joi, 9 martie 2017

Ieri a fost 8 martie, ziua emanciparii femeii. Nu vorbim de istoria acestei zile, careia i s-a reprosat mereu originea socialista si comunista, desi sufragetele si-au inceput munca mai inainte, fiind, in cea mai mare parte, femei din clasa mijlocie, carora li s-a reprosat lipsa de apropiere de lupta clasei muncitoare si cea contra discriminarii rasiale. Asocierea cu comunismul intr-o tara fosta comunista s-a adaugat misoginismului legat, chipurile, de influenta unor femei nefaste asupra conducatorilor. Adica femeile ca atare erau nefaste, femeile fiind definite de sexul lor, pe cand barbatii conducatori erau buni sau rai, nefiind definiti de sexul lor, ei avand individualitate.
Acum 8 martie s-a transformat intr-o sarbatoare a rolului de gen feminin, scabros cat se poate. Cand eram mici, in scoala, in special in timpul comunismului, numeam ziua de 8 Martie, ziua mamei. Intamplarea a facut ca si ieri sa vorbesc cu femei educate, cu doctorat, care credeau ca 8 Martie e ziua femeii, a mamei. Incredibil! Asta e femeia, mama, amanta, una careia azi i se aduc flori ca o recunoastere a achitarii de rolul ei mizerabil, umilitor, dezumanizant. O fiinta definita de uter, de vagin, si de capacitatea de a fi submisiva. O unealta a barbatului! Asta e rolul de gen feminin. Si da, 8 Martie, care ar trebui sa fie o zi a rebeliunii contra rolului de gen, a ajuns sa-l celebreze. Prin incultura, manipularea politica, incepand de la comunisti. Inclusiv Stalin, care revine la rolul traditional al femeii, dupa ce Alexandra Kolontai, o comunista rusa de origine evreiasca, avansase pe timpul lui Lenin modelul femeii libere, active sexual. Dar pentru scurt timp. Badaranul georgian, fost spion tarist, cel mai mare ucigas din istorie, a avut grija ca omul, dar mai ales femeia, sa revina la stadiul de obiect, inca si mai mult decat inainte. Feminismul era considerat de comunisti o ideologie burgheza, retrograda.
Daca sufragetele ar vedea ce a ajuns 8 Martie, s-ar rasuci in mormant. Dar nu putem sa nu sarbatorim aceasta zi asa cum trebuie. E situatia femeilor mai buna acum decat in urma cu 100, 200 ani? Am intrebat femei, feministe radicale in cea mai mare parte (vorbitoare de engleza, cele mai multe anglo-saxone), care e inventia lor preferata, care inventie li se pare ca le-a usurat viata, ca li se adreseaza lor? Raspunsurile, foarte similare, au fost surprinzatoare. Pentru aceste femei, nu anticonceptionalele sunt importante, ci micile dezvoltari tehnologice, cum ar fi electricitatea, apa curenta, unele aparate electrocasnice. Nimic pentru femei, nimic special pentru ele, femeile au fost pur si simplu ajutate odata cu toata lumea. Anticonceptionalele au ajutat barbatii, ca femeile sa fie mai disponibile (nu libere) sexual. Si efectele lor asupra sanatatii femeilor nu sunt dintre cele mai bune, unii asociindu-le chiar cu explozia unor cancere.
Concluzia ar fi: nimic special pentru femei aduse de revolutia industriala! Iar din unele puncte de vedere, situatia femeilor e chiar mai rea. S-ar putea spune ca situatia femeilor s-a uniformizat cumva. Dar probabil, in urma cu 100 de ani cea mai buna viata a unei femei era incomporabila cu cea a uneia de acum.
Acum e mare lucru ca femeile sa nu se sacrifice ca timp, viata personala si cariera pentru copii. O femeie care are un copil nu mai are timp nici sa respire. Cum zicea Cordelia Fine, care avea comenzi de carti dupa nastere (scriind o carte gravida, pana sa nasca), nici o lista de cumparaturi nu poti face cu un copil mic in casa. Asa ceva pentru o frantuzoaica din secolul XIX si XVIII din anumite clase ar fi fost de ras. Pai in Franta, cum spune Elisabeth Badinter in "Mama sau femeie", era moda ca femeile din clasele superioare dupa nastere sa se intoarca imediat la viata mondena, la petreceri. Parisul era napadit de bone, femei de la tara, care alaptau copiii nobilelor si nu numai. Unii care ajungeau la tara, unde erau ingrijiti cativa ani de aceste femei. Da, se pare ca atasamentul asta exagerat fata de copii e ceva nou, un construct social. Are legatura tot cu contracararea emanciparii femeilor? Chiar pe timpul reginei Victoria se spunea ca e bine sa privesti copiii, nu sa-i si asculti. Nimeni nu vorbea, intr-o lume in care filosofia insemna ceva, de marea fericire de a avea mintea ocupata doar de copii mici, de necesitatile lor bazale, de comportamentul lor bazal. Iar o femeie care se sustragea de la asa ceva nu era mama denaturata, ci doar o femeie normala,
Un alt aspect era acela ca femeile, cel putin unele dintre ele, erau scutite de mizeria muncilor casnice. Azi e greu de conceput o femeie care sa nu aiba aceasta grija, macar partial. Acum se vorbeste de marele privilegiu al impartirii sarcinilor. Dar ce nu a stiut Virginia Woolf cand vorbea de o camera doar pentru ea insasi, un loc in care femeile sa gandeasca, sa fie singure, a fost cum e sa nu ai timp pentru tine insati, sa fii servitoare part time, bona, toata viata, Ne miram ca sufragetele erau femei cu bani, cu timp si spatiu, care se bucurau de mici placeri umane, care traiau in case frumoase?  Sigur, privilegiul unora insemna mizeria multor altor femei, a acelor servitoare. Si viata lor a fost in primul rand imbunatatia de tehnologie, Muncile fizice s-au usurat mult. Femeile acestea, care ar fi fost in cel mai bun caz fermiere sarace, s-a imbunatit, trecand printr-o perioada sinistra, de exploatare crunta si mizerie morala, dupa Revolutia industriala. Dar pe de alta parte, viata tuturor femeilor a inceput, ca status, sa semene cu a celor sarace, femeile toate au fost asimilate cu aceste servitoare, nu cu reginele. Da, regalitatea, oricat de umilitoare ar fi fost, oferea un rol feminin, chiar daca inferior celui al regelui. Asta cand statul nu era condus de o regina, ca in Imperiul Britanic. Acum rolul suprem in stat ii apartine de cele mai multe ori unui barbat, nu exista niciun rol feminin conducator.
Cat despre viata sexuala a femeilor, dincolo de tragedia Anei Karenina, care avea dreptul la amanti, dar a trecut pragul prea mult, a vrut sa-si oficializeze relatia, Balzac ne descrie viata sexuala a femeilor din inalta societate franceza, A avea amant era ceva normal, femeia ca fiinta sexuala, cu un drept inalienabil la placere, era eva de la sine inteles. Cine ar mai citi romane in care sa fie analize complexe ale sufletului feminin, cand acum prezentele feminine in filmele de actiune sunt reduse in cel mai bun caz la pornificare? Acum femeile sunt privite ca obiecte sexuale, obligate sa faca sex oral, cum am vazut de curand in comentariile unor misogini chiar de Valentine's Day. Atunci prostituatele jucau rolul unor regine, atat cat se putea, acum orice femeie e redusa la o vedeta porno.
Si in ce priveste recunoasterea existentei patriarhatului lucrurile stau mai prost acum. Dar pasii spre iluzia transgender au fost facuti cu mult timp inainte, cand femeile s-au decretat in patriarhat egale cu barbatii. Nu esti egala intr-un sistem facut pentru barbati, ca sa te subjuge pe tine. Inainte insa, in subjugarea femeilor erau niste limite. Barbatii aveau si obligatii materiale fata de femei, de la obligatia de a intretine nevasta (sigur, daca putea sa se marite, adica daca avea zestre), pana la obligatia de a despagubi o femeie cu care a facut un copil neligitim, Sigur, si acum exista, dar femeilor li se spune ca sunt puternice, ca se descurca singure. Si da, ele produc mai mult, fac mai mult, dar recompensarea lor nu e deloc dreapta. Inainte macar se stia, barbatii impart, femeile oricum fac lucruri grele, dar nu le extenuam si cu munci fizice grele, cu medii toxice etc. Acum mamele singure isi cresc copiii muncind si la serviciu, si acasa, cu putinul ajutor material din partea tatalui absent, atunci cand acesta exista. Ca asa trebuie. Fiind egale, ele nu au dreptul sa se bucure de viata. In realitate, ele au doar obligatii.
Nu vreau sa neg progresele care s-au facut. Si toate se datoreaza feminismului. Toate. Dar vreau sa spun ca unele lucruri s-au pierdut, iar noi analize feministe trebuie sa scoata in evidenta cauzele istorice, sociologice ale acestor pierderi.
Pe scurt, statusul femeilor e legat de accesul lor neingradit, garantat, la resurse. Grupurile animale se formeaza in jurul femelelor si al modului cum ele exploateaza resursele. Femelele animale exploateaza resurse naturale. Apoi in societatile matriarhale, unele munci, unele surse materiale (agricultura, pescuit etc) apartin femeilor. Garantat. Apoi in istorie, femeile cu proprietati, cu status garantat, e drept, prin nastere, s-au bucurat de ceva libertate, respect, pozitie sociala, influenta. Fara accesul la resurse, fara siguranta, nu ai libertatea de gandire. Esti doar o fiinta redusa la supravietuire. Asa ca nu ne miram, in conditiile astea, ca femeile, desi au drept de vot, nu au rasturnat patriarhatul. Nu, pentru ca majoritatea femeilor sunt foarte dependente de barbati si de patriarhat ca atare. Iar mai putine femei decat acum 100-200 ani sunt libere cu adevarat. Daca lucrezi pentru altii, faci ce spun ei, oricati bani ai avea, nu esti libera. Doamna Merckel e o unealta a patriarhatului, e acolo ca o unealta, nu ca o femeie libera.
Toate astea ar fi fost niste banalitati in trecut. Sa spui ca te eliberezi sexual prin prostitutie, ca esti libera pentru ca poti sa-ti vinzi si altfel forta de munca, ar fi facut sa rada un atenian de pe timpul lui Pericle, dar cred ca si pe un taran din secolul al XVIII-lea.
Ce propun nu e intoarcerea la trecut, ci intelegerea lectiilor lui. Iar solutia ar fi ca femeile sa-si inteleaga situatia, sa isi faca singure viata prin accesul la resurse pentru ele, Dar pentru asta e nevoie de intelegerea situatiei, de solidaritate feminina. Matriarhatul supertehnologizat, supercomplex social e acum posibil. Ca femeile vor dori in mod natural sa aiba fiice si sa le ofere lor mostenirea rangului si a averii e natural, se observa deja aceasta tendinta. Dar ceea ce trebuie sa revendice e accesul la resurse.





vineri, 24 februarie 2017

In feminismul de acum a aparut o noua moda, tendinta, ca sa-i spunem asa; aceea a pronumelor neutre care sa desemneze orice persoana. Moda a inceput prin Suedia, din cate se pare, dar patrunde si in tarile vorbitoare de engleza. Acum la persoana a III-a singular, unii, dar si unele, au inceput sa foloseasca pronumele "they", adica "'ei/ele", asa cum "you" a fost initial la persoana a II-a plural, dar s-a transferat, via pronume de politete, la persooana a II-a singular. .Nimeni nu mai foloeste azi in engleza pronuele personal de la persoana a II-a singular, adica "tu" (thou).
Asta pentru ca oamenilor sa nu le pese de genul cuiva, pentru ca nu se face diferenta dintre femei, care sunt discriminate imediat ce afli ca sunt femei. Adica pur si simplu de a camufla feminitatea (biologica), a o ascunde. Cu asta facem ce se face in fiecare zi, reconstruirea femeilor, a tot ce tine de ele, ca sa nu mai arate atat de....femei. Pentru ca ce e femeiesc (incerc sa evit feminin care se refera la constructul patriarhal) e rau, rusinos, si de-aia e discriminat. Deci cosmetizam, camuflam, reconstruim femeiescul, ca natural e trivial, murdar, cum vreti sa ziceti.
Dar nimic nou sub soare! Nu-i zcem unei femei "femeie", ci "doamna", punem accentul pe altceva, nu pe sexul ei. Inainte asa se proceda, nu era frumos sa zici "a sunat o femeie, desi, la dracu, auzeai o voce de femeie in telefon, ci "'o doamna". Ai vazut o doamna, nu o femeie, A trebuit ca feministele sa impuna termenul de femeie pentru orice persoana adulta de sex feminin, dar inca si acum, in mediile in care nu se stie nimic despre feminism unii sunt reticenti sa spuna "femeie" unei tinere de 18 ani. Pai aia e adulta, are buletin, voteaza, e o femeie, Pentru ca femeile au obtinut dreptul de vot. Femeile, nu doamnele,
Dar daca vrem sa ascundem femeile nu e deloc greu, Ce e greu e sa le facem vizibile. Iar orice incercare de a le ascunde e o mare capcana. Femininul ar trebui mai mult subliniat, ceea ce fac unele feministe cu ceea ce se numeste "comunicare genizata", adica vorbesc despre "doctorita, ministra"" etc, pentru ca inainte meseriile femeiesti erau acelea de menajera, servitoare, bucatareasa, spalatoreasa. Femeile educate erau dna profesor, dna doctor, dna ministru, eventual, desi greu in epoca. Femeia (fata in casa- "maid") inseamna adesea chiar menajera, ca asta faceau femeile, erau menajere de la nastere. E un noroc ca in unele limbi exista aceasta posibilitate, ca exista profesoare si doctorite.
Si sa ne gandim la precedentele lingvistice. De exemplu, in limbile in care animalele in general sunt de genul neutru, daca o persoana vede un animal, il desemneaza cu "he" (el). Asta in engleza, ceea ce m-a uimit cand am aflat. Animalul nu e "it", ci are un gen, cand te apropii de el. Si acela e asumat masculin. La noi, in limbile in care animalele au tot felul de genuri,  soparla, vulpea, vidra, vipera, musca, chiar scorpia, sunt de genul feminin, cand vezi o soparla admiti ca e femela, in special in cazul copiilor, apoi varietatea e mascul. La fel, la o vulpe. Imi aduc aminte de un clip cu o vulpe care a aparut unor pescari rusi, care pescuiau la copca. "Crasabita", au spus pescarii, adica "frumoasa", desi foarte posibil ca vulpea sa fi fost mascul. Vulpea e considerata un animal frumos in multe culturi, si in engleza "foxy" e ceva frumos, Dar nu stiu daca niste pescari englezi ar fi asumat feminitatea unei vulpi necunoscute.
Ar fi interesant cum au aparut genurile gramaticale, daca aparitia lor reflecta societatea. In multe limbi nu exista gen, de exemplu in chineza, maghiara etc.. Nu stiu cum abordeaza chineii alte limbi cu gen, dar e proverbial cum o fac maghiarii. Glumele despre acordurile de gen pe care le fac in romana sunt celebre.. Cand e vorba de un substantiv feminin, maghiarii il inlocuiesc si il acorda cu pronume si adjective masculine. "Nu-l mai scoateti afra", asta despre o colega de camin."E bun" la fel, despre o alta femeie. Sigur ca e greu sa inveti o notiune complexa ca genul cand in limba ta nu exista. Nu transform in misoginism un aspect de psiholingvistica. Dar efectele asurpa perceperii femeilor, femininului, sunt reale. Femininul e usor de sters, indiferent din ce motive. Femininul in patriarhat e sters oricum.
Repet, nu stiu cum a aparut genul in gramatica. Dar mi-ar placea sa studiez asta. Dar emit ipoteza ca genul a aparut in matriarhat. Limbile foarte vechi, cum sunt unele africane, au multe alte categorii, da nu stiu sa aiba gen. Chineza, cum am spus, dar si limbile finougrice, nu au gen. De fapt se pare ca o minoritate de limbi au gen. Ca in limbile indo-europene in general exista gen, asta ne face pe noi, occidentalii, sa credem ca genul e des intalnit. Se pare ca nu e;. Alte limbi care au gen si care sunt foarte pretentioase in ce priveste acordul de gen, inclusiv in cazul verbelor, acelea sunt limbile hamito-semitice (araba, ebraica etc). Si daca indo-europenii, cel putin in perioadele istorice, de cand avem o bruma de documente, se pare ca erau (deja) in patriarhat, stim cu mult mai multa siguranta ca arabii si evreii au fost in matriarhat. Da, patriarhatul biblic dur, dar si islamul apoi, culminand cu wahabismul din Arabia Saudita, au aparut pe ruinele unor societati matriarhale, ale caror fosile vii inca mai exista (kabilii).  Biblia e o epopee a trecerii la patriarhat din motve in principal militare. Cand vecinii au trecut si te ameninta, nu prea ai de ales.
In societatile matriarhale lumea e impartita de fapt in femei is barbati, in sfera masculina si feminina, in ocupatii feminine si masculine. Asta spun cercetatorii acelor societati. De fapt rolurile de gen sunt matriarhale? Probabil da, tocmai pentru a securiza resursele la care au acces femeile, la care au acces barbatii. Ocupatiiile feminine si masculine sunt diferite in divese societati matriarhale (matrilineare),  uneori exact invers, dar ele exista. In patriarhat, totul, inafara de munca domestica, nasterea si putine altele, neremunerate, devalorizate, sunt masculine.
Limba reflecta psihologie, reflecta filosofie, reflecta spiritualitate. Ne ajunge ca in romana, dar si alte limbi latine, cand intr-un grup sunt femei si barbati, pronmele care desemneaza acesti oameni este masculin, Adica masculinul prevaleaza asupra feminimului. Asta in patriarhat.
In concluzie, neutralitatea e o capcana, sterge femeile, la fel transsexualitatea, deci cel mai bine e ca femeile sa fie explicate, calitatile lor sa fie scoase in evidenta,, Femininul nu e lipsa masculinului, ci altceva, ceva mai complet, as adauga.  Noile teorii feministe trebuie sa redefineasca femininul si masculinul, cu recuperarea reala a spiritualitatii feminine.



