Azi este 25 noiembrie- ziua internationala pentru eliminarea violentei contra femeilor. Nu vreau sa vorbesc despre motivul violentei domestice, nici despre situatia absolut oribila a victimelor acestui tip de violenta in tara noastra. Exista statistici si date referitoare la acest fenomen pe alte bloguri.
Desi feminismul room-service, cum il numeste dna Miroiu a adus la noi legi pentru protectia femeii odata cu integrarea in UE, situatia e inca disperata. Femeile raman cu agresorul nu numai pentru ca institutiile abilitate nu le ajuta, nu exista legi pentru indepartarea agresorului din casa, dar cel mai probabil, principalul motiv este lipsa resurselor. Femeile castiga mai prost decat barbatii pentru ca meseriile traditional feminine sunt prost platite. Apoi mai exista marea problema a locuintelor. Pentru multe femei, daca mai au si copii, a-si permite o chirie e deja un lux. La noi oamenii au adesea relatii de supravietuire, iar locuinta devine un ingredient important al atractiei intr-o tara ca a noastra.
Parerea mea e ca si daca legile se schimba, devin mai dure cu agresorul, iar femeile capata o protectie reala, situatia nu se va schimba in mod dramatic, pentru ca libertatea si demnitatea sunt scumpe, e nevoie de bani pentru ele. Femeile au de ales intre saracia crunta si batai crunte. Criza nu va imbunatati deloc situatia femeilor, ci incurajarea lor economica, fie prin modificarea salarizarii, fie prin agrenarea lor in afaceri si alte activitati mai bine platite.
Absolut suprinzator, exista si femei care raman cu agresorii (aici nu e vorba de batai crunte, ci de variante mult mai soft, dar tot agresiuni se cheama) pentru statusul social. Si unele sunt femei educate (cunosc un astfel de caz, o femeie care regreta o relatie putin spus neplacuta). Faptul de a avea o familie, posibilitatea nasterii unui copil, sunt niste jaloane importante in viata lor. Fara ele, fara o casa, o relatie stabila, un camin cum se spune, se simt neimplinite.
Aici ar trebui sa intervina educatia. Statusul unei femei si valoarea ei in proprii ochi nu ar trebui sa se afle intr-o institutie patriarhala cum este casatoria, familia, ci in ceea ce sunt ele insele, in realizarile lor individuale. A avea sau nu o relatie e optional. Demnitatea si libertatea ar trebui sa fie drepturi fundamentale.
Desi feminismul room-service, cum il numeste dna Miroiu a adus la noi legi pentru protectia femeii odata cu integrarea in UE, situatia e inca disperata. Femeile raman cu agresorul nu numai pentru ca institutiile abilitate nu le ajuta, nu exista legi pentru indepartarea agresorului din casa, dar cel mai probabil, principalul motiv este lipsa resurselor. Femeile castiga mai prost decat barbatii pentru ca meseriile traditional feminine sunt prost platite. Apoi mai exista marea problema a locuintelor. Pentru multe femei, daca mai au si copii, a-si permite o chirie e deja un lux. La noi oamenii au adesea relatii de supravietuire, iar locuinta devine un ingredient important al atractiei intr-o tara ca a noastra.
Parerea mea e ca si daca legile se schimba, devin mai dure cu agresorul, iar femeile capata o protectie reala, situatia nu se va schimba in mod dramatic, pentru ca libertatea si demnitatea sunt scumpe, e nevoie de bani pentru ele. Femeile au de ales intre saracia crunta si batai crunte. Criza nu va imbunatati deloc situatia femeilor, ci incurajarea lor economica, fie prin modificarea salarizarii, fie prin agrenarea lor in afaceri si alte activitati mai bine platite.
Absolut suprinzator, exista si femei care raman cu agresorii (aici nu e vorba de batai crunte, ci de variante mult mai soft, dar tot agresiuni se cheama) pentru statusul social. Si unele sunt femei educate (cunosc un astfel de caz, o femeie care regreta o relatie putin spus neplacuta). Faptul de a avea o familie, posibilitatea nasterii unui copil, sunt niste jaloane importante in viata lor. Fara ele, fara o casa, o relatie stabila, un camin cum se spune, se simt neimplinite.
Aici ar trebui sa intervina educatia. Statusul unei femei si valoarea ei in proprii ochi nu ar trebui sa se afle intr-o institutie patriarhala cum este casatoria, familia, ci in ceea ce sunt ele insele, in realizarile lor individuale. A avea sau nu o relatie e optional. Demnitatea si libertatea ar trebui sa fie drepturi fundamentale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu