De unde vine heterosexualitatea adevarata? Sau despre femeile care fac sex heterosexual, dar nu cu barbati

"I kissed the girl..." incepe un cantec al lui Katy Perry, o controversata artista daca e sa ne gandim din punct de vedere feminist, din cauza declaratiilor ei deloc pe placul suporterelor drepturilor femeilor. Dar desi sustine pe undeva stereotipurile de gen, rolurile traditionale, cu aceasta piesa si-a spalat oarecum din pacate. Ea pune problema homosexualitatii feminine, a ceea ce simte o femeie care se apropie fizic de o alta femeie.
Studiile arata ca femeile sunt mai adesea bisexuale decat barbatii. De fapt majoritatea femeilor sunt bisexuale. Feministele radicale cred ca femeile sunt impinse de cele mai multe ori catre heterosexualitate, care nu le face nicio placere, e doar sursa de pericole, de suferinta fizica si mentala, de abuzuri pentru ele. Daca nu ar fi societatea cu constrangerile ei, femeile ar fi poate de cele mai multe ori, daca nu lesbiene pur si simplu, macar bisexuale. Barbatii ar fi si ei adesea homosexuali, dar poate nu in aceeasi masura. Un studiu pe musculite de otet arata ca prima optiune de imperechere a masculilor de musculita nu sunt femelele, ci masculii. Ceva similar e valabil si pentru femele. Rezultatele acestui studiu sugereaza ca am prefera, si daca am fi musculite, sa facem sex cu membrii aceluiasi sex, dar conditiile de mediu ne deviaza intr-un fel sau altul.
Desigur, oamenii nu sunt musculite, dar si rudele noaste, cimpanzeii pigmei, bonobo, practica homosexualitatea pe scara larga, in special femelele. Ele isi rezolva conflictele prin intermediul sexului homosexual sau heterosexual. Sexul homosexual sudeaza relatiile intre femele, care sunt straine in grup, deci nu sunt inrudite, ca la alte specii de mamifere sociale, inclusiv la alte primate precum babuinii.
Declaratii ca in cantecul lui Katy Perry sunt frecvente, femei care au simtit ceva extraordinar in apropierea altor femei. Femeile trec mai usor pragul homosexualitatii chiar daca au fost o viata heterosexuale. Un exemplu este actrita Cynthia Nixon din "Totul despre sex". Cel putin pentru unele femei, lesbianismul este o optiune serioasa, de luat in seama, si inca una foarte placuta. Dar oare e pentru toate? Sigur, pentru cele mai multe indoctrinarea heterosexuala, adesea prin religie, le priveaza de adevarata fericire conjugala, dar mai exista unele, poate foarte putine, care sunt heterosexuale pe bune. Am cunoscut femei care regreta amarnic ca nu sunt lesbiene, care au incercat sa fie lesbiene, dar nu le-a iesit. Poate nu au cunoscut femeile potrivite sau ce? Ce ar vrea o femeie de la un barbat, ce poate oferi un barbat atat de frumos ce o femeie nu ofera? Actrita Sylvia Christal, vedeta din "Emmanuelle" spunea ca prefera barbatii doar din punct de vedere strict sexual, cu femeile e mai placut sa faci dragoste datorita comportamentului lor sexual. Multi biologi, inclusiv barbati, considera ca toti oamenii, indiferent de sex, sunt setati sexual pe sexul feminin. Acel sex este intr-adevar sexy, imaginea mamei fiind cea incarcata de toate simbolurile sexuale. Si totusi, unele femei, chiar daca au trecut poate prin faze de experimentare, chiar daca sunt foarte dornice sa fie lesbiene si nu au prejudecati, sunt in continuare fascinate de barbati si se angajeaza in riscantele si dureroasele relatii heterosexuale. De ce o fac?
In primul rand ar trebui sa intelegem ce e sexul, ce sunt relatiile sexuale, relatiile amoroase. Chiar daca pare scandalos, sex si orgasm pot avea si copiii. Prin masturbare. Numai ca lucrurile se schimba odata cu adolescenta. Ce se schimba? De fapt apare constiinta propriului corp, apare constiinta propriei persoane la un nivel mai inalt. Sexul cu o alta persoana e schimb de intimitate, nu doar sexuala, ci poate mai ales, cel putin pentru unii, psihologica. Cand facem sex ne impartasim secrete ale corpului, ale spiritului, cele mai intime parti ale noastre. In filosofia Orientala acest aspect este foarte bine ilustrat. Prin sex oamenii se unesc cu divinitatea, cu absolutul, de aici toate acele reprezentari sexuale pe templele din sudul Indiei. Toate ideile bune sunt luate, si se pare ca nu de Occidentali, chiar daca vechii Greci au spus cam tot ce era de spus. Un studiu recent arata ca atunci cand vorbim despre noi insine se activeaza in creier aceleasi zone care se activeaza in timpul sexului. Adica placerea sexuala are legatura functionala cu placerea propriei explorari, a constiintei propriei persoane. Iata confirmarea ipotezei de mai sus! Prin sex vrem atentie completa, noi, prin noi insene/insine, nu doar orgasm.
Si revenind la heterosexualitatea feminina, la temeritatea ei, cred ca acele femei care sunt heterosexuale in ciuda curajului, a lipsei de prejudecati, a incercarilor de a fi lesbiene, o fac pur si simplu pentru a se explora dincolo de limite. Ele ar putea fi mai inclinate spre explorare decat altele. Dar ar mai fi ceva. Ce fel de barbati isi doresc aceste femei? In niciun caz barbatii "normali", plini de testosteron, care se uita la fotbal, beau bere cu baietii si se scarpina la burta. Desi sexul feminin ofera mai multa varietate, sexul masculin ofera mai multa "anormalitate", acei indivizi diferiti, care sar din curba lui Gauss, acei indivizi un pic sau mai mult nebuni, care nu exprima masculinitate, ci doar defectele genetice adesea fermecatoare asociate cu sexul masculin. Acele femei alearga dupa limitele, fie ele si patologice, ale speciei umane, nu dupa barbati. Poate ca unele dintre ele nu au avut niciodata o relatie cu un barbat comun, care se supune stereotipurilor de gen intr-o masura oarecare. Frumusetea poate fi si masculina, desi e foarte rara.

Continue Reading

7000 ani, sanse de publicare?

Nu spun mai multe, dar se pare ca o editura din Romania ar fi interesata de acest proiect. Vedem mai tarziu... Macar pentru feminismul din Romania ar merita.

Continue Reading

Sa spunem adevarul despre viata si relatii

Eu cu revistele glossy nu ne intelegem. De fapt le-as critica vehement, dar nu prea stiu ce scrie in ele. Tot ce stiu e ca sunt foarte toxice pentru femei, un vehicul pentru perpetuarea mentalitatilor patriarhale. Nu stiu cat scrie despre feminism in revistele glossy, cat le invata pe femei emanciparea, ce e important pentru ele. Daca ele ar fi dezbatut intr-adevar probleme feministe, lucrurile ar fi stat altfel in societate. Femeile nu ar fi fost atat de igorante in ce priveste propriile probleme. Am inteles ca in Antichitate, in Imperiul Roman erau un fel de reviste care pana la urma ajunsesera manual de divort pentru femei. Mi se pare mai corect decat ce fac revistele pentru femei acum, adica invata femeile despre sex la modul cum sa-si satisfaca partenerii, cum sa se imbrace, sa se machieze, sa gateasca. Era odata o analiza a acestui fenomen, iar concluzia era ca femeile sunt invatate sa se desparta de bucatarie numai pentru a se arunca in pat.
Dar nu putem totusi nega realitatile, iar daca suntem heterosexuale, nu putem nega interesul pe care il avem pentru sex heterosexual si pentru o relatie reusita (sau mai multe?) adica placuta. Asta in conditiile in care sunt inca multe femei care isi doresc o relatie, eventual casatorie (institutie patriarhala!) pentru status social. Mi se pare bizar, dar situatia e reala. In primul rand aici trebuie umblat. Aceasta mentalitate trebuie sa dispara. Daca femeile isi vor dori relatii pentru placere, pentru a se simti bine, nu pentru a obtine bani si status social dintr-o relatie, atunci si calitatea barbatilor, dorinta lor de a se perfectiona pentru o relatie cu o femeie, va creste. Dar asa, daca vin cu suplimente patriarhale (bani si status social, ingrediente pentru care nu trebuie sa munceasca) si daca femeile se multumesc cu ele, atunci de ce ar investi in mai mult?
Educatia patriarhala, nociva pentru relatiile cu femeile se face nu atat in familie (desi in mediile religioase se intampla si acest lucru), dar mai ales prin influenta comunitatilor masculine (prieteni, colegi). Daca s-ar sti efectele pe termen lung ale acestei educatii, ca distruge sansele la fericire atat pentru femei, cat si pentru barbati, poate tinerii ar fi mai constienti in acest sens.
Pentru femei, construirea unei relatii e ceva stresant. Femeile sunt presate de timp (tot din cauza patriarhatului care le spune ca trebuie sa fie tinere, eventual foarte tinere si foarte atragatoare si fertile pentru a fi eligibile), dar si de presiunea calitatii reduse a barbatilor. Cu timpul si atractivitatea solutiile sunt diferite. Problema fertilitatii limitate a femeilor, ajustarea ei in timp, ar trebui sa constituie o prioritate feminista, fara de care emanciparea feminina completa nu poate fi posibila, asa cum a fost (si inca este) problema contraceptiei si a dreptului la avort. 
Problema disponibilitatii barbatilor eligibili este o problema spinoasa, care tine femeile in teroare. Adica teama de violenta masculina, fizica si verbala, de defectele caracteriale si viciile masculine, determina femeile sa faca compromisuri. Mi se pare ingrozitor sa spui, asa cum auzit de multe ori, dar sub forma de gluma:" macar nu ma bate" sau "bine ca nu e betiv". Relatiile sunt pentru fericire, placere, nu pentru a fi cu cineva. Ideea asta trebuie sa dispara! Nu exista nicio necesitate pentru ca femeile sa fie cu cineva. Daca visele unei tinere femei adolescente se vor lega de partide de sex reusite, de romantism, de evenimente de neuitat, ci nu de rochia de mireasa (nu am avut nicio secunda in viata mea acest vis), atunci calitatea barbatilor va creste.
Pentru ca o femeie sa se relaxeze, sa vada relatiile cu mai mult realism, trebuie sa inteleaga urmatoarele:
1. Barbatii au mai multa nevoie de relatii decat femeile. Istoria dovedeste ca in societatile matriliniare (sa nu zicem matriarhale) adesea nu exista relatii pe termen lung, ci doar aventuri din care rezulta copii. Relatiile stabile sunt ceva patriarhal, in interesul barbatilor.
2. Barbatii sufera mai mult din cauza pierderii unei relatii, daca nu intotdeauna, macar in valoare absoluta. Numarul barbatilor care se sinucid din motive sentimentale il depaseste cu mult pe al femeilor care fac acest lucru.
3. Contrar a ceea ce se crede (aici era o observatie de-a mea, confirmata la scurt timp de un studiu), femeile vor sex si barbatii afectiune.

Astea sunt date serioase, pe care o sa incerc sa le sustin cu studii.
Din experienta mea, dar si a prietenilor, cunostintelor mele, fara a avea pretentia de  a fi ceva stiintific, pot spune urmatoarele:
1.O relatie, ca sa existe, trebuie sa fie sustinuta energetic. Daca e ceva foarte frumos, cu multa pasiune si intelegere, nu e o garantie pentru a fi mentinuta. Cele mai promitatoare relatii pot disparea din cauza lipsei banilor. Cele mai longevive sunt cele in care exista bani (indiferent cine ii aduce) si in care exista rezistenta psihica din partea partenerilor (legate de lispa de stress pe care tot situatia materiala si sociala buna o pot aduce). Probabil oamenii robusti psihic au relatii mai indelungate.
2. Indiferent de ce se spune atunci cand apare o dezamagire intr-o relatie, ea apare, daca e o relatie bazata pe sentimente, din cauza neintelegerii (orice dragoste ratata, zice Iris Murdoch, este o neintelegere). Un partener sau ambii se simt tradati cand vad ca persoana despre care credeau ca ii intelege si ii accepta in cele mai mici amanunte, nu o face de fapt. Din nou intelegerea, dar si comunicarea, e foarte importanta.
3. Cheia fericirii e generozitatea. Candva, in adolescenta, am auzit ceva care atunci mi s-a parut bizar: ca e mai frumos sa daruiesti decat sa primesti. Acum mi se pare banal. Sigur, saracia, mizeria, stresul, nu sunt compatibile cu fericirea. Dar oamenii egoisti, care nu vor sa daruiasca, nu pot fi fericiti chiar daca sunt intrunite multe conditii in viata lor pentru a fi fericiti. Sigur, pretentiile nu sunt intotdeauna legatura cu lipsa generozitatii, dar acest lucru se intampla adesea. Un partener egoist, negeneros, nu poate sa fie fericit si transmite in jurul lui/ei nefericirea. Iarasi, oamenii generosi sunt puternic afectiv, deci forta psihica este ceva care creste sansele unei relatii lungi. Se stie ca religiosii divorteaza mai mult decat ateii. Oare nu din cauza asta? Sa nu uitam, feministii/feministele au cele mai bune relatii!

Continue Reading

De ce exista atat de putine femei de succes

Sunt unii care tot vorbesc despre faptul ca acum,dupa ce miscarea feminista a eliberat femeile, ele continua sa fie putin reprezentate la varful carierelor de om de stiinta, filosof, nu numai politician si om de afaceri. Dincolo de faptul ca femeile sunt putin promovate dupa un anumit nivel, promovarea depinzand de factori sociali, adica de apartanenta la unele gasti masculine care au cumva monopolul asupra posturilor de la nivel inalt din aceste domenii, mai sunt si alti factori foarte importanti.
Unul este acela ca barbatii, daca au succes profesional, devin mai sexy implicit. Aici ar fi niste nuante, oare pentru toate femeile? La mine nu se verifica. De fapt succesul social al unui barbat mi se pare ceva care il trage in jos. Arata ce preocupari are, destul de superficiale, dar si un posibil grad de coruptie. Pe scurt, nu-mi plac barbatii care alearga foarte mult dupa succes social si profesional. Performanta profesionala, da.
La o femeie lucrurile stau diferit. Zilele trecute vorbeam cu cineva care mi-a spus ca majoritatea femeilor nu inteleg stirile la tv. Mie mi se pare normal, citisem undeva ca abia 10-15% din populatie inteleg stirile. Deci e normal ca 90% din femei sa fie in situatia asta, din simplul motiv ca sunt oameni. Sa fie oare o mica diferenta intre numarul de barbati si cel de femei care inteleg politica? Poate ca da. Din simplul motiv ca in cultura noastra o femeie e inca mai prost cotata daca nu stie sa spele vasele sau sa faca lucruri elementare in gospodarie decat daca nu stie politica si lucruri despre lume. Incredibil, dar se pare ca asta e situatia! Adica in educatia unei femei faptul de a fi cultivata ramane pe plan secund in fata faptului de a fi gospodina si a arata bine.
Ce se intampla daca o femeie totusi sfideaza aceasta regula si devine in primul rand intelectuala, neglijand toate acele mici indatoriri feminine, incepand de la cochetarie pana la gospodarie? Simplu, oricat de bine ar arata natural, oricat de inteligenta si de cultivata ar fi, e sanctionata. Sansele ei de a gasi un partener asa cum vrea ea scad. Chiar daca sigur, gaseste parteneri, faptul de a fi respinsa, fie si macar o data, de a i se reprosa faptul de a nu fi "femeie" e suficient de traumatizant si de dureros, fie ca e vorba de felul cum arata si se ingrijeste, fie ca e vorba de grija pentru gospodarie.
In "7000 ani" apar astfel de probleme la tot pasul, acolo unde e mai putin de asteptat. Nonconformismul, curajul,  gandirea libera, faptul de a-si trai viata dupa propriile principii, neglijenta si naturaletea, lipsa de preocupare pentru aspectele marunte ale vietii sunt luate ca acte irationale. Chiar si barbatii care apreciaza foarte mult inteligenta si imaginatia unei femei au anumite asteptari de la comportamentul feminin. Chiar atunci cand apreciaza naturaletea in felul cum arata si se imbraca o femeie, nu apreciaza neglijenta pentru lucrurile marunte. Orice ar fi, o femeie libera e greu de acceptat fie si de cei mai liberali barbati. Ori o accepta pe bucati, unii un aspect, altii, altul. Unii accepta naturaletea in aspect, altii libertatea sexuala si de toate felurile, altii gandirea nonconformista, dar pentru o femeie exista mereu limite. Ceea ce e insuportabil daca ea nu este foarte puternica.
Nu putem nega faptul ca fericirea depinde de viata personala poate mai mult decat de orice altceva. Suntem animale sociale, iar forma de comunicare extrema este aceea din viata personala, cu partenerul ales. Cariera, succesul social sunt importante, foarte importante pentru definirea unei personalitati, dar nu aduc, cel putin singure, fericirea.
Cu alte cuvinte, nonconformismul o costa mult pe o femeie heterosexuala, ea trebuie mai mult sau mai putin sa-si sacrifice fericirea pentru libertate. Dar poti fi oare fericita daca nu esti libera? NU.
Imi aduca aminte de un film foarte frumos pe tema asta, "Frigurile galbene", cu Bete Davis. O femeie nonconformista, libera, feminista are soarta personajului principal din "Frigurile galbene".
O problema mare este si prejudecata patriarhala conform careia femeile trebuie sa fie mai tinere decat partenerii lor. Pentru a avea succes, a dezvolta proiecte, o femeie are nevoie de timp. Cand atinge, dupa multe sacrificii, succsul, spera sa obtina recompensele pe care le au de obicei barbatii in aceasta situatie, adica recunoastere sociala, dar si succes in viata personala, eventual cu barbati mai tineri si atragatori. Numai ca si acest lucru este foarte complicat in cultura patriarhala. Invingatorul nu ia totul, mai ales daca este femeie.
Iata doar cateva motive pentru care o femeie nu s-ar inghesui sa investeasca in succesul real, care implica numeroase sacrificii si eforturi. O astfel de femeie e urmarita de blestemul curtezanei din "Epopeea lui Ghilgames". Adica sa nu aiba sentimente reciproce de la partenerii ei, desi sa aiba mult succes.
E greu sa fii altceva decat o femeie conformista, cu picioarele pe pamant, in patriarhat, dar nu ai de ales daca ai demnitate. Miscarea feminista e speranta pentru aceste femei.

Continue Reading

Ce vor femeile? Fericire...

Ar trebui ca dezinhibarea feminina sa faca parte din educatia femeilor la scoala, sa se organizeze campanii pe aceasta tema. De asemenea, oamenii de stiinta, filosofii, scriitorii, ar trebui sa lucreze la acest subiect. In "7000 ani" voi incerca sa demitizez unele aspecte legate de dorintele feminine, sexuale si nu numai.
In ultimul timp m-am gandit mult la acest subiect. Cred ca lumea ar fi mult mai buna daca s-ar tine seama de ce le face fericite pe femei. Pentru ca nefericirea femeilor, jumatate din populatia lumii, e in primul rand nefericire umana, care se rasfrange apoi asupra intregii societati. Daca misoginismul ar fi tratat asa cum e, adica o crima, lucrurile s-ar schimba. Daca parintii, dar si scoala, ar educa baietii in sensul fericirii feminine, lumea ar fi altfel. Am mai spus si cu alta ocazie, pentru ca un barbat sa fie eligibil pentru o relatie cu o femeie, neapartenenta la gasti masculine in timpul adolescentei si nu numai este o cerinta necesara. Gastile educa baietii intr-un mod toxic pentru viata lor viitoare. Poate ar fi mai putine sinucideri in randul barbatilor daca ei ar invata sa se poarte in asa incat fericirea femeilor sa fie importanta. Iar revistele pentru femei, in loc sa le sfatuiasca pe femei cum sa fie fericite ele insele, ele le invata cum sa-si satisfaca barbatii, cum sa-si disimuleze sentimentele si natura umana...E ingrozitor, dar inca exista femei care nu se exprima in fata partenerilor, mai ales la inceputul relatiilor...
Daca vom explora dorintele feminine, s-ar putea ca patriarhatul sa cada mai repede. Familia patriarhala e orice, dar nu o institutie care sa faca femeile fericite. Ma gandeam zilele trecute in ce fel de relatie ar putea sta o feminista si am ajuns la concluzia ca ar fi relatii in care ele sa fie foarte libere, nu numai partenere egale, in care sa primeasca multa grija, atentie, sustinere, inafara de sex de calitate si cele in care exista pasiune, desigur. Orice altceva nu este ceva ce o feminista sa-si doreasca. Dorinta de a se marita, de a avea o relatie pentru ca asa are lumea sau pentru a avea un status nu exista la femei libere, adica la feministe adevarate. Rolul social al barbatilor de a apara femeile, vulnerabile candva intr-o lumea nesigura, nu mai exista. Acest rol s-a pastrat simbolic si el creste artificial valoarea unui barbat. Femeile singure, in medii ostile, ca in desert, sunt foarte expuse. Foarte bine exprima asta Ayaan Hirsi Ali in "Necredincioasa". Bunica ei le arata nepotilor o bucata de slanina topita de soare si napadita de furnici si le spune ca asa e o femeie singura in desert.
Acum desertul a disparut, desi religia unora care vin de acolo, nu.
Restrictiile legate de autosatisfacerea sexuala feminina ar putea sa aiba rolul de a ascunde femeilor adevarata lor natura sexuala. Autosatisfacerea feminina separa placerea de prezenta unui barbat, o separa de ideea de sex insasi. E ceva atat de egoist, de egocentrist...le face pe femei sa fie singure cu ele insele. Cu timpul ele invata ca placerea e a lor, barbatul poate fi indiferent sau inexistent sau imaginar. Le arata ca femeile nu au practic nevoie de barbati nici macar la modul virtual pentru a se satisface sexual. Sexualitatea feminina e mai egoista, mai autonoma decat cea masculina, mai dependenta de stimuli care au legatura cu o prezenta feminina. De aici pana la a separa sexul de afectiune, de barbati, e un pas foarte mic. Odata aceasta eliberare realizata, femeile vor cauta numai anumiti barbati, vor deveni extrem de selective, vor face alegeri reale. Acest lucru e deja descris in carti de sexologie, chiar daca nu indeajuns analizat.
Sexualitatea feminina nu e ceea ce vrea patriarhatul si barbatii patriarhali. O carte despre sexualitatea feminina care va scanadaliza unii traditionalisti este descrisa in link...
Dar multe dintre aceste aspecte sunt deja cunoscute de femeile libere, feministe, atee. In "7000 ani" exista un schimb de replici: "Vrei sa spui cultura Romaneasca, nu Occidentala. Gandesti diferit de alte fete din Europa, cele din Germania, din Polonia." "Nu, nu e cultura Romaneasca, e cultura ateista".



http://www.realitatea.net/sexualitatea-feminina-demitizata-dorintele-lor-sexuale-seamana-cu-ale-barbatilor-pretinde-o-carte_1196585.html

Continue Reading

Despre o lume a femeilor, cum ar fi ea

Imi place sa spun despre mine ca gandesc cu creierul meu. Si daca am ajuns sa contest aproape tot ce am intalnit, voi contesta si critica, fara indoiala si cea mai mare valoare a epocii in care traiesc, feminismul. Repet, consider feminismul cea mai frumoasa si mai utila si valoroasa idee a timpului nostru. Orice alta idee si orice alta descoperire nu se compara ca importanta cu feminismul. Ce altceva ar fi mai important decat umanizarea a jumatate din populatia planetei?
Sunt de acord cu cele mai multe critici aduse societatii de catre feminism. La cele mai multe am ajuns independent, fara a fi nevoie sa le citesc. Cum am mai spus, tin pur si simplu de bun-simt, de capacitatea de a analiza societatea. Daca ai spirit critic real, fie ca esti femeie, sau mai ales, fie ca esti barbat (aici iti trebuie si spirit al dreptatii), ajungi la idei feministe. Nu se poate altfel.
Feminismul ne-a schimbat viata, cred ca ar trebui un monument al miscarii feministe in fiecare oras. Totusi, progresele, desi mari in Occident, sunt totusi limitate. Patriarhatul nu a fost invins si nu se vede la orizont inca aceasta posibilitate. Chiar am scris candva pe acest blog, ca daca feministele, sufragetele din secolul al XIX-lea si-ar fi imaginat lumea noastra de azi, avand in vedere ce voiau si ce faceau ele, cred ca ea ar fi aratat altfel. Adica revistele pentru femei ar fi vorbit despre drepturile femeilor, nu ar fi dat sfaturi de obiectificare a lor, parlamentele ar fi pline de femei, presedintele femei ar fi ceva foarte comun, nu am mai vedea femei schimbandu-si numele dupa casatorie, pornografia ar fi total marginala si privita ca o mare infractiune, femeile nu ar mai cauta barbati mai in varsta si cu status material si social, ci distributia varstei partenerilor ar fi oarecum egala, ca si grija pentru aspectul exterior in cazul celor doua sexe. Rolurile de gen ar fi cvasidisparute.
De ce lumea arata totusi asa de diferit? Din cauza radacinilor foarte adanci ale patriarhatului. Feminismul nu lupta cu barbatii, cu barbatii individuali, ci cu patriarhatul. Deci cu o mafie. Iar mafia, cum ne arata istoria, e foarte greu de invins. Si cum sa invingi o mafie subtila, care se infiltreaza in educatie cand esti o grupare nonguvernamentala, fara ajutorul statului? Daca statul ar lupta cu mafia patriarhala cum lupta, sau macar se face ca lupta, cu mafia, atunci lucrurile ar fi oarecum mai simple, dar nu foarte. De obicei cele mai multe victime in gruparile mafiote nu le fac fortele de ordine, ci alte grupari mafiote.
Nu propun o mafie feminista, ci doar aceeasi solidaritate, dar nu bazata pe teroare, ci pe a oferi ceva mai important, mai frumos, intre femei. S-ar putea crea comunitati feminine care sa produca la greu cultura "feminina", adica bazata pe libertatea de manifestare a femeilor. Pe scurt, eliberata de teroarea competitiei care se produce intre masculi. Cultura feminina nu ar fi decat cultura umana de cea mai buna calitate, neagresiva, creativa, libera, relaxata, dedicata dezvoltarii, nu supravietuirii. Speciile cu societatile cele mai complexe si mai bine puse la punct sunt in jurul relatiilor feminine, de cooperare, nu masculine, de competitie si distrugere. Furnicile, albinele, dar nu numai. Omul e singura specie care a produs patriarhat. Asta arata doar ca in natura orice este posibil, ca evolutia poate favoriza orice, ca o societate se poate intemeia pe relatiile cele mai putin probabile sa se dezvolte. La om sexul de baza este cel feminin. Sexul masculin e o aberatie a naturii, o deviere de la norma, un compromis. Pentru ca masculii sa se reproduca in conditii grele, exista competitie dura intre ei. Femeile se nasc mai libere, nu se nasc cu aceasta competitie atarnand deasupra capului lor. Ele se reproduc daca vor si atat. Masculii, in conditii grele, sunt exclusi, multi dintre ei. Iar patriarhatul incearca sa regleze aceste situatii, rezolvand problemele sexuale ale masculilor in propriul lor stil.
De fapt ce fac barbatii in patriarhat? Impart tot, inclusiv femeile. Ca in razboi, ca asta e patriarhatul, stare de razboi. In "Necredincioasa", Ayaan Hirsi Ali ilustreaza printr-o poveste spusa de bunica ei ce este patriarhatul prin simbolul unei bucati de seu de oaie napadit de furnici si topit de soare. "Asta e o femeie singura in desert!" in sensul de atat de vulnerabila, de lipsita de aparare. Nenorocirea noastra a Europenilor este ca religia noastra a venit cumva din desert, adica din conditii foarte grele. Nu e de mirare ca cu cat o societate e in conditii mai aspre, cu atat e mai patriarhala.
Barbatii au o valoare mai mare decat femeile intr-o relatie in patriarhat, pentru ca ei vin cu capacitatea intrinseca de a apara femeile, adica aderenta lor la o mafie. Desi aceasta situatie acum e de domeniul trecutului, ideea numelui si statusului unei femei casatorite de acolo vine. Femeile vin doar cu ceea ce sunt ele judecate prin ochii mafiei masculine, adica prin frumusete si tinerete, supunere. Ele nu sunt nimic prin ele insele, pentru ca in conditii de mafie nu poti construi nimic individual sau cu indivizi care nu sunt in mafie. Cei care au trait in tari corupte inteleg foarte bine aceste aspecte.
Cum ar fi daca femeile ar vinde prin calitatea lor de femei anumite resurse, ca o viata mai echilibrata, mai buna, mai inteligenta, mai pasnica? Atunci ele ar imparti barbatii dupa criteriile lor, asa cum acum barbatii impart femeile. Femeile cu mai multe realizari reale, mai in varsta, ar fi cu barbatii mai tineri. Si sociobiologii femei ar incerca sa explice asta prin natura umana,cum se intampla acum in sens invers. Pentru asta trebuie organizatii feministe si feminine care sa produca bunuri materiale, spirituale, politice specifice.
O mare descoperire dureroasa pe care am facut-o in aceasta viata a fost ca daca esti femeie, muncesti, incerci sa realizezi lucruri, sperand ca la un moment dat obtii jumatate din imparatie si mana unui print fermecator, tanar si atragator, poti ramane dezamagita. Asta nu pentru ca nu ar fi posibil ca o femeie realizata sa aiba relatii cu barbati tineri si atragatori, dar pretul ei e mai mic decat al unui barbat cu aceleasi realizari. Despre asta putini vorbesc. Printre altele, despre asta e vorba in "7000 ani". Din motivele astea femeile nu se inghesuie sa se sacrifice pentru a realiza lucruri extraordinare. Recompensa pentru ele e mai mica.
In concluzie, poate victimizarea din feminismul actual ar trebui sa inceteze sau sa limiteze, iar modelele feminine de succes, cum spune Ilinca Bernea, geniile feminine, ar trebui sa fie cele care sa fie scoase in fata. Femeile trebuie sa se dezvolte, sa isi exploreze capacitatile, nu doar sa se planga, ceea ce e bine pana la un punct.

Continue Reading

Mama sau femeie? Sau mitul instinctului matern

Recent, pe site-urile si blogurile feministe aparea recomandarea unei carti scrise de Elisabeth Badinter, numita "Mama sau femeie". Aceasta carte subtire si bine scrisa, care se citeste usor, contine informatii foarte utile despre lumea in care traim, care nu e nici pe departe ce ne asteptam sa fie atunci cand eram copii. Pentru cei nascuti in comunism, oricat de mici ar fi fost atunci, lucrurile capata o cu totul alta nuanta dupa ce citesti acea carte. Comunismul a fost cumplit, dar nu a fost singurul rau din lume, nu a pus monopolul pe toate relele de pe Pamant. Pentru ca atunci, cum se vede din atatea monumente imprastiate si la noi in tara, exista un curent ideologic numit culturalism, care presupunea transformarea naturii, inclusiv umane, de catre om. Daca ai trecut in copilarie pe langa omul de la Vidraru, un urias cu un fulger in manile ridicate, mai ales atunci, stii despre ce e vorba. Desi atunci nu era niciun fel de grija pentru ecologie, natura se supunea omului, un fel de Prometeu.
Dupa destramarea comunismului, la inceputul anilor '90, culturalismul e inlocuit de naturalism. Despre ce e vorba in naturalism? Exact invers, despre supunerea omului naturii, despre omul care traieste in comuniune cu natura si mai ales de redescoperirea naturii umane. Trecand peste ce e aia, atunci cand nu stim bine despre ce e vorba, cand nu avem date si studii, ne intoarcem de fapt la niste conceptii ancestrale, conservatoare. In lipsa cunostintelor despre natura umana (de fapt profund artificiala si sustrasa selectiei naturale) aplicam niste superstitii traditionaliste si mai ales...sexiste.
O aplicatie a naturalismului, pe langa militantismul ecologist fanatic (nascut tot pe ruinele comunismului) care distruge viata oamenilor saraci din lumea a III-a, este modelul mamei ideale. Femeia se intoarce la natura ei presupusa (stiinta arata ca e specific uman o reducere a dimorfismului sexual fata de speciile inrudite si prin asta a rolurilor de gen), adica la a fi mama. Apar mamele fanatice, care stau ani lipite copii, nefacand altceva decat ingrijindu-i si alaptandu-i. Pare sinistru, si chiar este, cum sa te reduci la o fantana de lapte? Cine vrea asa ceva? Ceea ce e interesant este ca sunt si grupuri feministe care adera la aceasta idee. Prin asta, situatia femeii in Occident a inregistrat un recul fata de anii '70.
Dar ce e traditional nu e si natural, de cele mai multe ori. Sa nu uitam ca omul e o fiinta artificiala si a fost din cele mai vechi timpuri, oricat ar parea de ciudat. Femeile au fost constranse, mai devreme sau mai tarziu in a se transforma in vaci de reproducere si obiecte sexuale, private ele insele de placerea sexuala care devenise in cazul lor, cel mult, indiferenta. Si daca e ceva specific uman e placerea sexuala a femeilor, posibilitatea orgasmului cu contractii vaginale. Asta ar fi natura lor mai mult decat nasterea, care e la toate mamiferele. Dar interesele patriarhatului, adica ale barbatilor care aveau femei in curte cum aveau vite sau camile, si deci trebuia ca ele sa produca, nu sa se simta bine, au devenit astfel a doua natura.
Numai ca, oricat ar vrea sa fie asa promotorii modelului mamei ideale care nu face altceva decat sa stea cu copilul si sa-l ingrijeasca ani de zile (de aici femeile care alapteaza in public), natura e altceva. Femeile nu vor sa aiba copii dintr-un instinct matern. Sunt femeie si nu am simtit niciodata o dorinta imperioasa de a da nastere vreunui copil. Nu m-as simti realizata daca as naste, din contra alte lucruri m-ar face sa ma simt mai realizata si ca femeie. Profesia, situatia materiala si sociala nu suporta comparatie. A deveni mama e un sacrificiu pe care ti-l asumi, stiind la ce te astepti, numai pentru societate. Atat! Asta spune mama mea, copiii sunt pentru societate, nu pentru mama sau familie. Cum se comporta e altceva, dar cum gandeste mi se pare normal. E nevoie de natalitate, e nevoie de copii pentru ca e nevoie de oameni, de societate. Dar dincolo de asta, toate femeile pe care le cunosc, regreta ca au nascut copii. Am primit multe sfaturi de la femeile din familia mea, de la colege, in sensul renuntarii la maternitate. Articolul din link arata cum gandesc de fapt majoritatea femeilor care au nascut, de cele mai multe ori, din inconstienta. Titlul articolului despre "mama-monstru", arata cam cum sunt percepute femeile care se sustrag acestei datorii patriarhale.
Dar unde e instinctul matern? Exista asa ceva? Sigur ca nu. Nu numai ca femeile nu simt ticaitul ceasului biologic daca nu le face societatea sa-l auda (sau il simt gandindu-se la cu totul alte aspecte ca sanatate si frumusete), dar nici nu sunt, se pare, inzestrate cu calitati superioare in a creste si ingriji copiii fata de barbati. Un studiu facut in Franta (oare de ce?) arata ca barbatii din diverse culturi sunt la fel de buni ca si femeile sa distinga plansul bebelusului propriu dintre altele ale altor bebelusi, cu conditia sa fi fost expusi la acest stimul. Nu estrogenii fac femeile sa fie mai empatice cu nevoile copilului, cum se credea (in unele cercuri, in altele, mai legate de experimente, se stia intr-o oarecare masura). A mai cazut un mit! De ce in Franta? Pentru ca acolo, cum arata Badinter, factori culturali specifici nu au favorizat modelul mamei ideale, topita langa copil. Iar lipsa acestui model a dus la o natalitate superioara altor tari Europene. Femeile libere nasc mai mult decat cele supuse acestui model. Aportul unei femei care a nascut la societate e imens, nu mai e nevoie sa i se ceara sa-si sacrifice viata persoanala si cariera pentru a fi o mama ideala. Dar de unde echitatea in societate pentru femei?
Sa ne intelegem, sunt pentru natalitate, dar nu prin sacrificiul si inselarea femeilor, ci prin recompensarea si incurajarea lor libera sa nasca si sa creasca, impreuna cu partenerii sau cu oricine vor ele, copii. Franta arata clar ca libertatea femeii, fie si eliberarea ei de corsetul mamei traditionale, duce la cresterea natalitatii. Daca s-ar crea o cultura in care nasterea si cresterea copiilor sa fie chiar funny, lucrurile s-ar schimba si mai mult. Feminismul ar putea face asta, atunci cand nu incurajeaza modelul mamei ideale si alaptatul in public.
http://www.realitatea.net/confesiunea-unei-mame-monstru-regret-ca-i-am-nascut-pe-cei-doi-copii-ai-mei_1151275.html

Continue Reading