I

luni, 20 februarie 2017

Liberalismul e una dintre ideile cele mai frumoase care au fost emise vreodata. Cea mai frumoasa, din punctu meu de vedere, sigur, e feminismul. Dar feminismul provine din umanism, e umanism aplicat la problema femeilor, umanismul dus la extrem, la radacini. Feminismul radical, recunoasterea patriarhatului si eliminarea lui reprezinta de fapt adevarata revolutie umanista, care va elibera toti oamenii, dar sigur, in primul rand femeile.
Liberalismul e indisolubil legat de individualism, adica individul conteaza, prin insasi fiinta lui. Individul e important, individul trebuie sa se implineasca, nu masa, nu tribul, ginta, familia etc. Individul nu se sacrifica pentru binele colectiv decat daca asa decide ea/el, numai daca asa ii dicteaza constiinta.
Acum traversam o perioada de asa-numit neoliberalism, care, dupa parerea mea nu are a face prea mult cu liberalismul, ci e un fel de intoarcere la capatilismul salbatic, de fapt la o forma de jaf, la sclavie, coruptie, la ceva spre care un anumit tip de oameni au tins intotdeauna, chiar au facut lucrurile spre care au tins, numai ca pentru ei au existat in istorie perioade de glorie si prioade mai putin faste. Una a fost ceea ce se numeste capitalismul salbatic, in care oamenii au fost dezradacinati (prin hotia unora, pamanturile lor au fost luate, iar ei au migrat in numar mare la oras unde au fost transformati in proletariat), exploatati, dezumanizati. Revolutia industriala, facuta cu imense sacrificii umane, a dus la scaderea mediei inaltimii, dar si a duratei medii de viata. Oamenii, cei mai multi, au dus-o mai rau pentru o lunga perioada de timp. Dar asta nu pentru ca liberalismul era rau, ca initiativa privata nu e ceva bun in sine, ci pentru ca un anumit gen de coruptie, de vid legislativ, a condus al aceste fenomene.
Neoliberalismul de acum invoca in orice situatii alegeri individuale, la solutii personale. Fiecare are sansa sa faca ce vrea, sa-si faca viata cum vrea. In ce priveste feminismul, acum curentul la moda este feminismul liberal, controversat mai ales in ce priveste atitudinea fata de prostitutie, care chipurile e o alegere. Ca femeie ma opun cu toata vehementa acestei idei. Prostitutia nu e o alegere, se vede bine cine o practica, femei sarace si imigrante, abuzate in copilarie, fara educatie de cele mai multe ori.
E o contradictie atunci cand o femeie e feminista radicala si in acelasi timp liberala? Nu este. Esti liberala atunci cand conditiile sunt liberale, cand sansele chiar exista pentru toata lumea, cand meritele chiar conteaza, nu e vorba de impartire a resurselor discretionara, bazata pe apartenenta la grupuri. In realitate insa conditiile nu sunt liberale. acum mai mult decat in urma cu cateva decenii. Sanele nu sunt egale, e o legea a junglei, a celui mai corupt si mai imoral castiga. Vezi Donald Trump, care obisnuia sa joace murdar si isi invata ucenicii sa joace murdar in showul de mare succes :"The apprentice". Si aia nu e forta, nu e progres, din contra, e distrugere a progresului. Nu mizeria a facut progresul, ci el a avut loc in ciuda ei, ceea ce arata cat de importanta e libertatea, chiar daca putini au acces la ea.
Trebuie sa recunoastem asta, si in primul rand trebuie sa recunoastem patriarhatul, discriminarea sistematica a femeilor, excluderea lor de la puterea economica, politica, de la recompense sociale importante. Femeile traiesc o segregare. Ele sunt o clasa usor de identificat, ca oamenii cu descendenta africana in America. Ne miram ca acei oameni sunt adesea marxisti? Da, nu ca as fi de acord cu marxismul, dar ei nu pot credere in liberalism, pentru ca nu e cazul pentru ei. E o gluma proasta sa-i spui unei peroane de culoare ca isi poate construi singura viata daca vine din ghetou. Nu, nu se poate asa ceva. Si e valabil si pentru femeile sarace, needucate din toate tarile, de orice rasa. Daca orice femeie, pe de alta parte, nu are sansele unui barbat, ar putea ea sa creada in liberalism? Da, ar putea sa creada ca asa ceva se poate construi, nu ca exista deja. Nu il proclamam si exista. Nu, se face.  Si cum se face? Scotand in primul rand in mod activ, cu consum energetic, oamenii din saracie si umilinta, ca apoi sa aiba sanse sa-si construiasca viata. Asta e modul cum ii putem face sa gandeasca liberal, sa creada in meritocratie, in initiativa indvuiduala. Merge? Experienta unor tari, precum cele nordice arata ca da.
Saracia, umilinta, marginalizarea duce la distrugerea unor vieti, la dezumanizare. Oamenii saraci nu mai sunt fiinte politice cu adevarat (vezi electoratul PSD, in cea mai mare parte, experienta tarilor foarte corupte, unele foste comuniste), nu mai au demnitate umana, vise, vor doar sa supravietuiasca. Sigur ca nici initiativa nu au, nu mai au relaxarea, imaginatia si puterea necesare, Nici macar cunostintele. Si da, acumularea de capital e esentiala pentru proiecte mari, iar exploatarea, comertul de orice tip conduc la acumulare de capital. Dar fara intiativa privata, fara visele, ideile, dorintele unora, cu capital se poate construi Arabia Saudita, dar nu progres real.
Din cauza conditiei lor particulare, femeile, cele mai multe, nu sunt fiinte politce. Inafara de saracie, ele se confrunta cu lipsa unei constiinte a propriei situatii, cu educatia patriarhala, de sclava. Marturisesc ca si alte dati ca nu nteleg ce vor femeile care nu sunt feministe. Cum nu inteleg foarte bine ce simt afro-americanii, romii etc. Nu ai cum, sunt aspecte din educatie, din experienta pe care nu le poti intui, desi de multe iti dai seama.
Dar e usor de prevazut ca daca multe femei sunt sarace, needucate, marginalizate, fara sanse, asta afecteaza orice femeie, sansele ei de reusita, calitatea vietii ei. Pentru ca femeile sunt percepute ca o clasa, atat pe piata muncii, cat si pe piata vietii personale. Faptul ca exista prostitutie, ca femeile pot fi cumparate, cum auzeam acum vreo doi ani, si cu 20 lei, e absolut sinistru. Inseamna ca atata valoreaza o femeie, de la atata incepe pretul ei. Prostitutia e o crima contra femilor. Saptamana trecuta Irlanda a adoptat modelul nordic in ce priveste pedepsirea prostitutiei. Chiar daca asta nu ar duce la eradicarea prostitutiei, macar atitudinea societatii fata de femei s-ar schimba. Femeile nu sunt de vanzare. E o crima sa le cumperi.
Devalorizarea femeilor, generata de precaritatea, merginalizarea si lipsa de demnitate in care patriarhatul impinge numeroase femei, a creat tot felul de mituri despre femei si barbati, care cred ca ar trebui studiate. Dincolo de aberatiile sociobiologice, importante, cum am mai spus, doar din punct de vedere psihanalitic, e cultura urbana legata de sexe. Femeile sunt educate de mici sa stie ce greu e sa gasesti un barbat, cat de multe femei raman singure. Pentru asta trebuie sa arate si sa poarte perfect. De ce? Pentru ca sunt mai multe femei. Am gasit chiar declaratii ale unora care spuneau ca la fiecare barbat exista trei femei. Dar ce, a fost al doilea razboi mondial? Pe planeta sunt mai multi barbati decat femei. Sigur, cei excedentari sunt chinezi sau arabi, indieni, tocmai din cauza ptriarhatului care devalorizeaza femeile de la nastere si inainte.  In unele locuri, cum e China, penuria de femei e atat de mare incat femeile din alte tari din zona sunt rapite ca sa devina nevestele taranilor. Femeile traiesc mai mult in societatile dezvoltate, deci femeile excedentare nu sunt cele foarte tinere, mai ales ca se nasc mai multi barbati decat femei in mod natural, la 100 de femei cam 106 barbati (se pare ca poluarea ar fi schimbat un pic raportul, dar barbati se nasc in continare mai multi oriunde).
Femeile nu sunt mai multe, dar pentru fiecare femeie cu pretentii sunt altele care nu vor decat sa supravietuiasca, si care afecteaza si deciziile celor care au de ales, cel putin intr-o oarecare masura. Femeile sunt devalorizare pentru ca unele o duc foarte rau, pentru ca unele nu au de ales.
Toate femeile, inclusiv cele educate, din clasa mijlocie, care au oarecare posibiliate de alegere, sunt devalorizate pentru ca sunt femei (marfa ieftina, adica). Ceea ce e interesant si ar trebui studiat e ca si ele se devalorizeaza. Nu stiu ca de fapt valoarea lor e mai mare pe piata, asa mizerabila cum e piata, cu femei care se pot cumpara cu 20 lei. E interesant cat de putina incredere au femeile in ele, cat de mult valorizeaza niste relatii de care ele nu isi dau seama cat de valoroase sunt pentru barbatii care sunt implicati in ele. Din motive de piata, pur si simplu. Nu invoc sentimente. O feminista care vrea sa-si intretina partenerul, o amanta a unui barbat bogat care nu ii cere nimic material, ii satisface fanteziile sexuale cu pasiune sincera, o femeie foarte atragatoare care are o relatie cu un barbat cu peste 10 ani mai tanar, care refuza sa munceasca, astea sunt bujiterii pe piata sexului, de care beneficiaza partenerii lor, nu ele. Sunt sigura ca daca multe alte femei ar putea sa fie fiinte politice si sexuale, daca ar avea acces la alegeri, aceste femei nu ar mai vedea lucrurile asa. In primul rand trebuie sa spunem adevarul, nu e liberalism, e patriarhat.



miercuri, 15 februarie 2017

Tot ce fac femeile e rau, tot ce spun ele e ieftin, banal, irational si in cel mai bun caz, lipsit de importanta. Cand nu e o prostie, o trivialitate si banalitate, ce spun si ce fac femeile e periculos. Femeile sunt dusmanul, monstrul. Pentru ca sunt vulnerabile, nu le ia nimeni apararea. Tapul ispasitor ideal.
Printre obiceiurile femeiesti care enerveaza este acela al lamentarii. Femeile se vaieta, se victimizeaza, chipurile, in loc sa actioneze. Actionezi daca ai cu ce, daca ai unde, daca ai conditii. Cum ii aud pe unii vorbind cu sila de "asistati", niste fiinte periculoase care nu fac altceva decat mananca resursele celor care produc cu adevarat. Da? Dar sa-mi spuna ei mie, teribilii oameni care produc, ce ar face ei intr-o tara unde nu ai cum vinde marile lor abilitati, unde nu e mediu de afaceri, unde nu exista locuri de munca, unde nu se pot face afaceri, ca nu exista piata, nu exista resurse, nu ai cu ce sa produci sau sa vinzi. Nu ai unde te angaja, nu ai ce afaceri sa faci, oricata initiativa ai avea. Nu zic, e bine ca oriunde oamenii sa incerce sa se ridice din mizerie, iar a mentine oamenii in starea de mizerie morala si materiala, umilinta nesfarsita, e o crima. Dar majoritatea oamenilor nu ar vrea sa fie saraci, asistati, ci ar vrea sa aiba cate ceva, sa fie si utili, sa aiba demnitate. Numai ca sa iesi din starea de dependenta, de vulnerabilitate exrema e foarte greu. Aici oamenii trebuie sa fie ajutati, incurajati, chiar daca asta cere din partea celorlalti mai multe eforturi si mai multe resurse decat pare la prima vedere.
Femeile sunt cel mai adesea in starea asta. Adica saracia e peste tot feminizata, desi femeile muncesc peste tot, produc peste tot, dar li se ia, munca lor e devalorizata si neplatita peste tot. Mai mult sau mai putin. Accesul la recompensele care aduc intr-adevar emotii puternice, ca prestigiul social si sexul sunt minime. Daca esti obiect sexual, cum sunt considerate femeile mai peste tot, nu ai acces la sex cu adevarat, la gratificatii sexuale, pentru ca un vibrator nu are asa ceva. El nu alege, nu are fantezii, dorinte, vise. Tot ce poate primi el e curent de la priza.
Si in situatia cumplita in care sunt, care din nefericire nu se recunoaste, femeile se lamenteaza. Se vaieta, se plang. Si asta e gresit. Da? De ce? Ce ar vrea domnii sa faca? Sa nu zica nimic, sa treaca cu stoicism si demnitate peste mizeria vietii, asteptand moartea, cum recomanda Nicolae Filimon in "Ciocoii vechi si noi" femeilor neglijate si privite cu suspiciune de soti. Da, stiu, asta doresc barbatii femeilor, sa taca, sa nu se exprime, sa nu spuna ce le doare. Ca ii deranjeaza. Si ca ei oricum nu vor sa schimbe nimic, pentru ca orice schimbare ar fi sfarsitul privilegiilor lor. Cum zicea Andrea Dworkin, femeile visurilor barbatilor sunt catatonice sau moarte, femeile vii sunt ingrozitoare.
SI a te lamenta inseamna a cere, a constientiza ce-ti lipseste, a incepe macar un demers in acest sens, a vorbi despre situatia ta. Lamentarea e un pas important spre eliberare. A te lamenta inseamna a cere mai mult, mai mult de la viata, de la situatia ta. Si barbatii nu vor ca femeile sa ceara, ele trebuie doar sa primeasca ce le arunca ei si sa fie multumite cu situatia lor, care e de la Dumnezeu sau mai nou, de la evolutie.
Si daca au dreptate cu ceva barbatii, atunci da, femeile ar trebui sa actioneze. Ce se intampla cand o fac? Pai se stie: ajung pe rug, apoi histerectomizate, in spitalele de psihiatrie, cu lobotomie, iar acum ridiculizate si amenintate.  Actiiunea femeilor e ingrozitoare. Femeile sunt facute sa taca si sa indure, nu sa isi schimbe situatia, nu sa revendice dreptul la viata si la demnitate. Dreptul la fericire.
Orice v-ar spune barbatii, oricat v-ar ridiculiza ei, lamentati-va, vaietati-va, identificati-va problemele! E primul pas, unul important, viata voastra nu e normala, nu e de la Dumnezeu si nici de la evolutie, e de la patriarhat. De acolo vine calvarul vostru! Si sigur, e bine sa actionati! Dar inati sa stiti cum, in ce fel, sa va faceti planuri, strategii, care nu se pot face daca nu stiti si nu vorbiti despre ce va apasa, ce va doare! Adica nu va lamentati, in fata altor femei, in fata barbatilor care nu va asculte si carora in cel mai bun caz nu le pasa de voi! Dar in niciun caz, nu va resemnati, oricat de dureroasa ar fi alternativa!


marți, 14 februarie 2017

Azi e Sfantul Valentin, o sarbatoare comerciala care deschide calea, cel putin in partea asta a Europei, unui lung sir de sarbatori de primavara, toate transformate in sarbatori comerciale. Originea lor e probabil pagana, legata de primavara, de invierea naturii, de fertilitate. Dar timpul a trecut, istoria s-a depanat peste aceste sarbatori, politicul, nu numai economicul, s-a reflectat in ele.
Acum se presupune ca Sfantul Valentin ar fi ziua indragostitulor. In aceasta zi, oamenii mimeaza contra unor sume de bani (cadouri, invitatii la restaurant etc) starea de pasiunea sexuala. Sigur ca aia n-are nicio legatura cu cadorile si restaurantele, cu cinele romantice, care sunt constructe culturale recente. Pasiunea se manifesta pe marginea drumului de tara, pe camp, printre ruine, oriunde are ocazia. Dar cand ea nu exista, o mimam cu simboluri bine stabilite intr-o anumita cultura. Pot manca la restaurant in semiintuneric, cu lumanari pe masa cu oricine, fara sa simt fiori romantici, iar cadourile care se fac in aceasta zi produc in mod independent orice, dar nu sentimente romantice.
Si totusi ce sarbatorim azi? Ce celebram? Istoria culturii si societatii sunt tot timpul cu noi. In acest caz, istoria societatii si culturii occidentale. Desi e clar ca pasiunea e prezenta la oamenii din foarte multe culturi, daca nu toate, o valoare culturala e doar in Occident, iar acum e imtata si de alte culturi. Cu declinul culturii occidentale nu stim daca acest lucru va continua. Dar deocamdata, cultura occidentala inca e pe val, cat de mic si anemic ar fi el.
De unde ar veni aceasta celebrare a dragostei ca pasiune? Se spune ca ea a fost inventata de trubadurii provensali in Evul mediu. Si s-a impus cultural prin cantece care se cantau la curtile din toata Europa. Dar de ce ar fi aparut asa ceva? De ce aceste cantece ar fi fost atat de apreciate? Ca de obicei, era vorba de o piata, de o necesitate. Si aici intervine istoria. Pana una-alta, oricat de atei am fi, trebuie sa recunoastem ca Occidentul e un dar al religiei crestine, dincolo de minunile Antichitatii, care se reflecta un pic si in religie.
Ce s-a intamplat ca sa se ajunga  aici? Stim cum totii ce a fost Evul mediu european, in ce conditii au aparut cruciadele. Mizeria Europei, de la cea fizica, pura, omniprezenta, la cea morala, adica violenta generalizata, lipsa valorilor, incultura crasa, un fel de distopie SF plasata in ultimele secole ale primului mileniu, era atunci marca ei. Arabii si orice navalitori erau atrasi de acest El dorado al degringoladei. Si cine s-a gandit sa salveze lumea atunci? Biserica, sigur! Poate a vrut sa se salveze doar pe ea, dar a luat niste masuri pe care acum le-am numi anti-coruptie, care au schimbat fata lumii pentru totdeauna. Atat de putine, dar atat de eficiente!
Biserica a vrut sa creeze ordine in aceasta poveste apocaliptica (cine zice ca apocalipsa nu a venit si a si trecut?). Si atunci a stabilit niste reguli clare, dure, pentru ca oamenii sa fie acceptati sub protectia ei. Unele dintre aceste reguli se refereau la casatoria strict monogama si conditionata de apartenenta la aceeasi clasa sociala, dar si la transmiterea mostenirii. Inutil sa spunem ca inainte mostenirea si clanurile se faceau pe linie masculina sau feminina, dupa interesul (infractional) al membrilor. Acum lucrurile se schimbasera, nobilii, cavalerii, pentru a fi respectabili, nu mai aveau voie sa insoteasca oficial cu orice femeie cum voiau si cand voiau, ci doar cu doamne respectabile, cu rang si avere. Era vorba de reltatii legale, ca obiceiul celor ilegale a continuat in tot acest timp, existand carti care vorbeau de regulile de comportament in cazul acestor relatii intre membrii diferitelor clase sociale, relati neagreate de biserica, dar de care poporul european nu se putea lipsi. Despre aceste masuri pe care acum le-am numi anti-coruptie scrie R.I. Moore in The first European revolution. Printre ele si celibatul preotilor, care la inceput nu aveau aceasta restrictie. Ideea ar fi ca aceste masuri au schimbat societatea europeana, creand conditii pentru cautarea performantei, cultivarea creativatii, a noi surse de venit. Sa ne gandim ca intr-o familie nobiliara, numai fiul cel mare era mostenitorul titlului si al averii, ceilalti trebuiau sa-si caute surse de venit. Pe de alta parte, ei nu puteau sa-si ia ce femei voiau cand era vorba de relatii legale, care sa dea nastere la mostenitori, decat cu femei cu un anumit rang si avere. Fratii mai mici plecau, isi faceau ceea ce azi s-ar numi o cariera, fie in domeniul armelor, al politicii sau al artelor si culturii. Noi necesitati se creau. In acelasi timp, femeile eligibile pentru relaii legale erau putine si valoroase, iar pentru ele era mult de asteptat in unele cazuri, pana cand ei insisi isi obtineau un status potrivit.
Aceste femei nobile, extrem de pretioase, care probabil au inspirat printesele din basmele europenilor, erau femeile dorite, valoroase social, pretuite, la care barbatii visau, pe care le puteau arata in societate, acceptate de biserica. Dincolo de faptul ca erau dorite de nobili, care aveau acces la ele, ele erau obiectul viselor si ale celorlalti barbati, unii dintre ei cu posibilitati de exprimare artistica. Biserica a facut ca in Europa sa fie femei pe care barbatii sa le vada altceva decat obiecte sexuale si containere de bebelusi. Atentia lor era pretioasa.
Criticand iarasi unele analize feministe, dar si sociobiologice (aberatii pure, care reflecta incultura istorica si de orice natura), visul fetelor de a se considera printese nu e de a nu face nimic, ci de a fi femei dorite, pretuite, nu dispretuite si lipsite de importanta, ca femeile din popor. Printesele erau singurele femei care contau. Ce ar fi vrut sa fie atunci o femeie? O printesa sau Ioanna d'Arc, care chiar a schimbat istoria? Sau o calugarita extem de culta, care citea si isi petrecea timpul in contemplatii filosofice? Printesa era singura sansa a unei femei de a-si exercita sexualitatea fara a fi dispretuita, umilita, dezumanizata?
S-au schimbat lucrurile? Nu in esenta. Cum femeile nu au suficienta putere politica, sociala, suficiente resurse, ele sunt in mare si acum obiecte sexuale. Barbatii au mai multe putere oricum, mult mai multa, si isi impun cultura sexuala. O femeie saraca, orice alte calitati ar avea, e o prostituata, o fiinta care poate fi abuzata, umilita, pentru ca nu are sprijin social care sa ii confere protectie. Ca sa fie dorita, pretuita, are nevoie de si mai mult. Sigur, numai in aceasta situatie, calitatile ei intrinseci conteaza, cum contau si in Evul mediu. Cea mai urata printesa era mai valoroasa decat cea mai frumoasa servitoare. Asa e si acum, doar ca statusul de printesa s-a diluat. Trebuie si acum ceva bani, ceva rang dat de pregatirea profesionala etc., care de fapt denota putere economica. Destramarea Evului mediu a dus la devalorizarea rangului, a apartenentei familiale in detrimentul banilor, al averii. Asta e modificarea principala.
Desi pe feminsitele si pe sociobiologii de acum i-ar surprinde, lucrurile erau foarte clare pe timpul lui Balzac, de exemplu. Valoarea unei femei se masura in bani. Daca mostenea o mare suma de bani peste noapte, putea sa se transforme din prostituata intr-o femeie dorita si pretuita, cum e bine trasat in "Frumusetea si suferintele curtezanelor".
Barbatii au fost si sunt indragostiti de rangul unei femei, de puterea ei sociala conferita de familie, in primul rand de tati. Oricat de frumoasa, de inteligenta, o femeie e o prostituata si atat, daca nu are rangul care trebuie, ceea ce se vede extrem de bine in societatile sarace, ca a noastra. O femeie are dreptul la sex cu adevarat, fara a fi umilita, la posibiliatea de a alege, doar daca are avere. De ce vor femeile sa fie printese? De-asta! Nu pentru ca si-ar dori sa fie papusi inerte. Printesa e o femeie dorita, pretuita, care nu e umilita, cel putin pe fata. Printesei i s face curtei, nu prostituatei. Numai sentimentele printesei conteaza, numai ele sunt menajate. Orice femeie self made, din orice societate liberala, stie cum stau lucrurile, si care e pretul real al faptului de a fi self made. Ca si cand ar exista asa ceva in cazul unei femei! NU ca femeile nu ar face lucruri extraordinare, dar recompensele lor nu sunt extraordinare, orice ar face.
Ce sarbatorim de Valentine's Day? E o zi in care femeile se cred printese carora trubadurii le canta ode, in care se cred altceva decat sunt in mod obisnuit. O fi bine, o fi rau? Probabil e bine, pentru ca femeile macar viseaza ca lucrurile pot fi altfel, ca macar pot fi tratate altfel, ca sentimentele lor conteaza. A contrbuit Biserica cu acele masuri la emanciparea femeilor? Probabil, da. Chiar daca pentru cele mai multe, odata cu destramarea importantei bisericii, viata a devenit un iad si mai mare. Femeile sarace, fara zestre, aveau mari sanse in timpul Revolutiei industriale sa ajunga prostituate. Zestrea era o taxa de protectie, fara ea o femeie era frunza-n vant. Ca si acum. Ceea ce putini stiu e ca Reforma a distrus statusul femeii. Cultul marianic, al maternitati, a fost abolit, iar femeile au fost persecutate cumplit. Multe vrajitoare au fost arse atunci. Biserica isi lua mana de pe femei, dadea drum liber misoginismului suveran.
Pe de alta parte, aceasta sarbatoare ar trebui sa le aminteasca femeilor ca desi exista barbati care se indragostesc de femei pe baza calitatilor lor, acei barbati sunt extrem de rari. Majoritatea se indragostesc nu de frumusetea (fertiltiatea, chipurile) a unei femei, de inteligenta si de moralitaea ei, ci de rangul, averea ei, adica de puterea tatalui. Sinistru, dar adevarat!


marți, 10 ianuarie 2017

Am inceput acest blog pentru a promova un proiect ambitios: un roman feminist radical, probabil primul din literatura romana, care sa exploreze intr-un mod original aspecte legate de moralitate, sexualitate, sentimente, pe scurt despre umanitate, dar si despre societatea, cultura occidentala, dominanta la ora actuala. Era conceput ca o viziune critica asupra acestei culturi, cu bune si rele. Pentru aceasta, paralela cu alte culturi, traditionale, eventual cu puternice influente matriarhale, ar fi fost prezenta.
Acest proiect urma sa impinga feminismul radical mai departe, aducand nu numai noi critici ale patriarhatului, vazut si din alte unghiuri, dar si noi revendicari feministe radicale. Si nu in ultimul rand, ar fi dorit sa puna o piatra de temelie la crearea unei culturi feministe, avand in centru femeile, dorintele si visele lor, cat mai libere de contaminarea patriarhala. Femeile care trebuie sa se descopere pe ele insele, lumea, si care tocmai din acest motiv beneficiaza de prospetimea primilor pasi. Acest proiect si-a propus sa creeze o noua fata a femeilor, o noua fata a feminismului, mult mai puternica, mai optimista, axata pe femei, nu pe egalitate, deci pe barbati, indisolubili legati ca imagine, cel putin in cultura occidentala, de patriarhat. Unul dintre scopurile acestui roman era ca cititoarea/cititorul, la finele lecturii sa isi doreasca sa fie femeie, dar intr-o lume construita de femei, pentru femei. Desi descoperind noi fete ale tragediei feminine in patriarhat, s-ar fi incheiat intr-o atmosfera luminoasa, dar si puternic militanta, plina de speranta si de noi perspective. Mesajul transmis ar fi fost: lumea poate si trebuie sa fie altfel, solutiile exista, sunt aproape, sunt posibile. Femeile au dreptul nu doar la supravietuire, ci la fericire reala, pentru ele, cum o vad si o simt ele.
Dar de cele mai multe ori drumul e mai interesant decat finalul unei calatorii. La fel, si in acest caz, demersul a fost mai interesant decat obiectul finit in sine. Documentarea, atat faptica (interwievarea oamenilor, in special femei, din alte culturi), cat si teoretica (o multime de carti de filosofie feminista si nu numai, sociologie, politologie, istorie etc), a dus la noi idei, care au schimbat, pe unele locuri radical, conceptia originala. Cunoasterea, cand e libera si incarcata afectiva, e cea mai mare aventura. Si asta s-a dovedit a fi scrierea acestui roman, deocamdata inca neterminat, dar acum foarte bine conturat.
Pe parcurs, in cadrul blogului, am incercat sa raspund problemelor feministe de zi cu zi, evenimentelor cu incarcatura feminista, unor dezbateri ivite la acel moment, prin scurte articole, cat mai simple, mai pline de emotie. Nu stiu cat am reusit, dar dupa controversele pe care le-au creat, dupa reactiile emotionale, nu numai in randul barbatilor, cel mai adesea misogini (descoperirea misoginismul extrem de dur si generalizat a fost una dintre descoperiri) dar si al femeilor, unele chiar (auto)-declarate feministe, cred ca si-au atins scopul, cel putin partial.
De curand, s-a ivit ocazia publicarii unei carti bazate pe aceste articole, un fenomen destul de des intalnit odata cu noua revolutie in lumea editoriala, catalizata de noile tehnologii tipografice, explozia internetului etc. Excelent pentru scopul meu, adica promovarea unor noi idei feministe, fara niciun rabat la calitatea si indrazneala ideilor, intr-un mod cat mai simplu pentru cititoare/cititori! Pentru a pastra continuitatea cu titlul romanului, pe care l-a imprumutat si blogul "7000 ani/fata cea frumoasa a occidentului", titlul posibil al acestei carti va fi "7000 ani de patriarhat. Pana la feminismul radical". Din fericire, se pare ca ar fi mai putin de 7000 ani de patriarhat, cam vreo 6000, nu ca nu ar fi suficient pentru ca vietile si istoria femeilor sa fie distruse,  si mai ales ca ar fi usor de recuperat. "7000 ani" vine de la o replica din roman care se refera mai degraba la practicarea agriculturii si colonizarea Europei.
"7000 ani de patriarhat" reprezinta o selectie de analize feministe radicale, de cele mai multe ori originale, scrise cat mai accesibil, cu cat mai putine referinte bibliografice. Simplitatea expunerii, o provocare pentru autoarea care provine din mediul academic stiintific, nu ar trebui sa aiba vreo legatura cu simplitatea ideilor si a concluziilor la care ajung aceste analize, in spatele carora se ascund idei biologice originale. Acest blog s-a dorit un exercitiu de creativitate, de gandire libera, curaj. Sper ca lucrurile sa stea asa si pentru cititoare/cititori.





miercuri, 14 decembrie 2016

E infricosator si dureros sa vezi cat sexism exista in lume. Si sigur, asta nu vom sti niciodata, pentru ca exista variatii ale culturilor patriarhale, care urasc femeile, dar fiecare in moduri originale, dincolo de nucleul dur, de transformare a femeilor in sclave de uz domestic, sexual si reproductiv Fiecare are o retorica a sexismului, si e greu sa le cunosti pe toate. Apoi intervin si epocile, fiecare cu moda ei, cu ura ei fata de femei.  Desi uneori ura e fatisa, asa cum au ocazia sa vada femeile vulnerabile, in speical cele sarace, in special prostituatele (prostituted women) si lesbienele. Uneori insa e disimulata, adesea destul de bine, dar numai pentru ochii privitoarelor care nu vor s-o vada. Si e drept sa nu vrea, ca vederea ei orbeste o fiinta sensibila si rationala. Asa ca e mai bine sa traiesti in matrix. Dar nu ne ajuta cu nimic sa ne adaptam pe termen lung, daca o ignoram. De fapt ura fata de femei e cel mai stiintific adevar. E mai stiintific sa o recunosti decat sa scoti in evidenta tot felul de mituri care sa explice de ce femeile sunt discriminate si trimise la coada cratitei.
E interesant mitul anglosaxon al urei fata de femei, Conform acestuia, femeile sunt facute pentru ingrijite, de aceea ele sunt empatice, pe cand barbatii sunt analitici si tehnici, ei pot roti obiecte vizual cu usurinta, deci de aceea sunt buni (genetic) la matematica si la stiinte. De-aia nu sunt femei in stiinta de top, nu pentru intr-adevar, trebuie sa fii un monument de forta psihica pentru a ajunge acolo, la cate piedici li se pun femeilor Sigur, miturile li se adreseaza celor care vor sa creada. Si daca vrei sa crezi, crezi, E mai usor sa crezi ca femeile nu au cu ce decat sa le crezi cat de descurajate sunt, mai ales in aceasta cultura, ca sa devina oameni de stiinta de top. 
Pentru ca in cultura romaneasca, destul de misogina, nu exista astfel de prejudecati sau sunt mult mai slabe decat in alte parti. De cand femeile au inceput sa se duca la scoala, pionieratul feminin s-a manifestat in stiinta, inginerie, arhitectura, drept etc. Acest fapt devine cunoscut si in cultura anglo-saxona, dupa ce femeile din Romania, cu educatia de acasa, ingroasa randurile inginerilor si matematicienilor americani. Cordelia Fine o mentioneaza si femeile din Romania, pe langa alte femei din Europa, la care stereotipul anglo-saxon nu se aplica. Asta nu pentru ca romancele ar fi mai destepte (cum nu sunt nici mai frumoase, doar machiajul si lipsa feminismului pentru mase le face sa arate asa pentru straini) decat allte femei din zona, ci pentru ca misoginismul pare sa fie de alt soi pe aici, mai brutal si mai nesimtit, dar fara un discurs care macar sa bata in coerenta, de aceea mai usor de respins si mai putin insidios.
Recunosc ca mi-a fost mai greu sa invat despre diferentele de gen din cultura anglo-saxona decat mi-a fost sa invat engleza. Ar fi interesant sa fie intrebati oameni de la tara din Romania, daca femeile sunt mai empatice si mai inclinate spre ingrijirea altora prin natura lor. Pai multi ar fi surprinsi, cand pentru rautatea femeilor s-au inventat atatia termeni (scorpie, cotoroanta, vrajitoare, calapanta, toapa si cati or mai fi si or mai fi fost in trecut). Femeile sunt rele si agresive, oricine stie, ingrijesc copiii si rudele batrane ca asa trebuie, asa e datoria lor. Cum sa vorbesti in Romania de empatia si blandetea femeilor cand sunt terorizati de Elenele care ar fi fost capul rautatilor? Elena Lupescu l-a corupt pe Carol al II-lea, Elena Ceausescu pe Nicolae Ceausescu. A propos de diferente culturale, adica diferite tipuri de misoginism, o prietena mi-a spus ca femeile nu sunt empatice, ca nu a cunoscut decat doua (incluzandu-ma si pe mine aici) care sa vada mai departe de propriul interes. Voila! Si nu e singura astfel de declaratie de la femei care considera barbatii mai empatici decat femeile!
De la Eva pana la vrajitoarele din Evul mediu, femeile au fost rele si corupatoare. Oare pentru empatie si ingrijirea inerenta sexului lor erau vrajitoarele arse pe rug? Se pare ca unele nu voiau sa ingrijeasca altceva decat penisul diavolului. Presupusa empatie si tendinta naturala de ingrijire a femelor l-ar fi facut sa rada si pe Hamurabi cu codul lui de legi, care prevedea o pedeapsa pentru femeile care nu isi ingrijeau familia: aruncarea in apa. O fi in vreo cultura vreo pedeapsa pentru ca nu vrei sa te duci la chefuri? O fi fost ceva si in natura sclavilor sa se supuna? Nu chiar in forma asta, dar similar, au existat idei in Antichitate. Sclavii aratau si se comportau diferit, era ceva primitiv in natura lor. Apoi stim si noi ca negrii sunt "inferiori", toate rasele care trebuie sa se supuna sunt "inferioare". 

Animalele complexe si natura lor
Ceea ce e interesant e cum pot oamenii care se considera rationali sa creada asa ceva. Superstitiile din cultura anglo-saxona legata de gen intra acum in toate culturile. De fapt tinerii din toata lumea iau ca litera de envanghelie aceste aberatii.Acum tinerii care nu citesc prea mult, care adera la niste idei superficiale sunt oarecum, de oriunde ar fi, in cultura anglo-saxona. Esti ceea ce afli. Si ei se intoxica cu aceste povesti pe care in clasa a V-a e prea tarziu ca sa le mai crezi.  
Nu discutam despre caracterul nestiintific al numeroaselor (de fapt sunt foarte putine si denaturate, supralicitate etc) descoperiri "neurostiintifice/ legate de diferenrele intre sexe. Despre mistificari si chiar minciuni vorbeste mult mai bine si mai pe larg Cordelia Fine in "Capcana sexelor". Dar ceea ce putem spune este ca exista cauze stiintifice in mizeria pe care o traiesc zi de zi femeile in patriarhat. Sigur ca nu reducem totul la gene si comportament innascut, pentru ca asta e omul, dar se pare ca oamenii de stiinta de acum, ca si (pseudo)filosofii au uitat, sfideaza instinctele, animalitatea. Omul e un animal, fara indoiala, dar un animal aberant care denatureaza la maximum, fata de alte animale,, chiar inrudite, instinctele, comportamentele inascute. Dar intr-o masura mai mica toate mamiferele si animalele cu creier mai mare o fac. Ele se bazeaza in special pe invatare ca sa supravietuiasca. Omul e un animal inadaptabil fara invatare, educatie, Dar bine nu stau nici alte mamifere, care si ele pot fi educate aberant, cum sunt cainii de stana, despre care Darwin spunea ca se cred oi (Originea speciilor). Zborul, vanatoarea, comportamentale sociale complexe sunt invatate. Si ce fac animalele cand invata? Isi calca uneori instinctele. Asta facem cu orice caine care se dreseaza. Ca altfel nu s-ar putea dresa, daca ar fi un automat instnctual. Cainele nu e, dar oamenii sunt, dupa acesti psuedosavanti. Desigur, cand se educa un animal, dar si un om, putem sa ne folosim de instinctele lui, sa le activam pe unele si sa le inhibam pe altele ca procesul de invatare sa decurga mai usor si mai eficient. Care e natura cainelui? Sa fie vagabond la gunoi sau sa se joace cu frisbee? Lupul, stramosul cainelui a evoluat in padure, dar poate trai si altfel. Animalele superioare sunt ca niste instrumente cu coarde care pot vibra la diferite frecvente. Si nu stim ce pot face ele, cum nu stim nici ce poate face un om in alte conditii, in alte lumi. Probabil suntem mult mai mult decat putem sa ne imaginam, cum, la alt nivel (sau nu ?) e valabil si pentru rudelele noastre, mamiferele si unele mai indepartate, pasarile. 
NU putem reduce omul la instincte, de care nu stim cum au aparut de vreme ce nu stim inca mediul original in care au aparut si cand. Si deci nu putem sa facem experimente care sa reconstituie exact conditiile initiale., Si mai mult, mereu pot aparea instincte noi, care au aceeasi valoare in comportament ca si cele vechi,. Cum spunea Lorenz, exista marele parlament al instinctelor. Da, exista. Asa ca nu stim instinctele femeilor si alte barbatilor, pentru ce au fost creati in mod original. De fapt e anti-uman, e  hilar, sa vorbim de asta, cand omul are marea flexibilitate comportamentala. In mod clar, nu am fost creati pentru a citi, a scrie, a ne juca pe calculator. Si sa vanam cu neuroimagistica aceste destine biologice e si mai caraghios. Da, traim timpuri extrem de primitive din punct de vedere filosofic. Ce e grav e ca  nu ne jenam din cauza asta. 

Cateva fraze despre misoginism si biologie 
Cum am spus, biologia trebuie sa spuna ceva despre societate. Dar trebuie sa avem mare grija cum o ascultam, mai ales la fiinte ca oamenii. Dar ce mi se pare mie ca spune, ceva cu care filosofii antichitatii si nu numai ar fi fost de acord, este ca tocmai animalitatea din noi, nu partea umana, e de vina pentru asta. O parte din ea, adica.  Vdem bine ca ne pricepem  ca indivizi si ca societate sa disimulam asta foarte bine. Animalittea rea din noi se referea la agresivitate si frica, lupta sau fugi. Agresivitatea naste ierarhii, autoritate. Asta a dus la aparitia patriarhatului in conditii istorice speciale. Din pacate oamenii asculta de autoritate, sunt atrasi de ea si cand nu recunosc. Se vede acum valul de nazism care cuprinde Europa. Acesta a goana instinctiva dupa autoritate, dupa protectia pe care un lider puternic promite ca o ofera. De cele mai multe ori liderul ala te duce la dezastru sau la moarte, dar pe moment te face sa te simti mai bine. Acest sistem al autoritatii, fricii este ceea ce mentine patriarhatul si da nastere la nazism si alti pui ai patrairahtului. Faci clanuri pe diferente baze, iar baza genetica e una puternica, desi acum e mai voalata. Genul, la care adera copiii mici, instinctiv, fara sa stie cauza lui, adica sexul, se inscrie tot in aceasta categorie, E mai bine sa fie intr-o banda, intr-un trib, decat singur. Cordelia Fine mentioneaza si ea asta, acest instinct conformist la copiii mici, de gradinita, chiar mai mici. Acest fenomen conduce la patriarhat. Celor care le e frica vor sa se simta protejati, altii profita si vor sa domine. De cele mai multe ori nu in scopuri bune si progresiste. Fenomenul se vede usor in zonele de conflict, unde oamenii sunt indoctrinati sa moara pentru cauze hilare. 
Patriarhatul se mentine pentru ca unii vor sa domine, iar unele se tem si vor lider, protectie. Unii vor sclave, si o sclava femeie e usor de obtinut, avantajele sunt mari, iar altele vor sa se simta protejate. Asta le e foarte greu sa inteleaga feministelor, cum am mai spus. Pentru ca in general oamenii progresisti, umanisti, contesta autoritatea, asta e progresul, contestarea autoritatii, ca si contestarea altor instincte care conduc la ierarhii, autoritate, violenta. Dar asta e poate unul dintre cele mai puternice. Contestarea autoritatii ca atare e ceea ce diferentiaza Occidentul de alte culturi. Nu contestam anumiti lidei, ci insasi autoritatea, mecanismul ei. Nu vorbim de conditiile speciale, norocul istoric, urmat de toate razboaiele si crimele care l-au urmat pana ca azi sa traim intr-o societate care macar formal are idealul contestarii autoritatii...naturale (adica a fortei brute, a violentei). In aceste conditii, sa urasti femeile e simplu pentru ambele sexe; ai un tap ispasitor pe care il impodobesti cu orice defecte vrei, in functie de cultura si epoca. Nu te costa pentru ca nu au putere, iar in continuare te simti bine pentru ca iti imaginezi ca traiesti intr-o lume buna, adica predictibila si ofertanta de recompense. 
Cum autoritatea a imbracat apoi dreptul divin, nu pe cel al sabiei, in cursul istoriei, asa si misoginismul imbraca noi si noi forme. Dupa ce au ars vrajitoaele, dupa ce au distrus cultura femeilor, iar ele tot se ridica, anglo-saxonii (si nu numai) inventeaza altceva, alte metode de a le limtia femeilor accesul la bani si putere reala, deci de a le mentine ca sclave, eventual de lux. E absolut clar ca la anumite niveluri ale societatii, foarte jos si foarte sus, femeilor trebuie sa le fie cel mai greu. Foarte jos socio-economic e un nivel redus de educatie, saracie, violenta, data de agresivitatea ridicata din cauza frustrarilor. Acolo femeile au parte de misoginism brutal, nedisimulat. La nivel foarte inalt social, adica politiceini si CEO, acolo e fieful psihopatilor care se lauda cu lipsa lor de empatie si raceala gandirii logice. Intr-adevar, exista studii care arata ca psihopatii se regasesc intr-o mai mare proportie in unele domenii, si sunt suprareprezentati ca CEO. Cand am vorbit cu cineva despre misoginismul lui Nixon, mi s-a raspuns "Ce crezi ca era Nixon, un psihopat ca toti politicienii de succes!" Chirurgia si psihopatia fac casa buna, de asemenea, de aceea ne asteptam, cum bine se confirma, la putine femei in acest domeniu. Cele care au fost acolo vorbesc despre o hartuire intensa, descurajare fatisa etc. Cu alte cuvinte, lipsa de empatie a barbatilor care ajung in unele posturi cheie, dar sigur, si patriarhatul care incurajeaza aceste atitudini, ar fi de vina pentru excluderea femeilor, ci nu naturaa lor "empatica" feminina.
Ce se poate face in acest sens, inafara de ridicarea constiintei femeilor, dar nu numai, e sa mergem inainte, dar si la originea societatii occidentale, cu toate defectele ei, de fapt la contestarea autoritatii "naturale". Etapa urmatoare a umanismului si liberalismului ar fi un feminism radical. De fapt eliberarea femeilor, distrugerea patriarhatului trebuia sa aiba loc de foarte mult timp. Dar ne intoarcem la razboaie si alte asemenea. Rezistenta a fost mare la orice pas inainte. Totusi, defectele societatii noastre nu vin de la umanism si de la liberalism, ci de la inconsistenta lor, la devierile lor. Exista un singur drum: inainte. Inapoi am vazut cum e, si vedem in fiecare zi.  

Know us

Our Team

Tags

Video of the Day

Contact us

Nume

E-mail *

Mesaj *