualitatii feminine. Frica irationala de viol ar fi corespondentul feminin al fricii de sexualitatea femnina. Sunt femeie si nu am resimtit niciodata frica de viol, nu mi-o imaginez macar, desi mi-e frica de violenta institutionalizata, de dictaturi. Violul se intampla foarte rar inafara relatiilor, cercurilor cunostintelor. Riscul de a suferi asa ceva este mic dincolo de violenta institutionalizata din cadrul institutiilor patriarhale, aici incluzand nu doar forte de ordine, dar si familia. Sigur ca in dictaturi creste riscul violului cum creste riscul incalcarii drepturilor omului. In anumite medii socio-economice, cred ca riscul unui accident de masina il depaseste mult pe cel al unui viol, dar cele mai multe femei rezoneaza mai mult la viol decat la un accident de circulatie. Pentru ca implicatiile afective sunt mai mari. Violul inseamna umilinta, dezumanizare.
Dar de aici pana a crede ca sexul e viol e o cale lunga. Dworkin nu face referire la biologie, la evolutionism, desi critica in treacat sociobiologia, in voga in epoca ei, si deosebit de contestata, efect care acum a palit. Din nefericire. Sexul poate fi manifestare a afectiunii. Violul e manifestare a violentei. Se folosesc aceleasi organe, dar e ceva diferit. Si gratitificatiile sexuale ale unei femei pot fi mai mari decat ale unui barbat in cadrul unei relatii heterosexuale. Exista viziunea sexului ca dar facut femeilor, si e veche de mii de ani. Femeile primesc energie, afectiune, placere prin sex. Nenorocirea e ca pentru multe femei sexul e doar un fel de viol. Barbatul respectiv nu le doreste, nu le apreciaza pe ele, ci sexul pe care le va avea cu ele. In cazul multor femei e si mai rau. Nu-si doresc nici mcar sexul cu acel barbat, ci doar ce vor obtine dupa: status material, social, supravieturie in patriarhat.
Si tutusi, daca am rezuma cumva tot ce spune Dworkin, citand si comentand alti autori, ar fi ca relatiile dintre femei si barbati, dar nu numai, relatiile sexuale, sunt relatii de putere. Freud a gresit, ceea ce era usor de observat. Nu libidoul, ci puterea ne conduce.Sexul e putere.  Dar nu se reduce, as adauga, la acea forma de putere clara, intransigenta, pe care o impune pentru unii genul. Desi foarte adesea asta e. Putere dezumanizanta. Totusi, jocul puterii e mai complicat. Insa intotdeauna, chiar si in cele mai frumoase relatii, cele mai pure si elevate, el exista. Pasiunea e puterea suprema fata de o persoana, cea mai elevata si dulce forme de putere. Persoana care starneste pasiune se bucura de o putere pe care cei mai mari dictatori nu o pot visa, pe care masele de oameni manifestand pe stadion o caricaturizeaza in Corea de Nord sau in Romania ceausista. E puterea pe care o pretindea Alexandru cel Mare de la soldati, ceea ce le repugna atunci cand voia sa fie salutat ca un zeu. Si pasiunea nu e data doar de status inferior, de submisivitate, de frumusetea care ramane singura calitate a unei persoane, in acest caz a unei femei. Sigur, acest lucru se intampla adesea, foarte adesea, cel mai adesea poate. Intr-adevar, multi barbati se tem de femeile puternice. Multi fug de ele, si sansa lor de a obtine pasiunea barbatilor, chiar cand sunt capabili de asta, e foarte mica. Dar motivul e altul. Barbatii sunt si ei complexati. Ceea ce nicio autoare feminista nu a spus-o, in nicio carte pe care am citit-o, e ca barbatii sunt ei insisi foarte nesiguri, iar numai un status inferior al femeilor nu-i indeparteaza pe unii de ele. Oamenii sunt animale, iar barbatii (masculii) sunt fiinte care simt foarte mult ierarhia intre ei. Daca femeile intra in acelasi joc al ierarhiei, barbatii care se simt inferiori le evita. Devalorizarea femeilor e pentru unii solutia pentru a acea acces la femei cnad nu au ce le oferi, cand valoarea lor sexuala e insignifianta, dar si sansa lor de a-si invinge frica de a se apropia de ele. Barbatii (masculii) sunt fiinte marginalizate social prin definitie, toate societatile animale sunt create in jurul femelelor, numai la om masculii marginalizati au produs un fel de insurectie si au pus mana pe societate in ceea ce se numeste patriarhat. Probabil in adancul sufletului barbatii simt asta, si si-au dezvoltat multe mijloace pentru a face fata situatiei. Misoginismul e unul dintre ele.
Fara indoiala, posturile din cadrul sexului heterosexual sunt legate de dominare. Femeia are o pozitie submisiva, barbatul una dominanta. Dworkin, alaturi de alti autori, considera ca in actul sexual inferioritatea feminina e inerenta, naturala, si astfel se perpetueaza in societatea. Dar vai, dominanta in biologie nu inseamna numai autoritate, nu inseamna doar oprimare. Inseamna si a oferi ceva. Cel dominat primeste, cel dominant ofera. Si daca barbatul ofera mai multa placere e cel dominant. Pe de alta parte se stie ca persoanele cu pozitii dominante in viata de toate zilele prefera roluri submisive in jocurile erotice. Stapanii sunt greu de gasit, pe cand sclavii sunt peste tot, mai ales cand au functii importante. Se spune ca e vorba de sentimente de culpabilitate, cand lacomia si egocentrismul care le-au facilitat ascensiunea sociala ar fi si la originea dorintei lor de a obtine mai multe senzatii cu mai putin efort.
Cartea Andreei Dworkin spune totusi lucruri foarte importante. Dincolo de accentul pus pe putere, in relatiile sexuale si nu numai, citeaza un autor evreu din secolul al XII-lea, Maimonides, care considera ca circumcizia e pentru reducerea placerii la barbati. In patriarhat, orice legatura prea profunda cu femeile e de evitat. De-aia ele trebuie sa fie proaste, needucate, tinute in intuneric. Dupa democratia ateniana, cand barbatii erau orientati spre exterior, spre agora, relatiile cu femeile au devenit mult mai apropiate. Sexul prea placut apropie prea mult de femei, si in patriarhat, unde barbatii au functii importante, apropierea de femei trebuie evitata.
Ce s-ar putea face? Eliminarea actului sexual nu ar fi o solutie. Lupta pentru putere va ramane, relatiile vor fi bazate pe putere in continuare. Oamenii vor alerga dupa putere. Dar puterea e de multe feluri. Puterea a fost de multe feluri. NU numai forta, amenintarea cu forta, cu tot arsenalul simbolic care rezulta de aici, e putere. Magia e putere. Femeile au avut si au propria putere. Femeile educate si culte, sensibile si inteligente, au putere. In matriarhat, dar si acum, femeile dispun de forme de putere, chiar daca nu asa de usor de inteles ca forta si amenintarea cu forta. Feminismul ar trebui sa se axeze pe forta femeilor, pe ce au ele in plus fata de barbati. Si nu vorbesc de maternitate, ci pe forta sociala pe care o pot avea, pe calitatile lor. Femeile nu sunt barbati incompleti, ci barbatii sunt femei incomplete.
Societatea e a femeilor, sa nu uitam. Asa a fost, asa e, insurectia masculina trebuie sa se incheie, femeile trebuie sa-si revendice tronul, nu sa se lupte pentru acceptarea, egalitate, din pozitii umile. Societatea, la om si la animal, e o lupta pentru putere. Dar exista o piata a puterii, pe care nu e doar un singur produs.



http://www.telegraph.co.uk/women/womens-life/11720655/Sex-offender-Why-I-became-one-and-started-raping-women.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Compulsory_heterosexuality

Continue Reading

Patriarchy through the curious, sincere, and intelligent eyes of a former Muslim women

Contrary to the western legends, Mohammed, the prophet, was a genius, not a mentally disabled man, I think. The western propaganda, many people believe in, says he was illiterate, retarded, with speech problems. He may have been illiterate, with speech disabilities, but certainly, a very intelligent person of his time. I don't mean he was a good, empathetic or moral person. Not at all. But I can't stop admiring his vision about society, power, the human nature, in fact about long term political power. He united the Arab tribes, that were in a perpetual war one with each other. He succeeded to bring peace among these people, as he promised. Peace was his gift for his kind, Islam means peace. And his project still functions, he still rules over a fifth of the world population. He's the prophetical king who reigned over 1000 years. not Jesus. In fact, the power of Jesus started to fade centuries ago. But Mohammed is still very influential.

Why? Because he brought a perfect social project, able to assure its own long term success. In fact, he brought a perfect patriarchal model. Strict authority, hierarchy, control over peoples' activity, minds, and dreams. Long before Hobbs, he new authority and fear were essential for peace. All for peace and...freedom. He promised freedom, not slavery, to all the tribes he and his adepts defeated, with only one condition: adopting Islam. That time, slavery was the fate of the defeated ones in fights. Genial! 

Long before communism, he promised the same as communists did, and did almost the same they did. But he was more successful. Really successful. I dare to say he was a good tradesman, he used to work for a successful businesswoman, whom eventually married. He knew the subtleties of the human nature,he knew what most people want. Most people want peace, silence, a kind of material and mental security, they have no daring dreams, no bold personalities, no strong internal needs toward exploration and self discovery.  In fact they are eager to trade all of their daring dreams, their dream of real happiness, real selves, for a little material, mental security and a little peace. In fact he invented surrogacy for all the human mental functions and needs he deceitfully inhibited. He invented honor, instead of real dignity. The crimes of honor are proves supporting this statement. He standardised the higher human mental needs and found satisfying solutions for most  people. And for those dangerous people, a minority, who want more, his system found a solution: damnation. He were against Islam, and they must be punished. Islam controls every aspects of life, in detail. There is no escape. Everything is in the Quran. Admirable. 

As for women, they were transformed into machine for reproduction, in fact producing boys. They will and personalities were entirely anihilated. They were transformed into merchandise, sold by their families. Because then and long time after the most important wealth transfer was marriage, women as breeder were transferred from one family to another in perfect breeding condition: virgin and obedient (brain washed).. If a family has no good merchandise, it has no honor. It's normal in trade.

After a period, at the end of the first millennium AD and the beginning of the second, when science knew a wonderful development in Islam, the progress stopped. Why? Because, science wasn't in agreement with Islam, and the Islamic schools needed social support in order to exist. And Islam was the key to such support. Islam destroyed the scientific, cultural and artistic elites. And then its way to success was free. On the contrary, in the poor, dirty and illiterate west, a few measures against corruption (clans), able to support elite building pave the way to the modern science and development. 

I read books about Islam, But Ayaan Hirsi Ali is the most sincere, crystal clear writer on this topic. I want to be represented by Ayaan Hirsi Ali, the most admirable European politician, the most sincere and honest one. But unfortunately she's not European any more...Anyway she did a wonderful job, not only for the Muslim women, but for all the women, especially the ones living in patriarchal cultures. She made me understand Islam more than any other author. Because she has passion and sincerity and she is a woman. 

Reading "The Caged Virgin: An Emancipation Proclamation for Women and Islam"", a collection of essays and lectures from 2003–2004, combined with her personal experiences as a translator working for the NMS (as wikipedia explains)  I understood more not only about Islam, the human nature, but the situation of women in the west. And the truth is, we, westerners are living an illusion of freedom and empowerment, but our societies share the same framework with the Islamic ones. Instead of being horrified by the situation of women in Islam and naively enjoy our privileges, we should focus on the similarities between the situation of women in Islam and in the west. And for sure, there are more similarities than differences. We are living a big lie. Patriarchy is patriarchy. In Islam it is perfect. In the west is fuzzy, imperfect, deceitful. But still patriarchy. And we are confused, and that makes us depressed. I think the entire industry of psychotherapy, politics and social sciences, with few exceptions, helps us struggle finding a way in such a mess, discovering the well hidden truth.

The truth is we a living in an Islam full of illusions. We are living in patriarchy. This system preceded Islam. In fact, Mohammed didn't invent anything important (including the veil and the genital mutilation, not mentioned in Quran), as communists didn't eather, but he and his followers adopted the best inventions of their time in order to build a perfect theory of mass control. Women in the west shouldn't be virgin any more, because their function is in a lesser degree breeding, but sex providing. Western men prefer prostitutes, they are cheaper, as long as marriage doesn't function  as wealth transfer any more. Women don't belong to their fathers any more, they are freelancer prostitutes. 

I never see, in any book or article, a clear emphasis on the patriarchal nature of corruption. If we admit Islam is a source of corruption and economic, scientific, cultural stagnation, why we don't draw the natural conclusion, patriarchy, in any society, leads to corruption and stagnation? Patriarchy is a criminal system, build by criminals, for criminals, based on criminal goals and reasons. It is not meant to lead to development, but robbery and exploitation. It levels people, their behaviour, dreams, goals, it destroys real, self made cultural elites. 

If we want progress, we should condemn patriarchy in any form. Our laws must combat it. And the first goal is the real liberation of women. They should build their own structures, institutions, and the patriarchal family should disappear. Any sexual relationship should focus on women's needs. Society will look different, for sure. But destroying patriarchy may be the first and most important aim of this species. Liberation of the half of the human kind deserves any efforts. But destroying patriarchy may save the entire species, otherwise condemned to regress, as Islam shows. 

In the west, people use to believe Muslim will emancipate themselves and Islam will emancipate itself, as Christianity did. In fact, Islam may be a mirror, not only of the past of the west, but of its future, too. Because the factors which destroyed the progress in Islam started to act in the west: levelling people, performances, ideas. When the top performances and schools seek for the acceptance and support of the masses, that will happen. Remember the Islamic schools. And mass media, show bizz even academia in the west crave for popular acceptance. 

Ayaan Hirsi Ali, writing about Islam, writes about the west and the entire world.   

 

 

Continue Reading

Din nou despre obsesia femeilor de a fi suple si pretul ascuns

Intr-un articol anterior am vorbit despre obsesia femeilor de a fi suple si posibilele cauze. Acum vom discuta si despre alte aspecte, cum ar efectele asupra sanatatii femeilor pe termen lung, alte implicatii psihologice si culturale ale acestei obsesii.
Ne place sa credem ca acum femeile se bucura de cea mai mare libertate din istorie, ca acum putem face mai multe decat oricand, ca acum ne putem implini mai mult decat in orice epoca si in orice loc de pe Pamant. Din pacate, nu este asa. Din unele puncte de vedere, femeile din Occident, inclusiv Romania, sunt mai oprimate nu numai decat acum cateva mii de ani, dar si decat acum cateva secole sau chiar un secol. Ce au castigat pe o parte s-a pierdut pe altele, sau pur si simplu pierderile au fost pierderi si gata, patriarhatul s-a impus incet si sigur. Cateva exemple? Numai daca ne ducem la muzee de arta, si vedem picturi de acum cateve secolo, sa zicem din secolul al XVII-lea, vedem multe portrete de femei in varsta, total neatragatoare, dar pline de expresie. Acum filmele si arta noastra sunt doldora de femei tinere, inexpresive, cu sentimente pur decorative. Si romanele de acum un secol, chiar scrise de barbati, mai vorbeau despre experiente feminine relevante, despre femei care se lupta, femei puternice. Analiza psihologica a femeilor era adesea una complexa. Ia sa ne gandim din nou la ce sunt acum femeile in cinematografie, chiar in reclame. De problemele femeilor, psihologice si nu numai, se ocupa doar feminismul. Oamenii sunt din ce in ce mai reci, mai putin interesati de problemele afective ale altora, in special ale femeilor. Numai daca te uiti la discutiile de pe net, iti dai seama cat de ignoranti sunt oamenii, in special barbatii, la problemele femeilor, la ce inseamna sa fii femeie.
Mergem mai departe, femeile de acum cred ca a fi mama in lumea noastra e cel mai bine, esti cel mai respectata, ai cele mai multe facilitati. Se bucura ca pot avea bone si se pot ocupa de serviciu. Dar institutia bonelor e una veche, una in mare voga in secolul al XVIII-lea, inainte de Revolutia Franceza. Parisul era pe atunci plin de femei de la tara care lucrau ca bone. Pariziencele, bogate sau mai putin bogate, voiau, iar societatea le sustinea, sa se intoarca la distractiile obisnuite dupa nastere, si sa-si mentina si frumusetea in acelasi timp. Sigur ca a avea bona inseamna a exploata o alta femeie, care nu-si permite acelasi lucru, dar institutia bonelor, cum spune Elisabeth Badinter in "Mama sau femeie", e veche si candva era mult mai bine pusa la punct decat acum. Femeile care nu erau nevoite atunci sa munceasca, puteau sa-si reia viata de dinainte.
Acum avem drept de vot, avem drepturi politice. Dar si acestea s-au deteriorat in timp de multe ori in istorie. Revolutiile burgheze, incepand de la cea a lui Cromwell si terminand cu cea Franceza, au condus la o reducere a drepturilor politice pentru femei, cum spune Rosalind Miles in "Cine a pregatit cina cea de taina; o istorie universala a femeilor". Inainte de aceste revolutii, femeile influente, chiar daca nu aveau drepturi politice clare, puteau sa asiste la sedintele parlamentului si sa aiba oarece reprezentare, chiar indirecta. Apoi femeile au fost total excluse din viata politica, votul universal fiind de fapt universal masculin pana la victoria sufragetelor. Aici ar avea loc o lunga discutie despre cum a evoluat in timp imaginea femeilor. Socialismul, cultura de masa, a redus toate femeile la statusul de femei, toate egale, lipsite de valoare. Feminitatea este egala cu sexul feminin, orice ai face, esti tot femeie. Oricat de inteligenta, de sensibila, daca iti ridica fusta, esti tot femeie, ca sa apelam la o pilda antica. Intrebarea e daca nu cumva socialismul, stangismul din Academia nu asta face, ne egalizeaza pe toti in cea mai bazala (exista asa ceva?) conditie a noastra, luandu-ne ce ne face unici? Ce e mai rau, uniformizarea sau elitismul ignorant la problemele reale? Grea intrebare, la care raspunsul ar fi ca da, stangismul ar trebui sa spuna ca in cele mai negre conditii se nasc oameni extraordinari si trebuie sa le dam sanse sa faca si sa traiasca lucruri extraordinare, nu sa spunem ca toti suntem egali in mizerie si mediocritate.
Despre sexualitatea feminina, asa-zisa eliberare sexuala e de fapt o eliberare de o povara incredibila, o negare si sclavie sexuala de neimaginat altadata inafara unor paturi sociale. Probabil anticii stiau mai multe despre sexualitate feminina reala decat stiu psihologii freudieni azi sau psihosociologii indopati cu patriarhat ieftin. Foarte probabil, cred eu, institutia curtezanelor a venit din simpla exprimare a sexualitatii unor femei deosebite, cu care toti barbatii visau sa fie, aceasta sexualitate era sacra, pe langa temple. Banii care au venit apoi ca daruri la inceput erau doar forma de recunostinta pentru a avea acces la ceva atat de scump, care nu putea fi exclusiv. Curtezanele erau extrem de bogate in unele locuri din Antichitate. Primele banci au aparut in Asia mica, infiintate de ele. Inteligente, culte, frumoase, fiinte sexuale, poti dori ceva mai mult de la o fiinta umana? Atentia ei, inclusiv sexuala, e altfel decat cel mai mare dar uman, ceva sacru? Consideram acum darurile sexuale ale unor femei sacre, daruri de nepretuit? Acum femeile sunt reduse la porneia, sclave sexuale, nu curtezane, chiar si cele bine platite, cele implicate in relatii cu barbati bogati.
Si revenind la oile noastre, supletea, slabiciunea feminina. Femeile sunt mai presate decat acum 100 ani, cu felul cum arata, perfectiunea e cea dorita. Perfectiunea in domeniul vizual, nu va ganditi la altceva. Probabil pentru ca femeile sunt reduse la papusi sexuale, obiecte, accesorii ale barbatilor. Si daca nu arati intr-un anumit fel, nu esti femeie valabila, nu esti femeie. Democratia gusturilor barbatesti, moneda universala a valorizarii femeilor de catre barbati e felul cum arata ele, standardizat. Aia inteleg toti, se stabileste rapid o ierarhie intre toti in ce priveste obiectul sexual din curte, cum se stabileste pentru masini, conturi etc.. Inteligenta, sensibilitatea, demnitatea, moralitatea, nu se vad usor, nu pot fi discutate usor, nu pot fi o moneda universala, o masura universala a valorii feminine. Nu esti nimic, nu esti femeie daca nu arati intr-un fel standard. Si cum grasimea e acum cel mai mare dusman al frumusetii feminine, cel mai usor de detectat, de discutat, presiunea pusa pe femei pentru a fi suple este imensa, mult mai rau ca altadata. Acum se pune mai mutla presiune pe aspectul lor, pe corpul lor, ca oricand. Atentie, nu pe inteligenta, instructia si demnitatea lor. E mai usor sa arati bine decat sa fii inteligenta si culta, sa ai idei personale. Poate si pentru ca ai mai multe recompense de la societate daca esti supla decat daca investesti in propriul creier. O replica dintr-o comedie era ca si femeia care va descoperi un tratament contra cancerului va fi supusa acelorasi judecati de valoare estetice.
Ar fi interesant un studiu din care sa rezulte cat timp, nervi, idei, investesc femeile in felul cum arata, in special in lupta cu kilogramele fata de timpul pe care il investesc in dezvoltarea si realizarea persoanala. Cat plang ele ca sunt grase fata de regretul ca n-au citit o carte buna, ca n-au inteles un lucru inteligent despre lume si viata, ca n-au facut ceva cu adevarat moral. Femeile sunt judecate dupa cantar si cm mai multa decat orice altceva. Si repet, nu a fost intotdeauna asa, standardele nu au fost atat de stricte ca acum. Rezultatele concursurilor de frumusete de acum un secol se vad, exista fotografii. Femeile acelea nu intrau in standardele de acum, desi de cele mai multe ori erau educate intr-o lume in care educatia era infinit mai rara la femei. Acele femei nu plangeau si nu sufereau atat de mult ca sunt grase ca acum, nu se gandeau atat de mult la cantar. Ma intreb daca obsesia cu slabiciunea ar fi pus stapanire pe mintea sufragetelor, probabil acum nu am fi avut drept de vot.
Grasele sunt acum mai prost vazute decat proastele, fiintele superficiale, imorale, chiar decat criminalele. Sa fii grasa e un delict. Nu am fost niciodata grasa, dar experientele graselor sunt de-a dreptul socante. Una dinte problemele lor e ca nu exista haine pentru ele, Hainele pentru ele sunt foarte urate, ca si cand daca ai fi grasa nu ai avea nevoi si simt estetic, ar trebui sa umbli cu sacul in cap. Haine frumoase pentru femei slabe, manechinele sunt slabe.
De obicei nu vorbesc despre experientele mele, dar uneori ma gandesc ca faptul de a arata bine fara mari eforturi, inclusiv de a incapea in marimea s la 1,70 a fost un avantaj care mi-a eliberat mintea de suferinta provocata de aspect si m-am putut ocupa de altceva. Dar au existat si in cazul meu eforturi nu de a fi supla, ci de a fi foarte supla. Dulciurile au devenit taboo in adolescenta. Aveam tot timpul un fel de aparat de masura a caloriilor in creier, stiam tot timpul cat sa mananc pentru a ma mentine. Sportul era o adictie. Daca nu ma miscam cateva ore, imi era rau. Am capatat o conditie fizica de soldat din trupele speciale. Talia mea a fost cea mai mare parte din viata mea de adulta nu subtire, ci foarte subtire. Dar cate femei se pot lauda ca pot manca suficient pentru a nu face carente si sa fie totusi slabe? Cate femei, daca ies din acea rutina a frumusetii nu se ingrasa rau? Diferenta dintre a arata foarte bine si a nu mai arata bine nu e asa de mare in ce priveste stilul de viata. Greseli mici sunt platite foarte scump.
Stilul de viata al femeilor suple, in cele mai multe cazuri, nu e de invidiat. Femeile suple sunt gratioase, fine, dar de foamea pe care o fac pentru a arata asa putini stiu. Vad ca hainele arata bine pe ele, dar nu stiu cat mananca, ce mananca, cat sport fac. Intrebata cum se mentine, o femeie supla a declarat: cu chinuri! O alta a spus ca isi ameteste foamea cu ardei. Multe femei suple rad daca le vorbesti de dieta cu pizza si bere, combinatie fatala pe care nu au incercat-o niciodata. Cele mai multe mananca atat de putin ca in unele tari exista grija pentru ca ele, mancand atat de putin, sa nu ajunga la carente grave. Si multe cred ca ajung.
Dar exista fata nevazuta a acestui stil de viata. Nu stim care e pretul pe termen lung pe care il plateste supletea asupra sanatatii fizice, dar si mentale, a femeilor. Ma gandesc in primul rand la pretul legat de fertilitate, care nu are importanta doar asupra conceperii de copii, ci a sanatatii in general. Manechinele anorexice sunt sterile adesea, e o minune cand una mai reuseste sa conceapa. Dar ne intrebam daca toate problemele legate de fertilitate pe care le au acum femeile in a patra decada a vietii nu ar avea vreo legatura cu infometarea pe termen lung. Inainte, in secolele anterioare, femeile cu stare isi mentineau fertilitatea in a cincea decada de viata destul de frecvent. Nu e vorba de a nu ajunge la menopauza, ci de a naste copii. Un studiu pe o secta religioasa in care femeile erau hranite abundent si nu foloseau niciun mijnloc contraceptiv, arata ca cele mai multe nu mai nasteau dupa 48 ani. 48 ani!!! pai cine nu ar vrea ca femeile de acum sa aiba aceasta fertiltiate! Stresul vietii de zi cu zi e un alt factor contra fertilitatii, dar foarte probabil ca si infometarea, ca si stresul legat de aspect, au un rol important.
Pentru frumusete dam tot, asa suntem acceptate social, dar cat rabda o femeie ca sa fie slaba, ce mod viata are, cat sport face, cat timp mai are pentru ea, pentru a fi cu ea, pentru a medita, pentru a se regasi pe ea insasi ne intrebam vreodata? Cat de stresant e sa fii slaba si sa arati bine? Avem acces la marturisirile  (sincere) ale femeilor care arata bine dupa standarde, cat mananca cu adevarat, cat de frustrate sunt cu adevarat, care e gradul lor de fericire, de buna dispozitie? Care e viata lor reala? Cat de libera sunt cu adevarat? Poti fi emancipata cand esti sclava cantarului, a numaratului caloriilor si a benzii de alergat? Da-o dracu de carte de citit, intai fac pe bicicleta! Poti fi sanatoasa mental cu aceasta obsesie? Ce pofta de viata, de a face lucruri complicate, de a rupe bariere mai ai cand ti-e foarme permanent? Ce sansa ai sa faci depresii, atacuri de panica etc?
Sportul si mancatul rational se spune ca sunt sanatoase pentru sanatate. De acord! Dar groaza de stigmatul gasimii nu stiu daca e.
Ce ar fi de facut? Sigur, feminism. De la sex, insitutii sociale, estetica, totul trebuie adaptat la nevoile, dorintele, fiziologia feminina. Ar trebui sa se faca haine frumoase si pentru femeile plinute, iar faptul de a fi plinuta sa fie sexy, sa fie interesant, manechinele plinute sa fie in voga, arta, filme, sa fie cu femei plinute, chiar grase. Grasele sunt femei, au dreptul la viata si la fericire.
Ar trebui sa fie modele femei plinute. Stiu doar o artista plinuta care se declara adepta a ceea ce se numeste fat feminism, miss Platnum, care este de origine romana.
Sunt gata sa vorbesc despre experientele mele cu supletea. Abia acum imi dau seama cat de slaba am fost, desi nici acum nu sunt grasa. Si totusi, uneori voiam sa fiu mai slaba, uneori spuneam ca sunt grasa, spre amuzamentul celor din jur. Marimile hainelor pe care le purtam erau imposibile. Cu putin efort ma pot intoarce acolo. Dar oare ce rost ar avea acel efort? Da, hainele arata superb, iti permiti orice extravaganta vestimentara, orice rochie, cat de scurta, cat de ciudata. E greu cand nu mai esti asa, mai ales cand te-ai obisnuit. Dar ce motiv sa ai sa fii asa de la inceput? Fiind mereu feminista, singurul motiv pe care l-am invocat a fost sanatatea. Sportivii sunt sanatosi, trebuie sa arati ca ei, sa traiesti ca ei. Dar oare e adevarat? Sportivii de performanta nu au cele mai lungi si mai sanatoase vieti. Nici pe departe. femeile sportive au si ele adesea probleme de fertilitate.
Comparam cat de inteligente suntem in fiecare zi fata de ce am fost? Cat de bune si morale? Cat de feministe? Probabil acum am inteles cel mai bine feminismul, desi il practic din copilarie. E mai important decat sa arat ca un model. Am inteles si alte lucruri. Si totusi...poate azi o sa alerg o ura de parc....sau doua....

https://www.youtube.com/watch?v=trn1f-IDfro

Continue Reading

Despre obsesia femeilor de a fi suple si pretul ei ascuns

Se spune ca nu esti niciodata suficient de bogata si de slaba. De unde vine obsesia, mai ales a femeilor, de a fi suple? E vreo femeie occidentala, cel putin, care sa nu o fi cunoscut? Si nu am cunostinta despre ce simt despre acest subiect femeile din alte culturi. Dar cred ca daca acele culturi sunt occidentalizate, obsesia asta devine virala si acolo. Exista insa culturi traditionale care apreciaza corpolenta, unde femeile se ingrasa fortat inainte de a se marita, pentru a fi eligibile.

Pana la urma, in orice fel am privi lucrurile, femeile trebuie sa lupte pentru a arata intr-un anumit fel, apreciat, pentru a se conforma idealului de frumusete. Dar e de notat ca idealul de frumusete feminin a variat in epoci diferite, variaza in functie de cultura, pe cand idealul masculin, cel putin in Europa, e similar de pe timpul grecilor antici si nu pare sa se schimbe prea curand.

Manechinele slabanoage sunt insa un ideal nou. Se stie, hainele cad mai bine pe un manechin (artificial) slab decat pe unul gras. Pe un umeras stau mai bine decat pe un corp. Dar...una e cum stau hainele si alta e sa fii sexy. Idealul de frumusete ar fi una, idealul de prezentare a hainelor e altceva. Fara a avea pretentii de studiu stiintific, am discutat cu mai multi barbati, care nu mai aveau 15 ani, trecusera deci de 25, care mi-au spus ca nu prefera femeile foarte slabe, ci femeile cu forme. Sigur, exista zicala populara: ësti prea slaba, barbatul nu are pe ce pune mana". Pe de alta parte, studiile stiintifice arata cu adevarat ca barbatii din multe culturi prefera femeile cu corpul in forma de clepsidra, ca in reclama coca-cola. Acesti respondenti spun si la fel interpreteaza si antropologii si alti biologi, ca preferinta aceasta ar avea o legatura cu fertilitatea. Asta e alta discutie, nu stim daca chiar e vorba de fertilitate sau de altceva, dar lucrurile asa par sa fie, indiferent de motiv. Barbatii vor clepsidre, sticle de coca-cola, nu intotdeauna, gusturile oamenilor sunt diferite, dar asta ar fi ceea ce prefera mai des, oricum mai des decat manechinele slabanoage care beau doar apa plata cu lamaie, cum se spune.

Dar...de ce oare exista aceasta obsesie cu slabiciunea? Explicatiile feministe ar fi legate de controlul asupra corpului femeilor, din aceeasi categorie cu dreptul la avort, interdictiile femeilor de a se plimba cu bicicleta si altele asemenea. Barbatii vor femeile slabe, lipsite de forta, imbracate in mod incomod, cu fuste prea lungi, prea scurte, prea descoperite, prea acoperite, cu haine care le impiedica miscarile si le aduc discomfort. Fustele scurte predispun la o vigilenta continua, cine a purtat stie de ce. Pierre Bourdieu, in "Dominatia masculina" explica aceste lucruri, iar feministele scriu articole si bloguri multiple despre asta.

Ca barbatii vor ca femeile sa fie niste servitoare continue pentru ei, sa le serveasca toate necesitatile mentale, cele mai intime, cel mai obscure, e adevarat, Asta inseamna patriarhatul. Dar totusi, "scandurile", daca le ofera slabiciunea care ii face pe ei sa se simta puternici, le taie din atractia sexuala. Dar lucrurile ar putea fi un pic mai complicate. Sa ne uitam de cine e dominata lumea modei: de barbatii gay. Si barbatii gay nu prefera femeile, nu sunt atrasi de corpul femeilor, ca aia inseamna sa fii gay, nu? Dar le place arta, cum le-a placut intotdeauna, din Antichitate.

In Antichitatea greaca, corpul masculin era considerat idealul de frumusete. A durat pana cand un corp feminin a fost sculptat, acela al curtezanei Phryne, amanta lui Praxiteles. Femeia era extrem de bogata si influenta, cum erau curtezanele in acea epoca, dar se bucurau si de alte privilegii, cum ar fi fost libertatea de a vorbi si a se comporta natural cu barbatii. Dar in general, tot ce era feminin, inclusiv corpul, era considerat urat, dezgustator, inapt de a fi reprezentat in arta. Poveste clasica din patriarhat, sigur. Si sustinuta de structuri patriarhale, cum era scoala, adica gimnaziile (cuvant care vine de la gymnos, gol). Acelea erau locuri unde se educau tinerii nobili, unde invatau, dar si faceau sport, pentru libertate si comoditate, in costumul lui Adam. Acolo insa, ca in orice structura patriarhala in care autoritatea conteaza, erau si initiati in tainele sexualitatii gay, chiar de catre profesorii lor. Intr-adevar, simplu si tipic. Autoritatea care educa asa cum vrea, cei dominati se supun si perpetueaza sistemul. Sa uitam oare ca valorile minunate ale culturii noastre se bazeaza pe abuzuri, cum ar fi misoginia si pedofilia? Pedofilia nu e de cele mai multe ori gay, nici atunci, nici acum. Pedofilia are loc in familii, si fetele sunt victimele. Si atunci fetele din clasa sociala a acelor elevi erau maritate foarte tinere, inca jucandu-se cu papusile, Erau inculte si neducate, cum sa nu le dispretuiasca? Erau bune doar de prasila si de crescut copii, ascunse in gineceuri, ca nu cumva sa murdareasca rasa (nimic nou in patriarhat, nu?). E vorba insa doar de femeile din clasele dominante, de exemplu in Atena. Cam asa stateau lucrurile in democratia ateniana.

Deci, femeile erau ingrozitoare, inclusiv ingroziror de urate. Numai curajul unor artisti ulteriori a facut ca femeile, chiar nudurile lor, sa aiba un loc in arta. Si curios, prin intermediul femeilor care nu erau nici inculte, nici supuse, nici caste. Femeile reale, vii, s-ar putea spune- curtezanele.

La romani, de asemenea, corpul feminin era considerat urat, Femeile, asemenea chinezoaicelor care isi legau picioarele, foloseau fese pentru a-si aplatiza bustul. Femeile androgine erau oarecum acceptate estetic. Se poate spune acelasi lucru despre femeile slabe de acum? Sunt niste androgine acceptate de gay-i din moda, de barbatii hetero care inca se tem de feminintate, pe care o considera foarte vulgara?

Fac oare femeile toate acele eforturi de a fi slabe pentru a-si ascunde celulita, care nu e altceva decat fiziologie feminina, adica grasime depusa de catre femei? Pentru a-si ascunde nimic altceva decat feminitatea, in sensul de fiziologie feminina, de a se ascunde ca femei, pentru ca le e rusine sa fie femei? Omul e o specie la care exista putin dimorfism sexual, mai putin decat la alte primate inrudite. Dar exista dimorfismul sexual al cantitatii, proportiei si dispozitiei grasimii de rezerva. Iar barbatii intr-adevar prefera femeile plinute, cu forme, dar imaginea lor sociala depinde de fmeia de alaturi, care e bine sa nu fie vulgara, adica prea feminina. Femeile prea feminine, la modul naturale, sunt vulgare, ele sunt prostituate, servitoare, dar nu femei de societate.

Intreband barbatii de ce vor femei slabe, desi ei prefera femeile plinute, cu forme, mi s-a raspuns, printre altele ca femeile plinute sunt ieftine. Adica mai putin valorizate social, ele "cedeaza" mai usor (pentru ca sunt mai putin valorizate?), iar o femeie supla e scumpa. Deci femeia e accesoriu social. Dar oare nu cumva femeile plinute "'cedeaza" mai usor din cauza fiziologiei lor si a libertatii lor, a faptului ca nu sunt de vanzare, nu se se considera trofee? Alte studii arata ca femeile cu forme, de fapt cu corpul in forma de clepsidra, sunt mai inteligente, copiii lor sunt mai inteligenti, mai sanatoase, in plus simt si mai multa placere sexuala. Deci...femeile astea sunt mai libere si mai hedoniste pentru ca sunt mai inteligente. Sunt si mai sanatoase, au sanse mai mici de a dezvolta diabet.

Dar barbatii isi doresc mai adesea mai mult respectul altor barbati decat respectul femeilor. Sigur, nu intotdeauna, Femeile ok, care vand imagini apreciate social, sunt cele mai valoroase.

"Feminitatea", constructul social a ceea ce inseamna a fi femeie e ceva foarte criticat de feministe de la Simone de Beauvoir incoace. Si chiar inainte. Numai ca acea feminitate, care sta la baza a ceea ce numim "genul" feminin, diferit in diverse culturi si epoci, e nu ceva natural, ceva poate bazat pe natura intr-o oarecare masura, dar in orice caz, contra naturii de foarte multe ori. "devii femeie cum devii inginer"zice Simone de Beauvoir. Feminitatea inteleasa de barbati e definita de ei, e un ideal masculin care se opune biologiei, dorintelor, idealurilor feminine, sanselor reale de adaptare a unei femei, a fericirii ei. De la institutiile sociale, familie, scoala, justitie, politica, afaceri, pana la cultura si stiinta (sociobiologia, psihologia evolutionista) femeilor le e negata adevarata identitate impunandu-li-se una straina, construita de barbati- feminitatea patriarhala, Faptul de a arata suple se inscrie in acelasi registru de a adera la o imagine feminina impusa, negandu-ne feminitatea naturala pe care nu avem insa voie sa ne-o descoperim macar, dar inca sa ne-o manifestam. Femeile nu au voie sa se descopere si sa existe cu adevarat in patriarhat. Patriarhatul ne neaga identitatea, impunandu-ne niste masti stramte si dureroase.

Despre calitatea de a fi supla, despre eforturile si cat ocupa ea in viata femeilor, in alte articole. Ar trebui sa ne intrebam cata fericire, cate reacompense reale, si mai ales cata sanatate aduce slabiciunea din standardele actuale de frumusete. Un raspuns e intr-unul linkurile de mai jos. In celalalt sunt exemple incurajatoare despre femei care au actionat fara sa le pese de patriarhat. Si au ramas in istorie. La fel ca si curtezana Phryne, care a pozat goala in secolul IV i Ch, aratand ca si femeile pot fi...frumoase.

http://everydayfeminism.com/2015/04/being-thin-didnt-make-me-happy/
http://www.upworthy.com/in-2-minutes-6-of-the-most-amazing-women-from-history-youve-never-heard-of?c=ufb2
http://www.washingtonpost.com/blogs/wonkblog/wp/2015/04/27/the-disturbing-differences-in-what-men-want-in-their-wives-and-their-daughters/

