Despre succesul heterosexual al unei femei in patriarhat

Faptul ca nimic nu spune mai putin despre noi decat viata personala cred ca am mai spus. Daca vrei sa arati ce te reprezinta, fa ceva, creaza ceva, acolo vorbesti cu adevarat despre ceea ce esti. Viata personala depinde de numerosi factori care in cea mai mare parte nu tin de tine. E ca si ceea ce mananci, poti evita trans-fat, glucide rafinate etc, dar pana la urma tot de la supermarket te alimentezi, tot cu haine la moda te imbraci si tot cu barbati care exista in mediul tau faci sex sau te cuplezi. Nu ai ce sa faci...Mai ales acum cand lumea e atat de amestecata, cand potentialii nostri parteneri provin din medii familiale diferite, cu mentalitati diferite, poate chiar din culturi diferite. Alegerea unui partener nu era usoara nici cand existau elite bine determinate. Acum e mai complicata decat o alimentatie cu adevarat sanatoasa. Eviti zaharuri rafinate si grasimi hidrogenate, dar nu poti evita nitritii din salata. Singura solutie e sa te linistesti, si eventual sa te focalizezi pe alte surse de recompensa. In acest caz relatiile low cost, in care nu te implici afectiv foarte mult, sunt o solutie.
Dar ce faci cand acest aspect al vietii tale e foarte important? Ce faci cand si o relatie low cost e un lux?
In Legende androgine Ilinca Bernea descrie  tipuri abuzive de relatii heterosexuale, cu alte cuvinte forme (oribile) de abuz emotional, dar si fizic, la care sunt supuse femeile heterosexuale intr-o societate patriarhala. Dar atentie, vorbeste de ceea ce i se poate intampla unei femei educate, independenta material atunci cand isi exercita heterosexualitatea. Adica nu spune nimic despre fetele putin educate, sarace, care convietuiesc cu barbati abuzivi pentru ca nu au unde sta, nici despre cele care aluneca pe panta prostitutiei pentru a-si plati drogurile. Si mai ales nu vorbeste de femeile care nu au avut norocul sa se nasca in Occident, fie si in Romania, chiar si in Albania sau Georgia. Cu alte cuvinte, lucrurile pot fi infinit mai rele decat atat. Dar si asa simti ca citesti un scenariu horror. Cum abuzurile emotionale, manipularea unei femei in sensul utilizarii ca obiect sexual, desconsiderarea sentimentelor si dorintelor ei, de fapt tratamentul ei ca un obiect definit de vagin, nu se pedepsesc prin lege? Oare astea nu sunt considerate crime? Decat sa mi se intample asa ceva, as prefera sa fiu jefuita, chiar prin agresiune, ceea ce de fapt mi s-a intamplat. Delictele acestea niciodata pedepsite sunt mult mai grave.
Fenomenele descrise in Legende sunt inspirate din fapte reale. Astea chiar se intampla in realitate, chiar si femeilor culte, inteligente, dar si atragatoare. De ce? Asta e tratamentul normal al femeilor in patriarhat, se intampla pentru ca e tolerat, chiar incurajat in anumite medii. Cand citesti acele pagini cutremuratoare, cand afli si marturiile unor femei pe care le consideri atat de inteligente si fermecatoare incat sa aiba acces la barbati de calitate, dar si sa stie sa aleaga, te intrebi de ce tie nu s-au intamplat astfel de lucruri? Ilinca Bernea da raspunsul. Patriarhatul pedepseste femeile recalcitrante, femeile rele, nu pe cele obediente, care se supun regulilor, adica pe acelea numite feminine. Cum scria Cordelia Fine intr-o carte de psihologie experimentala, Creierul pe cont propriu, femeile cooperante primesc morcovul, cele necooperante primesc batul. Asa ca prea multe optiuni nu exista...In Legende este vorba de femei care pun statusul masculin in dificultate, care submineaza autoritatea masculina, iar asta e batul pe care il primesc, sunt hartuite, umilite, inselate, chiar violate.
E logic in asemenea conditii sa crezi ca daca nu ai primit acest tratament e ceva suspect cu tine? Adica arati cumva cooperanta, ceea ce nu e deloc de lauda. Am motive sa cred ca barbatii miros partidele, adica femeile pe care le considera atat de fraiere incat pot fi utilizate pe termen lung in alte scopuri decat sex. Probabil fac parte din aceasta categorie. Dar probabil mai e un aspect. Orientarea catre feminism de la varste fragedea, abordarea feminista a oricarei relatii. In acest caz solutia e mult mai dureroasa poate decat abuzul insusi. Daca unele femei evita abuzurile jucand roluri feminine, o alta modalitate ar fi situatia de a fi permanent in razboi, tratand barbatii ca pe jucarii si experimente, luand cat mai multe senzatii, informatii, placere, dar pastrandu-ti luciditatea si o unda de agresivitate non-stop. Fara sa realizezi, de fapt sacrifici cel mai important lucru, anume ceea ce poti tu insati simti, cele mai frumoase sentimente. Fara sa realizezi joci dupa regulile patriarhatului aducand in lupta arme mai dure, mai perverse. Ilinca Bernea vorbeste intr-un alt context si despre asta, despre usurinta materialistilor de a-si sacrifica sentimentele, adica...sufletul. Femeile care fac asta nu prea afla ce e daruirea, ce e pasiunea, ca si barbatii patriarhali.
In concluzie, femeile nu se pot lauda cu succesul lor la barbati in patriarhat. Pentru ca daca acesta exista, atunci ele sunt ori ipocrite, ori spalate pe creier, ori perverse si reci. In toate cazurile, acest succes e inutil...

Continue Reading

Metode de combatere a discriminarii femeilor

Zilele trecute ma gandeam ce s-ar putea face, dincolo de toate teoriile feministe, pentru combaterea discriminarii, dar fara efecte puternice si foarte frustrante asupra femeilor. Pana la urma nu stiu daca s-a vorbit sau se vorbeste despre drama femeii heterosexuale, condamnata, chiar daca gaseste o modalitate sa eludeze discriminarea pe plan material, profesional, social, la esec pe plan personal. Nu stiu daca s-a scris despre groaza adolescentei feministe heterosexuale, care nu stie ce atitutinde sa adopte intr-o lume misogina.
Relatiile heterosexuale sunt, de cele mai multe ori, oribile. Nu vorbesc de cazurile cand femeile sunt batute, abuzate emotional sau traiesc cu barbati din motive materiale. Vorbesc de cazurile fericite, sau ma rog, cele mai fericite, de relatii parteneriale, de relatii in care partenerii sunt egali, se ajuta reciproc, femeile sunt respectate ca fiinte umane, bu tratate ca obiecte. Dar si in acele relatii, femeile au, cel putin la inceput, de luptat cu niste ramasite de mentalitati patriarhale. Chiar daca inving, si isi educa partenerii, nu e nicio placere o astfel de victorie, care iti lasa un gust amar. Partenerul meu crede ca as reusi sa educ orice barbat, din cea mai misogina cultura, unde oricum eu nu as avea probleme. Chiar si de ar fi asa, desi nu cred, tot ar fi o nenoricire, pentru ca e o tortura sa faci aceasta educatie, nu o placere. Mai ales cand iti pasa.
Imi place sa spun ca daca sexul masculin e cea mai frecventa boala genetica, heterosexualitatea feminina e cea mai frecventa boala mentala. Pentru ca e toxica, distruge viata. Atractia sexuala e cea mai grea problema pentru o femeie care vrea sa se emancipeze. Pentru discriminarea pe alte planuri gaseste solutii, cel putin in Occident, dar nu pentru asta. Pana la urma, orice ai face, dai de o relatie abuziva emotional, chiar daca te pricepi sa eviti misoginii, superficialii (cat iti limiteaza asta optiunile!). Din simplul motiv ca barbatii se cred grozavi numai pentru ca sunt barbati, si considera ca femeile trebuie sa le ofere foarte mult pentru a fi la nivelul lor.
Ca sa reduci aceasta problema, parerea mea e ca trebuie evitata valorizarea oricarei calitati masculine pe care patriarhatul o recompenseaza, orice calitate foarte apreciata in patriarhat. Ma intreb adesea de ce feministele declarate cauta totusi barbati mai in varsta decat ele si de succes, mai ales cand stiu de cele mai multe ori, cum se obtine succesul. Succesul unui barbat inseamna insuccesul unei femei, o femeie frustrata, data la o parte, discriminata. Dar si abilitatile sociale care conduc la succes nu sunt tocmai de apreciat pentru o feminista. Apreciind aceste calitati nu facem decat sa sustinem patriarhatul.
Dar cel mai important lucru cred ca e regandirea familiei, regandirea relatiilor, punerea accentului pe sex, ci nu pe alte implicatii, pe asteptarile mari pe care femeile le au de la barbati, diferite de ale barbatilor  de la femei (cel putin in multe cazuri si la inceputul relatiilor). Educatia ne face sa ne dorim de la parteneri lucruri irealiste, dar si care nu ne sunt de folos in realitate, sa ne alegem partenerii dupa criterii nocive. Daca vor suport emotional, intelegere etc, femeile ar trebui sa apeleze la altfel de relatii, fara legatura cu sexul si orientarea sexuala. Acoperirea dintre sex si prietenie e pana la urma specifica culturii Occidentale, de unde vine si dragostea ca pasiune. In Africa, dar si la Afro-americani, exista foarte multe femei care isi cresc copiii singure. Motivele, dincolo de cele sociale si/sau culturale, au poate legatura cu acceptarea diferentelor ireconciliabile dintre femei si barbati datorate mentalitatilor patriarhale. Femeile din populatia care a mers cel mai departe pe calea umanizarii recunosc o problema, si incearca sa o rezolve.
Dincolo de toate astea, femeile ar trebui sa-si manifeste dorintele, optiunile politice si sociale. Creand modele de organizare familiala si sociala feministe am reda indivizilor posibilitatea de a opta pentru un model sau altul. Cred ca daca ar avea de ales, cei mai multi barbati din patriarhat ar vrea sa traiasca intr-un mediu feminist. Numai ca ei nu stiu ce e, ce ofera. Pentru ca pana la urma e mai usor sa satisfaci o scorpie decat sa faci fata presiunii patriarhale in orice moment, ajungand pana la a umple campurile Europei si nu numai cu propriile oase.



http://www.feministe.us/blog/archives/2012/09/17/can-black-women-lead-on-rethinking-marriage/

Continue Reading

Societati matriliniare in trecut si acum

Visul femeilor, mai ales al feministelor, este matriarhatul. Dar matriarhatul, ca echivalent al patriarhatului, forma de dictatura a sexului masculin asociata cu dezumanizarea, reducerea la obiecte sexuale si de reproducere a sexului feminin, nu a existat niciodata. Au existat in multe parti ale lumii, foarte probabil si la noi, forme de organizare matriliniara, adica societati in care rangul si averea sunt transmise exclusiv pe linie feminina. Puterea politica, militara o au insa tot barbatii, dar femeile au capacitatea de a alege. Sigur, femeile nu lupta, iar politica in societatile traditionale se referea in mare parte la razboi.
Nu am verificat informatia, trebuie sa ma documentez mai bine despre societatile matriliniare de acum, dar si din trecut, dar cred ca majoritatea, daca nu toate, erau de agricultori. De ce? E simplu! Femeile s-au ocupat intotdeauna cu culesul plantelor, ele au inventat in mod sigur agricultura. In aceste conditii, dezvoltarea acestei functii ar trebui sa conduca la mostenirea terenului si a acestei activitati altor femei. Nu e de mirare insa ca societatile de crescatori de animale, inclusiv cea a evreilor din Vechiul Testament, sunt patriarhale. Sigur, cresterea animalelor si agricultura apar in aceleasi societati, dar ponderea acestor activitati e diferita. In jurul unor activitati masculine, ca vanatoarea, se dezvolta cresterea animalelor, ceea ce conduce la mostenirea pe linie masculina a animalelor mai intai, apoi a din ce in ce mai multe lucuri. Nu numai ca barbatii au inceput sa cumpere animale, animalelor au devenit mijloc de schimb, dar femeile au ajuns si ele astfel de mijloc. Relatiile dintre barbati, legate de aceasta activitate, erau mai puternice. La fel in societatile matriliniare, relatie de rudenie pe linie feminina, dar si cu alte clanuri feminine, trebuie sa fi fost mai puternice. Ceva important, societatile patriarhale sunt mai razboinice, mai bune la razboi, asa se explica disparitia celor mai multe societati matriliniare.
Aceste analize sunt utile pentru demontarea a din ce in ce mai multe retele de interactiuni patriarhale, care mentin femeile in sclavie. Legile, reglementarile, cum o arata istoria in alte domenii, nu sunt suficiente. Trebuie create alte interactiuni, alte necesitati. Iar stabilirea altor relatii intre femei, dar si intre femei si barbati, precum si intre barbati, ar putea schimba situatia. Educatia, castigurile materiale, sunt determinante pentru modificarea statusului femeilor, dar nu e suficient. O mai mare solidaritate intre femei, legata si de producerea de bunuri materiale si spirituale e un aspect. Altul este modificarea relatiilor de familie. Desprinderea reproducerii feminine de necesitatea unui partener ca "provider" e un alt aspect important.
Un altul poate si mai important este eliberarea sexuala a femeilor. Ce s-a facut pana acum este foarte putin. Atata timp cat majoritatea femeilor nu au o viata sexuala libera, conform propriilor aspiratii si dorinte reprimate de milenii, nu se poate vorbi de libertatea sexuala in cazul femeilor. Femeile trebuie sa-si aleaga partenerii, sa investeasca mental in stabilirea calitatilor lor nu ca provideri si protectori, ci ca parteneri de sex, de placere. Atata timp cat femeile isi desfasoara viata sexuala dupa canoanele patriarhale, cat vor sa fie frumoase pentru parteneri, nu alearga ele dupa barbati frumosi, dupa propriile fantezii sexuale, pana cand nu se creaza o piata a sexului in beneficiul femeilor, nu al barbatilor (nu ma refer la industrie porno sau prostitutie, ci la persoane agreabile ca parteneri de sex) emanciparea femeilor e o vorba goala.
 http://www.mentalfloss.com/blogs/archives/132885

Continue Reading

Democratia nu exista nicaieri- drepturile femeilor sunt dovada

Democratia e un vis frumos, asimptotic. Ne apropiem de el, dar niciodata nu-l atingem. In unele epoci ne apropiem mai mult, in altele mai putin. Toata lumea s-a contaminat in ultimii 200 de ani de acest vis, dar chiar in locul unde a aparut, in cultura in care a aparut, cea Occidentala, s-a spulberat adesea, mai ales in ultimul secol.
Dar dincolo de toate aceste sincope, cea mai mare hiba a democratiei o reprezinta drepturile femeilor. In Constitutia Statelor Unite, cea mai democratica in epoca, femeilor nu li se acorda drept de vot. In conditiile in care negrii eliberati aveau acest drept, chiar daca nu si-l exercitau din motive lesne de inteles. Situatia femeilor a fost intotdeauna si este inca luata ca atare, ca si cand ele s-ar fi nascut doar ca utere ambulante si servitoare. Cea mai mare realizare a lor era doar sa-si inchirieze uterul cat mai bine, in cele mai bune conditii. E uimitor ca si parintii le educau in acest fel, fara sa se revolte, fara sa se gandeasca la demnitatea lor umana. Atunci cand se murea pentru libertate, la libertatea propriilor fiice, mame, surori nu se gandea nimeni. A trebuit sa vina miscarea feminista ca sa constientizeze la inceput timid aceasta problema.
Reminiscente ale acestei viziuni exista si acum din belsug, mai mult decat am vrea sa auzim. Problema avortului este una dintre ele. Conform traditiei, corpul femeilor, in special uterul, nu le apartine. E ceva de inchiriat. Daca in trecut apartinea sotului dupa ce familia de origine il tranzactiona, acum societatea isi cere si ea impozitul pe acest organ.La timpuri noi, reglementari noi! Dupa ce am cunoscut societati totalitare, in care libertatea individului era mai suntata decat in monarhiile absolutiste (nimic nu e mai despotic decat puterea multimilor) exploatarea femeilor trebuia sa tina pasul cu timpul. De aici punerea in discutie a dreptului la avort. Daca stiinta moderna va face in asa fel ca un embrion sa fie implantat in organismul oricui, chiar si al unui barbat, oare asociatiile pro-life se vor opune avortului in acest caz? Sa zicem ca unui barbat i se implanteaza un embrion in abdomen, fara sa stie, fara sa vrea, doar pentru ca pedeapsa pentru ca a facut sex cu o femeie. Cand ar descoperi aceasta problema, si ar vrea sa avorteze, cum ar reactiona oare partizanii pro-life? Ar fi interesant sa-i intrebam.   
Dar atata timp cat femeile nu au dreptul la a dispune de propriul corp, garantat de constitutiile din toata lumea (ce prostie, nici constitutia Europeana de 1000 pagini nu-l garanteaza, altfel avortul nu ar fi ilegal in Polonia si Irlanda), nu se poate vorbi de democratie. Jumatate din populatie e sclava, corpul ei e in proprietatea altora, inclusiv a statului.
O etapa importanta pe calea democratiei ar fi constientizarea acestui fenomen, constientizarea gravelor incalcari ale drepturilor femeilor. Prin educatia in scoala, in familie, dar si prin mass-media, orice manifestare sexista ar trebui sanctionata. Cum in ziua de azi in multe familii se inregistreaza o educatie de o mare corectitudine politica atunci cand e vorba de rasism, acelasi lucru ar trebui sa apara si cand e vorba de sexism. Catalogarea unei femei drept "curva", minimalizarea femeilor si a performantelor lor, blamarea feminismului, dar mai ales orice negare a dreptului la avort ar trebui ridiculizate si sanctionate.Dar cand la noi oameni de succes, lideri de opinie afiseaza fara probleme idei sexiste...
Unele statistici arata ca femeile se considera mai eliberate de contraceptie chiar decat de dreptul de vot. Diferenta dintre contraceptie si dreptul de vot e acea dintre libertatea fizica si drepturile civile. Fara contraceptie o femeie e sclava, nu dispune de propriul corp. Ca sa te bucuri de drepturi civile, trebuie sa fii libera.

 http://www.salon.com/2009/04/10/means_reproduction/

Continue Reading

Pierre Bourdieu, un filosof de doi lei. Dar numai la propriu

Legile pietii ar putea functiona in multe domenii, dar nu in cultura. La targul de carte Kilipirim am achizitionat o gramada de carti foarte bune (unele dintre cele mai inteligente si valoroase) la preturi derizorii. Printre altele am cumparat "Dominatia masculina" de Pierre Bourdieu, aparuta in 2003 la editura Meridiane la pretul de...2 RON.

O recomand tuturor, atat femei, cat si barbati. Bourdieu, un filosof francez devenit sociolog, despre care s-a vorbit la Bestfest in cadrul salonului Francez (Franta a fost tara invitata anul acesta), a scris mai multe carti pe teme de actualitate cum ar fi "Despre televiziune", un mare succes. "Dominatia masculina" a aparut in Franta in 1998, a fost criticata de feministe, "pentru intarziere si neadecvare" (cum scrie in prefata de Bogdan Chiu), dar pentru noi, unde cartile pe subiecte feministe sunt o raritate, aceasta carte subtire, intr-o lume in care oamenii nu se inghesuie sa citeasca, e foarte binevenita. Mai ales la pretul asta...

In putine pagini si cuvinte, desi destul de academice, autorul explica aproape tot ce e de explicat despre dominatia masculina, despre mecanismele prin care se perpetueaza si se regenereaza din generatie in generatie. Mai mult, raspunde la toate intrebarile intens vehiculate de catre misogini si nu numai de tipul "de ce acum, cand femeile nu mai sunt discriminate, nu fac anumite meserii, ci se indreapta spre cele traditionale feminine?", "de ce nu ocupa functii de conducere, de ce nu fac opere extraordinare?". Cine le opreste acum? De ce nu voteaza femeile, care sunt majoritatea, presedinte femei?  Raspunsul e simplu: pentru ca mecanismele de dominare functioneaza, sunt perverse, adesea inconstiente, inculcate in multe aspecte comportamentale. Invatam de mici sa raspundem intr-un anumit fel la factorii de mediu astfel incat mentinem dominatia masculina. Familia, dar mai ales scoala, biserica, statul, ne ajuta din greu. Bourdieu zice ca discriminarea din familie vine din discriminarea din scoala, din biserica, din stat. Si inclin sa cred ca asa functioneaza bucla de feedback pozitiv a discriminarii femeilor.
De asemenea Bourdieu desfiinteaza multe din cele ce se spun despre femei, despre modul cum ele insele isi perpetueaza situatia (ceea ce e adevarat). Nu o fac pentru ca "asa le place", ca ar fi ceva in natura lor sa fie dominate, ci pentru ca respecta niste legi ale dominarii, aplica toate comportamentele subscrise dominarii, pentru ca nu au altceva in loc, societatea nu le ofera un alt stil de comportament, in plus uneori ajunge ca acesta sa le ofere recompense. E un cerc vicios din care e extrem de greu sa fugi, din multe puncte de vedere. Dincolo de aspectele cognitive, dar mai importante, sunt cele afective. Travaliul de eliberare, atunci cand se cunosc solutiile, e cumplit de greu.
Dar in general, cele mai multe femei nu sunt in situatia privilegiata de a fi inteles, a fi realizat ca ceva nu e in regula cu situatia lor, cu viata lor. Mai ales in Romania, unde nici nu se vorbeste de feminism, care e mai degraba demonizat. Zilele trecute am primit niste link-uri cu imaginea Bisericii ortodoxe despre feminism. Pare de necrezut!
Daca ar fi sa ma refer in continuare la jurnalul personal, al unei feministe deci, marturisesc ca am dat primele idei feministe pe la 4 ani pe baza observatiilor din literatura pentru copii. Istoria din scoala a fost o alta sursa de apropiere de feminism. Poate ca in acest timp m-am gandit uneori ca alte femei, care acceptau tacit dominarea, ba inca o mai si propovaduiau, cum am avut unele colege in liceu sau chiar in facultate, aveau o inteligenta modesta. Acum imi dau seama cat de modesta era intelegerea mea. Am venit cu astfel de idei pentru ca am venit dintr-un anumit mediu, pentru ca am crescut intr-o familie in care nu se facea diferenta intre sexe, ba unde femeile dominau de generatii. Mi-era frica de mama, ca face scandal, dar nu-mi imaginam frica de tata, autoritatea paterna mi se pare si acum stranie, contra naturii. Apoi am avut noroc cu scoala, unde nu se facea aceasta diferenta, din contra, sefa clasei era fata, am avut apoi profesoare feministe. Am facut o facultate tehnica, dar populata de femei, marea majoritate a studentelor si aproape toate profesoarele. Sunt recunoscatoare pentru toate astea, pot spune ca am avut noroc. Nu-mi imaginez cat de frustrata si descurajata as fi fost in alt mediu. Dar cred ca n-as fi acceptat resemntata dominatia.
Sunt unele aspecte cu care nici eu nu sunt de acord cu Bourdieu. De exemplu el da exemplul femeilor care si-au insusit dominarea si prin faptul ca multe femei din Franta vor barbati mai inalti decat ele. Si mai in varsta. Inaltimea si varsta tin de dominare. Eu inclin sa cred ca varsta, da, dar nu inaltimea. Cel putin in unele cazuri, inaltimea ar tine de frumusete. Unii barbati de succes vor fotomodele mai inalte decat ei. Cu varsta sunt de acord. Imi plac barbatii mai inalti, dar nu mai in varsta decat mine. De asemenea, nu sunt de acord cu unele aspecte legate de sex propriuzis, de dominarea sexuala propriu-zisa a femeilor prin anumite pozitii, atitudini. In sensul ca lucrurile sunt mai complicate...
Oricum, o lectura placuta pe care o recomand.

Continue Reading

Cand strainii, ci nu mamele, te pot salva

"Un tramvai numit dorinta" nu poate sa nu te impresioneze mai ales atunci cand Vivien Leigh joaca rolul principal. Dar mai ales daca ai trecut printr-o experienta similara, cand simti ca nimeni nu te intelege si nu e de partea ta, ca toata lumea iti e ostila, ca nu ai nicio sansa. Poate replica cea mai memorabila din aceasta celebra piesa (ecranizata) este aceea legata de situatia oribila de "dependenta de bunavointa strainilor". Toata lumea te-a parasit, nu ai nimic si pe nimeni, nu-ti mai ramane decat speranta dureroasa a bunavointei oamenilor carora nu le pasa de tine pentru ca nu au de ce sa le pese. Cum se stie, autorul acestei piese, Tennessee Williams, era de stanga.
Eram in facultate, intr-o situatie financiara, sociala (ce poate fi mai rau decat sa fii student/a?), sentimentala (normala la varsta aia) extrem de proasta, dar total nerecunoscuta fata de oricine altcineva dintr-o mandrie data tocmai de ideea ca nimanui nu are de ce sa-i pese, tot ce pot obtine e dispretul, jena sau iritarea oricui ar afla de maruntele mele probleme. Si replica aceasta m-a impresionat profund.
Anii au trecut, lucrurile s-au schimbat. Am vazut ca mie imi pasa de altii in situatii disperate, ca nu ma simt nici jenata, nici iritata, nici dispretuitoare cand imi vorbesc de problemele lor. Uneori nu le inteleg, dar intotdeauna incerc sa-i ajut. Si replica aceea, care altadata ar fi fost aproape sa-mi smulga lacrimi (dar ce femeie tanara si "curajoasa", adica lipsita de incredere in ceea ce e ea, cu toate sentimentele ei, ar recunoaste asta?) a inceput sa mi se para plina de dispret fata de... conditia umana. Pentru ca intotdeauna, mai mult sau mai putin, poti spera in cea mai mare si mai frumoasa minune: bunavointa strainilor pe care nu-i cunosti, nu te cunosc, care nu vor nimic de la tine, dar care te ajuta pentru ca le pasa de tine sau care te ajuta pur si simplu din intamplare. Exista asemenea straini tot timpul, dar nu stii unde sunt, nu stii ce pot face pentru tine, nu stii cum sa te folosesti de roadele "bunavointei lor" impersonale. Dar ei lucreaza tot timpul, asta e cert. Problema e cum sa faci sa ii ajuti sa te salveze.
Se spune ca nimeni nu-ti vrea mai bine decat parintii. Vazand mai multe despre lume, mai ales despre alte culturi (desi si cea Occidentala imi ajunge), asta mi se pare o gluma proasta. Chiar foarte proasta. Parintii ti-ar vrea binele cum il inteleg ei, cum il vad ei, la nivelul lor. Daca ai noroc, cel mai mult poti spera de la parinti la o educatie buna. Dar ei nu te pot apara de foame, de boala, de saracie, de cutremure, de inundatii, dar mai ales de umilinte. Aici intervin...strainii. Niste straini, nu parintii nostri, ne-au salvat de comunism, niste straini ne pot salva de accidente, cutremure, boli si de umilinte. Iar bunavointa unor straine ne-a adus niste legi dragute, feministe, pentru care noi nu am luptat, dar de care ne bucuram. Acele legei venite pe filiera UE pe care Mihaela Miroiu le numeste "feminism room service" ne schimba viata in fiecare zi. Si nu e numai atat, strainele numite feministe daruiesc in fiecare zi demnitate umana, sperante unor femei carora mamele lor nu au reusit sa le dea asa ceva.
In acest week-end am fost intr-o mica excursie unde am cunoscut o femeie educata, sexy, supla, fermecatoare, eleganta. Am vazut insa ce inseamna cunostintele, capacitatea de a invata fara...filosofie. Femeia aceasta, un model din multe puncte de vedere pentru femeile de varsta ei, avea o mare problema. Fiica ei, fara serviciu si fara studii terminate (desi mama era absolventa de cateva facultati) voia sa-si paraseasca sotul pentru un alt barbat, motociclist si nonconformist. Era ca in reclama aceea proasta la o "ziua barbatului". Mama cerea toturor sfaturi in legatura cu posibila deturnare a fiicei de la aceasta hotarare nebuneasca.
Pentru o feminista ca mine, situatia asta parea aproape ireala. Mama isi indemna fiica sa se prostitueze, in conditiile in care isi arata toate empatia pentru prostituatele de la marginea drumului. Pai ce altceva inseamna sa stai cu un barbat care nu-ti place pentru siguranta materiala, mai ales cand vrei sa fii cu altul? De ce s-a ajuns aici? Pentru ca in Romania o femeie divortata nu obtine la divort siguranta materiala pe care o obtin femeile din alte tari Occidentale, dar dezvoltate. Mama nu vedea unde e buba, nu vedea cat de dureroasa era situatia propriei fiice, nu vedea ca toata situatia e o falsa problema. Numai politicienii si mediul de afaceri sunt de vina pentru asta, nu fiica ei, care ii reprosa ca nu "vrea s-o vada fericita". Poate ca mama nici nu-si punea problema. Fericirea e un moft in situatia asta. Femeile in Romania nu sunt fericite, ele supravietuiesc. Ca prostituate cu contracte mai bune sau mai proaste. Totul vine si de la faptul ca in mediul de afaceri corupt, femeile castiga mai prost decat barbatii. In Romania femeile educate care lucreaza nu-si permit sa se intretina singure din cauza salariilor foarte mici.
Repet, standardul de dezvoltare al unei societati ar trebui sa fie legat si de posibilitatea unei femei de a avea o viata sexuala libera, nu pentru supravietuire. Ce poate spera tanara femeie care vrea sa traiasca asa cum ii place? In bunavointa strainelor, nu a mamei ei. Adica in succesul mai mare al miscarii feministe, in influenta ei economica si sociala. Dar poate ca si mama ar fi altfel daca ar fi auzit de feminism, daca despre demnitatea femeilor s-ar vorbi mai mult in mass-media, daca in locul cartilor de antroposofie ar fi citit cate ceva din niste autoare feministe...Asa e cand strainele nu sunt lasate sa ajute...

Continue Reading

Cand educatia sau lipsa ei ucide

Cazul unei fetite de 13 ani din SUA care s-a sinucis pentru ca era hartuita de colegii ei arata ca educatia patriarhala, sexista, ucide in continuare. Fetita era numita "slut" de catre agresori anonimi. N-a mai rezistat si s-a spanzurat. Ceea ce e dureros e ca parintii ei nu sunt revoltati, spun ca agresarea copilului lor e doar opera unor copii care nu stiu ce fac. Oare? Mai mult, parintii ei tineau sa spuna ca fetita lor nu a sarutat macar niciun baiat.
Ceea ce e si mai dureros e ca acest copil a putut fi ofensat cu apelativul "slut". Pai daca mi-ar fi zis mie cineva la vasta ei as fi ras, m-as fi simtit chiar amuzata. Pentru ca "panarama" sau "tarfa" nu e o ofensa, daca ai o educatie feminista, si te intrebi singura daca o femeie poate fi judecata dupa viata ei sexuala inexistenta sau nu, atunci orice are legatura cu asta ti se pare irelevant. Daca ar fi ras de mine ca imi plac cutare sau cutare gen de baieti ar fi fost totuna. Daca esti panarama inseama ca iti plac cam toti. E treaba ta, nu ai gusturi rafinate, dar pana la urma, nu poti condamna pe cineva ca nu se pricepe la estetica.
Dar fetita aceasta nu gandea asa. Ea a suferit cu adevarat incat s-a sinucis. Daca ar fi auzit macar cuvantul "feminism" la scoala, daca acest lucru i s-ar fi spus, cel mult s-ar fi infuriat. Dar situatia e grava, fetele ajung sa fie deja distruse de educatia patriarhala care incepe chiar din primii ani de viata atunci cand afla de feminism la scoala, in tarile in care acesta se studiaza, iar in altele, ca in a noastra, nu se studiaza deloc. Educatia feminista ar trebui sa se faca din primii ani de scoala. Dar la noi se face educatie religioasa, de fapt indoctrinare, ceea ce adanceste educatia patriarhala. Educatia sexuala, feminismul ar trebui sa fie foarte importante pentru formarea tinerelor generatii, mai ales a fetelor si ar trebui sa intre in programa scoalara inca din clasele I-IV. Sexismul din educatia patriarhala distruge creiere, distruge vieti, uneori le si curma ca in acest caz.
Mass media are o contributie nefasta in acest sens, stereotipurile de gen se imprima in mintile copiilor de la varste fragede. Am vazut de curand o comedie absolut oribila, in care o fata de liceu isi facuse singura imaginea de "slut" la inceput pentru divertisment, apoi pentru bani. Discriminarea colegilor a fost cumplita. Dar era un film american, cu happy-end, in care ea isi arata adevarata fata, iar lucrurile revin la normal. Filmul acesta e mai nociv pentru mintile copiilor decat 100 de scene de nuditate. Incalca demnitatea femeii. O atitudine normala ar fi fost ca acea fata sa le arate tuturor ca nu ii pasa, sa-i puna la punct ca nu e treaba lor ce fel de viata sexuala are ea, sa devina foarte populara, sa fie apreciata pentru aceasta atitudine, iar baietii sa o admire ca nu e "gasca proasta".
http://www.huffingtonpost.com/2012/05/08/rachel-ehmke-13-year-old-_n_1501143.html?ref=topbar&ncid=edlinkusaolp00000009

Continue Reading