Povestea cameristei

Povestea cameristei (a servitoarei)

Romanul "Povestea servitoarei" (cameristei, depinde de traducere), in ooriginal "The Handmaid's Tale" al scriitoarei Canadiene Margaret Atwood descrie o distopie patriarhala dura, care, ca orice distopie plasata intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, vorbeste de fapt despre prezent. Sursele de inspiratie ale romanului sunt extrem de transparente pentru cineva care a trait in Romania lui Ceausescu, dar si care stie cate ceva despre Iran. Atwood le dezvaluie ea insasi la finalul cartii, conceputa in jurul unui congres de istorie plasat peste cateva secole (dar care seamana cu un congres de acum izbitor de bine). O descoperire a unui jurnal al unei femei care a trait intr-o teocratie patriarhala aparuta pe teritoriul actual al Statelor Unite le da de lucru unor istorici care incearca sa interpreteze datele comparandu-le cu alte date istorice, inclusiv cu epoca Ceausescu si cu Revolutia Islamica din Iran. Cartea a fost scrisa in 1985 la 6 ani de la Revolutia Islamica, in plin scandal legat de abuzurile lui Ceausescu, in primul rand legat de celebrul decret care transforma femeile in vaci de prasila fara niciun drept la propriului corp. Si nu in ultimul rand in timpul lui Reagan, cu conservatorismul bine cunoscut, reflectat, ca de obicei, in State, si in controversele legate de dreptul la avort.
Margaret Atwood nu se declara feminista. Chiar a fost criticata, ca si alte autoare si alti autori, pentru ca prezinta femei torturate, abuzate, in aceasta distopie. Dar pentru o feminista, lucrurile nu stau chiar asa. Sigur, poate utopiile feministe ar fi mai utile femeilor si feminismului, dar nu putem spune ca "Povestea cameristei" nu contine elemente de originalitate. Si nu prezinta femeile ca niste fiinte ideale, ci ca niste fiinte umane, cu bune si rele, cu coruptie, rautate, capacitate de razbunare. Cartea este diferita de filmul cu acelasi nume, dar la care autoarea a fost consultata, si chiar apare intr-o scena.
Pe scurt, teocratia patriarhala in care barbatii cu functii in armata sunt privilegiati (cum altfel cand e vorba de patriarhat si deci de ideal razboinic?), da femeilor care nu sunt maritate cu barbati cu putere sociala functiile cunoscute din istorie, dar mult mai conturate: sclavie in taberele de munca, in conditii inumane, cum ar fi medii radioactive (e inainte de Cernobal), iar putinelor care sunt fertile (din cauza poluarii majoritatea femeilor si barbatilor sufera de sterilitate) pot sa opteze pentru a deveni "cameriste", adica a da nastere unor copii ai barbatilor cu ierarhie inalta in acea societate, fara a avea niciun drept asupra acestor copii. Mai mult, se pot elibera cu totul dupa ce nasc doi sau trei copii.
Pare cunoscut? Esenta patriarhatului e ca femeile nu au drept asupra copiilor lor, nu le dau rangul si averea (pentru ca nici ele nu mai au asa ceva decatin functie de stapan, sot sau nu). Femeile sunt vasele in care barbatul isi pune samanta, pe care apoi femeia o reda stapanului ei, cum spuneau vechii Greci. Nu e de mirare ca aceste femei nu mai au numele lor, numele folosite sunt cele derivate din numele stapanului, cum ar fi Offred, adica a lui Fred. Ce e ciudat? Nu asta fac femeile? Nu renunta la identitatea lor in patriarhat? Nu-si schimba numele dupa casatorie?
Sotiile sunt altceva, de fapt niste partenere legale, reprezentate sociale. Asta pentru teorcratia e crestina, iar crestinismul face aceasta diferenta. Ele astfel au acces la copii. De fapt ritualul imperecherii e foarte interesant, creand impresia ca sotul face sex cu sotia, nu cu obiectul care e camerista. La fel, facand apel la un pasaj din Biblie in care o femeie ia copilul altei femei care naste pe genuchii ei, ideea e ca de fapt sotia e mama, nu camerista. La crestini conteaza si rangul mamei. Nasterea e de asemenea ritualizata in acest sens. Sa fie alegorie la mamele surogat, fenomen destul de redus atunci, dar comun acum?
Ideile care socau in epoca sunt de asemenea prezente. Sociobiologia, darwinismul aplicat la societate, care a starnit multe controverse, dar care azi e atat de integrata social, e si ea prezenta. Femeile si-ar implini menirea biologica prin acest viol ritualizat. Pentru ca asta e scopul femeilor, dar si al barbarilot, sa procreeze. Numai ca barbatii mai pot face si altceva, dar femeile la asta sunt reduse. Sa-si imprastie genele! Patriarhat plus genetica!
Dar Atwood are si idei care nu sunt in acord cu unele curente feministe, mai ales cu feminismul radical. In teocratia descrisa in roman numita Galaad, ca in Biblie, revistele asa-zise pentru femei, glossy, sunt istorie. Cam asa era si in comunism, asemenea reviste nu existau, erau aduse de afara si erau extrem de cautate, femeile se uitau la ele ca la ceva din alta lume, care le facea sa viseze. Atwood da de inteles ca acele reviste de fapt vindeau....nemurire. Femeile mereu frumoase si stralucitoare, erau invincibile chiar si in fata timpului. Ideea e interesanta daca privesti prin prisma dorintelor mult mai mari ale femeilor de conservare si mentinere a sanatatii, dar si a tineretii, ceea ce nu e doar pentru ochii barbatilor. La fel, dorinta de a seduce nu e doar pentru a se face utile in patriarhat, de a servi barbatii. Industria frumusetii feminine ar fi si industria sexului pentru femei, care sa trezeasca pontenta precara a barbatilor, dar si dorinta femeilor spre perfectiune fizica, biologica. Recenta aparitie aparitie a Shakirei si a lui Jennifer Lopez in ipostaze provocatoare, desi ele nu mai sunt foarte tiner,e nu a fost bine primita de feministe, care considera ca astfel contribuie la obiectificarea sexuala a femeilor si la cresterea violentei asupra acestora. Faptul ca acest lucru nu se intampla numai la tinerete ar fi tot un semn de conformism patriarhal.
Patriarhatul are multe curente, se pare, iar cel din Galaad, ca si cel din Romania Ceausista si din Iran reduc femeile la munca si nastere, sex fara seductie si placere.  De unde vin pericolele? Manifestatiile feministe din ultimii ani fac din ce in ce mai mult apel la  The Handmaid's Tale. Femei imbracate ca in film (mai sexy oricum decat in societatile islamiste), protesteaza adesea contra restrictionarii dreptului la avort. Sa speram doar ca Republica Islamica Iran cu executiile ei, cel putin candva publice, ca si Romania lui Ceausescu, va deveni de domeniul istoriei curand, iar un nou Galaad tine doar de domeniul fictiunii.

https://www.google.com/search?q=povestea+cameristei&rlz=1C1CHBD_roRO869RO869&sxsrf=ALeKk00rW3Ycq_6hXcYHE-co0n3x88TF-w:1582215199011&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=QyYIreycsnUUYM%253A%252CmiZQZh7Z7rY7LM%252C%252Fm%252F015zpq&vet=1&usg=AI4_-kTy3AnE8XZIXB7Zt_Q9yhf42P5dVA&sa=X&ved=2ahUKEwiHtJT3wuDnAhXkoosKHSxtCoAQ_B0wCnoECAcQAw#imgrc=QyYIreycsnUUYM:

Continue Reading

Solaris

Continuam seria recenziilor de carte sf prin lentila feminista...Acum "Solaris" de Stanislaw Lem. Cartea a fost scrisa in 1961, intr-o Polonie comunista, de un autor evreu, nascut in ceea ce acum e Ucraina, dar atunci era Polonia. Ar trebui sa se tina seama de aceste detalii atunci cand vrem sa intelegem aceasta carte. Nu stiu cum au trecut de cenzura unele idei, in special cele filosofice, cu implicatii religioase. Ne gandim la o tara in care era armata sovietica, in care muzica rock era interzisa.
In rest, "Solaris" este intr-adevar "mare". Este un roman SF superb, cu tot ce ii trebuie, cel putin in viziunea mea: idei filosofice, idei de stiinta si emotii.
Vom incepe, ca de obicei, cu inceputul. Cum sunt vazute femeile in acest roman? Nu foarte placut. Femeile care apar acolo, de fapt doua, ambele fiind un fel de fantome din creiere masculine, sunt, sper marea dezamagire (si asta o vad ca o parte foarte slaba a romanului), obiecte sexuale. Una, Halley, cea care are un rol mai important, este tanara, frumoasa, nesigura pe ea, dependenta. Era maritata la 19 ani cu un barbat care avea superstudii. Nu se intelege daca le facuse ulterior sau le avea deja. Probabil el era ceva mai in varsta. Ea e un vis (frumos) pentru el, nu el pentru ea. Nu se vorbeste de intelectul, de ideile, de visele, de cauzele ei. "Time Patrol" a lui Poul Anderson e departe...Aceasta femeie, care s-a sinucis in urma cruzimii afective a unui barbat, e cea care ii bantuie creierul si se intoarce intr-o alta forma materiala.
Cealalta femeie care apare sta inca si mai prost. E o negresa grasa si foarte vulgara, care nu spune nimic, doar isi plimba formele exagerate pe coridoarele unei nave. Se intelege ca si aceasta fiinta de care cel din creierul caruia a rasarit se jeneaza, e doar o fantezie, dar o fantezie sexuala pura (sau foarte impura), nu a avut nicio relatie cu ea (cu originalul ei). Nu a decazut asa de rau. Acum nu stiu daca aceasta marturisire ar fi trecut de altfel de cenzura, in primul rand de cea a bunului simt. Se intelege ca originalul era un fel de prostituata sau cam asa ceva....
Si totusi, autorul care descrie femeile ca obiecte sexuale cu diverse intrebuintari, trateaza probleme psihologice si filosofice grele. In treacat fie spus, apare o analiza foarte interesanta despre evolutia unei idei stiintifice, chiar din punct de vedere sociologic. Lem a lucrat ceva timp in cercetare, pana sa devina scriitor full time. Solaris e o planeta ciudata, a carei descoperire arunca in aer multe teorii stiintifice bine impamantenite. Pe Solaris exista un fel de ocean vascos (nu dina apa, sigur), care acopera aproape intreaga planeta, iar acest ocean are niste proprietati extrem de stranii, nu doar pe aceea de a crea tot felul de forme, a caror taxonomie e foarte plastic descrisa, dar...se pare ca e viu, desi nu dupa reguile noastre. E o forma de existenta a materiei cumva similara vietii, dar fara a fi chimic viata. De fapt are proprietatile de a invata de la oameni intr-un mod cat se poate de original. Intrebarea care s-ar pune ar fi daca in alte "lumi" ar fi forme de existenta a materiei inca mai complexa decat viata, pe alte principii, dar care sa aiba capacitatea esentiala de...a evolua. Intrebarea care pluteste in aer, dar nu se pune clar, e daca nu cumva acele forme ar putea fi percepute de noi ca...zei. Superioare noua, care pot crea ce noi nu putem, dar foarte diferite de noi...
Dar dintre temele principale tratate este cea a conditiei umane. Ce suntem noi de fapt? De ce sa nu ne creeze "oceanul", daca e sa ne creeze..ceva? Pana la urma stim cum am aparut? Ar fi putut fi viata ceva creat de un fel de "ocean" care invata ce suntem, apoi sa ne implineasca dorintele?
Inainte de a ajunge pe Solaris, psihologul care e personajul principal si povesteste la persoana I, nu stia de multe fenomene stranii de pe Solaris. Nu stia de felul cum el...invata intai sa ne imite forma in cazul in care oamenii "reusesc" sa fie inghititi accidental de ocean, care de obicei incearca sa ii protejeze. Dupa ce un explorator este inghitit in timp ce explora niste forme ciudate si luxuriante create de ocean, dar catalogate, un altul descopera o forma care semana cu cercetatorul pierdut, dar de alta marime si in alta etapa a existentei (copilarie)...Dar aventura oceanului de explorare a oamenilor si de intelegere a lor nu se opreste aici. Oceanul e in stare sa recreeze fiintele din amintirile noastre pe care le trimite ca "oaspeti". Fiintele acelea perfecte, cu o mare capacitate de regenerare, sunt neutrinice. De ce neutrinice? Pentru ca neutrinii, cum nu spune in carte, dar se stie, trec prin orice, dar nu au masa de repaus, ca si fotonii. Acele fiinte pur si simplu se materialiaza in nava si vorbesc, se comporta ca oamenii din amintirile noastre, dar nu au alte amintiri decat cele pe care li le dam noi. Dar asta nu inseamna ca nu isi pot crea altele noi. Pana la urma nu suntem pentru altii decat realitate virtuala? Dar ei pentru noi? Exista constiinta? Si ea e doar o realitate virtuala. Ce e transcendenta pentru noi? Un fel de...ocean?
Interesant e ca fiintele create din creierul nostru ajung sa fie fiinte care sa isi puna probleme existentiale, imediat ce devin independente, ce se nasc (adica ce apar, ce se materialiaza), capata o constiinta. Cu ce e mai tare ceva nascut din viata decat ceva creat de "ocean" sau de...om? Conditia acelor fiinte e imposibila, nu vor sa supravietuiasca. Se sinucid, vor sa fie anihilate. Pentru ca nu au trecut, pentru ca nu au viitor. Ele nu pot parasi Solaris, nu pot ajunge pe Pamant, pentru ca acolo  existenta e data de acte, nu ai acte, nu existi. Cum nu se stie daca organizarea lor perfecta ar rezista calatoriilor spatiale...
Solaris pune cateva intrebari importante cum ar fi: ce e viata? Ce e scopul nostru in viata? Dragostea pare sa fie acela, cu alte cuvinte comunicarea suprema. Speranta in dragoste, care nu se bazeaza e nimic, il face pe psiholog sa ramana pe Solaris, gandind ca legile necunoscute ale oceanului ii vor da inapoi cea a pierdut. Desi ceea ce pierduse el era bazat pe realitate, dar provenea din propriul creier, era o reflexie a realitatii, adusa la viata de ocean. Dragostea e comunicare perfecta, dar implica si existenta cuiva "din creierul tau"...Asta ii face cumva realizarea aproape de imposibil.
Ramane cu intrebarea despre sentimentul religios, ce ar fi daca ar exista un dumnezeu care face experimente..si greseste? Oceanul de pe Solaris e ca o divinitate. Ce ar fi divinitatea, daca ar fi...ceva cu o organizare mult mai complexa, care poate crea forme umane, vii, dar cu care nu putem comunica, nu ne poate intelege, desi incearca sa ne implineasca cele mai puternice si mai intime dorinte.
Cum putem vorbi de dragoste divina, ce e dragostea in aceste conditii? Cel mai probabil daca dragostea e comunicare perfecta, dincolo de taboo-uri, cu ceva..din capul nostru, se mai poate vorbi de dragoste divina? Pentru asta e nevoie de asemanare de constiinta, dar si de sensibilitate, afectivitate...ca intre forme umane, fie ele si neutrinice. Putem iubi zeitatea Zeitatea imperfecta care face greseli?...Sau putem astepta ca ea sa ne iubeasca?
Dar dragoste ramane sensul vietii, iar speranta ei ceea ce ne tine in viata. Ramane de vazut cum merge asta cu obiecte sexuale.

