In societatea noastra, in care culpabilitatea trebuie sa existe ca baza a reparatiilor morale, exista reflexul cautarii vinovatilor in cazul unei crime. Desi uneori cel care a aplicat lovitura mortala, a apasat pe tragaci etc e doar ultima veriga a unui lant de reactii care au condus la rezultatul fatal. Asta se vede clar in razboi, dar fenomenul nu e singular.
Moartea prin sinucidere a unei cantarete celebre a socat opinia publica din Romania. Sinuciderea mi se pare un act mai brutal, mai dureros decat insasi omuciderea. Prefer sa aflu ca o persoana a fost ucisa de altcineva decat de ea insasi. Uciderea de catre altcineva e un fel de accident, in care victima voia sa traiasca, dar sinuciderea e infinit mai dureroasa. Victima simtea atata durere incat viata i se parea imposibil de trait mai departe. Durerea morala e poate forma cea mai puternica de durere. Cineva imi spunea ca s-a apucat sa studieze cancerul pentru ca moartea prin cancer e oribila, mori celula cu celula. Asa si durerea din depresia premergatoare sinuciderii e o durere care patrunde parca in toate celulele.
Gandul sinuciderii e comun in Occident (spre deosebire de alte culturi, subiect tratat in aceasta carte), aproape toti oamenii pe care ii cunosc s-au gandit macar o data in viata acolo. Depresia, dar si o puternica disperare de moment, pot conduce la acest gest. Ce a condus-o pe Madalina Manole, o femeie frumoasa, cu cariera, oarece notorietate, acolo?
Mass media prezinta speculatii conform carora comportamentul sotului ei, un traditionalist care voia o femeie de casa, nu o vedeta, ar fi adus-o la disperare. Dar oare e vina lui? De unde avea aceste idei? Din educatie, din cultura in care a crescut, una in care femeia trebuie sa mearg 2 m in urma barbatului. Ea de ce nu a divortat, in conditiile in care viata ei personala era un infern? Probabil din cauza unor prejudecati conform carora o femeie singura are un status inferior uneia maritate. Ca si cand viata personala ar fi altceva decat intamplare? Ca si cand ar fi ceva care sa spuna mai putin decat valoarea unei persoane decat viata personala? Atunci de ce i se da importanta? De fapt cine ii da importanta? Feministele in niciun caz. Personal incerc sa nu vorbesc despre propria relatie cand sunt cu amicii mei singuri. A fost o surpriza cand am aflat ca asemenea prejudecati legate de statusul unei femei persista.
Oare numeroasele reviste pentru femei trateaza prejudecatile care sufoca viata unei femei (dar si a unui barbat) chiar in Occident? Nocivitatea lor e studiata si discutata in dezbateri publice? Oare numeroasele reviste pentru femei, din care vad fragmente difuzate de posturile TV de la mertrou, invata femeile cum sa-si conduca viata, ce e important cu adevarat in viata, nu cum sa se culpabilizeze daca barbatii nu le vor? A propos, recent am vazut la metrou un astfel de articol, despre genurile de femei de care barbatii fug. De ce nu vad mai multe despre preferintele femeilor, despre ce le face lor bine?
Madalina Manole a fost ucisa de mediul in care traia, un pic de coruptia din mediul artistic, dar in mare parte de prejudecatile din societate. Ce o oprea pe o femeie cu bani, cariera, sa fie independenta, sa nu se cramponeze de o relatie nociva, chiar daca asta ar fi condus-o la un nou divort? Nu vad altceva decat prejudecatile.
Pe cine condamnam in acest caz? Societatea. Poate ar trebui dusa o campanie contra ideilor care otravesc mintea fetelor, care le impiedica sa traiasca relaxate. Nu s-au nascut sa auda ticaind ceasul biologic, sa fie in primul rand sotii si mame, ci sa se bucure de viata, asa cum o vad si inteleg ele. Dupa tipicul acelei campanii pe care celebrul om de stiinta si ganditor ateu o duce in Marea Britanie referitoare la existenta probabila a divinitatii, ar putea fi pusa la punct o campanie: "In Occident femeile pot face ce vor, numai ca ele nu stiu inca".
Cine mentine aceste prejudecati? Religia. N-am inteles niciodata cum o femeie inteligenta isi poate ghida viata dupa idei provenite de la o institutie patriarhala inspirata de o societate de peste 2000 ani, care nici acum nu accepta femei in cadrul ei, considerand hirotonisirea femeilor un mare pacat. Ne intrebam cum putem sa scoatem inafara legii comunismul si fascismul, dar permitem ideile religioase, care condamna femeile la un status inferior si le reduc la masini de reproducere? Viata unui om se poate fura in numeroase moduri, iar insuflarea de idei nocive e una dintre ele. Religia stie sa faca fure viata oamenilor mai bine decat alcoolul si drogurile.
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/155346/Cele-mai-grave-pacate-Pedofilia-si-hirotonisirea-femeilor.html
Moartea prin sinucidere a unei cantarete celebre a socat opinia publica din Romania. Sinuciderea mi se pare un act mai brutal, mai dureros decat insasi omuciderea. Prefer sa aflu ca o persoana a fost ucisa de altcineva decat de ea insasi. Uciderea de catre altcineva e un fel de accident, in care victima voia sa traiasca, dar sinuciderea e infinit mai dureroasa. Victima simtea atata durere incat viata i se parea imposibil de trait mai departe. Durerea morala e poate forma cea mai puternica de durere. Cineva imi spunea ca s-a apucat sa studieze cancerul pentru ca moartea prin cancer e oribila, mori celula cu celula. Asa si durerea din depresia premergatoare sinuciderii e o durere care patrunde parca in toate celulele.
Gandul sinuciderii e comun in Occident (spre deosebire de alte culturi, subiect tratat in aceasta carte), aproape toti oamenii pe care ii cunosc s-au gandit macar o data in viata acolo. Depresia, dar si o puternica disperare de moment, pot conduce la acest gest. Ce a condus-o pe Madalina Manole, o femeie frumoasa, cu cariera, oarece notorietate, acolo?
Mass media prezinta speculatii conform carora comportamentul sotului ei, un traditionalist care voia o femeie de casa, nu o vedeta, ar fi adus-o la disperare. Dar oare e vina lui? De unde avea aceste idei? Din educatie, din cultura in care a crescut, una in care femeia trebuie sa mearg 2 m in urma barbatului. Ea de ce nu a divortat, in conditiile in care viata ei personala era un infern? Probabil din cauza unor prejudecati conform carora o femeie singura are un status inferior uneia maritate. Ca si cand viata personala ar fi altceva decat intamplare? Ca si cand ar fi ceva care sa spuna mai putin decat valoarea unei persoane decat viata personala? Atunci de ce i se da importanta? De fapt cine ii da importanta? Feministele in niciun caz. Personal incerc sa nu vorbesc despre propria relatie cand sunt cu amicii mei singuri. A fost o surpriza cand am aflat ca asemenea prejudecati legate de statusul unei femei persista.
Oare numeroasele reviste pentru femei trateaza prejudecatile care sufoca viata unei femei (dar si a unui barbat) chiar in Occident? Nocivitatea lor e studiata si discutata in dezbateri publice? Oare numeroasele reviste pentru femei, din care vad fragmente difuzate de posturile TV de la mertrou, invata femeile cum sa-si conduca viata, ce e important cu adevarat in viata, nu cum sa se culpabilizeze daca barbatii nu le vor? A propos, recent am vazut la metrou un astfel de articol, despre genurile de femei de care barbatii fug. De ce nu vad mai multe despre preferintele femeilor, despre ce le face lor bine?
Madalina Manole a fost ucisa de mediul in care traia, un pic de coruptia din mediul artistic, dar in mare parte de prejudecatile din societate. Ce o oprea pe o femeie cu bani, cariera, sa fie independenta, sa nu se cramponeze de o relatie nociva, chiar daca asta ar fi condus-o la un nou divort? Nu vad altceva decat prejudecatile.
Pe cine condamnam in acest caz? Societatea. Poate ar trebui dusa o campanie contra ideilor care otravesc mintea fetelor, care le impiedica sa traiasca relaxate. Nu s-au nascut sa auda ticaind ceasul biologic, sa fie in primul rand sotii si mame, ci sa se bucure de viata, asa cum o vad si inteleg ele. Dupa tipicul acelei campanii pe care celebrul om de stiinta si ganditor ateu o duce in Marea Britanie referitoare la existenta probabila a divinitatii, ar putea fi pusa la punct o campanie: "In Occident femeile pot face ce vor, numai ca ele nu stiu inca".
Cine mentine aceste prejudecati? Religia. N-am inteles niciodata cum o femeie inteligenta isi poate ghida viata dupa idei provenite de la o institutie patriarhala inspirata de o societate de peste 2000 ani, care nici acum nu accepta femei in cadrul ei, considerand hirotonisirea femeilor un mare pacat. Ne intrebam cum putem sa scoatem inafara legii comunismul si fascismul, dar permitem ideile religioase, care condamna femeile la un status inferior si le reduc la masini de reproducere? Viata unui om se poate fura in numeroase moduri, iar insuflarea de idei nocive e una dintre ele. Religia stie sa faca fure viata oamenilor mai bine decat alcoolul si drogurile.
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/155346/Cele-mai-grave-pacate-Pedofilia-si-hirotonisirea-femeilor.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu