vineri, 24 februarie 2017

In feminismul de acum a aparut o noua moda, tendinta, ca sa-i spunem asa; aceea a pronumelor neutre care sa desemneze orice persoana. Moda a inceput prin Suedia, din cate se pare, dar patrunde si in tarile vorbitoare de engleza. Acum la persoana a III-a singular, unii, dar si unele, au inceput sa foloseasca pronumele "they", adica "'ei/ele", asa cum "you" a fost initial la persoana a II-a plural, dar s-a transferat, via pronume de politete, la persooana a II-a singular. .Nimeni nu mai foloeste azi in engleza pronuele personal de la persoana a II-a singular, adica "tu" (thou).
Asta pentru ca oamenilor sa nu le pese de genul cuiva, pentru ca nu se face diferenta dintre femei, care sunt discriminate imediat ce afli ca sunt femei. Adica pur si simplu de a camufla feminitatea (biologica), a o ascunde. Cu asta facem ce se face in fiecare zi, reconstruirea femeilor, a tot ce tine de ele, ca sa nu mai arate atat de....femei. Pentru ca ce e femeiesc (incerc sa evit feminin care se refera la constructul patriarhal) e rau, rusinos, si de-aia e discriminat. Deci cosmetizam, camuflam, reconstruim femeiescul, ca natural e trivial, murdar, cum vreti sa ziceti.
Dar nimic nou sub soare! Nu-i zicem unei femei "femeie", ci "doamna", punem accentul pe altceva, nu pe sexul ei. Inainte asa se proceda, nu era frumos sa zici "a sunat o femeie, desi, la dracu, auzeai o voce de femeie in telefon, ci "'o doamna". Ai vazut o doamna, nu o femeie, A trebuit ca feministele sa impuna termenul de femeie pentru orice persoana adulta de sex feminin, dar inca si acum, in mediile in care nu se stie nimic despre feminism unii sunt reticenti sa spuna "femeie" unei tinere de 18 ani. Pai aia e adulta, are buletin, voteaza, e o femeie, Pentru ca femeile au obtinut dreptul de vot. Femeile, nu doamnele,
Dar daca vrem sa ascundem femeile nu e deloc greu, Ce e greu e sa le facem vizibile. Iar orice incercare de a le ascunde e o mare capcana. Femininul ar trebui mai mult subliniat, ceea ce fac unele feministe cu ceea ce se numeste "comunicare genizata", adica vorbesc despre "doctorita, ministra"" etc, pentru ca inainte meseriile femeiesti erau acelea de menajera, servitoare, bucatareasa, spalatoreasa. Femeile educate erau dna profesor, dna doctor, dna ministru, eventual, desi greu in epoca. Femeia (fata in casa- "maid") inseamna adesea chiar menajera, ca asta faceau femeile, erau menajere de la nastere. E un noroc ca in unele limbi exista aceasta posibilitate, ca exista profesoare si doctorite.
Si sa ne gandim la precedentele lingvistice. De exemplu, in limbile in care animalele in general sunt de genul neutru, daca o persoana vede un animal, il desemneaza cu "he" (el). Asta in engleza, ceea ce m-a uimit cand am aflat. Animalul nu e "it", ci are un gen, cand te apropii de el. Si acela e asumat masculin. La noi, in limbile in care animalele au tot felul de genuri,  soparla, vulpea, vidra, vipera, musca, chiar scorpia, sunt de genul feminin, cand vezi o soparla admiti ca e femela, in special in cazul copiilor, apoi varietatea e mascul. La fel, la o vulpe. Imi aduc aminte de un clip cu o vulpe care a aparut unor pescari rusi, care pescuiau la copca. "Crasabita", au spus pescarii, adica "frumoasa", desi foarte posibil ca vulpea sa fi fost mascul. Vulpea e considerata un animal frumos in multe culturi, si in engleza "foxy" e ceva frumos, Dar nu stiu daca niste pescari englezi ar fi asumat feminitatea unei vulpi necunoscute.
Ar fi interesant cum au aparut genurile gramaticale, daca aparitia lor reflecta societatea. In multe limbi nu exista gen, de exemplu in chineza, maghiara etc.. Nu stiu cum abordeaza chineii alte limbi cu gen, dar e proverbial cum o fac maghiarii. Glumele despre acordurile de gen pe care le fac in romana sunt celebre.. Cand e vorba de un substantiv feminin, maghiarii il inlocuiesc si il acorda cu pronume si adjective masculine. "Nu-l mai scoateti afra", asta despre o colega de camin."E bun" la fel, despre o alta femeie. Sigur ca e greu sa inveti o notiune complexa ca genul cand in limba ta nu exista. Nu transform in misoginism un aspect de psiholingvistica. Dar efectele asurpa perceperii femeilor, femininului, sunt reale. Femininul e usor de sters, indiferent din ce motive. Femininul in patriarhat e sters oricum.
Repet, nu stiu cum a aparut genul in gramatica. Dar mi-ar placea sa studiez asta. Dar emit ipoteza ca genul a aparut in matriarhat. Limbile foarte vechi, cum sunt unele africane, au multe alte categorii, da nu stiu sa aiba gen. Chineza, cum am spus, dar si limbile finougrice, nu au gen. De fapt se pare ca o minoritate de limbi au gen. Ca in limbile indo-europene in general exista gen, asta ne face pe noi, occidentalii, sa credem ca genul e des intalnit. Se pare ca nu e;. Alte limbi care au gen si care sunt foarte pretentioase in ce priveste acordul de gen, inclusiv in cazul verbelor, acelea sunt limbile hamito-semitice (araba, ebraica etc). Si daca indo-europenii, cel putin in perioadele istorice, de cand avem o bruma de documente, se pare ca erau (deja) in patriarhat, stim cu mult mai multa siguranta ca arabii si evreii au fost in matriarhat. Da, patriarhatul biblic dur, dar si islamul apoi, culminand cu wahabismul din Arabia Saudita, au aparut pe ruinele unor societati matriarhale, ale caror fosile vii inca mai exista (kabilii).  Biblia e o epopee a trecerii la patriarhat din motve in principal militare. Cand vecinii au trecut si te ameninta, nu prea ai de ales.
In societatile matriarhale lumea e impartita de fapt in femei is barbati, in sfera masculina si feminina, in ocupatii feminine si masculine. Asta spun cercetatorii acelor societati. De fapt rolurile de gen sunt matriarhale? Probabil da, tocmai pentru a securiza resursele la care au acces femeile, la care au acces barbatii. Ocupatiiile feminine si masculine sunt diferite in divese societati matriarhale (matrilineare),  uneori exact invers, dar ele exista. In patriarhat, totul, inafara de munca domestica, nasterea si putine altele, neremunerate, devalorizate, sunt masculine.
Limba reflecta psihologie, reflecta filosofie, reflecta spiritualitate. Ne ajunge ca in romana, dar si alte limbi latine, cand intr-un grup sunt femei si barbati, pronumele care desemneaza acesti oameni este masculin, Adica masculinul prevaleaza asupra feminimului. Asta in patriarhat.
In concluzie, neutralitatea e o capcana, sterge femeile, la fel transsexualitatea, deci cel mai bine e ca femeile sa fie explicate, calitatile lor sa fie scoase in evidenta,, Femininul nu e lipsa masculinului, ci altceva, ceva mai complet, as adauga.  Noile teorii feministe trebuie sa redefineasca femininul si masculinul, cu recuperarea reala a spiritualitatii feminine.



I

luni, 20 februarie 2017

Liberalismul e una dintre ideile cele mai frumoase care au fost emise vreodata. Cea mai frumoasa, din punctu meu de vedere, sigur, e feminismul. Dar feminismul provine din umanism, e umanism aplicat la problema femeilor, umanismul dus la extrem, la radacini. Feminismul radical, recunoasterea patriarhatului si eliminarea lui reprezinta de fapt adevarata revolutie umanista, care va elibera toti oamenii, dar sigur, in primul rand femeile.
Liberalismul e indisolubil legat de individualism, adica individul conteaza, prin insasi fiinta lui. Individul e important, individul trebuie sa se implineasca, nu masa, nu tribul, ginta, familia etc. Individul nu se sacrifica pentru binele colectiv decat daca asa decide ea/el, numai daca asa ii dicteaza constiinta.
Acum traversam o perioada de asa-numit neoliberalism, care, dupa parerea mea nu are a face prea mult cu liberalismul, ci e un fel de intoarcere la capatilismul salbatic, de fapt la o forma de jaf, la sclavie, coruptie, la ceva spre care un anumit tip de oameni au tins intotdeauna, chiar au facut lucrurile spre care au tins, numai ca pentru ei au existat in istorie perioade de glorie si prioade mai putin faste. Una a fost ceea ce se numeste capitalismul salbatic, in care oamenii au fost dezradacinati (prin hotia unora, pamanturile lor au fost luate, iar ei au migrat in numar mare la oras unde au fost transformati in proletariat), exploatati, dezumanizati. Revolutia industriala, facuta cu imense sacrificii umane, a dus la scaderea mediei inaltimii, dar si a duratei medii de viata. Oamenii, cei mai multi, au dus-o mai rau pentru o lunga perioada de timp. Dar asta nu pentru ca liberalismul era rau, ca initiativa privata nu e ceva bun in sine, ci pentru ca un anumit gen de coruptie, de vid legislativ, a condus al aceste fenomene.
Neoliberalismul de acum invoca in orice situatii alegeri individuale, la solutii personale. Fiecare are sansa sa faca ce vrea, sa-si faca viata cum vrea. In ce priveste feminismul, acum curentul la moda este feminismul liberal, controversat mai ales in ce priveste atitudinea fata de prostitutie, care chipurile e o alegere. Ca femeie ma opun cu toata vehementa acestei idei. Prostitutia nu e o alegere, se vede bine cine o practica, femei sarace si imigrante, abuzate in copilarie, fara educatie de cele mai multe ori.
E o contradictie atunci cand o femeie e feminista radicala si in acelasi timp liberala? Nu este. Esti liberala atunci cand conditiile sunt liberale, cand sansele chiar exista pentru toata lumea, cand meritele chiar conteaza, nu e vorba de impartire a resurselor discretionara, bazata pe apartenenta la grupuri. In realitate insa conditiile nu sunt liberale. acum mai mult decat in urma cu cateva decenii. Sanele nu sunt egale, e o legea a junglei, a celui mai corupt si mai imoral castiga. Vezi Donald Trump, care obisnuia sa joace murdar si isi invata ucenicii sa joace murdar in showul de mare succes :"The apprentice". Si aia nu e forta, nu e progres, din contra, e distrugere a progresului. Nu mizeria a facut progresul, ci el a avut loc in ciuda ei, ceea ce arata cat de importanta e libertatea, chiar daca putini au acces la ea.
Trebuie sa recunoastem asta, si in primul rand trebuie sa recunoastem patriarhatul, discriminarea sistematica a femeilor, excluderea lor de la puterea economica, politica, de la recompense sociale importante. Femeile traiesc o segregare. Ele sunt o clasa usor de identificat, ca oamenii cu descendenta africana in America. Ne miram ca acei oameni sunt adesea marxisti? Da, nu ca as fi de acord cu marxismul, dar ei nu pot credere in liberalism, pentru ca nu e cazul pentru ei. E o gluma proasta sa-i spui unei peroane de culoare ca isi poate construi singura viata daca vine din ghetou. Nu, nu se poate asa ceva. Si e valabil si pentru femeile sarace, needucate din toate tarile, de orice rasa. Daca orice femeie, pe de alta parte, nu are sansele unui barbat, ar putea ea sa creada in liberalism? Da, ar putea sa creada ca asa ceva se poate construi, nu ca exista deja. Nu il proclamam si exista. Nu, se face.  Si cum se face? Scotand in primul rand in mod activ, cu consum energetic, oamenii din saracie si umilinta, ca apoi sa aiba sanse sa-si construiasca viata. Asta e modul cum ii putem face sa gandeasca liberal, sa creada in meritocratie, in initiativa indvuiduala. Merge? Experienta unor tari, precum cele nordice arata ca da.
Saracia, umilinta, marginalizarea duce la distrugerea unor vieti, la dezumanizare. Oamenii saraci nu mai sunt fiinte politice cu adevarat (vezi electoratul PSD, in cea mai mare parte, experienta tarilor foarte corupte, unele foste comuniste), nu mai au demnitate umana, vise, vor doar sa supravietuiasca. Sigur ca nici initiativa nu au, nu mai au relaxarea, imaginatia si puterea necesare, Nici macar cunostintele. Si da, acumularea de capital e esentiala pentru proiecte mari, iar exploatarea, comertul de orice tip conduc la acumulare de capital. Dar fara intiativa privata, fara visele, ideile, dorintele unora, cu capital se poate construi Arabia Saudita, dar nu progres real.
Din cauza conditiei lor particulare, femeile, cele mai multe, nu sunt fiinte politce. Inafara de saracie, ele se confrunta cu lipsa unei constiinte a propriei situatii, cu educatia patriarhala, de sclava. Marturisesc ca si alte dati ca nu nteleg ce vor femeile care nu sunt feministe. Cum nu inteleg foarte bine ce simt afro-americanii, romii etc. Nu ai cum, sunt aspecte din educatie, din experienta pe care nu le poti intui, desi de multe iti dai seama.
Dar e usor de prevazut ca daca multe femei sunt sarace, needucate, marginalizate, fara sanse, asta afecteaza orice femeie, sansele ei de reusita, calitatea vietii ei. Pentru ca femeile sunt percepute ca o clasa, atat pe piata muncii, cat si pe piata vietii personale. Faptul ca exista prostitutie, ca femeile pot fi cumparate, cum auzeam acum vreo doi ani, si cu 20 lei, e absolut sinistru. Inseamna ca atata valoreaza o femeie, de la atata incepe pretul ei. Prostitutia e o crima contra femilor. Saptamana trecuta Irlanda a adoptat modelul nordic in ce priveste pedepsirea prostitutiei. Chiar daca asta nu ar duce la eradicarea prostitutiei, macar atitudinea societatii fata de femei s-ar schimba. Femeile nu sunt de vanzare. E o crima sa le cumperi.
Devalorizarea femeilor, generata de precaritatea, merginalizarea si lipsa de demnitate in care patriarhatul impinge numeroase femei, a creat tot felul de mituri despre femei si barbati, care cred ca ar trebui studiate. Dincolo de aberatiile sociobiologice, importante, cum am mai spus, doar din punct de vedere psihanalitic, e cultura urbana legata de sexe. Femeile sunt educate de mici sa stie ce greu e sa gasesti un barbat, cat de multe femei raman singure. Pentru asta trebuie sa arate si sa poarte perfect. De ce? Pentru ca sunt mai multe femei. Am gasit chiar declaratii ale unora care spuneau ca la fiecare barbat exista trei femei. Dar ce, a fost al doilea razboi mondial? Pe planeta sunt mai multi barbati decat femei. Sigur, cei excedentari sunt chinezi sau arabi, indieni, tocmai din cauza ptriarhatului care devalorizeaza femeile de la nastere si inainte.  In unele locuri, cum e China, penuria de femei e atat de mare incat femeile din alte tari din zona sunt rapite ca sa devina nevestele taranilor. Femeile traiesc mai mult in societatile dezvoltate, deci femeile excedentare nu sunt cele foarte tinere, mai ales ca se nasc mai multi barbati decat femei in mod natural, la 100 de femei cam 106 barbati (se pare ca poluarea ar fi schimbat un pic raportul, dar barbati se nasc in continare mai multi oriunde).
Femeile nu sunt mai multe, dar pentru fiecare femeie cu pretentii sunt altele care nu vor decat sa supravietuiasca, si care afecteaza si deciziile celor care au de ales, cel putin intr-o oarecare masura. Femeile sunt devalorizare pentru ca unele o duc foarte rau, pentru ca unele nu au de ales.
Toate femeile, inclusiv cele educate, din clasa mijlocie, care au oarecare posibiliate de alegere, sunt devalorizate pentru ca sunt femei (marfa ieftina, adica). Ceea ce e interesant si ar trebui studiat e ca si ele se devalorizeaza. Nu stiu ca de fapt valoarea lor e mai mare pe piata, asa mizerabila cum e piata, cu femei care se pot cumpara cu 20 lei. E interesant cat de putina incredere au femeile in ele, cat de mult valorizeaza niste relatii de care ele nu isi dau seama cat de valoroase sunt pentru barbatii care sunt implicati in ele. Din motive de piata, pur si simplu. Nu invoc sentimente. O feminista care vrea sa-si intretina partenerul, o amanta a unui barbat bogat care nu ii cere nimic material, ii satisface fanteziile sexuale cu pasiune sincera, o femeie foarte atragatoare care are o relatie cu un barbat cu peste 10 ani mai tanar, care refuza sa munceasca, astea sunt bujiterii pe piata sexului, de care beneficiaza partenerii lor, nu ele. Sunt sigura ca daca multe alte femei ar putea sa fie fiinte politice si sexuale, daca ar avea acces la alegeri, aceste femei nu ar mai vedea lucrurile asa. In primul rand trebuie sa spunem adevarul, nu e liberalism, e patriarhat.



miercuri, 15 februarie 2017

Tot ce fac femeile e rau, tot ce spun ele e ieftin, banal, irational si in cel mai bun caz, lipsit de importanta. Cand nu e o prostie, o trivialitate si banalitate, ce spun si ce fac femeile e periculos. Femeile sunt dusmanul, monstrul. Pentru ca sunt vulnerabile, nu le ia nimeni apararea. Tapul ispasitor ideal.
Printre obiceiurile femeiesti care enerveaza este acela al lamentarii. Femeile se vaieta, se victimizeaza, chipurile, in loc sa actioneze. Actionezi daca ai cu ce, daca ai unde, daca ai conditii. Cum ii aud pe unii vorbind cu sila de "asistati", niste fiinte periculoase care nu fac altceva decat mananca resursele celor care produc cu adevarat. Da? Dar sa-mi spuna ei mie, teribilii oameni care produc, ce ar face ei intr-o tara unde nu ai cum vinde marile lor abilitati, unde nu e mediu de afaceri, unde nu exista locuri de munca, unde nu se pot face afaceri, ca nu exista piata, nu exista resurse, nu ai cu ce sa produci sau sa vinzi. Nu ai unde te angaja, nu ai ce afaceri sa faci, oricata initiativa ai avea. Nu zic, e bine ca oriunde oamenii sa incerce sa se ridice din mizerie, iar a mentine oamenii in starea de mizerie morala si materiala, umilinta nesfarsita, e o crima. Dar majoritatea oamenilor nu ar vrea sa fie saraci, asistati, ci ar vrea sa aiba cate ceva, sa fie si utili, sa aiba demnitate. Numai ca sa iesi din starea de dependenta, de vulnerabilitate exrema e foarte greu. Aici oamenii trebuie sa fie ajutati, incurajati, chiar daca asta cere din partea celorlalti mai multe eforturi si mai multe resurse decat pare la prima vedere.
Femeile sunt cel mai adesea in starea asta. Adica saracia e peste tot feminizata, desi femeile muncesc peste tot, produc peste tot, dar li se ia, munca lor e devalorizata si neplatita peste tot. Mai mult sau mai putin. Accesul la recompensele care aduc intr-adevar emotii puternice, ca prestigiul social si sexul sunt minime. Daca esti obiect sexual, cum sunt considerate femeile mai peste tot, nu ai acces la sex cu adevarat, la gratificatii sexuale, pentru ca un vibrator nu are asa ceva. El nu alege, nu are fantezii, dorinte, vise. Tot ce poate primi el e curent de la priza.
Si in situatia cumplita in care sunt, care din nefericire nu se recunoaste, femeile se lamenteaza. Se vaieta, se plang. Si asta e gresit. Da? De ce? Ce ar vrea domnii sa faca? Sa nu zica nimic, sa treaca cu stoicism si demnitate peste mizeria vietii, asteptand moartea, cum recomanda Nicolae Filimon in "Ciocoii vechi si noi" femeilor neglijate si privite cu suspiciune de soti. Da, stiu, asta doresc barbatii femeilor, sa taca, sa nu se exprime, sa nu spuna ce le doare. Ca ii deranjeaza. Si ca ei oricum nu vor sa schimbe nimic, pentru ca orice schimbare ar fi sfarsitul privilegiilor lor. Cum zicea Andrea Dworkin, femeile visurilor barbatilor sunt catatonice sau moarte, femeile vii sunt ingrozitoare.
Si a te lamenta inseamna a cere, a constientiza ce-ti lipseste, a incepe macar un demers in acest sens, a vorbi despre situatia ta. Lamentarea e un pas important spre eliberare. A te lamenta inseamna a cere mai mult, mai mult de la viata, de la situatia ta. Si barbatii nu vor ca femeile sa ceara, ele trebuie doar sa primeasca ce le arunca ei si sa fie multumite cu situatia lor, care e de la Dumnezeu sau mai nou, de la evolutie.
Si daca au dreptate cu ceva barbatii, atunci da, femeile ar trebui sa actioneze. Ce se intampla cand o fac? Pai se stie: ajung pe rug, apoi histerectomizate, in spitalele de psihiatrie, cu lobotomie, iar acum ridiculizate si amenintate.  Actiiunea femeilor e ingrozitoare. Femeile sunt facute sa taca si sa indure, nu sa isi schimbe situatia, nu sa revendice dreptul la viata si la demnitate. Dreptul la fericire.
Orice v-ar spune barbatii, oricat v-ar ridiculiza ei, lamentati-va, vaietati-va, identificati-va problemele! E primul pas, unul important, viata voastra nu e normala, nu e de la Dumnezeu si nici de la evolutie, e de la patriarhat. De acolo vine calvarul vostru! Si sigur, e bine sa actionati! Dar inati sa stiti cum, in ce fel, sa va faceti planuri, strategii, care nu se pot face daca nu stiti si nu vorbiti despre ce va apasa, ce va doare! Adica nu va lamentati, in fata altor femei, in fata barbatilor care nu va asculte si carora in cel mai bun caz nu le pasa de voi! Dar in niciun caz, nu va resemnati, oricat de dureroasa ar fi alternativa!


marți, 14 februarie 2017

Azi e Sfantul Valentin, o sarbatoare comerciala care deschide calea, cel putin in partea asta a Europei, unui lung sir de sarbatori de primavara, toate transformate in sarbatori comerciale. Originea lor e probabil pagana, legata de primavara, de invierea naturii, de fertilitate. Dar timpul a trecut, istoria s-a depanat peste aceste sarbatori, politicul, nu numai economicul, s-a reflectat in ele.
Acum se presupune ca Sfantul Valentin ar fi ziua indragostitulor. In aceasta zi, oamenii mimeaza contra unor sume de bani (cadouri, invitatii la restaurant etc) starea de pasiunea sexuala. Sigur ca aia n-are nicio legatura cu cadorile si restaurantele, cu cinele romantice, care sunt constructe culturale recente. Pasiunea se manifesta pe marginea drumului de tara, pe camp, printre ruine, oriunde are ocazia. Dar cand ea nu exista, o mimam cu simboluri bine stabilite intr-o anumita cultura. Pot manca la restaurant in semiintuneric, cu lumanari pe masa cu oricine, fara sa simt fiori romantici, iar cadourile care se fac in aceasta zi produc in mod independent orice, dar nu sentimente romantice.
Si totusi ce sarbatorim azi? Ce celebram? Istoria culturii si societatii sunt tot timpul cu noi. In acest caz, istoria societatii si culturii occidentale. Desi e clar ca pasiunea e prezenta la oamenii din foarte multe culturi, daca nu toate, o valoare culturala e doar in Occident, iar acum e imtata si de alte culturi. Cu declinul culturii occidentale nu stim daca acest lucru va continua. Dar deocamdata, cultura occidentala inca e pe val, cat de mic si anemic ar fi el.
De unde ar veni aceasta celebrare a dragostei ca pasiune? Se spune ca ea a fost inventata de trubadurii provensali in Evul mediu. Si s-a impus cultural prin cantece care se cantau la curtile din toata Europa. Dar de ce ar fi aparut asa ceva? De ce aceste cantece ar fi fost atat de apreciate? Ca de obicei, era vorba de o piata, de o necesitate. Si aici intervine istoria. Pana una-alta, oricat de atei am fi, trebuie sa recunoastem ca Occidentul e un dar al religiei crestine, dincolo de minunile Antichitatii, care se reflecta un pic si in religie.
Ce s-a intamplat ca sa se ajunga  aici? Stim cum totii ce a fost Evul mediu european, in ce conditii au aparut cruciadele. Mizeria Europei, de la cea fizica, pura, omniprezenta, la cea morala, adica violenta generalizata, lipsa valorilor, incultura crasa, un fel de distopie SF plasata in ultimele secole ale primului mileniu, era atunci marca ei. Arabii si orice navalitori erau atrasi de acest El dorado al degringoladei. Si cine s-a gandit sa salveze lumea atunci? Biserica, sigur! Poate a vrut sa se salveze doar pe ea, dar a luat niste masuri pe care acum le-am numi anti-coruptie, care au schimbat fata lumii pentru totdeauna. Atat de putine, dar atat de eficiente!
Biserica a vrut sa creeze ordine in aceasta poveste apocaliptica (cine zice ca apocalipsa nu a venit si a si trecut?). Si atunci a stabilit niste reguli clare, dure, pentru ca oamenii sa fie acceptati sub protectia ei. Unele dintre aceste reguli se refereau la casatoria strict monogama si conditionata de apartenenta la aceeasi clasa sociala, dar si la transmiterea mostenirii. Inutil sa spunem ca inainte mostenirea si clanurile se faceau pe linie masculina sau feminina, dupa interesul (infractional) al membrilor. Acum lucrurile se schimbasera, nobilii, cavalerii, pentru a fi respectabili, nu mai aveau voie sa insoteasca oficial cu orice femeie cum voiau si cand voiau, ci doar cu doamne respectabile, cu rang si avere. Era vorba de reltatii legale, ca obiceiul celor ilegale a continuat in tot acest timp, existand carti care vorbeau de regulile de comportament in cazul acestor relatii intre membrii diferitelor clase sociale, relati neagreate de biserica, dar de care poporul european nu se putea lipsi. Despre aceste masuri pe care acum le-am numi anti-coruptie scrie R.I. Moore in The first European revolution. Printre ele si celibatul preotilor, care la inceput nu aveau aceasta restrictie. Ideea ar fi ca aceste masuri au schimbat societatea europeana, creand conditii pentru cautarea performantei, cultivarea creativatii, a noi surse de venit. Sa ne gandim ca intr-o familie nobiliara, numai fiul cel mare era mostenitorul titlului si al averii, ceilalti trebuiau sa-si caute surse de venit. Pe de alta parte, ei nu puteau sa-si ia ce femei voiau cand era vorba de relatii legale, care sa dea nastere la mostenitori, decat cu femei cu un anumit rang si avere. Fratii mai mici plecau, isi faceau ceea ce azi s-ar numi o cariera, fie in domeniul armelor, al politicii sau al artelor si culturii. Noi necesitati se creau. In acelasi timp, femeile eligibile pentru relaii legale erau putine si valoroase, iar pentru ele era mult de asteptat in unele cazuri, pana cand ei insisi isi obtineau un status potrivit.
Aceste femei nobile, extrem de pretioase, care probabil au inspirat printesele din basmele europenilor, erau femeile dorite, valoroase social, pretuite, la care barbatii visau, pe care le puteau arata in societate, acceptate de biserica. Dincolo de faptul ca erau dorite de nobili, care aveau acces la ele, ele erau obiectul viselor si ale celorlalti barbati, unii dintre ei cu posibilitati de exprimare artistica. Biserica a facut ca in Europa sa fie femei pe care barbatii sa le vada altceva decat obiecte sexuale si containere de bebelusi. Atentia lor era pretioasa.
Criticand iarasi unele analize feministe, dar si sociobiologice (aberatii pure, care reflecta incultura istorica si de orice natura), visul fetelor de a se considera printese nu e de a nu face nimic, ci de a fi femei dorite, pretuite, nu dispretuite si lipsite de importanta, ca femeile din popor. Printesele erau singurele femei care contau. Ce ar fi vrut sa fie atunci o femeie? O printesa sau Ioanna d'Arc, care chiar a schimbat istoria? Sau o calugarita extem de culta, care citea si isi petrecea timpul in contemplatii filosofice? Printesa era singura sansa a unei femei de a-si exercita sexualitatea fara a fi dispretuita, umilita, dezumanizata?
S-au schimbat lucrurile? Nu in esenta. Cum femeile nu au suficienta putere politica, sociala, suficiente resurse, ele sunt in mare si acum obiecte sexuale. Barbatii au mai multe putere oricum, mult mai multa, si isi impun cultura sexuala. O femeie saraca, orice alte calitati ar avea, e o prostituata, o fiinta care poate fi abuzata, umilita, pentru ca nu are sprijin social care sa ii confere protectie. Ca sa fie dorita, pretuita, are nevoie de si mai mult. Sigur, numai in aceasta situatie, calitatile ei intrinseci conteaza, cum contau si in Evul mediu. Cea mai urata printesa era mai valoroasa decat cea mai frumoasa servitoare. Asa e si acum, doar ca statusul de printesa s-a diluat. Trebuie si acum ceva bani, ceva rang dat de pregatirea profesionala etc., care de fapt denota putere economica. Destramarea Evului mediu a dus la devalorizarea rangului, a apartenentei familiale in detrimentul banilor, al averii. Asta e modificarea principala.
Desi pe feminsitele si pe sociobiologii de acum i-ar surprinde, lucrurile erau foarte clare pe timpul lui Balzac, de exemplu. Valoarea unei femei se masura in bani. Daca mostenea o mare suma de bani peste noapte, putea sa se transforme din prostituata intr-o femeie dorita si pretuita, cum e bine trasat in "Frumusetea si suferintele curtezanelor".
Barbatii au fost si sunt indragostiti de rangul unei femei, de puterea ei sociala conferita de familie, in primul rand de tati. Oricat de frumoasa, de inteligenta, o femeie e o prostituata si atat, daca nu are rangul care trebuie, ceea ce se vede extrem de bine in societatile sarace, ca a noastra. O femeie are dreptul la sex cu adevarat, fara a fi umilita, la posibiliatea de a alege, doar daca are avere. De ce vor femeile sa fie printese? De-asta! Nu pentru ca si-ar dori sa fie papusi inerte. Printesa e o femeie dorita, pretuita, care nu e umilita, cel putin pe fata. Printesei i s face curtei, nu prostituatei. Numai sentimentele printesei conteaza, numai ele sunt menajate. Orice femeie self made, din orice societate liberala, stie cum stau lucrurile, si care e pretul real al faptului de a fi self made. Ca si cand ar exista asa ceva in cazul unei femei! NU ca femeile nu ar face lucruri extraordinare, dar recompensele lor nu sunt extraordinare, orice ar face.
Ce sarbatorim de Valentine's Day? E o zi in care femeile se cred printese carora trubadurii le canta ode, in care se cred altceva decat sunt in mod obisnuit. O fi bine, o fi rau? Probabil e bine, pentru ca femeile macar viseaza ca lucrurile pot fi altfel, ca macar pot fi tratate altfel, ca sentimentele lor conteaza. A contrbuit Biserica cu acele masuri la emanciparea femeilor? Probabil, da. Chiar daca pentru cele mai multe, odata cu destramarea importantei bisericii, viata a devenit un iad si mai mare. Femeile sarace, fara zestre, aveau mari sanse in timpul Revolutiei industriale sa ajunga prostituate. Zestrea era o taxa de protectie, fara ea o femeie era frunza-n vant. Ca si acum. Ceea ce putini stiu e ca Reforma a distrus statusul femeii. Cultul marianic, al maternitati, a fost abolit, iar femeile au fost persecutate cumplit. Multe vrajitoare au fost arse atunci. Biserica isi lua mana de pe femei, dadea drum liber misoginismului suveran.
Pe de alta parte, aceasta sarbatoare ar trebui sa le aminteasca femeilor ca desi exista barbati care se indragostesc de femei pe baza calitatilor lor, acei barbati sunt extrem de rari. Majoritatea se indragostesc nu de frumusetea (fertiltiatea, chipurile) a unei femei, de inteligenta si de moralitaea ei, ci de rangul, averea ei, adica de puterea tatalui. Sinistru, dar adevarat!


Urmareste-ma prin e-mail:

Despre mine

Am absolvit o facultate tehnica, am ceva experienta in mass media.

Tags

feminism patriarhat Andrea Dworkin Ilinca Bernea Epopeea lui Ghilgamesh Freud patriahat Alexis de Tocqueville Franta Mary Wollstonecraft Romania Rosalind Miles avort comunism feminism radical sclavie sexism 7000 ani Afghanistan Africa Arabia Saudita Atena Ayaan Hirsi Ali Betty Friedan Cordelia Fine Dworkin Elisabeth Badinter India Jared Diamond Miroiu Simone de Beauvoir discriminarea femeilor fericire heterosexualitate legalizarea prostitutiei matriarhat misoginism prostitutie revolutie sexualitate 8 martie Ayan Hirsi Ali Balzac Bete Davis Biblia Bourdieu China Corinne Hoffmann Elena Udrea Eva Hillary Clinton Hitler Intercourse Islam Jenny Nordberg Legende Androgine Lenin Leo Frebonius Libia Mad Men Madonna Martin Luther King Mesopotamia Nietzsche Pearl Buck Spinoza Stalin Virginia Woolf Woman Hating Wuthering Heights clitoris corvoada heterosexuala democratie eurocentrism femei de dreapta femei patriarhale feudalism lesbianism mutilare genitala neoliberalism politica porneia relatii roluri de gen sclavagism societati matriliniare sociobiologia trans transexualitate viol #metoo 50 shades of Grey Adrian Popovici Afganistan Alain Delon Alan Clement Albert Einstein Alegeri prezidentiale Alexandra Kolontai. Balzac Alexandre Dumas Alice Schwartzer Amita Bose Amos Oz Anatolia Andrea Dowrkin Angelina Jolie Ann Fausto-Sterling Assad AudreyTautou Aung San Suu Kyi Aurora Liiceanu Austin Powers Badea Becali Belgia Beyonce Bible Blestemul de a fi femeie Brad Pitt Brave New World Brazilia Burma CNA Capcana sexelor Capturing Mary Catavencu Cato Cenorhaditis Charlotte Bronte Christopher Lambert Cipolla Ciutacu Clive Owen. Iris Murdoch Cluj Coran Creierul masculin D. W. Winnicott DSK Dama cu camelii Darwin Dawkins Democratia in America Desmond Morris Diana Diana Russell Die weisse Massai Dimitrov Dobrovolschi Donald Trump. Hillary Clinton Donna Haraway Dr. Quinn Dracon Edward Wilson Elena Ceausescu Elena Lupescu Emile Zola Emily Bronte Engels Europa Fabio Geda Faust Feminine Mistique Fetele ascunse din Kabul Flash dance Flora Tristan François Mauriac Gabriela Firea Gellhorn Gervaise Ghilgamesh Gigi Ghinea Gillian Flynn Glen Close Goethe Gone girl Grecia Guardians of Time Hadrian Hallmark Hamurabi Harald Eia Hariclea Darclee Harper Lee Harriet Taylor Hatsepsut Hecate Heide Gottner-Abendroth Hemingway Holly Hunter ISIS Imperiul Roman Indragostita de un Masai Iran Iris Murdoch Irlanda Islamic or Christian feminism Jenney Nordberg Jennifer Aniston Jennifer Fox John Stuart Mill Judith Butler Jullianne Moore Kate Middleton Kate Miett Khalida Messaaoudi-Toumi LGBT Lacan Lars von Trier Lev Tolstoy Liban Liberace Lorenz Louann Brizendine Luce Irigaray Madalina Manole Makarenko Marc Ferro Margaret Mead Margineanu Marie de Gourany Marx Maserati Matt Damon Mazare Merckel Michael Douglas Mihaela Miroiu Mileva Maric Miss Platnum Moartea Neagra Mohammed Moldova Montaigne Mormoni Mosuo Mustafa Kemal NIKK Napoleon Nicolae Ceausescu Nicole Kidman Nimfomana Ninon de L'Enclois Nixon Noam Chomsky Numele trandafirului Obama Occident Olimpia Pahlavi Pakistan Papa Percile Pericle. Phryne Picasso. Pierre Bourdieu Poul Anderson Praxiteles Prigoana Promisiunea Qatar R.I. Moore Ramita Narvai Razboiul impotriva tacerii Remus Cernea Revolutia Franceza Roberta Anastase Roberto Angela Rolls Roma Romania Culturala Rosamund Pike Rosi Braidotti Rousseau SUA Saddam Santorum Sapho Sex and the city Sfantul Valentin Sharon Stone Sheila Jeffreys Shivani Singh Shulamith Firestone Sila Silija Simon Signoret Simona Tache Siria Sonata Kreutzer Spania Sparta Spartacus Stephanie Coontz Straina Teheneran Tennessee Williams Thatcher The femine mystique The first European Revolution Thérèse Desqueyroux Tim Robbins Totul despre Eva Traian Traian Basescu UK URSS Umberto Eco Un tramvai numit dorinta Valentine's Day Valerie Solanas Vaslui Venus Virginia Wolf Viviana Hurtada Vlad Muresan William William Golding Wollstonecraft Working girl Y abolire acamdemie feminista radicala. afaceri feministe agresor alegeri alegeri SUA 2016 animal social antropologie arieni asigurari medicale autoritate bacha posh bacterii baieti rai bande de cartier barbatul roman blog boala mentala bonobo burqa butch calitati umane speciale caractere etnice carte cautarea fericirii cimpanzeu ciocnirea civilizatiilor cis clasism colonialism comportament sexual condus masina conspicuos consumption constiinta contraceptie copilul unic crestinism criza masculinitatii cromozom X cultura occidentala cultura prostiei curva dictaturi die Fremde dioicitate discreditarea feminismului dominatia masculina drepturi civile drepturile femeilor ecograf educatie educatie sexuala eliberarea sexuala epatarea esentialism etrusci f emininism familia familie matriarhala familie patriarhala familie traditionala fascism femei femei emancipate femei in feminism femeie moderna femicid feminin femininsm feminism al diferentei feminism room-service feminism. munca domestica frigurile galbene frumusete fundamentalisti darwinisti gen gen gramatical hemafroditism heterosexualite hidra de apa dulce homosexualitate human rights imbatranire imbecili incorectitudine politica inginerie invidie istorie lamentare legalizarea drogurilor legalizarea traficului de arme legalizarea traficului de organe legea sanatatii lesbianism politic liberalism mafia patriarhala mama ideala manifest feminist manifestatie spontana marea cultura marsul panaramelor marxism masculin masculiniate menopauza mijloace contraceptive minciuni minoritate minoritati monoteism musulmani necredincioasa nefericire neutru nunta de aur oi operatii estetice orgasm orgasmul vaginal pacat partid feminist radical pasiune romantica patriarahat patriarchy patriarhale pilula contraceptiva pornografie prejudecati patriarhale primavara araba printese pro-life protozoare psihanaliza psiholog psihologie psihoterapie feminista pudoare putere rasism refulare regina Victoria relatii heterosexuale relatii reusite relatii romantice relativism cultural religiile abrahamice reviste pentru femei roman rusine sacrificii sclavi sclavia femeilor scorpie sex sindromul Stockholm sinucidere situatia femeilor societate societate civila societati "male dominated" sociobiology stereotipuri de gen studii submisivitate talibani tarfa tari arabe testul Bechdel the caged virgin transsexualitte umbra utopii valorizarea femeii valul islamic viagra pentru femei vietii si relatii nonpatriarhale violenta domestica violenta. virginitate vot universal ziua fetei

Video of the Day

Contacteaza-ma:

Nume

E-mail *

Mesaj *