https://www.cartepedia.ro/carte/fictiune-literatura/literatura-universala/stanislaw-lem/solaris-2-51830.html?gclid=CjwKCAiA1rPyBRAREiwA1UIy8GCcKgixxCD_Y6yzgty0_uTcoVWWcZdoN-mWpne4ajYtTMSdsrDwvhoCF0wQAvD_BwE

Continue Reading

Ultimul om, de Mary Shelley

M-am gandit in analizele feministe sa vorbesc si despre carti, in special Sf-uri, prin prisma feminismului., a felului cum erau percepute femeile, cum apar ele in acele carti...
"Ultimul om" (The Last Man) cartea preferata de ea insasi a lui Mary Wollstoncraft Shelley, fiica lui Mary Wollstoncraft, autoare feminista (The Vindication of the Right of Women), arata cum se vedea secolului XXI la inceputul secolului al XIX-lea. Actiunea acestui roman, scris de autoarea mult mai celebrului "Frankenstein" este plasata la finele secolului al XXI-lea.
Pe scurt, omenirea in plin progres si optimista, cu politica luxurianta, este atinsa de o epidemie de ciuma (era sa scriu "gripa"), care distruge aproape intreaga populatie, pana la cativa oameni. La sfarsit, in urma altor evenimente nefericite, ramane unul singur. Ultimul om este de fapt ultimul om ramas pe Terra, cel putin dupa stiinta lui, in urma unei epidemii devastatoare.
Interesant e ca citeam aceasta carte cand epidemia de coronavirus aparuse deja in China. Paralela dupa cum se vedeau epidemiile in epoca si cum le arata apoi istoria, cum sunt ele de fapt, devine foarte interesanta. Mary Shelley nu a vazut epidemia de gripa Spaniola de la inceputul secolului al XX-lea, care a dus la terminarea Primului Razboi Mondial. Interesanta e dinamica epidemiei, dar si viziunea asupra modului de transmitere.
Mary Shelley a scris "Ultimul om" in 1826. Boala este numita "ciuma" (in varianta romana). Interesant e ca in epoca Moartea Neagra din Evul mediu era numita "ciuma". Dar inca nu se stia ca agentul presupus al celebrei epidemii din secolul al XIV-lea, care a ucis una din trei persoane si care ar fi distrus civilizatia islamica, mult mai urbana, deci mai expusa, ar fi fost Yersinia pestis, descoperit de   Alexandre Yersin, un medic Elvetianm la sfarsitul secolului al XIX-lea in India (1894). Numai ca boala avea in India o mult mai mica mortalitate, cam 1/10.  Au existat controverse legate de agentul acestei boli.
Iarasi interesant era ca Shelley da de inteles ca "miasmele" ar fi vinovate de transmiterea bolii. Unii medici au insistat cu ipoteza asta decenii mai tarziu, desi voci care postulau un agent invizibil se ridicau din secolul al XIV-lea, din timpul Mortii Negre, iar in secolul XIX incep sa apara dovezi fizice in acest sens prin Koch si Pasteur.
Surprinzator e cum era vazuta epidemia de ciuma, care duce la distrugerea civilizatiei, la disparitia aparenta a omenirii. Intr-adevar, o epidemie ca aceea din 1918 ar duce la distrugerea economiei, la afectarea serioasa a civilizatiei in forma actuala. Dar epidemiile nu distrug in felul asta. In epoca nu  se stia atat de varietate genetica. Nicio epidemie, cat de puternica, nu distruge toti indivizii dintr-o populatie, daca exista suficienta varietate. Nici cele mai puternice insecticide ca DDT nu a facut asta cu toate populatiile de insecte. Dar da, pot duce la distrugerea civilizatiei mai degraba, decat a speciei. Varietatea genetica e una dintre cele mai importante contributii ale lui Darwin. NU o numea "genetica", dar Darwin vorbeste de varietate de indivizi, obiectele selectiei naturale, prin care are loc evolutia speciei.
Societatea si politica secolului XXI arata ciudat la inceputul secolului al XIX-lea. Optimismul legat de stiinta si tehnica al secolului al XIX-lea se vede deja. Se vorbeste de "vindecarea bolilor", de proges, de viata mai buua, de bunastare, dar in acelasi timp ciuma era prezenta in fiecare an (!) la Istanbul, care inca reprezenta un fel de capitala a crestinismului, care trebuia recucerita din mainile musulmanilor, ale unui imperiu care era singura tara care fugea de progresul care atinsese toate natiunile. Ostilitatea fata de Imperiul Otoman este deja evidenta, desi Razboiul Crimeei era inca departe.
Anglia devenise recent republica, avand un protector, ca pe timpul lui Cromwell., post pentru care se luptau politicieni foarte carismatici si cu discursuri briliante. Iti vine sa razi cand te gandesti la Boris Johnson, care are intr-adevar legatura cu Turcia (ca unul dintre protectori) strabunicul sau fiind unul dintre Junii Turci, refugiat in Anglia. Numai ca protectorul din "Utimul om" este un erou care luptase pentru eliberarea Greciei (aluzie la Byron?). Caderea monarhiei Britanice e inca in grafic, mai ales cu eventuala contributie a lui Meghan Markle.
Anglia era republica, dar nobilimea era importanta inca, mosierii inca avea putere. putere politica. Partidele aratau oarecum ca in secolul al XIX-lea, aristocratii erau bine reprezentati, dar existau si populisti. De laburisti nu se spune nimic...
In "Ultimul om" apare si Valahia, care se pare ca ar continua si in secolul XXI domniile fanariote. Principele era ales dintre Grecii din Imperiul Otoman in continuare. Era o functie ravnita...Numai ca Grecia avea sa-si dobandeasca independenta...in 1830, adica in cativa ani de la aparitia cartii. Iar ce sa va intampla cu Valahia se stie deja.
Cat despre progrese tehnice, caii erau in continuare folositi, nu se vorbeste despre trenuri, dar baloanele aveau mult succes. Era uimitor cat de mult puteau scurta calatoriile.....chiar in cazul Angliei. Adica de la saptamani, la...cateva zile. Vapoarele existau, sunt mentionate, dar corabiile era inca la moda. Nicio intuitie despre masinile de calcul, la care a avut contributii chiar fiica lui Byron...Nici macar automobile, noile mijloace de comunicare. Se vorbeste chiar de izolarea in care se cade din cauza ciumei. Oamenii nu mai stiu ce se petrece pe continent. In cat timp ar cadea netul in cazul unei asemenea pandemii? Dar retelele de telefonie mobila?
Dar cel mai interesant e cum e vazuta societatea, educatia, relatiile dintre oameni. Incredibil, dar in Anglia secolului al XXI-lea erau inca...bordeie! Bordeiele erau de nevazut in multe locuri din Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea, iar acolo unde erau, erau ceva exotic. Existau inca ciobani analfabeti, relatiile dintre oameni erau ierarhizate, multi erau servitori. In Anglia analfabetismul era deja destul de rar, dar devine exceptional cam in toata Europa peste un secol. Educatia se termina repede si era de tipul clasic, cu filosofie, prea putin tehnica, cariera incepea devreme. Cum sa vorbesti acum la 20, 20 si putini ani, de necesitatea inceperii unei cariere, de debutul in diplomatie! Nu zic ca situatia la care s-a ajuns e neaparat un lucru bun, din contra! Educatia indelungata e acum, dupa unii autori, o forma de protectie sociala. Cand nu iti permiti sa platesti oamenii, ii tii in scoala.
Referior la subiectul care ne intereseaza in primul rand, femeile erau putin reprezentate in viata publica, mai ales in politica, nu aveau nevoie de prea multa educatie obligatorie. Educatia lor era mai mult artistica...si optionala. Nu candideaza la functii publice, nu aspira sa devina...protectori. Proabil altfel ar fi aratat cartea daca ar fi fost scrisa de mama lui Mary Shelley, cel putin din acest punct de vedere.
Dar interesanta e si lupta ideologica, incluzand aici si religia, dar si politica, dintre oameni aflati in cele mai oribile situatii, adica refugiati din cauza ciumei, dintr-o Anglie aproape complet depopulata. Unii vor sa profite de aceste nenorociri pentru a crea miscari religioase fundamentaliste, si acestia sunt cei mai perversi si mai periculosi dintre toti. Apoi polticienii seculari au si ei problemele lor cu partizanatul politic care merge pana la lupte fizice. Aici totul pare cat se poate de actual. Istoria a aratat ca aceste situatii apar in conditii de criza, si foarte probabil ca ar aparea si in cazul unei pandemii. ISIS e dovada clara.
Si ultimul aspect interesant. Unde ar dori oamenii sa traiasca daca tot pamantul ar fi al lor? Sigur, nu in Anglia, o tara lipsita de resurse si prea putin stralucitoare, ci...in magnifica Italia, cu peisajele superbe si numeroasele palate renascentiste.
Concluzia ar fi ca nu se pot face predictii pe termen lung (doua secole la scara istoriei e nimic) despre progresul tehnic, inventii, fenomene sociale care implica resurse, dar se pot face despre natura umana, care ramane aceeasi. Citand "Ultimul om" ramanem cu o idee optimista despre istorie. Uneori viitorul suna mai bine decat in toate visele, dar si mai rau decat din toate cosmarurile. Stiinta si tehnica fac diferenta.

https://carturesti.ro/carte/ultimul-om-238770

Continue Reading

Cazul Daniela Crudu si reactiile liderilor de opinie masculi

Recent o femeie din show bizz, Daniela Crudu, care chipurile si-ar fi facut mai multe operatii estetice de mare succes la ora actuala (silicoane, botox), a fost victima violentei domestice. Mai precis, un proaspat partener, un luptator Croat, "i-ar fi spart botoxul" pentru ca "i-a golit contul", cum s-a exprimat jurnalistul si scriitorul Grigore Cartianu, autorul unei carti despre viata lui Gica Hagi. Femeia, de altfel foarte frumoasa, care a ales, in totalul ei dezavantaj, sa se exprime prin intermediul operatiilor estetice  (cat se poate de imorale si de inestetice, dar asta e o alta discutie), si-o merita, cu alte cuvinte.
Cand unele voci palide din opinia publica au criticat aceasta reactie, raspunsul a fost ca oricum, o pseudovedeta,  care putea sa se fereasca de asemenea incidente, a tinut linia ocupata la 112, si pana la urma nu era vorba de o persoana de valoare, ca nu era Simona Halep sau Blandiana.
Deci viata unei femei depinde de valoarea ei. Femeile trebuie sa dovedeasca ca au valoare, ca sunt oameni. Iar o pseudovedeta cu botox si silicoane nu are nicio valoare. Femeile nu au valoare prin ele insele, nu sunt oameni. Ce noutate!
Dar oare sa fie doar atat? DIn pacate e mult mai rau. Avem vreo garantie ca femeile care au valoare sociala, sau mai precis cele care fac lucruri cu valoare sociala, sunt tratate diferit? Nu e cumva doar conditia de femeie? Sau de un anumit tip de femeie? Imi aduc aminte din copilarie si adolescenta, de la scoala sau din alte discutii cat se poate de intelectuale, cum erau privite femeile care ramasesera in istorie, dar care nu aveau un comportament "decent", adica supus patriarhatului. De celebra scriitoare Georges Sand, a carei poza (adica pictura, nu cred ca era fotofrafie, era cam tanara pentru perioada in care au aparut fotografiile) aparea in dictionar, mi s-a spus "ca umbla cu barbati", adica asta ii minimaliza cumva valoarea artistica. Numai ca nu era de ajuns. Dna Sand "umbla" si cu femei, era bisexuala, iar in "Lelia" se vede oarecum atentia ei speciala pentru femei.
Intr-un timp am auzit ca Ecaterina Teodoroiu a fost scoasa din cartile de istorie, sau urma ca acest lucru sa se intample, pentru ca un istoric studiasq unele documente si ajunsese la concluzia ca tanara invatatoare s-ar fi dus pe front ca sa urmeze... un tanar inavatator! Cu ce ar fi diminuat aceasta optiune eroismul femeii care a participat ca voluntara la Marele Razboi? Si a fost ucisa....Daca un barbat ar fi facut asta pentru o femeie ar fi contat? Nu, barbatii isi exprima eroismul prin acte de acest gen, dar nu si femeile. Femeile trebuie sa fie pure, adica pasive sexual, sa nu caute ele barbati, sa cucereasca ele. Si daca te duci voluntara intr-un razboi oribil, chiar daca esti ucisa, nu mai conteaza, daca la mijloc e o pasiune sexuala.
Un alt caz este al Anei Ipatescu. De ceva timp micul bulevard de la Piata Romana la Piata Victoriei nu se mai numeste  asa. De ce? Cand sunt atat de putine strazi cu nume de femei. Acum are numele unui politician barbat. Nu am date, dar faptul ca Ana Ipatescu, care in timpul revolutiei de la 1848 a condus masele populare care au eliberat guvernul provizoriu din care facea parte si tanarul ei amant, ar putea avea o importanta. Ana Ipatescu, despre care istoria dupa acest eventiment nu mai spune nimic, nu mai era o eroina, ci o femeie maritata din burghezie, cu un amant tanar, nobil. O feeie scandaloasa! Nu se stie daca macar aceasta informatie e sigura, dar sigur ca ea a condus masele populare atunci, la acel moment istoric. Si e sigur ca bulevardul respectiv nu-i mai poarta numele. Cred ca feministele ar trebuie sa investigheze aceasta schimbare si eventual sa restaureze vechea denumire. Avem destule nume de strazi de barbati.
Ideea e ca nu faptul ca e pseudovedeta, ca nu are merite o face pe dna Crudu sa fie blamata in acest fel. Si ca a fost invocata Simona Halep, si despre ea s-a spus ca e "curva" si urata. Adica nu e o femeie patriarhala decenta. Nu stiu cum ar putea Simona Halep sa fie promiscua sexual (cred ca la asta s-au referit, nu ca ar fi prostituata), la cat de putin timp are. In cazul asta, chiar ar fi si mai admirabila. Dar ideea e ca nici o mare campioana nu scapa judecatilor patriarhale. Si ea  e tot femeie.
Ceea ce i s-a intamplat dnei Crudu e hate speech, e ura fata de femei, care la noi nu se pedepseste, nici nu se recunoaste. Patriarhatul e o crima istorica departe de a fi recunoscuta si condamnata.
O femeie, ca sa aiba valoare in patriarhat, trebuie sa fie in primul rand supusa patriarhatului, adica supusa unui barbat, mama de familie. Daca nu ai grija de un barbat si de copiii lui, daca nu esti inactiva sexual, altminteri decat in interesul sotului, nu ai niciun merit. Valoarea unei femei se masoara dupa cum serveste un barbat si copiii lui.
Asta e mentalitatea unui barbat disgratios cum e Grigore Cartianu. Sau Mircea Marian, cu o pozitie similara in acest caz. Si asemenea barbati, doar ca sunt barbati, considera ca o femeie trebuie sa ii serveasca, sa le faca copii. Daca nu face asta pentru ei sau pentru altul, nu e macar o fiinta umana. Nu ca una care ar face ce trebuie ar fi fiinta umana, ci obiect util. Ca Daniela Crudu a fost cu unul ca ei pentru bani? Pentru ce altceva? Valoarea sexuala a unor barbati ca ei e zero. Ar trebui sa inteleaga asta. Dar asta ar presupune sa inteleaga ca femeile sunt oameni, sunt fiinte sexuale. Si e dincolo de nivelul lor de intelegere. Acum femeile care nu se supun patriarhatului nu mai sunt arse pe rug, dar sunt desfiintate, dupa cum se vede.
Acesti indivizi sunt lideri de opinie. Comentariile la articolele si postarile de pe facebook legate de acest caz arata cat de multi barbati gandesc ca ei. Dar nu sunt persoane publice. Ei, ca persoane publice ar trebui sa dispara. Doar parchetul ar trebui sa se mai intereseze cumva de ei.

Continue Reading

Cum sa fii iubita ca o zeita sau cum se pot lua banii corporatistelor

Recent am auzit o stire despre interzicerea cartii "Harry Poter" intr-o scoala din State. Nu de alta, dar vrajile alea ar putea sa mearga. Adica oamenii nu voiau sa aduca, pe langa droguri, arme, nici vraji in scoala. Inteleg ca dna JK Rowling, autoarea lui "Harry Poter", nu a inventat vraji, cum nici Frank Herbert nu a inventat o limba (in "Dune"), ci le-a preluat. Si despre vraji se stie ca se pastreaza intacte, si sursa de mai sus, si eficiente, secole sau chiar milenii, cum spun arheologii. Acum unora li se pare hilar ca au existat oameni care credeau in vraji, si cum bine se vede, inca mai cred. Cum sa crezi ca vrajitoarele pot aduce furtuni, seceta, pot influenta meteorologia? Cum pot fura penisurile? Dar de fapt, nimic nu s-a schimbat. Oamenii sunt la fel si acum, ca acum cateva secole sau milenii. Sigur, nu toti, si nu aceeasi categorie. Dar daca varianta Socrate e greu de observat azi, desi clar exista, la fel de frecventa ca in Antichitate, varianta celor care cred in vraji nu e deloc in pericol de extinctie. Sigur, acum vrajile sunt altele. Acum cateva luni, vad eu un anunt, o reclama pe Facebook "Webinar: cum sa fii iubita ca o zeita!". O tanti psiholog, antrenor personal, ceva de genul, isi promova ciocanul. Hopa, imi zic, iata una care te invata sa-ti faci un cult religios, o reteta cu o mare sansa de imbogatire. Cum Osho a murit iar de Moon si secta lui nu se mai aude nimic, o fi ramas nisa neocupata si e loc de start-up-uri! Da, era o asteptare realista, dar realitatea depaseste fictiunea. Femeia respectiva, nu-i spun numele ca sa nu-i fac reclama, sa-i zicem dna F., oferea femeilor interesate, retele despre cum sa fie iubite de partenerul lor "ca zeitele". Sigur, nu era gratis, dar facea promo la un webinar care era intr-adevar gratis, trebuia doar sa te inscrii. Zis si facut, m-am inscris. Mi-am propus sa nu spun niciun cuvant, sa ma abtin de la orice gluma. Nu am raspuns nici la intrebarile standard, nici macar nu mi-am mentionat numele. Am fost total invizibila, inaudibila si restul, ca sa nu influentez cumva rezultatele cercetarii. Cum a decurs webinarul? Mai multe femei, de ordinul a 20, poate mai multe, s-au prezentat, apoi au fost intrebate ce probleme au in relatii, ce probleme au in a-si face o relatie. Dna F. le-a lasat sa isi spuna pasul pe fiecare, apoi a venit cu solutiile salvatoare. De ce nu sunt femeile iubite, luate in serios, de ce nu reusesc macar sa isi faca o relatie stabila? Nu zic ca asta ar fi un deziderat pentru o persoana sanatoasa la cap, care chiar vrea sa fie fericita, dar...E simplu, e vina lor!!! Daca e cineva care nu stia, daca e cineva care nu stia cu ce se ocupa industria psihologiei, a trainingului personal. Macar vrajile aduceau un ajutor din exterior, se poate spune ca vrajile erau mai pe stiinta occidentala decat demersurile astea. Mai culturaliste, cum s-ar spune! Chiar si descantecele anti-deochi...Acum totul e in interior, defectele sunt la noi, ca si cand lumea ar fi o gradina superba, un paradis, iar noi, mai ales noi, femeile, nu reusim sa ajungem la florile din ea pentru ca ne cataram pe gard, in loc sa ne ducem frumos la portar si sa platim biletul, ca oamenii de succes. Interesant e ca dna F. era foarte foarte mirata cum unii psihologi si traineri personali dau toata vina pe femei, si cum le invata sa fie foarte submisive... Ce crima! Dar ea ce face, ma rog! NU le spune sa stea in genunchi, sa uite de orice sentiment, de orice dorinta, ci sa fie libere, dar...sa aiba grija ce atitudine transmit. Chipurile toata nenorocirea relatiilor, toata nenfericirea personala, vine din faptul ca femeile transmit atitudinea de "obiecte sexuale". Ele transmit mesajul subliminal ca vor sex, ca vor aventuri de-o noapte. Barbatii, cu antenele lor de testosteron, simt, si asta le dau. A dat apoi un chestionar femeilor in cauza, sa evalueze daca un barbat s-a comportat corect, avand in vedere ce a facut o femeie. Nu ma mira cat misoginism am vazut la femeile alea, cum erau gata sa ierte nesimtirea si psihopatia masculina si sa sanctioneze orice agresivitate feminina, ca si "indecenta", ca daca ele aveau o notiune de feminism in cap s-ar fi dus la vrajitoare, nu la tanti F. Dar important e ca se dezvaluia cheia succesului feminin in relatii. Foarte interesant! Pai ia sa transmita ele mesajul ca nu vor sex! Ia sa vina neepilate, nepieptanate, cu sacul in spate, cu mutre serioase, de calugarite, si eventual cu o insigna de la asociatia pentru protectia familiilor in piept! Ia sa vedem ce iese! O sfatuiesc pe domnia sa sa faca experienta...abia apoi sa vina sa dea sfaturi. Cum am spus, sfaturile astea erau doar promo, fiind gratis. Daca voiai amanunte, reteta completa, trebuia sa participi cateva zile la un curs care costa vreo 200 euro. Si corporatistele au pus imediat botul, cum se spune, se bateau pe inscriere. Eu am ramas pitita in coltisorul meu, consemnand tot. Bine ca nimeni nu m-a intrebat de sanatate, ca as fi bagat-o pe maneca! Ce usor se fac banii {legali!!!!!!) in ziua de azi! Adica spui niste ineptii pe care e greu sa le creada cineva in clasa a VI-a, daca gandeste cat de cat, si mai si spui ca sunt mari descoperiri, ca sunt cheia succesului. Si oamenii sunt gata sa plateasca...Daca ar fi asa de usor si cu lucrurile bune, utile! De fapt se stie ca e mai usor sa vinzi ceva nociv decat ceva util, care sa faca bine cu adevarat. Oamenii asta vor. In toata povestea asta macar un iz de stiinta, de experiment, de punere a problemei exista? Cum sa fii iubita ca o zeita? Ce insamna asta? Cum arata situatia asta? Oamenii astia cunosc macar o singura persoana in situatia asta? Atunci cum fac studii? Macar sa fi spus ce profil au barbatii capabili de asemenea sentimente, unde ii putem intalni, cat de rari sunt. Nu ca asta ar fi o garantie. Cum sa faci ca sa fii iubita ca o zeita, nu conteaza daca barbatul ala are disponibilitatea, iar si daca o are, nu trebuie sa te iubeasca pe tine. Sau ala iubeste pe oricine, e de ajuns sa-l calci pe picior, se impregneaza de tine si gata! E un fel de boboc de rata, te vede pe tine, gata, te urmeaza oriunde, indiferent daca arati precum si te cheama Konrad Lorenz. Cum de e liber un asemenea barbat? Probabil prin formule speciale se dezimpregneaza. Dar stai, asta ar insemna o interventie dinafara, ar distruge protocolul si mitul ca e numai vina ta, cheia e doar la tine, ca femeie. Pe de alta parte, atitudinea asta e un fel de formula magica, care merge si la Macron, la Trump, la Boris Johnson. Nu conteaza restul. Toti barbatii vor femei care nu transmit mesajul "disponibila pentru o aventura de-o noapte". Nu conteaza cat de usor e de demontat mitul asta, ca unii barbati de mare succes sunt exact cu femeile de tipul de evitat. Probabil nu le iubesc ca pe zeite, aici trebuie sa fie problema. Poate un sambure de adevar era in toata povestea asta, dar dna F. nu a pus deloc punctul pe i. Si nu de sex era vorba: barbatii in patriarhat, dar probabil nu numai (iar in matriarhat oricum relatiile sunt altfel) nu vor probleme de niciun fel de la femei, in special emotionale. Daca arati o veselie tampa, daca esti cool, lipsita de probleme, nu ai initiative enervante, esti acceptata. Altminteri, daca esti o persoana cu probleme materiale, sociale, de constiinta, emotionale, dracu vrea sa se potcoveasca cu tine! Se pare ca secretul celor mai multe curtezane din Grecia antica, spune Robert Flaceliere, autorul "Viata de toate zilele in Grecia antica" era faptul ca nu stresau partenerii de ocazie, adica discutiile de complezenta. Nu le puneau probleme, erau cuminti si pasive. Transmiteau liniste si veselie. Poate singurul aspect stiintific al discutiei dnei F. a fost faptul ca a exemplificat cu succesul ei: adica partenerul domniei sale se mira cum de reuseste ea sa fie atat vesela, sa transmita o stare atat de placuta. Sa vomit???? Nu, e prea putin. Probabil o cauza a esecurilor relatiilor de acum, in care toata lumea livreaza imaginea dorita, nu pe cea reala, e exact asta. Daca te ascunzi, nu arati cine esti, nu iti arati tie insasi, dar nici partenerului, care face acelasi lucru. Cum sa gasesti pe cineva care macar sa te placa, cu care macar sa ai ceva in comun, niste valori, acolo? Ca sa nu mai vorbim ca nici asta nu e o solutie. Mai vorbesc unii de "compatibilitate", care se bazeaza pe tot felul de caractere irelevante, de la hobby-uri la optiuni politice. Parca membrii unui partid organizeaza din cand in cand cate o orgie sexuala, sa-si exprime afectiunea unul fata de altul. La fel si cei dintr-un club de vanatoare sau pescuit sau orice organizatie. Sigur, prin asta se creaza punti intre oameni, dar de aici pana la iubire "ca pentru o zeita" e cale lunga. Si parerea mea, dupa ce am studiat, putin, ce-i drept, astfel de relatii in istorie, ca in viata reala e greu, la cat de rare sunt, e ca pasiunile comune ar conta, dar prin capacitatea de a dezvalui profunzimi afective si intelectuale. Dar asta e doar o ipoteza... Si oricum asa ceva nu s-ar vinde. Trebuie formule magice...care apeleaza la comportamentul femeilor, ele gresesc intotdeauna, iar raspunsul e in ele. Psihologia si antrenamentul personal neaga insesi bazele culturii occidenale, in care trebuie cautate solutii active, fie si magice. Neaga ceva inca si mai vechi, descris de Leo Frebonius in "Cultura Africii", o viziune asupra lumii din aceasta zona. Numai in Orientul in care opresiunea era inimaginabila, in care actiunea personala in acele conditii era inutila, putea sa mearga yoga sau budismul. Acolo nu erau efectiv sanse sa scapi de nenorociri. Nu zic ca in Occident e usor sau a fost vreodata, dar unii au facut-o. Si rezultatele se vad. Freud si trainerii personali ii sfideaza pe acesti oameni. Vorba lui Ahmet Hamdi Tanpinar in " Institutul de corectare a timpului", referindu-se la psihanaliza lui Freud, nu mai exista nenoroc, ghinion personal, nedreptati sociale, doar amintiri sexuale ciudate din copilarie, ca sa explice toata nefericirea din epoca noastra. Si personajul din acest roman se confrunta doar cu inceputul modernismului in Turcia, adica nu vazuse la ce s-a ajuns de fapt. Cum poate cineva sa creada asa ceva? Cum poate cineva sa plateasca pentru retetele de a fi iubita sute de euro? Pentru ca lumea de azi ofera cursuri, retete pentru orice, pentru ca ne imaginam ca daca facem ce trebuie, suntem recompensati, pentru ca unii chiar cred ca se poate cumpara orice cu bani. Daca tu ai gasit un serviciu bine platit intr-o corporatie ducandu-te la scoala care trebuie, facand ce trebuie in rest, de ce nu ar merge si cu asta? E mare diferenta fata de a crede in vraji intr-o epoca in care nu se stia de agenti patogeni, de mecanisme ale fenomenelor meteorologice? Si pana la urma de ce trebuie sa fie o femeie fericita? Raspunsul dnei F.: pentru ca altfel isi lasa barbatul de langa ea sa fie linistit si sa produca! Deci ea nu produce nimic, cel mult liniste in jur....Superb! Si toata aceasta poliloghie costa 200 euro, training. Da, mult mai simplu decat intelegerea situatiei, a patriarhatului, crearea unei culturi feministe si solutii feministe la probleme reale, care trebuie mai intai formulate corect.

Continue Reading

Legende feministe

Da, și feminismul are propriile legende, pe care numai o bună cunoaștere a societății le poate demistifica. Și de cele mai multe ori această cunoaștere e prea redusă. Pentru că patriarhatul e mai pervers decât ne putem imagina, pentru că dominația masculină e mai perversă decât credem. Poate ar trebui să stabilim de la început ca patriarhatul, deși nu există în natură, se bazează pe dominația masculină, care există. Masculii mai mari și mai puternici, când sunt în grupuri mixte, domină inclusiv femelele, mai mici, cum se întâmplă la cimpanzei. Sigur, e vorba numai de masculii din grup, străinii sunt foarte speriați, supuși violențelor, de aceea, cum spune Frans de Waal, masculii rămân la aceste specii de mari primate in grupul de origine. Și de aceea femelele sunt cele care migrează dintr-un grup în altul. Deși ele sunt speriate în acest caz, nu au totuși atât de mult de suferit. Cu alte cuvinte, cimpanzeii masculi nu migrează în alte grupuri pentru că în grupul de origine sunt apărați de propriile mame. Descoperirea asta s-a făcut când s-a încercat transferul între grădini zoologice.

Dar la nicio specie de animal nu se ajunge la patriarhat, la sclavia femelelor.Pentru că la nicio specie nu se ajunge la dependența economică, la incapacitatea femelelor de a supraviețui fără ajutorul (sau mai precis, permisiunea) masculilor. Pentru că femelelor le este tăiat accesul la resurse, eventual chiar la libera circulație. Numai cea mai periculoasă maimuță poate face asta.

Și așa ajungem la prima legendă: Dacă femeile au propria avere, libertate economică, bărbații vor face ce zic ele, cel puțin vor fi egali. Dar dacă deschidem o carte de istorie, vedem că da, libertatea economică dă autonomie femeilor, chiar libertate sexuală, posibilitatea de a trăi altfel, dar...atât! Începem cu romanii, unde la un moment dat, pentru prevenirea concentrarii averilor în mâinile unor bărbați, s-a permis moștenirea în cazul femeilor. Așa unele femei au devenit foarte bogate, autonome, libere sexual. Ziarele epocii s-au transformat în manuale de divorț pentru femei. Dacă se măritau, o făceau cu bărbați inferiori economic, pentru a-și putea administra averile în continare. E celebra perioadăe descrisă în comediile lui Plautus.

Dar încă mai aproape de epoca noastră, chiar foarte aproape, în țările române pe timpul fanarioților (probabil și înainte), călătorii străini descriu moravuri foarte similare în cazul femeilor locale. Bunăoară, în Țara Românească, femeile au posibilitatea sa-și administreze zestrea. Ele reușesc ușor, de obicei, să obțină divorțul (ce europene nu ar fi dorit asta în epocă!), apoi trăiesc după pofta inimii, se obișnuiesc cu variația și adesea aleg să nu se mai căsătorească. Asta arată ce vor femeile...Bunicile noastre au exersat deja asta. Se vede că autonomia economică dă libertate sexuală, iar posibilitatea de a divorța, deci mai multă autonomie, dă femeilor o mai mare demnitate. Deși călătorii străini deplâng condiția femeii valahe, atât de puțin castă (a se citi patriarhală), era invidiabilă în epocă. Dreptul la divorț era o valoare importantă a strîbunicilor noștri, Despot vodă, un grec maltez, nu a reușit să impună protestantismul în Moldova tocmai din cauză că punea în pericol acest drept. Așa femeile din zonă aveau o moralitate cum numai venețiencele mai aveau în epocă, așa cum erau deplânse de decenții călători străine, scandalizați de libertatea acestor femei, ofensatoare pentru ochii lor protestanți sau catolici. În realitate, femeile, deși promiscue sexual, erau mult mai demne decât în alte părți, amantele se afișau fără perdea, mâncau la masă cu oaspeții amanților lor cu funcții. La fel, femeile divorțate cu copii mergeau la baluri cu tinerii lor amanți fără nicio reținere. Mai multe despre aceste aspecte în ”Devălmășia valahă(1716-1828): o istorie anarhică a spaţiului românesc” de Bogdan Bucur.

Dar femeile valahe libere și nerușinate aveau multe, dar nu se aude să fi avut altceva: putere politică. Dependența mai redusă de bărbați nu le dădea și putere de decizie reală. Nu că bărbații ar fi avut cu adevărat, având în vedere dominația otomană, dar nici măcar de formă. Și la Roma era scandalos ca femeile doar să fie prezente în senat! Bogăția dă libertate, dar nu putere și prestigiu. Valabil pentru orice categorie socială lipsită de putere simbolică (ex. Gladiatorii, curtezanele etc). Bărbații au puterre simbolică. Ajunge să existe, oricât de săraci ar fi, de proști, urâți, incompetenți, imorali. Ei se cred grozavi, superiori femeilor...Așa că banii nu eliberează femeile decât până la un punct. Dar cine dă puterea simbolică? Alți oameni! Inclusiv femeile! Mai ales ele....Dacă ele nu ar mai conferi putere simbolică și politică bărbaților, patriarhatul ar dispărea. Ar fi disparut deja de mult....Dar ele sunt copleșite de nevoia de protecție masculină, care vine din instinctul lor animalic, de a se supune forței fizice.

altă legendă feministă presupune că dacă femeile vor fi supercalificate, vor face meserii grele, vor fi puternice social si bărbații le vor respecta. Dacă ele vor câștiga mai bine decât bărbații, ei le vor respecta.

La naiba, acum și în Iran sunt mai multe femei cu facultate decât bărbați. ȘI se întâmplă ceva? În comunism erau enorm de multe inginere, doctorii erau (și sunt, cel puțin în fostele țări comuniste) în majoritate femei. Și s-a întâmplat ceva? Da, s-a întâplat! Meseria de doctor a fost devalorizată! Prost plătită! În Iran femeile culte tot nu au voie să-și arate părul și moștenesc jumătate din ce moștenesc frații lor inculți. Ce nu se înțelege e că patriarhatul e despre jefuirea femeilor, tăierea accesului lor la resurse, ca ele să fie dependente de bărbați. Nu accesul la munca lor, la producerea de resurse. Patriarhatul nu are nimic contra exploatării femeilor superculte, supercalificate. Dacă nu au acces la putere, poti fi orice! Valabil pentru orice categorie deprivată de putere și susținere sociala.
Altă legendă: dependența materială de femei ar transforma bărbații în cățeluși! O prietenă îmi spunea că femeile trebuie să întrețină bărbații, să-i facă dependenți de ele. Asta ar apăra femeile de manifestările patriarhale ale bărbaților. Dar femeile deja întreți bărbații! Nu în mod clar, nu întotdeauna, dar asta fac! Societatea se bazează pe exploatarea femeilor! Femeile produc mai mult oriunde, dar au acces la atât de puțin! Nu e problema că femeile nu produc, ci că nu obțin din ceea ce produc. Dacă întreții un bărbat e exact ce-și dorește el și patriarhatul. Să obții ceva de la el e greu....Nu-l deranjează decât dacă nu e destul de sigur de el ca să ia fără să-i pese, dacă are un anumit orgoliu naiv. Dar asta fac bărbații, sunt întreținuți de femei, ținuți în viață de ele, la propriu, trăiesc mai mult datorită lor....Și ce obțin femeile din asta? Poate un pic de demnitate, uneori. Dar sunt și femei cu bani abuzate. Sigur, averea dă libertate unei femei, dar prea puțină putere asupra unui bărbat. Dragostea e singura care dă acea putere. Nu se pot inversa rolurile doar pe baza resurselor materiale, pentru că, să nu uităm, bărbații au puterea simbolică dată de societate....

Feministele mai în vârstă, care au trăit eventual și în comunism, cunosc aceste legende. Femeile nu trebuie să facă strategii pentru a fi mai bune, din orice punct de vedere, pentru că deja sunt, ci pentru a avea mai multă putere. Acolo nu sunt în continuare bune.

Deci, mai multă ambiție pentru accesul la putere, nimic altceva!

Continue Reading

Totul despres sex

Zilele trecute a fost Sfantul Valentin, o sarbatoare supercomerciala care celebreaza realtiile patriarhale moderne, mult imblanzite, cosmetizate, dar avand acelasi principiu ca in cele mai patriarhale culturi. Acele culturi, in care femeile sunt cumparate (si vandute de familia de origine) pur si simplu, sunt sincere. In Occident, unde tot patriarhatul domneste, totul e mult mai subtil. Si, cum am spus in alte articole, femeile trebuie sa aduca nu doar propriul corp si propria capacitate de munca bruta in afacerea casatoriei, ci un fel de zestre care e data mai nou de studii si status social. Nu orice relatie, adica nu orice femeie e apta pentru o relatie legala. Inainte aducea originea sociala si banii, acum aduce alte lcururi, care se traduc de fapt tot prin bani si pozitia in societate. Asta e diferenta dintre patriarhatul Occidental si cel Islamic. Femeile din relatii legale au un status mai bun decat in Orientul Mijlociu (Apropiat pentru noi), dar pretul e un numar foarte mare de femei cu status de prostituate sau semiprostituate.
Dar legatura dintre prostitutie si casatorie se vede foarte usor daca studiezi mentalitatile din tarile fundamentalist islamice, cum e Iranul. Sabinei Fati, autoarea cartii "Singura pe drumul matasii", un tanar iranian (educat) ii spune ca nu are prietena, asta e un concept occidental. El se va casatori atunci cand va putea sa-si cumpere a o sotie. Pe de alta parte, clericii musulmani siiti, foarte duri cu pastrarea traditiilor, sustineau casatoriile temporare, ceea ce inseamna prostitutia femeilor sarace, care pentru o luna sau mai putin (sau mai mult) puteau deveni sotiile unor tineri. Ce se intampla dupa, nu conteaza pentru femei. Pentru ca femeile nu conteaza in aceste culturi.  Viata lor, sentimentele, dorintele lor nu conteaza. Nu ca in Occident ar conta cu adevarat.Ce e mai usor decat sa te debarasezi de o femeie? Intrebarea asta am auzit-o in filmul "Guillaume, le conquerant" (regizat de Gilles Grangier si Sergiu Nicolaescu) pusa de mama lui Wlhelm Cuceritorul fiului ei. Intr-adevar, o femeie se repudia foarte usor si era trimisa la manastire. Numai ca in tarile islamice acest lucru era inca si mai usor. Insusi Mustafa Kemal a divortat de singura sa sotie printr-un decret prezidential, cu cateva luni inainte de redactarea codului familiei, de inspiratie occidentala. Divortul era unilateral, femeile nu aveau nimic de spus.
Sigur, in Occident, lucrurile sunt acum schimbate. Dar ideea e aceeasi. Femeile sunt impinse, obligate material si social, sa se angajeze in relatii heterosexuale pe care nu le doresc. De ce o fac? De cele mai multe ori pentru bani, pentru supravietuire. Cate femei s-ar angaja oare in relatii heterosexuale, legale sa nu (asta e ceva castigat de barbatii occidentali, accesul la femei fara obligatii legale) daca ar avea suficienti bani pentru a duce o viata buna singure? Si mai ales daca ar avea modele alternative reale, viabile, la familia patriarhala, care e in interesul oricui, doar al femeilor, nu? Acum exista un mare curent anti-prostitutie, si e extraordinar de bine ca exista. Dar abolitionismul ar trebui sa atinga nu doar prostitutia, ci si familia traditionala.

Sexualitatea feminina si relatiile patriarhale
Dar oare ce vor femeile? Studiile despre sex sunt putine, facute de barbati, precum Freud sau Kinsley, prezinta viziunea masculina asupra sexului. Doar recent s-au abordat probleme si dintr-o perspectiva mai feminista. Asta nu inseamna ca femeile nu sunt fiinte sexuale. Dar sexualitatea lor, in cea mai mare parte putin studiata, le creaza o alta viziune asupra relatiilor si sexualui. Sociobiologia, un delir patriarhal cu iz stiintific, care incearca sa dea o aura naturala, innascuta, patriarhatului, incearca sa explice comportamentele sexuale si familiale prin strategii reproductive. Pasamite, animalele, dar si oamenii, nu ar dori altceva decat sa aiba cat mai multi urmasi. Masculii s-ar imperechea cu oricine, cat mai mult, iar femelele ar fi foarte selective. Lasand la o parte cat contrazice natura asemenea comportamente proiectate, dar mai ales existenta patriarhatului (inexistent in natura), care ingradeste mult sexualtiatea umana, mai ales pe cea a femeilor. Nu stim cum ar fi femeile altfel, daca nu ar fi patriarhatul. Dar o alta componenta a constuctiei viziunii despre sex si relatii a celor doua sexe ar putea fi, cel putin la om, legata de pura fiziologie, accesul la placerea sexuala. La femei, frica de reproducere, deloc placute, ar fi alta componenta. Numai ca insasi sexualitatea, diferentele sexuale, accesul la gratificatii sexuale, ar fi determinante.
Lucrurile despre care se vorbeste cel mai mult sunt cel mai putin cunoscute. Si aici sexul si sentimentele romantice sunt exemplele cele mai bune.Totusi, se admite ca diferentele sexuale intre barbati nu sunt atat de mari precum cele dintre femei. Sexualitatea masculina variaza, dar nu in limitele in care variaza cea feminina. Masculii au toti, indiferent de rasa (la care difera nivelul si tipul de receptori de testosteron) resurse sexuale "putine si limitate" (citez un barbat), afara de situatia cand sunt foarte tineri, si tocmai cand se confrunta cu marginalizarea sexuala. Asta tot din cauza patriarhatului!  Pe de alta parte, aici avand o functie si cultura, probabil, sursele de excitatie sunt cel putin stimulate de imagini.
Femeile in schimb variaza de la frigide cu o capacitate aproape nula de a avea orgasm vaginal (asa ceva exista, la naiba, desi clitorisul e implicat, orice ar spune feministele), pana la femei cu o mare capacitate de a simti gratificatii sexuale, care le depasesc pe alte barbatilor. Orgasmul vaginal multiplu chiar exista. Si da, orgasmul vaginal e mult mai placut decat cel doar prin stimularea clitorisului. In schimb, toate femeile, la crice varsta, pot avea acces la mai multe surse de excitare, avand deci o sexualitate mult mai autonoma.
Cum ne asteptam sa vada lumea o femeie frigida, pentru care sexul cu barbati e un chin? Dar cum poate vedea lumea o femeie multiorgasmica? Feminismul doar face tapaj pe incapacitatea multor femei de a simti orgasmul vaginal, si de a percepe sexul vaginal ca pe o tortura, fara nicio placere. Dar de celelalte, indiferent ca sunt 20-30%, (probabil depinde de populatie), nu se spune nimic. Sigur lumea e diferita pentru cele doua categorii, precum si pentru cele intermediare, care au orgasm ocazional. Si probabil sunt cauze hormonale, neurologice, dincolo de factori sociali, educationali.
De ce ar avea nevoie de barbati o femeie pe care sexul heterosexual nu o satisface, mai rau, o face sa sufere? E clar, pentru asemenea femei, avantajele materiale, sociale, dintr-o relatie sexuala prevaleaza. Ideea acestui articol a pornit de la postarea unei feministe radicale despre marturia lui Marlene Monroe fata de Jean Negulescu, conform careia nu a avut niciodata orgasm, si era bisexuala. Asta poate fi sexualitatea reala a unui sex simbol! Probabil in dorinta de a gasi satisfactii sexuale unde nu exista, aceste femei ar incerca sa sexualizeze tot felul de aspecte, cum ar fi submisivitatea.
Casatoria, prostitutia, restrictiile de exprimare sexuala le-ar putea fi mai accesibile acestor femei, iar foarte probabil, multe cutume patriarhale ar fi putut fi impuse cu ajutorul unor astfel de femei. Nu am inteles niciodata cum mamele sunt cele care performeaza mutilarea genitala a fiicelor, ca si alte femei din grup. E pentru binele  lor, pentru statusul lor social., dar cum poti lipsi pe cineva de o componenta asa importanta a vietii? Simplu, pentru ca tu nu ai acces la ea. E dureros ca adesea aceste femei sunt vazute ca "decente", standardele de comportament patriarhale pornesc de la ele. De fapt ele sunt ceea ce vrea patriarhatul de la femei. Nu incerc sa demonizez astfel de femei, ci doar sa explic originea unor fenomene. Lipsa gratificatiilor sexuale in relatiile heterosexuale poate duce si la lesbianism si feminism. Depinde de moralitatea si intelegerea persoanei. Dar in primul rand, cred ca drumul spre lesbianism e pavat cu intelegerea patriarhatului, a esecului predeterminat al relatiilor heterosexuale in patriarhat, indiferent de sexualitatea femeii. De fapt, o sexualitate gratifianta e un punct in minus pentru femeie in patriarhat. Comportamentul ei liber o condamna nu doar pentru ca ar contraveni patriarhatului, dar pretentiile ei mari duc la dezamagiri.
In concluzie, accentul ar trebui pus pe femei, nu pe delirul patriarhal, atunci cand vrem sa intelegem societatea si alegerile femeilor. Ele trebuie sa-si dezvolte propria cultura, propriile strategii de supravietuire. Iar de sarbatorit, trebuie sa sarbatoreasca altceva. Pe cand sarbatoarea libertatii sexuale feminine, pe cand sarbatoarea alegerii partenerilor de catre femei, pe cand sarbatoarea orgasmului, pe cand sarbatoarea studiului sexualitatii femine, a solutiilor la problemele reale de viata ale femeilor? Pe cand sarbatoarea luptei anti-patriarhat?

https://www.psychologytoday.com/us/blog/all-about-sex/200903/the-most-important-sexual-statistic
https://tonic.vice.com/en_us/article/neepb8/the-science-of-female-pleasure-still-needs-more-attention

Continue Reading