Continue Reading

Patriarhatul in toata splendoarea in seriale turcesti

Cine ar fi crezut ca ma va auzi vreodata vorbind de o telenovela? Si inca turceasca? Dar aceasta telenovela, "Puterea destinului", nu mi-a atras atentia datorita actorilor deosebit de atragatori (asta e rostul telenovelelor, sa arate gospodinelor barbati atragatori cu care ele sa poata fantaza), peisajelor superbe din Anatolia, nici macar interesului lingvistic, ci prezentarii in forma pura, neculturalizata, necosmetizata, a patriarhatului.
Sigur, ca orice telenovela, are un fir epic intortocheat si ametitor, intriga simpla, o romanta siropoasa intre doi actori usor de retinut, ea- exotica si fina (cu numele de Sila, care te face sa te gandesti la un alt personaj, Silija, dintr-un roman de referinta finlandez, si la similiratile lingivistice), el - destul de european, dar cu niste trasaturi si un corp care te fac sa iti revizuiesti ateismul, mai ales cand apare sumar imbracat. "Exista Alah!" iti vine sa spui.  Dar cui ii pasa de aceasta intriga neplauzibila, de faptul ca personajul masculin principal, dincolo de aspectul fizic, pare mai mult un pretext? E un film in care decorul e viu, e personajul principal. Si decorul este patriahatul dur, salbatic, necizelat de umanism, de crestinism macar. Si acest personaj e real, auzim de victimele lui in fiecare zi. Crimele de onoare, femei ucise de soti sau de barbati din familia lor pentru ca au fugit de acasa, pentru ca nu s-au maritat cu cine li se-a impus.
As putea spune ca "Puterea destinului" e mai impresionant si raspunde la mai multe intrebari despre patriarhat, despre ce sunt oamenii in acest sistem decat un alt film, cult, despre crime de onoare si mentalitati similare din Turcia, "Straina" (Die Fremde). Pentru ca "Puterea destinului" prezinta pe larg tot felul de "traditii" patriarhale vechi de mii de ani, dar care inca se respecta in Anatolia. Daca te-ai intrebat cum pot fi niste oameni atat de idioti incat sa accepte asemenea ineptii, cum sunt unii atat de idioti incat sa le promoveze si sa le impuna, afli din "Puterea destinului". Eurocentristii, ametiti de cultura pop din Europa si de un umanism care se bazeaza pe orice, dar numai pe minimul cunostintelor despre natura umana, nu, ar putea sa isi reduca ignoranta si sovinismul.
Oamenii supusi unor asemenea traditii sunt oameni ca si noi, care simt ca si noi. In niciun caz nu accepta acele crime, nu le considera drepte si inteligente, dar nu au de ales. Oamenii, femei si barbati, sunt ucisi acolo, tocmai pentru ca nu accepta sa se casatoreasca la comanda, pentru ca au sentimente fata de alte persoane, sentimente reale care ii fac sa isi riste viata. Mai ales pe femei, dar nici barbatii nu sunt scuiti de acele "'datini". Patriarhatul este un sistem criminal, cum se vede bine in acest serial, impus de o minoritate, in decursul istoriei, cu mult timp in urma, si care se perpetueaza spre binele acelei minoritati, care oprima pe toata lumea. Dar asta se intampla mereu, in orice societate, din Antichitate incoace. Armele sunt mai subtile, mai fine, dar esenta e aceeasi.
Oamenii acolo apartin altor oameni, comunitatii. Casatoria, cum se cunoaste bine de catre istorici si sociologi, functioneaza ca o forma de schimb de bunuri. Daca te sustragi acestui schimb de bunuri, o patesti, incalci legea. A nu iti pune la bataie corpul in acest proces economic e un delict important in aceste societati. Oamenii sunt oameni, sufera, nu vor. Dar nu au de ales. Pentru ca acolo controlul asupra persoanei, ca vehicul al bunurilor este strict. Si legat de asta exista tot felul de aspecte, care mai de care mai bizare pentru noi, care le avem pe ale noastre, de care de asemenea nu suntem constienti.
Casatoriile sunt impuse, oamenii nu aleg cu cine sa se casatoreasca. Sentimentele lor nu conteaza.
Despre virginitate nu se spune nimic, dar se stie ca in aceste societati, femeile trebuie sa fie virgine, pentru a nu complica lucrurile. Cu alte cuvinte, a nu aduce straini, copii ai altor barbati in familia patriarhala, in care bunurile trec in patrimoniu (masculin, cum ii spune numele) si sunt transmise mai departe, tot pe linie masculina. Totul e reglementat, iar uterele femeilor sunt doar niste unelte care faciliteaza procesul economic. Sexualitatea nu conteaza. Probabil din cauza asta, la aceste culturi, cel mai adesea de crescatori de animale nomazi, dar care s-au impus si in fata agricultorilor, sexualitatea, care este si taboo, se incearca sa fie minimalizata prin circumcizii masculine, la cele mai multe, inclusiv la populatiile din Anatolia, de diferite etnii, dar si feminina, la multe astfel de populatii din Africa in special. Oamenii nu trebuie sa simta placere, sa faca prea mult caz de sexualitate dincolo de nasterea copiilor. De fapt, inainte de pornografie, care e opresiva, denaturanta, avandu-si originea in sclavie (porneia erau sclave in Grecia care practicau prostitutia, sigur, impusa), societatile in care femeile erau libere vorbeau despre sexualitate si contineau reprezentari sexuale. In Egiptul Antic asemenea reprezentari erau comune, fara a fi ofensatorare. Aceste societati patriarhale, cum sunt cele traditionale din Anatolia, demonizeaza sexualitatea, care nu conteaza aparent, pentru ei. Nu e de mrare ca legile legate de viol sunt cel putin inacceptabile din punctul de vedere occidental. Adica impunerea casatoriei victimei cu agresorul pare o crima, chiar e, dar acolo sexul este viol in toate cazurile, numai ca e viol consimtit de familiile victimelor. De necomentat ca legi similare erau si la noi, in Europa, unele s-au abrogat tarziu.
Tot legat de asta, exista traditia conform careia femeile vaduve trebuie sa se casatoreasca cu fratii sotului disparut. Motivele sunt lesne de inteles, ramanerea mostenirii in familie. E de fapt si o forma de protectie sociala, femeile vaduve au putine sanse de supravietuire intr-o societate atat de dura. Obiceiul exista si la populatii primitive. Aceasta e de fapt originea poliginiei, vaduva se casatoreste cu fratele sotului, care are alta sotie. Ea vine in casa lui, impreuna cu copiii ei. Adesea nu are relatii sexuale cu el, e doar tolerata. Totusi, acest obicei e mai acceptabil decat uciderea vaduvei, cum se practica in India, de unde vine obiceiul numit sati.
Sigur, si in acest caz, rezistenta oamenilor e imensa. Unii se sinucid si din cauza asta. Evitarea unui soi de incest li se pare naturala. Cum sa se casatoreasca practic cu sora/fratele lui/ei? Uneori sotul e minor. Daca despre miresele copii ni se vorbeste, despre aceasta situatie invesrsa putine lucruri stim, dar este prezenta din Antichitate. Se vorbeste de ea in Biblie. Acolo e mentionata razbunarea unui femei care nu a primit de sot cumnatul mai tanar, atunci cand acesta a crescut. Iar insusi Onan, de la numele caruia vine cuvantul "onanism" se afla intr-o astfel de situatie ingrata, si contrar datoriei sale de sot, nu a vrut sa-si insamanteze cumnata. Probabil acest obicei, intr-o lume in care se stia deja cum se fac copiii, a condus la stigmatizarea acestei practici. Sexul este pentru copii, nu placere. Asta e esenta patriarhatului, care se poate considera, din punct de vedere cultural, o mare injuratura.
Cele mai frumoase valori, sentimente, practici umane sunt devalorizate, demonizate, interzise. Aproape ca nu-ti vine sa crezi la ce poate ajunge mintea si (sub)cultura umana. Feminitatea, sensibilitatea, maternitatea, sentimentele umane inalte ca pasiunea, inclusiv sexuala, sunt considerate pacate, iar violul in scopul procrearii, crima, nefericirea sunt preamarite.
Ce fel de oameni sunt cei care impun si mentin aceste reguli? Sigur, foarte corupti. Ierarhiile impuse de ei sunt clare, dure. Salutul parinitlor, celor mai mari in clan este unul deosebit de umilitor, cu sarutarea mainii si plecaciuni adanci. Sefii clanurilor isi mentin in felul acesta surprematia, Nu au de ales, chiar daca sunt oameni, cei mai multi, la fel ca Hitler sau alti criminali occidentali, nu sunt psihopati. Dar daca ies din acest joc, daca incearca sa schimbe regulile, isi pierd toate privilegiile. La fel ca politicienii nostri. Poate ca Hitler nu era un monstru, dar daca nu ar fi facut razboiul, ar fi zburat de la putere. Bush, Obama, Basescu traiesc in alte timpuri, desi primii doi au aplicat reteta razboiului. Oamenii ar simti similar,politicienii nostri ar face crime, iar oameii obisnuiti ar trai liberi si ar cauta feircirea in societatile patriarhale dure, unde, contrat legendelor, nu exista musulmani fanatici de dragul religiei si atat, sau daca exista, nu sunt numai asta. Exista oameni care doar vor sa supravietuiasca, sa aiba o felie mica sau mare de resurse economice si de putere simbolica. Sociologi ca Pierre Bourdieu ar explica mult mai bine situatia. Sigur, nu putem cere de la acesti oameni, sefii de clan, moralitate inalta. Ei sunt cei care mentin inapoierea crunta, cum se intampla in Afganistan. Dar sefii fac asta pretutindeni, atat cat pot.
In concluzie, cam asta e patriarhatul nostru cel de toate zilele. Un sistem criminal, corupt, impus de niste criminali (asemenarea cu mafia e frapanta). Are si un discurs, o poveste, o legenda, o religie sau mai multe. Imi aduc aminte ca la istrorie invatam ca societatile antice din Orientul Antic, din Egipt pana in India, aveau ramasite "primitive". Da, probabil. Dar se stie ca erau mult mai sofisticate, cu idei mai libere, variate, filosofie mai profunda. S-ar putea spune ca de exemplu, cultura indiana seamana cu cele din Europa antica, greaca si romana, dar e mai elitista. Am putea spune ca aceste culturi au mai multe ramasite matriarhale, din culturi mai vechi, sau macar elemente culturale mai vechi. Sa ne gandim la "Epopeea lui Ghilgames" despre care am mai vorbit. Probabil oamenii din culturile din Mesopotamia de azi, unde ISIS isi face veacul acum, stiau mult mai multe despre femei, despre sexualitate feminina, despre dorintele femeilor decat noi azi. Contrar a ceea ce ne place sa credem, patriarhatul a inregistrat o victorie mai completa in Europa Antica, in societatile pe baza carora s-a construit Occidentul decat in alte zone. Dar nu patriarhatul a facut Occidentul ce e azi.
Dar despre asta intr-un articol urmator.


http://feministcurrent.com/11133/of-course-men-want-children-more-than-women-do/

Continue Reading

Reportaj adecvat de 8 Martie

Iata,  in sfarsit, un reportaj adecvat de 8 Martie, realizat de o feminista radicala, Laura Craciun. In patriarhat, vietile femeilor sunt furate, lumea le e ostila, ele trebuie sa se apere de stat, de toate institutiile create pentru a le fura viata, energia, timpul. Femeile sunt sclave, adica sunt puse la munca fara a fi recompensate la modul material si social. Ele desfasoara in gospodarie munca fortata, neremunerata, doar pentru ca sunt femei. Patriarhatul, cum am mai spus si cu alte ocazii, este mai rau decat comunismul, care macar crea o idee vaga de egalitate, e drept, falsa. Comunismul dadea teoretic sanse. Patriarhatul poate fi comparat cu fascismul, pentru ca nu da nicio sansa indivizilor nascuti de un anumit sex, cum fascismul nu dadea nicio sansa indivizilor nascuti de o anumita etnie. Dar de fapt aceste doua sisteme sunt inrudite. Patriarhatul, modul de gandire patriarhal, a dus la fascism.

Munca femeilor in gospodarie, adica munca fortata, este o forma de sclavie, intolerabila in liberalism. Femeile produc mai mult decat barbatii in toate culturile, dar sunt platite, recompensate mai prost decat ei tot in toate. Cu cat produc mai mult in raport cu barbatii, cu atat sunt mai prost recompensate. Sunt studii economice care arata ca munca femeilor are o cota enorma din PIB-ul mondial, dar e neremunerata. Mai avem tupeul sa spunem ca sclavia s-a desfiintat?

Acest reportaj incearca sa sensibilizeze opinia publica asupra acestei nedreptati imense, care din pacate, nu e pedepsita legal.

Reportaj: Laura Crăciun
Imagine și montaj: Cornelia Năescu.

https://www.youtube.com/watch?v=7IspeqRGLU0&feature=youtu.be&app=desktop

Continue Reading

Totul despre sex

Imi aduc aminte de un serial "Doctor Quinn, medicine woman". La un moment dat, un pusti preadolescent voia sa stie lucruri inedite despre femei. Ce e cu ele, ce le face deosebite de barbati? Cand ajunge la proprietarul bordelului, acesta, un betiv imoral, vulgar si slinos, ii zambeste atoatestiutor, si ii spune: "Ai vazut vreo femeie goala?" Chiar si pentru pusti, asa ceva nu era un secret. "Atata stiu si eu!" marturiseste pestele orasului.

Intr-un fel sau altul, cam asa suntem toti, ca pestele dintr-un orasel american din secolul al XIX-lea. Nu stim mare lucru despre sex, despre relatii, chiar daca ne numim sexologi sau terapeuti de cuplu. Si aici nu e vorba doar de fiziologie, Desi daca ne gandim ca mecanismul erectiei, cu inundarea cu sange a unor vase, mediata nervos, este cunoscut abia din anii '90, cand un cercetator si-a provocat singur o erectie cu substante psihotrope la o conferinta, se vede cat de putin stim. Date anatomice mai detaliate despre clitoris sunt inca si mai recente.

Problema e ca ne scaldam in minciuna. Si aici nu e vorba doar de legende absurde, ca acelea in care vrajitorele erau arse pe rug pentru ca au vazut penisul diavolului. Sau despre sexualitatea incredibila a oamenilor din alte culturi si grupuri etnice, cum ar fi evreii, considerati obsedati sexual si promiscui, sau africanii extrem de dotati si violatori inraiti. Mintim si despre noi insine, despre oricine, despre sex si relatii.

Sexul vinde, se spune. Sexul e exagerat, supralicitat, se creaza rolurile de gen, exagerbate uneori de media, in scop comercial, exploatate de patriarhat. Diferentele dintre sexe, cel mai adesea ireale, sunt exagerate, se creaza stereotipuri care nu au cel mai adesea, nicio legatura cu realitatea. Toti oamenii sunt incadrati intr-unul dintre cele doua sexe, pentru ca, asa cum spune Ann Fausto-Sterling, bioloaga, autoarea cartii "Sexying the body", societatea are nevoie de doua sexe, pentru economie, justitie, roluri sociale. Pe altarul acestei necesitati sunt sacrificati copiii intersex (adica hermafroditi), mutilati genital inainte de a alege ei, tratati cu hormoni apoi, cu succes cel putin indoielnic de a li se crea o identitate sexuala, dar in mod sigur probleme de sanatate si psihologice.

Miscarea transgender (transsexualii) reprezinta o alta fateta a acestei viziuni inguste a sexului si sexualitatii. Sistemul medical profita de dualitatea sexelor, iar unii dintre transgenderi sunt "ajutati" de terapeuti "sa-si descopere" identitatea sexuala in copilarie. Adica li se servesc niste roluri de gen rigide, nerealiste, iar ei nu se pot adapta unor cerinte absurde, probabil mai au si alte probleme de adaptare la lumea halucinanta din jurul lor, si gata, evrika, descopera sursa tuturor problemelor lor. Fara discutie, oameni transsexuali, transgender exista de cand lumea, alte culturi, unele traditionale, de vanatori-culegatori, altele antice, cum ar fi unele din India, recunosc existenta acestor oameni, desi nu si drepturile egale pentru ei. Viziunea despre sex a acestor culturi e uneori mai complexa si mai realista decat a noastra. Sigur ca exista si lesbiene, si homosexuali, au existat dintotdeauna, dar nu sunt numai ei "deviatia" (urasc acest cuvant) de la norma celor doua sexe. In primul rand ea e o deviatie. Pentru ca rolurile de gen, diferite in diverse culturi si epoci, sunt sursa de stress, frustrare, neimplinire.

Insasi heterosexualitatea afisata ar fi o minciuna. Cand vad femei elegante, stralucitoare, cu barbati neatragatori, brutali, clar needucati, langa ele, te intreb oare ce au in comun cu ei. Nimic. Sunt ele atrase sexual de ei? Ce gandesc si ce simt cand fac sex cu ei?

Daca admitem ca o femeie are nevoie de stimuli vizuali mai puternici decat un barbat ca sa se excite sexual, in mod clar acei barbati nu reusesc acest lucru, ci contrariul. Poate de aceea telenovele, are abunda in barbati atragatori, au atata succes. Pe de alta parte, cultura nu incurajeaza frumusetea masculina, deci practic femeile sunt condamnate la a nu fi excitate si satisfacute sexual de partenerii lor. Acest lucru pare logic luand in seama datele de mai sus. Imi aduc aminte de raspunsul unei pictorite cand am intrebat-o de ce nu il picteaza pe sotul ei. A spus ca barbatii nu sunt atragatori, nu sunt frumosi, nu ii trezesc sentimente estetice. Stai, si atunci de ce te-ai maritat?

Revenind, ce gandesc si simt femeile cand fac sex cu barbatii lor, neatragatori pentru ele? Repulsie? Asta explica unele dureri de cap. Dar mai e o solutie, Orice poate fi erotizat, cum bine stiu feministele. Unele se opun studiului placerii sexuale feminine, preferintelor lor sexuale, din simplul motiv ca orice, inclusiv tratamentele degradante, violenta, poate fi erotizat. Femeile se pot excita la lucruri foarte ciudate, suplinind, as zice eu, lipsa de stimuli sexuali naturali de care sufera partenerii lor.

Dar mai e ceva. Barbatii ar fi, conform unor studii, cam in procent de 10%, homosexuali. Probabil difera in functie de grupul etnic, ca si intersexualitatea. Femeile sunt intr-o proportie mai mare bisexuale, daca nu lesbiene. Preferintele lor sexuale sunt mai laxe, Multe sunt heterosexuale, devin lesbiene, revin etc. Asta le face pe unele feministe radicale sa considere ca femeile pot fi toate lesbiene, daca vor. Nu as sti sa raspund la aceasta intrebare. Dar e clar ca majoritatea femeilor sunt mai atragatoare sexual decat vecinul de alaturi, cum se spune. Feministele, multe bazandu-se pe propriile experiente din adolescenta, tinerete, dar nu numai, vorbesc de faptul ca femeile sunt impinse spre heterosexualitatea care de multe ori le repugna, din motive sociale si materiale, Dar ele sunt nascute lesbiene, le place femeile, care reprezinta, cum si Freud zice, prima lor dragoste. Dar femeile nu ofera si privilegiile pe care barbatii le au in patriarhat, adica acces la bani, o viata mai facila. Ar fi interesat insa sa intrebam femeile daca ar fi bogate s-ar mai fi maritat sau ar mai ramane maritate cu partenerii lor. Oare ce procent ar raspunde afirmativ?

Si tot privind femeile elegante, stralucitoare, nu ne putem gandi la un barbat: Narcis, care privind in oglinda lacului, s-a indragostit de propriul nud. Nu cumva si narcisismul, tot o forma de lesbianism in cazul lor, e orientarea sexuala reala a multor femei? Cred ca se simt mai implinite sexual cand se privesc in oglinda decat atunci cand fac sex cu partenerii lor burtosi, parosi, transpirati.

Cam atat despre heterosexualitatea feminina. Trecem si la barbati. Nu e niciun secret interesul lor pentru femei tinere, slabe, fine, naive, submisive. Asta sa fie heterosexualitatea? Astea sa fie femeile standard? Ce au aceste femei special? Sunt accesibile, sigure. Vulnerabilitatea lor le face victime ale heterosexualitatii. Barbatul care le priveste, umile, ametite, naive sexual sau cu sexualitate pe care nu sunt stapane, se simte puternic, sigur pe propria sexualitate, de fapt pe propriul acces la acea femeie. Chiar daca acest acces inseamna nu alegerea ei, ci sclavia sau negarea propriei identitati. Barbatii alearga dupa femei tinere si frumoase (in ce fel tinere, in ce fel frumoase?) nu pentru fertilitate, cum sustin unii psihologi evolutionisti, ci pentru accesibilitate, siguranta. Pentru linistea lor. Fetitele maritate cu forta in unele culturi patriarhale nu sunt inca fertile adesea, dar sunt sigure.

Cu alte cuvinte, barbatii, poate cei mai multi, sunt niste pedofili sadici atrasi de femei neajutorate. Dominarea lor reprezinta relaxarea masculina. Si atunci putem vorbi de heterosexualitate? Astea sunt femeile standard? Da, exista si heterosexualitate masculina, Exista barbati atrasi de femei inteligente, puternice, interesante, stapane pe propria viata si sexualitate. Au existat intotdeauna. Curtezanele Antichitatii asa erau, si se spune ca erau fabulos de bogate. Acest gen de femei avea cautare chiar si dupa Renastere, are si acum, dar barbatii care le prefera si le descopera sunt rari. Dezinteresul pentru ele reflecta si factori culturi, existenta unei culturi de masa, in care nu gusturile persoanelor sofisticate, inclinate spre filosofie, sunt reprezentate cel mai bine.

Heterosexualitatea reala e semn de forta de caracter masculina. Dar in general se poate spune ca heterosexualtiatea nu exista, e un mit, un inorog alb, in cel mai bun caz, o floare foarte rara.

Sexualitatea umana e cel mai mare mister. Dar ea e orice altceva decat se spune oficial.

Majoritatea femeilor sunt in realitate narcisiste sau lesbiene, cel mult indiferente fata de sex, majoritatea barbatilor sunt niste pedofili sadici. In realitate femeile nu vor barbatii pe care ii au, nu vor sa stea cu ei, nu vor sa se marite cu ei. Daca femeile nu sunt foarte frumoase, foarte de succes, nu au acces la barbatii cu care in mod normal o femeie ar vrea sa se culce. Ci la barbatii pe care nu-i vrea nimeni. Sigur ca nici ea. Vedem bine ce preferintele au femeile cand pot alege daca ne uitam la Madonna sau alte femei bogate si libere sexual.

Totul e o farsa sociala. De ce se ascunde acest lucru? Din cauza patriarhatului. barbatii au interes ca femeile sa se marite, inclusiv cele frumoase si vulnerabile. Bau-bau-ul prostitutiei, al violentei legate de prostitutie vine tot de acolo. Femeile, chiar acum, cand au mai multe sanse de a fi independente, trebuie sa fie indreptate spre relatii clasice, monogame. Patriarhatul este sistemul care rezolva problemele economice, sociale si sexuale ale barbatilor. Barbatii au interes sa stea cu femeile, sa beneficieze de munca lor domestica, de serviciilor lor sexuale si reproductive. E ciudat ca in unele tari prostitutia e incriminata, interzisa, cand societatea patriarhala o impune femeilor in cadrul pe care il vrea ea. Feministele sunt atat de urate pentru ca stiu si spun aceste adevaruri. Pentru ca fac femeile mai scumpe, le valorizeaza. Iar devalorizarea femeilor, taierea sanselor lor la reusita personala, e cheia catre orientarea lor spre colacul de salvare (oare?) numit relatie standard monogama. Daca femeile ar realiza acest lucru, macar s-ar vinde mult mai scump, ar cere mult mai mult de la relatiile lor, in care ele isi sacrifica propria sexualitate.

Cateva date despre relatii, despre artificialitatea lor si minciunile cu care sunt mentinute exista intr-unul din linkuri, In al doilea e un articol despre clitoris, un organ minunat al placerii sexuale feminine pe care putine femei, din cauza conditiilor de mai sus, reusesc s-o descopere si s-o traiasca la potential. Clitorisul este organul inutil in patriarhat, care in unele culturi se excizeaza, tocmai pentru ca femeile sa-si piarda si aceasta urma de independenta. Dar intr-un fel sau altul, culturile patriarhale excizeaza, macar simbolic clitorisul si leaga picioarele femeilor, asa cum o faceau chinezii odinioara.

http://www.alternet.org/sex-amp-relationships/how-new-monogamy-keeping-relationships-together
http://blog.museumofsex.com/the-internal-clitoris/

Continue Reading