Această carte e poate cel mai bun cadou pentru fetele (adolescentele) și femeile tinere. Nu degeaba lansarea ei e programată pentru Sfântul Valentin, sărbătoarea împerecherii patriarhale moderne, în care femeile primesc cadouri pentru că se angrenează în relații heterosexuale mai (foarte) mult sau mai (nu chiar) puțin păguboase pentru ele. Ca să citez dintr-un articol pe care l-am citit eu însămi când eram foarte tânără, scris de o americancă care crescuse știind de multe, inclusiv de moartea rușinoasă prin avort (pentru femei sexualitatea e mai periculoasă decât zahărul, colesterolul și sedentarismul la un loc, plus armele la liber, dar și mai reglementată, dar nu în interesul lor), dar nu de arsurile solare și ravagiile pe care le fac asupra tenului, chiar atunci când nu se ajunge la melanom. Păi fetele cresc fără a ști ce e bine și ce e rău pentru ele. De fapt societatea le împinge la ce e rău pentru ele, le trimite în cele mai riscante situații, în care își distrug sau pierd viața (nu neapărat în ordinea asta). De fapt societatea se bazează pe a trimite femeile în capcană, a se distruge pe ele însele și șansele celorlalte la o viață mai bună. Pentru că fiecare femeie ratată, care nu arată ce pot fi, avea, realiza cu adevărat femeile, le condamnă și pe celelalte la o soartă similară. Avem mai multă nevoie de femei care să le deschidă calea altora spre o viață diferită decât de orice bijuterie sau cadou scump. Florile și cadourile nu sunt altceva decât triste premii de consolare. Sau mai degrabă pomeni în ziua comemorării sacrificiului personal pe altarul heterosexualității patriarhale moderne.
Femeile se visează de mici cu un bărbat alături. Se visează mirese, frumos îmbrăcate și machiate. Se visează un fel de prințese. Numai că nu știu că în căutarea rolului de mireasă, din ce în ce mai puțin accesibil acum, ele pot fi abuzate psihic, adică desconsiderate ca ființe umane, umilite, înjosite, dar și abuzate fizic, chiar ucise. În cazul fericit când vor ajunge mirese, vor avea o relație lungă cu implicare a partenerului în creșterea copiilor și în problemele casei (ceea ce vor ele de la partener, de cele mai multe ori), vor trebui cel mai adesea să renunțe la toate visele lor personale. Ele vor înceta să mai existe pentru ele însele. Dacă vor avea copii, cum spune Mihaela Miroiu, nu vor mai fi niciodată disperate și nici fericite. Pentru că nu vor mai avea dreptul de a se pune pe primul plan sau de a uita de ele, de datoria lor socială, care le va absorbi total. A te pierde în propriile sentimente e un lux pe care ele nu și-l vor mai permite. Cam scump!
Am vorbit despre ce vrea o femeie de la un bărbat. Dar ce vrea un bărbat de la o femeie? Despre asta e vorba în cartea Ioanei S. Bogorodea. Căsătoria e o instituție pentru bărbați, în avantajul lor. Prin ea își securizau o prostituată, o mamă-surogat pentru copii (că ea nu le dădea nici numele, nici rangul) și o servitoare non-stop gratis. Asta e soția în patriarhat. În unele culturi patriarhale, ea trebuia să plătească o taxă de protecție și pentru acest rol mizerabil - zestrea. E vorba și de a noastră, sigur. Femeile fără zestre ajungeau la mănăstire sau...prostituate. Și totuși, Revoluția sexuală de acum câteva decenii i-a emancipat și mai mult. Acum nimeni nu-i mai obligă să facă nici asta. Pentru că femeile pot oferi servicii sexuale, de mamă surogat și de servitoare gratis fără a primi nimic în schimb. Niciun fel de ajutor, de implicare materială, afectivă etc. Bărbații trăiesc acum în paradisul lor patriarhal. Sunt emancipați...
Despre astfel de relații vorbește Ioana S. Bogorodea. Acelea sunt „relațiile fără obligații”. Bărbații vor ”relații fără obligații”, iar femeile se implică în ele în așteptarea unei implicări reale a bărbatului. Numai că acest lucru, acum, ca și în trecut, nu se întâmplă pentru femeile sărace, cu traume, fără susținerea unei familii. Ei sunt cele care au cel mai mare risc de a cădea pradă acestui tip de relații. Pentru că bărbatul trebuie să primească ceva material și social ca să nu trateze femeile ca pe niște gunoaie. Dar nu e o garanție nici asta.
Ioana S. Bogorodea, în 40 de mici capitole cu nume în ordine alfabetică, prezintă strategiile bărbaților de a atrage femeilor în scopul exploatării, de la ”abureală”, ”copil”, ”căsătorie”, ”dramă”, ”durere”, până la ”virginitate”. Cu un gust amar, dar și cu minuțiozitate, descrie atitudinile, discursurile, dar și sentimentele bărbaților față de femei, dar și ale femeilor puse în aceste situații. Femeile sunt mințite și exploatate pentru că sunt disprețuite, pentru că sentimentele lor nu contează. Ele ca oameni nu există pentru cei mai mulți bărbați. Patriarhatul, prin instituția tatălui și a zestrei, îi făcea să joace niște roluri pe care acum nu mai e nevoie să le joace. Acum sunt naturali. Nu mai au de ce să le fie frică și rușine. Crimele acestea asupra psihicului femeilor nu se pedepsesc. Cum cele mai multe violuri, dar și cazuri de trafic de femei nu se pedepsesc. Femeile sunt ce au fost mereu în patriarhat, doar forma exploatării lor s-a schimbat un pic. Nu există legi care să le protejeze, dar puținele care există nu se respectă.
Cartea Ioanei S. Bogorodea este ca un vaccin, ca un duș rece pentru tinere. Ele trebuie să se trezească, să înțeleagă cnm e lumea bărbaților, ce sunt ele pentru ei. Și ce gândesc ei despre ele când le dau daruri de Sfântul Valentin. Care nu se compară cu daruri pe care le fac femeile bărbaților.
De ce femeile continuă să caute astfel de relații? Nu au înțeles ce simt bărbații pentru ele și ce vor de la ele? Ioana S. Bogorodea spune că bărbații sunt mai puternici, iar ele caută protecție. Asta era clar în trecut, când ei aveau putere fizică, dar și simbolică. Acum forța fizică nu mai contează prea mult. Da puterea simbolică a rămas. Ei împart resursele, unde sunt ei sunt bani și putere. Femeile caută altfel de protecție. Pentru că ele sunt încă vulnerabile, deși muncesc mai mult, ele prezintă riscul de sărăacie și excluziune, iar ce fac ele e devalorizat. Cu alte cuvinte femeile caută relații ”adevărate”, cu implicare, pentru că e patriarhat. Și sunt singure. Familiile lor nu le ajută, nu le susțin, iar prietenia și susținerea altor femei, la fel de vulnerabile, e rară. Trebuie să ai tu ca să oferi. În schimb, femeile, cum spune Bogorodea, sunt obligate să concureze dur pentru cei câțiva bărbați eligibili. Deci între ele se dezvoltă e rivalitate cruntă.
Ce e de făcut? O lume în care femeile să nu aibă nevoie de bărbați, să nu aibă nevoie de iluzia unor relații cu implicare, să nu spere la altceva decât cel mult sex. Pentru că bărbații nu sunt făcuți pentru altceva, dacă nu ne gândim la ceva riscant, chiar mortal pentru femei.
ABECEDARUL RELAȚIILOR FĂRĂ OBLIGAȚI ÎN DOAR 40 DE CUVINTE SIMPLE (lulu.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu