Occident si Orient- ciocnirea patriarhatului cu patriarhatul

E la moda, si apare adesea in mass-media, ideea ciocnirii civilizatiilor, occidentala si orientala, mai precis ciocnirea spatiului crestin cu spatiul islamic. Desi avansata de autori acum celebri, aceasta idee, la o analiza mai atenta se dovedeste o gaselnita mai mult de scandal, in stilul stirilor de la ora 5, dar si o acoperire pentru razboaiele duse in spatiile islamice din Orientul apropiat si acum nordul Africii.

Sunt crestinismul si islamul ireconciliabile? E o diferenta atat de mare intre aceste lumi? Inainte de crsetinism si Islam, intre aceste spatii culturale au existat multe asemenari culturale, care apropiau aceste zone intre ele. O imagine similara a receptarii lumii, paideumatica, asa cum spune Leo Frebonius, celebru culturolog german de la inceputul secolului trecut, in "Cultura Africii". In aceste spatii, despartirea eului de natura a creat dorinta de transformare a naturii, diferita de eu, care s-a manifestat prin magie (samanism), apoi, mai tarziu, prin cauza-efect. Li s-ar parea ciudat unora ca povestile cu duhului lampii si altele, pline de farmec si magie, reflecta aceeasi viziune asupra lumii ca si cea din Europa. Mai mult, Frebonius numeste aceasta conceptie, rece si inclinata spre dezvoltarea de notiuni (unde am intalnit asa ceva?), hamitism. Popoarele din zona aceea, nordul Africii, vorbesc lmbi hamitice. De fapt se pare ca originea limbilor hamito-semitice este in ceea ce este azi Etiopia, nordul Africii, locul cu cele mai multe astfel de limbi. Originea autorilor Bibliei sa fie aficana? Ce blasfemie, dar asta e teza sustinuta de Jared Diamond in Guns, Germs and Steel. E vorba, atentie, de o lume preislamica, primitiva, care a fost si inca mai are elemente matriarhale. Mosternirea acestor oameni duri si cruzi se transmitea pe linie feminina. Iar comportamentul sexual al femeilor, in lumea acea aspra semana bine cu ceea ce pare acum a fi comportamentul femeilor occidentale: selectie sexuala dura si continua a barbatilor.

.Daca mergem mai departe cu analiza acestor lumi "diferite", vedem ca evreii, nomazi, au stat pe la marginea imperiilor in Orientul apropiat, ceea ce se numea Mesopatamia, in Iraqul de azi. Cultura acestor imperii a fost absorbita de evrei, reflectata in Biblie. Atat cat au inteles acei pastori. Numai ca pe la marginea unui alt imperiu, cu pastorit si piraterie, isi faceau veacul grecii antici. Sigur ca au preluat multe elemente culturale. Dezvoltarea acestor popoare mici, unul din Asia, altul din mica Europa, au fost dependente de perioade de declin ale acestor imperii.

Dar ceea ce a patruns si s-a dezvoltat in aceste spatii a fost....patriarhatul. Bland la inceput, cum se vede in "Epopeea lui Ghilgames", devine apoi din ce in ce mai crancen. Europa nu a avut parte de un patriarhat prea dur in Antichitate, afara de unele paturi sociale, cum ar fi nobilimea ateniana in perioada democratiei. Dar crestinismul, o religie care vine din Orientul apropiat, ii ajuta pe europeni sa recupereze. Rezultatele se vad azi.

Si ce ar insemna azi pentru femeile in aceste zone ciocnirea Occidentului cu Orientului? Ciocnirea patriarhatului cu patriarhatul!  Daca in Occident femeile sunt prostituate, in Orient ele exact asta nu au voie sa fie. Acolo ele sunt sclave ale familiei, care trebuie vandute pe bani si prestigiu..

In Occdent de fapt nu exista protectie pentru femei, exista doar daca au ele bani de acasa. Singura sansa ca o femeie sa se simta bine e sa fie bogata, sa aiba zestre. In rest, e o sclava, o prostituata sau o servitoare care munceste ca sa traiasca, dar prea mult nu se poate astepta ca recompensa de la societate. In Orient exista, de exemplu in Iran, dar si in alte state Islamice, un venit minim pentru femei. Prostitutia e prohibita, desi se pedepsesc tot femeile, de exemplu cele care sunt prinse ca joaca in filme porno, cu moartea. Femeile sunt de vanzare. In Occident nu le mai vand tatii, dar se pot vinde ele. Practic sunt aruncate in gura lupului. Emanciparea unei femei insemna in epocile trecute un fel de dezmostenire a ei de catre familie.

In Occident femeile frumoase au o valoare, in Orient femeile frumoase sunt ascunse, frumusetea e prohibita, la fel ca prostitutia. Pentru ca sexul e prohibit.

Dar de fapt femeile au peste tot valoare doar prin pozitia pe care le-o confera tatal sau sotul lor. Femeile frumoase, daca nu au bani de-acasa, nu sunt de invidiat nicaieri. Dar in Orient nu le foloseste prea mult, cel putin in  societatile foarte traditionale, nici sa fie bogate acasa. Acolo chiar nu au nicio scapare.

Problema cea mai mare a femeilor de pretutindeni este patriarhatul. Chiar daca ele, putine, nu traiesc in societati patriarhale, patriarhatul le ajunge prin intermediul colonialismului si al globailizarii. Nu exista scapare.

Eliberarea femeilor fara structuri de sustinere puternice, ca in matriarhat, nu poate exista. Barbatii beneficiaza de structuri de sustinere, chiar daca acum, in Occident, par doar simbolice. Dar nu sunt. Ei formeaza grupuri, mafii, se unesc in scop de a obtine bunuri.Femeile trebuie sa se uneasca si ele si sa-si faca mai intai structuri de sustinere sociala, apoi structuri de sustinere pentru acces la puterea economica si socaiala.

Despre femeile care fac cumva prostitutie ca sa ajunga la privilegii toata lumea are numai cuvinte de ocara, dar despre barbatii care nu fac nimic, doar ca s-au nascut cu sexul potrivit, ca sa ajunga la toate privilegiile, nimeni nu spune nimic. Afara de feministe. Barbatii fac bani pe sex mai mult decat oricine, asta e norma in cazul lor. De asemenea ei exploateaza femeile, sunt intretinuti de femei. Femeile in orice societate produc mai mult decat barbatii dar au mai putin, cu cat ele produc mai mult fata de barbati, cu atat primesc mai putini bani si prestigiu.  Femeile care se folosesc de barbati pentru privilegii nu fac decat sa ia inapoi ceea ce li s-a luat prin nastere. Dar aceasta strategie mentine femeile in starea de dependenta.

Barbatii exploateaza femeile, sunt intretinuti de ele, dar nu e nicio problema, ele nu pot cere atatea drepturi asurpa lor, cum cer ei in situatia inversa. Pentru ca pe ei ii sprijina patriarhatul. Jenny Nordberg, in ""Fetele ascunse din Kabul" descrie cazul cumplit al Azitei, o politiciana afgana, parlamentara pentru o perioada, inteligenta si educata, feminista. Relatia ei cu sotul analfet, un var de la tara impus de tata, e relevanta pentru ceea ce sunt relatiile patriarhale, si seamana bine cu relatiile din Occident. El o lasa sa lucreze, ca ii aduce bani multi. Dar ii cerea bani pentru orice libertate a ei. Oricat de influenta, de educata, e tot nevasta lui, dreptul asta bate toate calitatile si functiile ei. Banii ei sunt banii lor, iar banii lui sunt banii lui. In situatia probabila in care ar fi ramas fara banii ei, nu era nicio problema, se intorceau la tara, iar el ar fi intretinut familia. Cum ar fi rezolvat problema asta, el care era analfabet? Simplu, ar fi vandut fetele spre casatorie.

Relatia Azitei reprezinta relatia femeii in patriarhat dusa la extrem. Despre asta e vorba, cum am mai spus, nu exista un alt rol al barbatului ca provider (ahahaha) decat acela de aparare, de hartuielile si mizeria patriarhala dinafara casei. Sotul Azitei avea proprii bani, din propria afacere cu alune, dar sotia nu stia de ei, nu avea niciun acces la ei. Femeile trebuie sa-si cumpere libertatea si securitatea in patriarhat. ele nu se nasc cu ea. La fel cum un peste ii spunea unei femei rapite si obligate sa se prostitueze, ca trebie sa-si castige libertatea. (marturia unei foste prostituate editata sub nuemele Arizona Market). Asta e patriarhatul, femeile isi negociaza nonstop viata si securitatea, ca de libertate nu poate fi vorba.

Diferneta dintre crestinism si islam este una singura: in crestinism, ca si in alte culturi partriahale, cum ar fi India, femeile nu sunt vandute, ci platesc ele un fel de taxa de protectie (zestrea) pentru ca sotul sa le ofere securitate. Daca nu pot plati, niciun barbat nu are grija de ele (cu sila si dispret), ci sunt obligate, cum se intampla adesea pe timpul reginei Victoria, dar si la noi, sa ajunga prostituate. Prostituata e o femeie fara zestre, fara prostectie cumparata. Ele sunt ucise daca aceasta taxa e prea mare. Fetele bogate erau ucise in India de milenii. Interpretarile aberante ale sociobiologilor (cchiar a tatalui lor, Edward Wilson) arata cat de intoxicata e gandirea lor patriarhala. Nu faptul ca ele nu puteau transmite multe gene, ci acela ca ele nu aducea bani, ci consumau, era cauza, La fel cum chinezii recunsoc azi simplu de ce isi ucid fiicele, pentru ca se marita si nu-i ajuta la batranete. In patriarhat, copiii sunt marfa, sclavi, iar femeile fabrici de sclavi, ele insele sclave.

Ciocnirea dintre Occident si Orient? Ciocnirea dintre doua fete ale patriarhatului, doua fete ale acelleasi lumi bazate pe putere, violenta, autoritate, in care oamenii slabi, in special femeile, sunt striviti. Doua solutii ale oprimarii femeilor. In Orient femeile sunt de vanzare, in Occident se pot vinde singure.

https://adonis49.wordpress.com/2010/07/09/part-two-pre-islam-arab-cultures-matriarchal/
http://www.worldette.com/make-a-difference/care/2012/minangkabau-matriarchal-society/
https://www.globalcitizen.org/en/content/islam-and-patriarchy-and-why-its-important-to-unde/

Continue Reading

50 shades of Grey sau 50 nuante ale unei relatii heterosexuale in patriarhat

In fine, am vazut si eu "50 shades of Grey", un film foarte criticat, in special de feministe. Mi s-a parut mult mai putin prost decat ma asteptam. Poate pentru ca i-am dat o cu totul alta interpretare. Pe scurt, o tanara filoloaga intalneste, cu ocazia unui interviu, un atragator tanar om de afaceri de succes. E ametita de prezenta lui, e si el oarecum impresionat de ingenuitatea ei si o cauta, incercand apoi, cu sincope, sa aiba o relatie ciudata cu ea, acoperita si de un contract juridic, de tipul dominanta-submisivitate, cu accente sado-maso. Literal.

Criticile feministe, din ce am citit eu, proveneau din faptul ca tanara studenta la literatura engleza ceda unei astfel de relatii, in care era urmarita, tratata cu autoritate, impresionata cu cadouri scumpe si plimbari cu elicopterul si planorul. Alte voci spun ca filmul a mai salvat din esecul care ar fi de fapt cartea.

Mie insa tanara nu mi s-a parut impresionata de bani, avere, succes social, conform cliseului. . Aceasta idee, imprumutata cu succes si de sociobiologie, e doar o reprezentare patriarhala a unui fenomen care exista. Femeile vor supravietuire, si siguranta in patriarhat, pentru ca astea sunt scumpe pentru ele, ca fiinte total defavorizate. Dar e vorba de supravietuire, nu de excitare. E vorba de serviciu, loc de munca, nu de fericire. O femeie inteligenta si sensibila nu cred ca se excita la contul din banca si functia unui barbat, cum nu se excita la propriul birou de manager sau la propriul cont. Or protagonista e o fiinta foarte sensibila si romantica, obligata sa fie asa si prin natura profesiei pe care si-a ales-o.

Ingenuitatea, naturaletea ei, care de fapt e forta, un anumit tip de forta, par sa-l impresioneze si pe tanarul capitalist de succes, cu ultimele ramasite de umanitate. Ce vrea sa faca el cu aceste calitati nu vorbim aici, unde doar despre sentimentele ei e vorba. Ea e atrasa de el pentru ca e un tip atragator (actorul din rolul principal seamana al naiba cu jucatorul de tenis Gregor Dimitrov, care este intr-adevar un playboy, care atrage ca un magnet femei din sport si muzica, desi Dimitrov e o idee mai atragator, atitudinea lui e mai placuta, as adauga). E o mare surpriza ca un barbat cu o functie ca a lui, cu un imperiu financiar, sa arate asa. Apoi e atitudinea care contrasta cu aspectul lui. Tipul e o enigma, o ciudatenie, ceva din alta lume, mai ales, cum se specifica, pentru o tanara romantica lipsita complet de exeperienta sexuala. Tot ce face ea e din curiozitate, din explorare a propriei sexualitati si a lumii. Si aceasta tanara descopera lumea, lumea relatiilor heterosexuale in patriarhat. Initierea ei sexuala e mai dura decat initierile masculine (dar si feminine) din unele triburi de razboinici. Desi pare o experienta dusa la extrem, transmite acelasi mesaj: relatiile heterosexuale in patriarhat nu sunt "normale", mai ales din punctul de vedere al unei tinere romantice, sincere si ingenue. Nu exista normalitate in aceste relatii. Totul este despre control, jocul puterii, al dominantei si submisivitatii, si despre durere, care eventual poate duce la placere. Si durerea e mai multa decat in acele jocuri erotice sado-maso. Realitatea e mai dura decat in acest film, unde jocurile erotice aveau loc intr-o camera sepcial, camera de joc. In rest, aceeasi distanta, aceleeasi limite afective, de apropiere fizica care pe ea o dureau si o deranjau mai mult decat jocurile erotice.

Conditiile pe care el i le punea ei pentru acea relatie, consfintita printr-un contract intocmit de un avocat, erau unele, de cele mai multe ori nescrise, care apar in relatiile heterosexuale. Manifestarea unor emotii, pronuntarea unor cuvinte "urate" de catre femeie trebuiau pedepsite fizic. Ea trebuia sa-l astepte in orice moment, cand el dorea, in camera de joc, in genunchi, si sa i se adreseze cu "'domnule". Nu avea voie sa-l atinga, trebuia sa doarma singura. Ea era submisiva lui. Si ea cu ce se alegea? Cu el. Adica numai in felul acesta putea sa obtina devotiunea lui. Prin contract?

Lucrurile seamana ca doua picaturi de cianura cu contractele de casatorie, cu  toate conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o femeie pentru a fi eligibila pentru o relatie, pentru a fi "submisiva" cuiva.

Aventura acestei tinere e aventura oricarei tinere femei care intra in viata visand la pasiune, sentimente nobile, o relatie profunda si infloritoare. In realitate e aruncata intr-o lume in care barbatii vor altceva de la ea, in care tot ce ofera ea, tot ce doreste ea nu numai ca nu conteaza, ci e nedorit. Doar ingenuitatea, naivitatea, tineretea sunt dorite, pentru ca dau senzatia unei submisivitati facile. Dar chiar daca nu consimte la submisivitate, tanara nu castiga. Visele, sansa unei seuxalitati normale, unei vieti afective normale nu exista in lumea reala. Chiar daca nu e violata fizic, o femeie in patriarhat se initiaza prin violul afectiv, prin moartea sexualitatii si pasiunii sexuale. Chiar daca nu e mutilata genital, femeia e mutilata afectiv. Sexualitatea ei e ucisa. Are o singura sansa: toate astea mintea ei sa le transforme in placare. Sa devina masochista, sa se bucure de submisivitate. Sa renunte la ea insasi, sa se abandoneze, si asta sa-i faca placere. Si multe femei au gasit solutia asta. Nu e vorba de masochism innascut, ci de singura solutie de a avea acces la placere intr-o relatie heterosexuala in patriarhat.

Continue Reading

Despre transexualitate feminina (si masculina) in patriarhat

Se vorbeste mult despre transsexualitate, dar mai ales, transgender, adica o persoana simte ca e prinsa intr-un corp de gen opus, ca ea apartine altui gen. Nu stiu care era incidenta acestui transgenderism, care duce acum la tratamente chirurgicale mutilante, la tratamente hormonale riscante, contestate de unii specialisti (care nu fac averi din aceasta problema) inainte de al treilea val de feminism, inainte de impunerea ideii de gen. Nu stim care este in culturile in care se vorbeste mai putin despre gen, in care se face o propaganda mai slaba acestei notiuni. Nu e greu de verificat, si existenta unei corelatii e prea usor de prezis, nicio o casa de pariuri nu ar pune o cota mare pe ea.

Dar ce zice natura despre acest aspect? Ca si in alte cazuri, in care experimente oribile, imorale, au condus la concluzii stiintifice importante, exista si aici o sursa de date, care vine culmea, din societatile puternic patriarhale. Cartea suedezei Jenny Nordberg, "Fetele ascunse din Kabul", foarte documentata nu numai jurnalistic, pentru ca Nordberg este jurnalista, dar si din punct de vedere medical, al teoriilor feministe, arunca un spot gros de lumina peste acest fenomen.

E vorba de un fenomen descris in societatile puternic patriarhale, cum ar fi Afghanistan, Iran sau chiar Albania. In Afghanistan se numeste "basha posh" (probabil in Dari, dialect persan, foarte raspandit in aceasta tara). Despre ce e vorba? Despre nevoia patriarhala a unei familii de a avea fii, pentru ca numai barbatii in patriahat mostenesc rangul, numele si averea. In matriarhat exista aceeasi nevoie, pentru ca femeile mostenesc rangul si averea, dar acolo se pot adopta fete in acest scop. Dar in patriarhat, cum se stie, lucrurile sunt mai dure. Asa ca in unele cazuri, daca o familie a avut numai fete, atunci o fata (a treia, a patra fiica nascuta) primeste rol de baiat cel putin pana la nasterea unui fiu in familie. Ea  se imbraca in haine de baiat, e libera sa se plimbe cu bicicleta si sa se catere in arbori, sa petreaca in compania baietilor si a barbatilor, a rudelor de sex masculin etc. Deci nu simte ea, nu alege ea, rolul ii e atribuit chiar de familia cu puternice mentalitati patriarhale. Interesant e ca nu se mai poate desparti de el, de exemplu cand ajung la maturitate, mai ales daca in familia aceea s-a nascut pana la urma un baiat. Femeile care au vazut cum e sa fii barbat ar face orice sa nu se intoarca la rolul de femeie, pe care una dintre ele il defineste ca pe situatia in care cineva e stapan pe viata ta.

Aceaste experimente arata  clar cum e cu transsexualii, daca nu intotdeauna, macar de multe ori. Diferenta fata de trransexualii din Occident si aceste fete e ca occidetnalilor li se pare ca aleg. Dar medicii, propaganda medicala si culturala s-ar putea sa aleaga  pentru ei.

Experientele cu acele femei care au fost alese aleator, dupa ordinea nasterii lor, sa joace rolul de barbati, arata ce e de fapt creierul feminin si masculin.  De fapt femeile pot face ce fac barbatii, dar invers, nu. Chiar o femeie afghana, fosta bacha posh, intervievata de Nordberg, spune asta: "noi stim cum e in  locul lor, ei nu stiu cum e in locul nostru" Femeile pot fi barbati, dar barbatii nu pot fi femei. Masculinitatea e usor de adoptat, dar feminitatea, nu, Nu numai femeile, dar si barbatii gandesc asa. Interesant e ca pana si forta fizica se modifica, aceste femei, cele putin unele care reusesc sa ramana in rol de barbat pana la capat, sunt mai puternice, au alta atitudine, fiind greu de deosebit de barbati. Ar fi interesaant cate femei trans exista in tari ca Afghanistan, daca barbatii se inghesuie sa joace roluri de femei altundeva decat in Occidentul cu o oarecare emancipare a femeii.

Aceste experimente raspund la multe intrebari legate de fenomenul transexualitatii. Intr-o lume fara gen acest lucru ar mai fi necesar? O tanara politiciana Afghana spune cu durere: intr-o lume normala nu mi-as imbraca fata in baiat. Probabil intr-o lume normala, oamenii nu ar mai fi transexuali. De ce ai avea nevoie sa ai rolul de gen al altui sex daca acele roluri nu exista? De ce ai avea nevoie de asta daca poti face orice?  Chiar si in trecut, transsexualitatea se referea tot la roluri de gen. In trecut, ca si acum, existau meserii masculine si feminine. Acest aspect exista si in matriarhat, Femeile si barbatii imparteau resurse diferite. Ca meseriile atribuite sexelor erau absolut invers in diverse culturi asta e alta poveste. Sexul exista, e ceva clar, dar genul e intr-adevar un construct social, cultural, dar mai ales economic. De fapt in cultura noastra nu se prea stie ce e sexul, iar ceea ce credem dsepre sex, inca de cand suntem mici, e vorba de fapt despre gen. Daca noi nu cunosteam structura clitorisului pana acum cativa ani, despre mecanismul erectiei am aflat abia la sfarsitul anilor 90, stim despre sex cam tot ce stiu si copiii din toata lumea: atribute de gen. Copiii nu stiu diferenta dintre sexe, dar stiu bine cine e fata si baiat dupa haine si atitudini, cum spune Fausto -Sterling in "Sexing the body"', dar cum ne aducem cu totii aminte din copilarie. Mai mult, chiar daca afla de diferente biologice, ei continua sa atribuie sexul mai mult pe baza hainelor si a atitudinii (genului). Adulti nu sunt departe.

Fenomenul descris aici sugereaza ca toate ipotezele legate de transsexualitate, dar si de sexualizarea normala, a propos de sexualizarea creierului inainte si dupa nastere, de influenta hormonilor, ajung astfel la contradictii grave, iar ipoteza "born this way" promovata cel mai mult de homosexualii barbati iese destul de sifonata de aici. Dar ce conteaza adevarul? Cert e ca societatea are nevoie de doua sexe, pentru rolurile de gen, pentru mosternire, pentru politica, pentru exploatare. In Iran sunt cele mai multe operatii de schimbare de sex, in sensul ca gay-i barbati devin femei pentru a evita pedeapsa cu moartea. Nu e posibil ca un barbat sa fie efeminat, ar conduce la distrugerea ideii de barbat, asa ca e silit sa devina "femeie". Dar femeile asta vor, barbati "efeminati"', daca sexualitatea si alegerea lor e libera, nu in sensul supravietuirii. Numai ca femeile nu au nicio importanta in patriarhat.

Din ce in ce pare a se contura ideea ca homosexualitatea si transsexualitatea exista din cauza patriarhatului. Oare in putinele societati matriarhale se poate semnala asa ceva? Cu ce incidenta? Homosexualitatea feminina, lesbianismul, e un raspuns normal la patriarhat, la sexualitatea masculina, la dominatia masculina, la imposibilitatea unei vieti sexuale feminine (femeiesti normale). Desi ar putea fi si lesbiene care sa adopte lesbianismul ca evitarea rolului feminin in patriarhat. Exaltarea masculinatii, cum apare in operele lui Yourcenar, asociata cu lesbianism in viata de toate zilele, ar fi semne ale acestui fenomen, un fel de transsexualitate feminina mai blanda.  Iar homosexualitatea masculina variaza intre cult masculinist (la barbatii pasivi) si abuz masculin in situatia in care femeile sunt cumva protejate de aceste abzuri, ca obiecte ale unor barbati puternici. Biblia descrie un astfel de episod, in Sodoma si Gomora. Barbatii insetati de orgii masculine refuza femeile virgine, ci vor doar barbatii oaspeti. Femeile virgine, fiicele, impunneau un anumit tip de relatie, pe care barbatii nu l-ar fi impus.

Cultul masculinitatii ar putea fi cumva la originea acestor comportamente, daca nu in toate cazurile. macar adesea. Daca unii barbati gay, in general pasivii, dar nu numai, au un cult pentru virilitate si un dispret profund pentru femei, pentru ce e feminin, cum se poate observa adesea, dar cum transpare si din analizele Andreei Dworkin in "Intercourse"', mai surprinzator (sau poate nu?) e ca si femeile foste bacha posh, tot pe barbati ii admira, le place compania lor, spre deosebire de a femeilor, dominata de barfe. Dar ele nu inteleg ca barfele femeiesti vin din lipsa totala de perspective, din limitarea universului, din strictetea rolului de gen. Rolul de gen feminin in patriarhat e dezumanizant, femeilor respective li se neaga dezvoltarea unor functii psihice umane, a propriei gandiri, simtiri, demnitati umane. Patriarhatul le transforma in monstri, ceea ce feminismul a trebuit sa admita, asa cum admite ca patriarhatul transforma barbatii intr-un anumit tip de monstri, care totusi au dreptul sa viseze, in limitele rolului dur, impus si lor.

Ce e de facut pentru femeile patriarhale, pentru alte victime ale patriarhatului, homosexualii si transsexualii, adepti ai cultului falusului? Psihoterapie feminista, dar si o revolutie feminista, anti-patriarhala, care sa dea sansa unei vieti curatate de virusii politici, materiali, sociali si spirituali ai patriarhatului. O viata cu adevarat libera de cel mai dur si mai mizerabil sistem din istorie. 

https://reneejg.net/2016/07/05/when-the-shoe-wont-fit-transgenderisms-sticking-points/
https://purplesagefem.wordpress.com/2016/07/07/no-paris-lees-trans-activists-are-not-abolishing-gender/
http://bachaposh.com/

Continue Reading

Partidul Feminist Radical

Crearea unui partid nu ar trebui sa fie un eveniment solemn, extraordinar, ci doar un act de convietuire in societate, intr-o societate democratica. Ca animal sociale facem politica, si daca facem politica, facem si partide. Daca nu te regasesti in nicio doctrina de pe piata, daca simti ca niciun partid nu te reprezinta, atunci solutia e, daca e posibil, sa infiintezi tu unul.

Ne-am obisnuit cu democratia agregativa, adica din cateva partide, alegem si votam unul. Dar democratia nu se reduce la a alege intre ceea ce exista, democratia poate fi declarativa, poti veni cu propriile revendicari, doleante, si poti face demersuri pentru a le implini. Pe cale democratica.  Sigur, un partid este prin definitie o formatiune politica al carei ideal este guvernarea. Doleantele pot fi la nivel de societate, la nivel de tara si formatiune suprastatala, adica, in cazul nostru, Uniunea Europeana.

De ce ne anuntam intentia de a infiinta un partid feminist radical? Nu exista in momentul de fata o problema politica mai mare, mai dureroasa si in acelasi timp mai neglijata, decat cea a femeilor, nu exista o injustitite mai flagranta decat situatia femeilor, discriminate in toate sectoarele vietii, exploatate material, reproductiv si sexual, devalorizate in tot ceea ee fac si simt. Si nu exista un sistem opresiv mai longeviv, mai dur si mai bine pus la punct decat patriarhatul, care s-a aflat la originea tuturor formelor de opresiune. Dar de mii de ani pana in prezent, toate societatile patriarhale, inclusiv societatea occidentala actuala, se bazeaza mai mult sau mai putin, pe sclavia si exploatarea femeilor. Marul discordiei in disensiunile dintre societatile islamiste si cele occidentale este in primul rand agradul de sclavie (exploatare) al femeilor, posesia asupra lor.

A crea un partid feminist radical, care sa lupte pentru distrugerea patriarhatului, in primul rand a bazelor legislative, politice, culturale care il sustin in continuare, este in primul rand un act de recunoastere (si speream, reparatie) istorica si justitute sociala. Feminismul radical este un curent feminist care recunoaste existenta patriarhatului si lupta pentru distrugerea acestuia. "Egalitatea" nu poate exista in patriarhat, cand toate institutiile sunt patriarhale, cum nu poate exista egalitate cand exista segregare etnica si religioasa.

De ce abia acum un partid feminist radical? Feministele din secolul al XIX-lea, a caror contributie la eliberarea femeilor a fost extraordinara, nu puteau crea partide feministe din simplul motiv ca nu aveau drept de vot. Apoi o serie de vicisitudini istorice au facut ca feminismul radical sa se manifeste abia in deceniile 60-70 ale secolului trecut. Din nou conditiile istorice au afectat miscarea feminista, aflata si acum in declin, ca si drepturile femeilor.

In Romania, pana recent, barierele in calea formarii partidelor au facut imposibila infiintarea unui asemenea partid. Dorim ca acest partid sa se extinda curand la nivel UE si dincolo de granitele UE. Este o initiativa cat se poate de democratica, in spatele careia nu se afla niciun fel de finantare sau interese straine, ci doar convingerea feminista radicala sincera si puternica a membrelor fondatoare. Crearea acestui partid este o manifestare a agentiei politice feminine, pana acum negata sau minimizata de patriarhat. 

Continue Reading

Adevarata fata a homosexualitatii si a heterosexualitatii

Dragostea vinde, dragostea ni se vinde. dar cum se spune, ea e ca fantomele, toata lumea vorbeste despre ele, dar putini le-au vazut. Recenta petitie pentru includerea casatoriei traditioale ca uniunea dintre un barbat si o femeie in constitutie ar trebui sa aduca in discutie ce sunt relatiile homosexuale, ce sunt relatiile heterosexuale. Si mai ales, ce legatura au cu dragostea, dar si ce e de fapt casatoria, familia patriarhala. Ce e traditia.

De fapt, heterosexualitatea patriarhala are legatura cu posesia, averea, proprietatea si mai ales folosirea uterului femeilor, dar si a mucii lor ca sclave. Are legatura cu sclavia femeilor care se vand, cumpara, folosesc ca obiecte private de functiile umane, in special sexuale. Femeile necasatorite sunt asexuale, iar dupa casatorie sunt pasive sexual. Deci ele nu au sexualitate. Cred ca am mai postat un articol prin care chestionam, chiar si in Occident, statusul de active sexual al celor mai multe femei. Nu sunt active sexual nici in Occident, daca ele nu cauta, aleg, initiaza relatii cu barbatii, cauta propria placere si satisfactie.

Homosexualitatea si heterosexualitatea patriarhala

Dar ce e homosexualitatea? Cum in patriarhat femeile din punct de vedere sexual nu conteaza, iar barbatii sunt fiinte sexuale, ce le ramane pentru a se satisface? Niste membri ai societatii care nu au status inalt, care la greci nu erau cetateni, dar al caror abuz se pedepseste mai putin decat al femeilor. Ei nu au uter, nu pot naste, nu apartin cuiva, nu sunt proprietatea cuiva. Este vorba de baietii tineri, care la greci, cand erau imberbi, nu aveau inca drepturi depline. In plus, prin autoritate, a profesorului (la greci) sau a unui cleric (in religiile patriarhale, crestina, mozaica sau musulmana) pot fi atrasi si folositi. Povestea Sodomei si Gomorei din Biblie, unde se cautau pentru viol barbatii, nu femeile, are alt inteles. Deci homosexualitatea e la origine, in patriarhat, abuz de autoritate si putere asupra unui barbat cu status inferior, foarte tanar de cele mai multe ori.

Homosexualitatea exista si acum, de acest tip, in tarile islamice, dar e taboo. Baietii tineri participa la petreceri, pot fi abuzati la discretie de catre cei bogati in Afghanistan, de exemplu, cum spune autoarea Jenny Nordberg in "Fetele ascunse din Kabul". In Iran se spune ca majoritatea barbatilor din clasa muncitoare din Teheran, care arata bine, sunt gay. In sensul ca fac sex pe bani cu cine se nimereste, cum arata autoarea iraniana a cartii "Orasul minciunilor", Ramita Navai. Homosexualitatea se pedepseste in aceasta tara diferit. cea pasiva se poate solda cu condamnare la moarte, pe cand cea activa doar cu 100 lovituri de bici. Am putea spune ca de fapt se pedepseste, ca si in alte cazuri, saracia si mizeria, lipsa statusului. Probabil partial e adevarat, dar de fapt e mai complicat. Pentru ca adesea, corupatorul e pasiv, un barbat mai matur, cu autoritate,  care totusi e pasiv. Dar asta nu inseamna ca nu e abuziv. Liberace, cum se arata in filmul dedicat lui, un amant extrem de abuziv, era pasiv de cele mai multe ori, amantul a carui viata a distrus-o era mereu activ din motie de educatie.

Despre hmosexualitate, aparitia ei, se vorbeste chiar si in literatura romana. Panait Istrati are un personaj pederast in "Chira Chiralina", care povesteste despre parcursul lui. Abuzat, de mai multi barbati maturi si bogati, dezvolta acest viciu", cum il numeste el, in paralel cu o ginofobie dura, dar numai la nivel sexual. Poate dezvolta sentimente romantice pentru o femeie, dar nu poate avea contacte fizice cu ea. Ginofobia e la multi barbati, ceva aproape general, dar nivelul ei e diferit. Sa nu uitam ca Freddy Mercury, un homosexual celebru, si-a lasat averea unei femei. 

Homoseualitatea, cum o vedem noi, liber consimtita, nu exista in tari ca Afghanistan. Cum nu exista nici heterosexualitatea. Experietele femeilor din Afghanistan sunt de-a dreptul traumatizante. Sila lor de atingerile barbatilor sunt inimaginabile. La intrebarea daca au fost vreodata indragostite, majoriatea femeilor neaga. Pentru ele nu exista viata intima reala, fizica si psihologica. Ele isi exercita rolul de gen, atat. Dorinta lor de a naste baieti, care le ofera legitimitate ca sotii, face parte ca dintr-un fel de datorie de serviciu. Nu are nimic romantic. De fapt ele evita o pedeapsa, aceea de a nu avea copii sau de a naste fiice, nu cauta o recompensa in viata intima.

Asta e adevarata fata a heterosexualitatii patriarhale: viol si abuz de toate felurile. Din pacate, homosexualitatea in aceleasi societati e ceva similar. Nu e de mirare ca se spune ca acceptarea casatoriei homosexuale intareste institutia. De fapt consfinteste acelasi tip de abuz, intre o persoana cu status si avere si una vulnerabila. Nu e de mirare ca in relatiile heterosexuale clasice, dar si in cele homosexuale, e si o mare diferenta de varsta intre parteneri.

Altfel despre homosexualitate, dincolo de corectitudinea politica

Acum tema homosexualitatii e foarte politizata. Lesbienele si gay-i au pozitii politice diferite, adesea, atunci cand lesbienele nu se declara queer, termen care dilueaza genul si rolul de gen, dar de fapt dilueaza foarte tare si sexul, conform criticilor feministelor radicale. Homosexualitatea in studiile antropologice mai vechi, de prin anii '50-60 ai secolului trecut se vedea diferit. Sa nu uitam, homosexualitatea a disparut recent din categoria bolilor psihice, unde in anii '70 inca figura. Sutdiile vechi plaseaza homosexualitatea, feminina si masculina, la periferia comportamentul sexual "normal", adica heterosexual. Ea e generata de lipsa unui partener adecvat de sex opus, la care se revine de indata ce conditiile permit. Homosexualii ar fi homosexuali sau lesbiene mai mult de nevoie, decat de voie. Iar ratiunile lor ar fi adesea economice. cum sunt si cele heterosexuale, ar fi de adaugat. Dar cred ca nu e de adoptat aceasta concluzie la modul universal, desi merita o anumita privire. Probabil relatiile homosexuale si heterosexuale sunt de foarte multe feluri, diferite in societati diferite. Nu are o importanta daca sunt innascute sau nu. Aceasta dezbatere mi se pare total naturalista si neliberala.  Homosexualiii barbati sustin varianta born this way, lesbienele, daca sunt feministe radicale, vorbesc de o alegere pe care o fac in conditiile in care femeile merita sentimente mai mult decat barbatii. In patriarhat, nu ar exista o alta alegere pentru exercitarea libera si demna a sexualitatii feminine, fapt la care subscriu cu foarte putine rezerve.

Dar ce conteaza cand e vorba de un comportament sexual uman?  In "Zoomenirea". Desmond Morris vorbeste de tot felul de fetisuri sexuale, iar homosexualitatea e considerata unul dintre ele. Oamenii au sexualitate complicata, daca sunt liberi, e aiurea sa credem ca ne dorim si ne place tuturor acelasi lucru, afara de faptul cand ne este impus.

Ar trebui sa se faca diferenta intre realtiile sentimentale, de orice tip ar fi ele, de relatiile din interes material, majoritatea in Occident, si de cele strict abuzive, impuse, in societatile patriarhale traditionale. Dar noi nici nu avem cuvinte pentru ele. Poate ca ar trebui sa avem, poate ar trebui sa redefinim relatiile sexuale, romantice, de convietuire, intre oameni. Si sa le reglementam in interesul protagonistilor. Dar principala diferenta intre relatiile sexuale intre oameni este cea de a fi abuzive (patriarhale) si neabuzive, neimpuse, care sunt de mai multe tipuri. Daca ar fi sa semnam o petitie, aceea ar fi pentru relatii libere, nepatriarhale, intre oameni. Aici sigur ca s-ar include relatiile homosexuale, unele dintre cele mai banale. Daca sunt barbati care se tem de violul homosexual, nu au decat sa se teama de patriarhat, sa lupte contra lui. Acolo homosexualitatea, ca si heterosexualitatea, sunt viol.

Bibliografie
Ramita Navai, Orasul Minciunilor, Dragoste, sex si moarte la Teheran, editura Polirom, 2016
Jenny Nordberg, Fetele ascunse din Kabul: O aparare secreta impotriva discriminarilor in Afganistan, Meteor Publishing, 2016
Evelyn Blackwood, Marriage, Matrifocality and "Missing Men" in Pamela L. Geller and Miranda K. Stockett (editors) , Feminist Anthropology. Past, pesent and future, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, Pennsylvania 2006

Continue Reading

Therese Desqueyroux sau crima casatoriei in cazul unei femei inteligente

Reluand teza ca feministele, mai ales cele care au fost asa de foarte tinere, nu le inteleg pe celelalte femei, cele care se supun si care sustin patriarhatul, as mentiona unul dintre putinele filme care descriu tragedia casatoriei din perspectiva unei femei inteligente, care descopera libertatea.

Desi acum se stie bine ce e casatoria, ca de fapt casatoria (familia traditionala, cum duios o numesc unii, printre care creatorii petitiei care o sustine ca mentiune speciala in constitutie, ca o reactie la posibila legalizare a relatiilor intre persoanele de acelasi sex). SI a propos de familie traditionala, despre ce traditie e vorba? Patriarhala? Daca e vorba de cea matriarhala - si ramasite culturale matriarhale exista, au fost descrise in aceasta parte de lume de antropologi- atunci e foarte bine. Traditia asta e mai lunga istoric si mai placuta pentru toata lumea, femei si barbati. Barbatii matriarhali sunt poate si ei mai aproape de natura masculina, liberi si fara obligatii macho, fara obligatii fata de partenere si copiii rezultati din relatiile lor. NU e de mirare ca se opun presiunilor dinafara de a trece la patriarhat. Probabil asa s-au opus si in trecut, dar patriarhalii au fost superiori din punct de vedere militar, Cum am mai spus, se pare ca biblia descrie aceste evenimente istorice, tranzitia de la matriarhat la patriarhat.

Dar revenind la casatorie, aceasta ar trebui sa fie de-a dreptul prohibita, ca o relicva a celor mai grave incalcari ale drepturilor omului. In patriarhat, femeile sunt crescute ca vitele pentru monta si procreere. Ca fiinte umane le este stearsa vointa, inteligenta, forta fizica, sexualitatea, absolut orice nu are legatura cu rolul lor patriarhal, de vaca de prasila care trebuie sa se imperecheze cu un singur taur. Ele sunt de fapt si vandute, tatal le creste ca monede de schimb materiale si sociale. Apoi intra in grajdul sotului, unde in societatile puternic patriarhale sunt la propriu legate. Nu au voie sa paraseasca locuinta cand vor si cum vor. Uneori neinsotite, ca in Afghanistan sau Arabia Saudita.

Poate un factor care a condus la marele progres economic, social, stiintific din Occident, sunt aceste ramasite matriarhale, prezente mai ales in paturile inferioare ale societatii inca din Antichitate. Femeile din Atena lui Pericle erau prizoniere in gineceu numai daca erau nobile. Cele din paturile inferioare, daca erau libere, chiar erau. Puteau munci, se puteau deplasa, se puteau certa si riposta.

Peste secole, in Europa industriala, burghezia limiteaza din nou libertatile femeilor. Fata de secolul al XVIII-lea, situatia femeilor a suferit un recul in secolul al XIX-lea. Burghezia, adesea protestanta, influentata si de cultura evreilor, parteneri si rivali in afaceri, s-a deteriorat. 

Despre o astfel de familie burgheza este vorba in filmul (si cartea)  "Thérèse Desqueyroux" de François Mauriac. Actiunea se petrece in sud-vestul Frantei, in anii'20,  itr-o regiune acoperita de pini, care aveau o mare valoare economica. O femeie burgheza, cu avere considereabila (constand din paduri de pini) se casatoreste cu un barbat de conditie similara, fara calitati fizice si psihice deosebite. E o casatorie de convenienta, fara pasiune, dar fara a fi simtita ca o tragedie, cel putin la inceput. Curand dupa luna de miere, Thérèse e rugata sa medieze pe langa sora sotului, mai tanara, ca sa renunte la o relatie nerecomandabila cu un tanar evreu din zona. Dincolo de religie, familiile fiind catolice, evreul provenea dintr-o familie in care existasera boli grave. Ea accepta, numai ca aceasta negociere, care provenea din dedicatie fata de rolul ei de sotie, si care i-ar fi crescut statusul in noua ei familie, are cu totul alte efecte. Deja gravida, il intalneste pe evreu. Intre ei se naste un fel de prietenie stranie, bazata pe sansa unui dialog la cu totul alt nivel decat cel cu alte persoane din jur, in special din familia ei. Thérèse fusese recomandata de catre cumnata ca o fiinta mai sensibila, intelegand mai multe despre viata, vazand nuante si fiind mult mai toleranta. Evreul o trateaza ca atare. Nu e nicio problema sa renunte la relatia cu cumnata ei, careia doar ii daruieste singurele clipe de pasiune din viata ei, care se anunta cat se poate de anosta. Ii scrie o scrisoare simpla, in care ii spune lucruri pe care declara ca nu i le-ar fi spus Thérèsei. Cu ea nu ar fi mers. 

Thérèse are o revelatie. Intelege cine este, si atunci descopera tragedia vietii ei. Dupa ce evreul pleaca sa studieze, intre ei incepe o corespondenta mai mult filosofica. El ii trimite carti pe care ea incearca sa le inteleaga. Dar atitudinea ei se schimba. Devine total apatica. Maternitatea nu o schimba, din contra. Nu se ocupa de fiica ei nou-nascuta. Desi nu se vede, incepe sa faca eforturi pentru a-si obtine independenta. Nu divorteaza, ar fi fost imposibil din cauza religiei si a comunitatii. Nu reactioneaza la incendiile devastatoare care distrug suprafete mari de pini. Ea ar putea fi autorul lor, desi lucrurile nu sunt clare. Cand sotul ei se imbolnaveste si i se recomanda un preparat cu arsenic, ea ii falsifica retetele si ii da doze mari. Pozeaza in sotie credincioasa. Starea lui se agraveaza rau, dar nu moare. Pana la urma ea este suspectata, dar dorinta de a evita scandal cu orice pret a familiei sotului conduce la achitarea ei.

Lupta pentru independenta continua. Viata pentru ea devine o tortura, atata cat sotul, tot pentru conveniente sociale, nu o lasa sa plece pana dupa nunta cumnatei ei, care devine ceea ce prezise evreul, o femeie care isi accepta cu usurinta soarta, fara sa riposteze. Thérèse nu obtine niciun fel de intelegere de la ea, iar intr-o scrisoare ii spune ca este la fel de rudimentara ca si fratele ei. Starea sanatatii ei se deterioreaza. Suferinta o transforma intr-o infirma. Dar pana la urma, eforturile ei sunt incununate de succes. Poate si impresionat de starea ei, sotul ii promite ca o lasa sa plece, sa se intoarca doar pentru evenimente de familie, pentru pastrarea aparentelor. 

Thérèse pleaca la Paris, unde infloreste. In ultima scena din film, cu Audrey Tautou in rolul principal, ea apare la masa, la o cafenea in aer liber, impreuna cu sotul ei. Acesta, resemnat cu noua lui situatie, o intreaba calm, de ce a incercat sa-l ucida. Ea cauta un raspuns: "Voiam sa am pinii mei". El nu o crede, mai ales ca ea avea ceva mai multi pini decat el de la inceput. Dar ea nu ii spune ca de fapt casatoria si viata aceea era o crima, ceva inacceptabil pentru o femeie, ceva ce numai femeile rudimentare, fara sentimente si ganduri profunde, pot accepta fara a suferi pana la moarte. Nu ii spune ca a incercat sa ucida pentru libertate, pentru ca ea sa poata trai, ca sa se poata salva pe ea insasi. Ca viata unei femei maritate nu e viata.

https://en.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9r%C3%A8se_Desqueyroux_(novel)

Continue Reading

Ultima faza a patriarhatului- paradisul barbatilor. Ce s-ar putea face pentru ca femeile sa evite abuzurile sexuale si emotionale ale lumii de azi

Daca cineva ar face unui alt grup etnic ceea ce barbatii fac femeilor, doar pentru ca sunt femei, ar fi considerata o crima. Femeile poarta steaua lui David tot timpul, ceea ce le marcheaza ca fiinte care pot fi abuzate pentru ca sunt lipsite de forta si sustinere. Epoca moderna, cu revolutia sexuala, a eliberat de fapt barbatii de constrangerile patriarhale, care presupuneau ca, pentru a fi sexul superior, sa aiba si niste obligatii. Acelea erau legate de grija pentru protectia fizica (macar in exteriorul locuintei) si materiala a femeii cu care faceau sex. Acum ei au toate privilegiile posibile, iar obligatiile lor sunt din ce in ce mai neglijabile. Ei pot face cat sex vor fara obligatii sau cu obligatii minime, fara sa ofere nimic femeii sau sa-i ofere bani (putini fata de riscurile la care se supune) daca este prostituata. Paradisul barbatilor e acum, in Occident, nu in matriarhat, unde barbatii nu au obligatii fata de femeile cu care fac sex, dar ele sunt foarte libere, au propria avere in casa mamei lor, autodeterminare, liniste, nu se tem de violenta domestica, si nu sunt dependente de barbati. Apoi in patriarhat, ei au in posesie o femeie (cel putin), dar au si obligatii fata de ea si mai ales fata de familia ei. Exista un control al comportamentului lor, asa cum e. Pana ce si Mohammed reglementa bataia femeilor. In plus, toate privilegiile materiale si sociale vin cu niste obligatii, adica barbatii macar se nasc cu spectrul razboiului, al datoriei de a-si apara familia si teritoriul, a participa la viata cetatii (mai mult sau mai putin), la a se supune unor ierarhii si a avea o tinuta comportamentala. Pe deasupra, ei sunt obligati adesea sa indeplineasca munci greele, patriarhatul pune de fapt barbatii la treaba, la unele treburi periculoase.

Acum e patriarhat in ultima lui faza. Barbatii fac ce vor ei, aura masculina le confera forta sociala, putere, resurse matriale, dar nu mai sunt supusi riscurilor si nu mai au nici obligatii fata de femei si familiile lor. Sunt mai liberi si mai fericiti decat au fost vreodata. Dar asta vine, sigur, in detrimentul femeilor, care sunt limitate ca in patriarhat, alese ca in patriarhat, trebuie sa intruneasca niste conditii inumane pentru a face sex (a fi acceptate de barbati), inclusiv unele care le sfideaza biologia (cum ar fi obsesia slabiciunii), dar trebuie sa munceasca si sa fie foarte responsabile ca in matriarhat. Recompense din patriarhat, indatoriri din matriarhat si patriarhat. Suna oribil. Din pacate, feminismul nu prea pune aceste probleme. Nu exista o eliberare reala a femeilor, e o eliberare a barbatilor, care are ca efecte secundare mimarea eliberarii femeilor. Dar ele sunt aruncate in groapa cu lei, atat economic, cat si social si afectiv, dar si sexual. Nu mai dispun de putina protectie pe care o avea in patriarhatul clasic, de foarte multe ori. Iar protectia materiala de care dispun vine pur si simplu din sansa de a fi exploatate de catre capitalism, din recompensele precare pe care acesta le ofera celor care muncesc. Probabil capitalistii au facut mai multe pentru femei, urmarindu-si propriile interese, decat orice alt sistem modern cu aparenta grija pentru cei defavorizati.

Nu declari egalitatea si arunci niste copile in lume si spui ca femeile sunt libere, sa se descurce. Nu e asa. Acum departe de mine gandul intoarcerii la patriarhatul clasic, la casatoria in care femeia era data de tata unui alt barbat, la alegerea sotului de catre familie, la abstinenta inainte de casatorie, la negocierea sexului cu barbatii, la vinderea lui intr-un fel sau altul. Din contra, vreau si mai multa agentie pentru femei, dar mult mai multa siguranta.

In acest sens, contactele cu barbatii, sociale, economice, dar mai ales romantice si sexuale, trebuie bine controlate. NU in sensul de a controla femeia, ci de a controla barbatul. Nu orice barbat poate interactiona liber cu femeile, ca e el barbat. E o erezie sa spun asta cand acum transsexualii vor sa invadeze si vestiarele si toaletele femeilor. Dar ca barbatii sa aiba posibilitatea de a interactiona cu femeile, trebuie sa fie controlati inainte, sa aiba un anumit standard de cunostinte, o instruire in ce priveste necesitatile femeilor, problemele lor, dar si anumite disponibilitati afective. Chiar cand e vorba numai de sex, iar pentru asta ar trebui institutii speciale,  femeile trebuie sa verifice barbatii.

Necesitatile femeilor trebuie sa fie explorate si satisfacute in deplina siguranta. Am mai vorbit despre politetea feminista. Dar nu e de ajuns. Femeile trebuie sa fie considerate nu obiecte care sa satisfaca necesitatile barbatilor, ci necesitatile lor trebuie sa primeze. Ele nu trebuie doar sa-si gaseasca locul in lumea barbatilor, ci s-o schimbe in interesul lor. Ar trebui agentii care sa recruteze (sa verifice) barbati pentru sex, sa verifice si sa instruiasca barbati pentru posibile relatii romantice. Asta sigur, cand femeile nu aleg cea mai recomandabila optiune pentru relatii romantice: lesbianismul. Femeile trebuie sa aiba agentie sexuala si romantica reala.

Dar pentru asta e nevoie intai de siguranta materiala si sociala, de solidaritate feminina, care sa le ofere locuri de munca, satisfacerea necesitatilor afective primare, ca ale apoi sa treaca la alte necesitati din piramida lui Maslow. Femeile acum nu sunt cu adevarat active sexual si romantic, pentru ca necesitatile lor de baza, de siguranta si supravietuire, nu sunt satisfacute. Unele dintre marile prostii spuse de sociobiologi se refera la interesul mai mare al barbatilor pentru frumusetea feminina si al femeilor pentru resursele unui barbat. Femeile au standarde mai inalte de frumusete masculina, sunt si mai pretentioase, dar si foarte sensibile la frumusete. Dar nu isi permit luxul asta, ele de cele mai multe ori, trebuie sa-si satisfaca necesitatile de baza de supravietuire si siguranta. Si satisfacerea lor nu e sexy, erotica, dar e tot ce isi permit.

Acum nu numai ca femeile risca sa fie violate, batute, ucise, dar mai ales exploatate material de parteneri, dar viata sexuala si romantica a unei femei e inerenta supusa riscurilor majore. Ca sa aiba acces la sex si la o relatie romantica, trebuie sa isi nege natura, sa fie pasiva, sa se automutileze intr-un fel sau altul (slabire, tocuri), sa poarte haine incomode, sa nu fie ea insasi. Dar si asa, tot are riscul major de a fi desconsiderata pentru ca e femeie, supusa abuzurilor emotionale, tratata ca un obiect erotic fara grija fata de demnitatea si sentimentele ei. Solutia e ca multe femei sa se declare agenti reali, beneficiari reali ai serviciilor pe care barbatii le ofera, in consecinta sa faca alegeri, sa puna conditii, sa fie selective. Astfel, ar putea fi infiintate institutii care sa reglementeze interactiunile femeilor cu barbatii, in interesul femeilor, create de ele, reflectand exigentele lor.

Continue Reading