luni, 27 iunie 2016

Dragostea vinde, dragostea ni se vinde. dar cum se spune, ea e ca fantomele, toata lumea vorbeste despre ele, dar putini le-au vazut. Recenta petitie pentru includerea casatoriei traditioale ca uniunea dintre un barbat si o femeie in constitutie ar trebui sa aduca in discutie ce sunt relatiile homosexuale, ce sunt relatiile heterosexuale. Si mai ales, ce legatura au cu dragostea, dar si ce e de fapt casatoria, familia patriarhala. Ce e traditia.
De fapt, heterosexualitatea patriarhala are legatura cu posesia, averea, proprietatea si mai ales folosirea uterului femeilor, dar si a mucii lor ca sclave. Are legatura cu sclavia femeilor care se vand, cumpara, folosesc ca obiecte private de functiile umane, in special sexuale. Femeile necasatorite sunt asexuale, iar dupa casatorie sunt pasive sexual. Deci ele nu au sexualitate. Cred ca am mai postat un articol prin care chestionam, chiar si in Occident, statusul de active sexual al celor mai multe femei. Nu sunt active sexual nici in Occident, daca ele nu cauta, aleg, initiaza relatii cu barbatii, cauta propria placere si satisfactie.

Homosexualitatea si heterosexualitatea patriarhala


Dar ce e homosexualitatea? Cum in patriarhat femeile din punct de vedere sexual nu conteaza, iar barbatii sunt fiinte sexuale, ce le ramane pentru a se satisface? Niste membri ai societatii care nu au status inalt, care la greci nu erau cetateni, dar al caror abuz se pedepseste mai putin decat al femeilor. Ei nu au uter, nu pot naste, nu apartin cuiva, nu sunt proprietatea cuiva. Este vorba de baietii tineri, care la greci, cand erau imberbi, nu aveau inca drepturi depline. In plus, prin autoritate, a profesorului (la greci) sau a unui cleric (in religiile patriarhale, crestina, mozaica sau musulmana) pot fi atrasi si folositi. Povestea Sodomei si Gomorei din Biblie, unde se cautau pentru viol barbatii, nu femeile, are alt inteles. Deci homosexualitatea e la origine, in patriarhat, abuz de autoritate si putere asupra unui barbat cu status inferior, foarte tanar de cele mai multe ori.
Homosexualitatea exista si acum, de acest tip, in tarile islamice, dar e taboo. Baietii tineri participa la petreceri, pot fi abuzati la discretie de catre cei bogati in Afghanistan, de exemplu, cum spune autoarea Jenny Nordberg in "Fetele ascunse din Kabul". In Iran se spune ca majoritatea barbatilor din clasa muncitoare din Teheran, care arata bine, sunt gay. In sensul ca fac sex pe bani cu cine se nimereste, cum arata autoarea iraniana a cartii "Orasul minciunilor", Ramita Navai. Homosexualitatea se pedepseste in aceasta tara diferit. cea pasiva se poate solda cu condamnare la moarte, pe cand cea activa doar cu 100 lovituri de bici. Am putea spune ca de fapt se pedepseste, ca si in alte cazuri, saracia si mizeria, lipsa statusului. Probabil partial e adevarat, dar de fapt e mai complicat. Pentru ca adesea, corupatorul e pasiv, un barbat mai matur, cu autoritate,  care totusi e pasiv. Dar asta nu inseamna ca nu e abuziv. Liberace, cum se arata in filmul dedicat lui, un amant extrem de abuziv, era pasiv de cele mai multe ori, amantul a carui viata a distrus-o era mereu activ din motie de educatie.
Despre hmosexualitate, aparitia ei, se vorbeste chiar si in literatura romana. Panait Istrati are un personaj pederast in "Chira Chiralina", care povesteste despre parcursul lui. Abuzat, de mai multi barbati maturi si bogati, dezvolta acest viciu", cum il numeste el, in paralel cu o ginofobie dura, dar numai la nivel sexual. Poate dezvolta sentimente romantice pentru o femeie, dar nu poate avea contacte fizice cu ea. Ginofobia e la multi barbati, ceva aproape general, dar nivelul ei e diferit. Sa nu uitam ca Freddy Mercury, un homosexual celebru, si-a lasat averea unei femei. 
Homoseualitatea, cum o vedem noi, liber consimtita, nu exista in tari ca Afghanistan. Cum nu exista nici heterosexualitatea. Experietele femeilor din Afghanistan sunt de-a dreptul traumatizante. Sila lor de atingerile barbatilor sunt inimaginabile. La intrebarea daca au fost vreodata indragostite, majoriatea femeilor neaga. Pentru ele nu exista viata intima reala, fizica si psihologica. Ele isi exercita rolul de gen, atat. Dorinta lor de a naste baieti, care le ofera legitimitate ca sotii, face parte ca dintr-un fel de datorie de serviciu. Nu are nimic romantic. De fapt ele evita o pedeapsa, aceea de a nu avea copii sau de a naste fiice, nu cauta o recompensa in viata intima.
Asta e adevarata fata a heterosexualitatii patriarhale: viol si abuz de toate felurile. Din pacate, homosexualitatea in aceleasi societati e ceva similar. Nu e de mirare ca se spune ca acceptarea casatoriei homosexuale intareste institutia. De fapt consfinteste acelasi tip de abuz, intre o persoana cu status si avere si una vulnerabila. Nu e de mirare ca in relatiile heterosexuale clasice, dar si in cele homosexuale, e si o mare diferenta de varsta intre parteneri.

Altfel despre homosexualitate, dincolo de corectitudinea politica



Acum tema homosexualitatii e foarte politizata. Lesbienele si gay-i au pozitii politice diferite, adesea, atunci cand lesbienele nu se declara queer, termen care dilueaza genul si rolul de gen, dar de fapt dilueaza foarte tare si sexul, conform criticilor feministelor radicale. Homosexualitatea in studiile antropologice mai vechi, de prin anii '50-60 ai secolului trecut se vedea diferit. Sa nu uitam, homosexualitatea a disparut recent din categoria bolilor psihice, unde in anii '70 inca figura. Sutdiile vechi plaseaza homosexualitatea, feminina si masculina, la periferia comportamentul sexual "normal", adica heterosexual. Ea e generata de lipsa unui partener adecvat de sex opus, la care se revine de indata ce conditiile permit. Homosexualii ar fi homosexuali sau lesbiene mai mult de nevoie, decat de voie. Iar ratiunile lor ar fi adesea economice. cum sunt si cele heterosexuale, ar fi de adaugat. Dar cred ca nu e de adoptat aceasta concluzie la modul universal, desi merita o anumita privire. Probabil relatiile homosexuale si heterosexuale sunt de foarte multe feluri, diferite in societati diferite. Nu are o importanta daca sunt innascute sau nu. Aceasta dezbatere mi se pare total naturalista si neliberala.  Homosexualiii barbati sustin varianta born this way, lesbienele, daca sunt feministe radicale, vorbesc de o alegere pe care o fac in conditiile in care femeile merita sentimente mai mult decat barbatii. In patriarhat, nu ar exista o alta alegere pentru exercitarea libera si demna a sexualitatii feminine, fapt la care subscriu cu foarte putine rezerve.
Dar ce conteaza cand e vorba de un comportament sexual uman?  In "Zoomenirea". Desmond Morris vorbeste de tot felul de fetisuri sexuale, iar homosexualitatea e considerata unul dintre ele. Oamenii au sexualitate complicata, daca sunt liberi, e aiurea sa credem ca ne dorim si ne place tuturor acelasi lucru, afara de faptul cand ne este impus.
Ar trebui sa se faca diferenta intre realtiile sentimentale, de orice tip ar fi ele, de relatiile din interes material, majoritatea in Occident, si de cele strict abuzive, impuse, in societatile patriarhale traditionale. Dar noi nici nu avem cuvinte pentru ele. Poate ca ar trebui sa avem, poate ar trebui sa redefinim relatiile sexuale, romantice, de convietuire, intre oameni. Si sa le reglementam in interesul protagonistilor. Dar principala diferenta intre relatiile sexuale intre oameni este cea de a fi abuzive (patriarhale) si neabuzive, neimpuse, care sunt de mai multe tipuri. Daca ar fi sa semnam o petitie, aceea ar fi pentru relatii libere, nepatriarhale, intre oameni. Aici sigur ca s-ar include relatiile homosexuale, unele dintre cele mai banale. Daca sunt barbati care se tem de violul homosexual, nu au decat sa se teama de patriarhat, sa lupte contra lui. Acolo homosexualitatea, ca si heterosexualitatea, sunt viol.

Bibliografie
Ramita Navai, Orasul Minciunilor, Dragoste, sex si moarte la Teheran, editura Polirom, 2016
Jenny Nordberg, Fetele ascunse din Kabul: O aparare secreta impotriva discriminarilor in Afganistan, Meteor Publishing, 2016
Evelyn Blackwood, Marriage, Matrifocality and "Missing Men" in Pamela L. Geller and Miranda K. Stockett (editors) , Feminist Anthropology. Past, pesent and future, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, Pennsylvania 2006

vineri, 24 iunie 2016

Reluand teza ca feministele, mai ales cele care au fost asa de foarte tinere, nu le inteleg pe celelalte femei, cele care se supun si care sustin patriarhatul, as mentiona unul dintre putinele filme care descriu tragedia casatoriei din perspectiva unei femei inteligente, care descopera libertatea.
Desi acum se stie bine ce e casatoria, ca de fapt casatoria (familia traditionala, cum duios o numesc unii, printre care creatorii petitiei care o sustine ca mentiune speciala in constitutie, ca o reactie la posibila legalizare a relatiilor intre persoanele de acelasi sex). SI a propos de familie traditionala, despre ce traditie e vorba? Patriarhala? Daca e vorba de cea matriarhala - si ramasite culturale matriarhale exista, au fost descrise in aceasta parte de lume de antropologi- atunci e foarte bine. Traditia asta e mai lunga istoric si mai placuta pentru toata lumea, femei si barbati. Barbatii matriarhali sunt poate si ei mai aproape de natura masculina, liberi si fara obligatii macho, fara obligatii fata de partenere si copiii rezultati din relatiile lor. NU e de mirare ca se opun presiunilor dinafara de a trece la patriarhat. Probabil asa s-au opus si in trecut, dar patriarhalii au fost superiori din punct de vedere militar, Cum am mai spus, se pare ca biblia descrie aceste evenimente istorice, tranzitia de la matriarhat la patriarhat.
Dar revenind la casatorie, aceasta ar trebui sa fie de-a dreptul prohibita, ca o relicva a celor mai grave incalcari ale drepturilor omului. In patriarhat, femeile sunt crescute ca vitele pentru monta si procreere. Ca fiinte umane le este stearsa vointa, inteligenta, forta fizica, sexualitatea, absolut orice nu are legatura cu rolul lor patriarhal, de vaca de prasila care trebuie sa se imperecheze cu un singur taur. Ele sunt de fapt si vandute, tatal le creste ca monede de schimb materiale si sociale. Apoi intra in grajdul sotului, unde in societatile puternic patriarhale sunt la propriu legate. Nu au voie sa paraseasca locuinta cand vor si cum vor. Uneori neinsotite, ca in Afghanistan sau Arabia Saudita.
Poate un factor care a condus la marele progres economic, social, stiintific din Occident, sunt aceste ramasite matriarhale, prezente mai ales in paturile inferioare ale societatii inca din Antichitate. Femeile din Atena lui Pericle erau prizoniere in gineceu numai daca erau nobile. Cele din paturile inferioare, daca erau libere, chiar erau. Puteau munci, se puteau deplasa, se puteau certa si riposta.
Peste secole, in Europa industriala, burghezia limiteaza din nou libertatile femeilor. Fata de secolul al XVIII-lea, situatia femeilor a suferit un recul in secolul al XIX-lea. Burghezia, adesea protestanta, influentata si de cultura evreilor, parteneri si rivali in afaceri, s-a deteriorat. 
Despre o astfel de familie burgheza este vorba in filmul (si cartea)  "Thérèse Desqueyroux" de François Mauriac. Actiunea se petrece in sud-vestul Frantei, in anii'20,  itr-o regiune acoperita de pini, care aveau o mare valoare economica. O femeie burgheza, cu avere considereabila (constand din paduri de pini) se casatoreste cu un barbat de conditie similara, fara calitati fizice si psihice deosebite. E o casatorie de convenienta, fara pasiune, dar fara a fi simtita ca o tragedie, cel putin la inceput. Curand dupa luna de miere, Thérèse e rugata sa medieze pe langa sora sotului, mai tanara, ca sa renunte la o relatie nerecomandabila cu un tanar evreu din zona. Dincolo de religie, familiile fiind catolice, evreul provenea dintr-o familie in care existasera boli grave. Ea accepta, numai ca aceasta negociere, care provenea din dedicatie fata de rolul ei de sotie, si care i-ar fi crescut statusul in noua ei familie, are cu totul alte efecte. Deja gravida, il intalneste pe evreu. Intre ei se naste un fel de prietenie stranie, bazata pe sansa unui dialog la cu totul alt nivel decat cel cu alte persoane din jur, in special din familia ei. Thérèse fusese recomandata de catre cumnata ca o fiinta mai sensibila, intelegand mai multe despre viata, vazand nuante si fiind mult mai toleranta. Evreul o trateaza ca atare. Nu e nicio problema sa renunte la relatia cu cumnata ei, careia doar ii daruieste singurele clipe de pasiune din viata ei, care se anunta cat se poate de anosta. Ii scrie o scrisoare simpla, in care ii spune lucruri pe care declara ca nu i le-ar fi spus Thérèsei. Cu ea nu ar fi mers. 
Thérèse are o revelatie. Intelege cine este, si atunci descopera tragedia vietii ei. Dupa ce evreul pleaca sa studieze, intre ei incepe o corespondenta mai mult filosofica. El ii trimite carti pe care ea incearca sa le inteleaga. Dar atitudinea ei se schimba. Devine total apatica. Maternitatea nu o schimba, din contra. Nu se ocupa de fiica ei nou-nascuta. Desi nu se vede, incepe sa faca eforturi pentru a-si obtine independenta. Nu divorteaza, ar fi fost imposibil din cauza religiei si a comunitatii. Nu reactioneaza la incendiile devastatoare care distrug suprafete mari de pini. Ea ar putea fi autorul lor, desi lucrurile nu sunt clare. Cand sotul ei se imbolnaveste si i se recomanda un preparat cu arsenic, ea ii falsifica retetele si ii da doze mari. Pozeaza in sotie credincioasa. Starea lui se agraveaza rau, dar nu moare. Pana la urma ea este suspectata, dar dorinta de a evita scandal cu orice pret a familiei sotului conduce la achitarea ei.
Lupta pentru independenta continua. Viata pentru ea devine o tortura, atata cat sotul, tot pentru conveniente sociale, nu o lasa sa plece pana dupa nunta cumnatei ei, care devine ceea ce prezise evreul, o femeie care isi accepta cu usurinta soarta, fara sa riposteze. Thérèse nu obtine niciun fel de intelegere de la ea, iar intr-o scrisoare ii spune ca este la fel de rudimentara ca si fratele ei. Starea sanatatii ei se deterioreaza. Suferinta o transforma intr-o infirma. Dar pana la urma, eforturile ei sunt incununate de succes. Poate si impresionat de starea ei, sotul ii promite ca o lasa sa plece, sa se intoarca doar pentru evenimente de familie, pentru pastrarea aparentelor. 
Thérèse pleaca la Paris, unde infloreste. In ultima scena din film, cu Audrey Tautou in rolul principal, ea apare la masa, la o cafenea in aer liber, impreuna cu sotul ei. Acesta, resemnat cu noua lui situatie, o intreaba calm, de ce a incercat sa-l ucida. Ea cauta un raspuns: "Voiam sa am pinii mei". El nu o crede, mai ales ca ea avea ceva mai multi pini decat el de la inceput. Dar ea nu ii spune ca de fapt casatoria si viata aceea era o crima, ceva inacceptabil pentru o femeie, ceva ce numai femeile rudimentare, fara sentimente si ganduri profunde, pot accepta fara a suferi pana la moarte. Nu ii spune ca a incercat sa ucida pentru libertate, pentru ca ea sa poata trai, ca sa se poata salva pe ea insasi. Ca viata unei femei maritate nu e viata.


https://en.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9r%C3%A8se_Desqueyroux_(novel)

marți, 14 iunie 2016

Daca cineva ar face unui alt grup etnic ceea ce barbatii fac femeilor, doar pentru ca sunt femei, ar fi considerata o crima. Femeile poarta steaua lui David tot timpul, ceea ce le marcheaza ca fiinte care pot fi abuzate pentru ca sunt lipsite de forta si sustinere. Epoca moderna, cu revolutia sexuala, a eliberat de fapt barbatii de constrangerile patriarhale, care presupuneau ca, pentru a fi sexul superior, sa aiba si niste obligatii. Acelea erau legate de grija pentru protectia fizica (macar in exteriorul locuintei) si materiala a femeii cu care faceau sex. Acum ei au toate privilegiile posibile, iar obligatiile lor sunt din ce in ce mai neglijabile. Ei pot face cat sex vor fara obligatii sau cu obligatii minime, fara sa ofere nimic femeii sau sa-i ofere bani (putini fata de riscurile la care se supune) daca este prostituata. Paradisul barbatilor e acum, in Occident, nu in matriarhat, unde barbatii nu au obligatii fata de femeile cu care fac sex, dar ele sunt foarte libere, au propria avere in casa mamei lor, autodeterminare, liniste, nu se tem de violenta domestica, si nu sunt dependente de barbati. Apoi in patriarhat, ei au in posesie o femeie (cel putin), dar au si obligatii fata de ea si mai ales fata de familia ei. Exista un control al comportamentului lor, asa cum e. Pana ce si Mohammed reglementa bataia femeilor. In plus, toate privilegiile materiale si sociale vin cu niste obligatii, adica barbatii macar se nasc cu spectrul razboiului, al datoriei de a-si apara familia si teritoriul, a participa la viata cetatii (mai mult sau mai putin), la a se supune unor ierarhii si a avea o tinuta comportamentala. Pe deasupra, ei sunt obligati adesea sa indeplineasca munci greele, patriarhatul pune de fapt barbatii la treaba, la unele treburi periculoase.
Acum e patriarhat in ultima lui faza. Barbatii fac ce vor ei, aura masculina le confera forta sociala, putere, resurse matriale, dar nu mai sunt supusi riscurilor si nu mai au nici obligatii fata de femei si familiile lor. Sunt mai liberi si mai fericiti decat au fost vreodata. Dar asta vine, sigur, in detrimentul femeilor, care sunt limitate ca in patriarhat, alese ca in patriarhat, trebuie sa intruneasca niste conditii inumane pentru a face sex (a fi acceptate de barbati), inclusiv unele care le sfideaza biologia (cum ar fi obsesia slabiciunii), dar trebuie sa munceasca si sa fie foarte responsabile ca in matriarhat. Recompense din patriarhat, indatoriri din matriarhat si patriarhat. Suna oribil. Din pacate, feminismul nu prea pune aceste probleme. Nu exista o eliberare reala a femeilor, e o eliberare a barbatilor, care are ca efecte secundare mimarea eliberarii femeilor. Dar ele sunt aruncate in groapa cu lei, atat economic, cat si social si afectiv, dar si sexual. Nu mai dispun de putina protectie pe care o avea in patriarhatul clasic, de foarte multe ori. Iar protectia materiala de care dispun vine pur si simplu din sansa de a fi exploatate de catre capitalism, din recompensele precare pe care acesta le ofera celor care muncesc. Probabil capitalistii au facut mai multe pentru femei, urmarindu-si propriile interese, decat orice alt sistem modern cu aparenta grija pentru cei defavorizati.
Nu declari egalitatea si arunci niste copile in lume si spui ca femeile sunt libere, sa se descurce. Nu e asa. Acum departe de mine gandul intoarcerii la patriarhatul clasic, la casatoria in care femeia era data de tata unui alt barbat, la alegerea sotului de catre familie, la abstinenta inainte de casatorie, la negocierea sexului cu barbatii, la vinderea lui intr-un fel sau altul. Din contra, vreau si mai multa agentie pentru femei, dar mult mai multa siguranta.
In acest sens, contactele cu barbatii, sociale, economice, dar mai ales romantice si sexuale, trebuie bine controlate. NU in sensul de a controla femeia, ci de a controla barbatul. Nu orice barbat poate interactiona liber cu femeile, ca e el barbat. E o erezie sa spun asta cand acum transsexualii vor sa invadeze si vestiarele si toaletele femeilor. Dar ca barbatii sa aiba posibilitatea de a interactiona cu femeile, trebuie sa fie controlati inainte, sa aiba un anumit standard de cunostinte, o instruire in ce priveste necesitatile femeilor, problemele lor, dar si anumite disponibilitati afective. Chiar cand e vorba numai de sex, iar pentru asta ar trebui institutii speciale,  femeile trebuie sa verifice barbatii.
Necesitatile femeilor trebuie sa fie explorate si satisfacute in deplina siguranta. Am mai vorbit despre politetea feminista. Dar nu e de ajuns. Femeile trebuie sa fie considerate nu obiecte care sa satisfaca necesitatile barbatilor, ci necesitatile lor trebuie sa primeze. Ele nu trebuie doar sa-si gaseasca locul in lumea barbatilor, ci s-o schimbe in interesul lor. Ar trebui agentii care sa recruteze (sa verifice) barbati pentru sex, sa verifice si sa instruiasca barbati pentru posibile relatii romantice. Asta sigur, cand femeile nu aleg cea mai recomandabila optiune pentru relatii romantice: lesbianismul. Femeile trebuie sa aiba agentie sexuala si romantica reala.
Dar pentru asta e nevoie intai de siguranta materiala si sociala, de solidaritate feminina, care sa le ofere locuri de munca, satisfacerea necesitatilor afective primare, ca ale apoi sa treaca la alte necesitati din piramida lui Maslow. Femeile acum nu sunt cu adevarat active sexual si romantic, pentru ca necesitatile lor de baza, de siguranta si supravietuire, nu sunt satisfacute. Unele dintre marile prostii spuse de sociobiologi se refera la interesul mai mare al barbatilor pentru frumusetea feminina si al femeilor pentru resursele unui barbat. Femeile au standarde mai inalte de frumusete masculina, sunt si mai pretentioase, dar si foarte sensibile la frumusete. Dar nu isi permit luxul asta, ele de cele mai multe ori, trebuie sa-si satisfaca necesitatile de baza de supravietuire si siguranta. Si satisfacerea lor nu e sexy, erotica, dar e tot ce isi permit.
Acum nu numai ca femeile risca sa fie violate, batute, ucise, dar mai ales exploatate material de parteneri, dar viata sexuala si romantica a unei femei e inerenta supusa riscurilor majore. Ca sa aiba acces la sex si la o relatie romantica, trebuie sa isi nege natura, sa fie pasiva, sa se automutileze intr-un fel sau altul (slabire, tocuri), sa poarte haine incomode, sa nu fie ea insasi. Dar si asa, tot are riscul major de a fi desconsiderata pentru ca e femeie, supusa abuzurilor emotionale, tratata ca un obiect erotic fara grija fata de demnitatea si sentimentele ei. Solutia e ca multe femei sa se declare agenti reali, beneficiari reali ai serviciilor pe care barbatii le ofera, in consecinta sa faca alegeri, sa puna conditii, sa fie selective. Astfel, ar putea fi infiintate institutii care sa reglementeze interactiunile femeilor cu barbatii, in interesul femeilor, create de ele, reflectand exigentele lor.

luni, 13 iunie 2016

Fara indoila, cea mai importanta problema politica a epocii in care traim este patriarhatul. Nu numai ca acest sistem distruge vietile a jumatate din populatia lumii (societatile matriarhale fiind foarte putine), dar e la originea tuturor deastrelor politice, sociale, umanitare, atunci cand catastrofele naturale sunt excluse. Ceea ce e absolut extraordinar in epoca noastra este ca acest sistem nu este criticat, segregarea umana mult mai dura decat cea data de Apartheid si de nazism, pentru ca incepe de la nastere, e in fiecare familie, iar nimeni sau aproape nimeni nu o condamna, este extraordinar de grava din punctul de vedere al drepturilor omului. In aceste conditii, o campanie politica pentru eliberarea femeilor se impune de la sine ca act de justitie sociala.
Pentru a incepe aceasta campanie, primul lucru este sa se recunoasca patriarhatul, Apartheidul contra femeilor. Sa se recunoasca faptul ca exista un razboi contra femeilor, ca ele sunt destinate exploatarii, ca nu au dreptul real la cautarea fericirii, la o viata demna. Practic, femeile sunt acum ca un fel de septel crescut pentru exploatarea de toate felurile a barbatilor. Valoarea lor e recunoscuta ca valoare economica, a utiliatii pentru barbati.
Pana acum, feminismul a luptat pentru "egalitate", ceea ce din start inseamna un demers misogin, care pune barbatii in centrul universului, femeile facand mari eforturi sa demonstreze ca sunt barbati mai mici. Cu mici exceptii, acum se incearca ascunderea faptul ca esti femeie, ca si cand ar fi ceva rusinos. De aceea e imperios necesara deconstruirea masculinitatii, care ar duce la distrugerea cultului masculinitatii (al falusului). Toate calitatile cu care sunt inzestrati acum barbatii, de la inteligenta, moralitate, stabilitate psihica, moralitate, profunzime, se reduc de fapt la forta fizica superioara si la faptul ca formeaza spontan bande criminale. Femeile percep uneori forta lor sociala ca altceva, fara ea i-ar vedea ce sunt, fara doar si poate. Patriarhatul e generalizarea culturala a comportamentului acestui tip de bande, care se pot vedea in orice cartier sarac. Istoria consemneaza existenta si faptele acestor bande ca pe fapte eroice, jaloane culturale. In realitate cea mai mare calitate a acestor bande a fost sa exploateze oamenii (in primul rand femeile) care produceau bunuri si servicii, inclusiv serviciul de a naste si educa alti cetateni.
Aura masculina din prezent vine dupa milenii de aculturatie feminina, de rupere a femeilor de societate, de afiliere a lor in cel mai bun caz, la cultura masculina, ca servitoare, sclave ale ei, care pot si ele sa consemneze din punctul de vedere al stapanului, unele lucruri. Dar nu cel mai important, situatia lor, revolta lor. Dar in trecut, chiar la inceputul patriarhatului, barbatii nu erau considerati zei in masura in care sunt azi. Unele izvoare ne arata de fapt ca in culturi patriarhale, femeile erau asociate cu inteligenta. Mama lui Ghilgaesh, o zeita, era considerata atoatestiutoare, la greci Atena era zeita intelepciunii, Daca privim cu atentie, popular emeile sunt considerate mai inteligente, mai profunde, mai subtile, e bine stiuat ca au o memorie superioara, dar si ca sunt mai constiente de lumea din jurul lor. Conform unui proverb indian vechi, femeile sunt inteligente de la natura, barbatii au nevoie de invatatura (poverb consemnat de Amita Bose). William Golding, laurreat al premiului Nobel pentru literatura, spunea ca femeile sunt superioare barbatilor, e de neinteles lupta lor de a fi considerate egale cu barbatii. Un filosof antic spunea ca atunci cand femeile ne vor fi egale (barbatilor), ne vor fi deja superioare. Barbatii patriarhali sunt descrisi foarte bine in "Spre far" de Virginia Woolf, goi, umflati de patriarhat, de puterea pe care acesta le-o confera si care le da toate calitatile. Sexul masculin in acte confera toate calitatile, nu mai ai nevoie sa demonstrezi nimic, sa lupti pentru nimic, afara doar de a mentine aparenta precara a acestor calitati. Dar acest titlu de noblete vine doar din forta si din capacitatea de a o folosi in grup. La vecii greci, cand se nasteau un baiat, era pusa o ramura de laur in poarta, pentru ca acel baiat putea sa participe la jocuri, adica sa ia gloria olimpica. Putea participa la competitii, la patriarhat. Asa e de fiecare data, dar femeile ar trebui sa devina constiente de asta.
Si daca iei orice cultura la boabe marunte, femeile iti vor spune ca barbatii sunt violenti, brutali, insensibili, lenesi, superificiali, incapabili sa se implice profund afectiv in orice, incapabili de subtilitati afective si cognitive, inconstienti. Ca roluri sociale sunt ratati, numai faptul de a conferi protectie prin simpla existenta, eticheta, de a face rost de resurse prin aceeasi eticheta, e ceea ce mentine femeile in relatiile cu ei, de cele mai multe ori. Atunci cand nu exista sanctiuni patriarhale exprese in acest sens. Barbatii sunt fiinte anti-sociale pe care numai educatia ii umanizeaza, dar nu e ceva profund, ci un fel de dresaj, de cele mai multe ori. Barbatii sunt fiinte incomplete genetic, al caror farmec vine din disfunctiile lor profunde, care din fericire sunt variate. Dar oricare dintre nu functioneaza complet la nivel social. NU e de mirare ca la elefanti, numai femelele comunica, masculii practic nu cunosc limbajul mai complex al femelelor. Diferenta dintre elefanti si oameni nu e foarte mare din acest punct de vedere, numai ca femeile nu vor s-o vada.
In aceste conditii, superioritatea sociala a femeilor se impune. E interesant cum barbatii pariarhali vorbesc de calitatile sociale ale femeilor, care chipurile, ar veni la set cu o lipsa de logica. Foarte bine, daca e asa, sa lase femeile sa conduca, iar ei sa faca oricate calcule vor, daca sunt atat de logici. In treacat fie spus, aplecarea lor spre calcule, logica, asa-zis, dar sa nu fie ceva profund, care implica si afectivitate, vine tocmai din problemele lor afective. Femeile, cum s-a dovedit, pot face si lucruri foarte logice, cu foarte multa imaginatie, pot avea si constiinta. Ele functioneaza mai bine, au mai multe optiuni.
Dupa ce se va recunoaste (ca si cand ar fi greu), superioritatea femeilor, drumul spre distrugerea patriarhatului va deveni mai usor. Pe de alta parte, e necesar ca oamenii sa nu se mai teama, sa nu mai considere autoritatea o valoare. Rebeliunea contra instinctului autoritatii a condus la toate progresele sociale. Autoritatea mentine femeile sclave, revolta contra acestei autoritati, a instinctului animalic de supunere in fata celui puternic, le va elibera. Femeile sunt, de cele mai multe ori, superioare. Barbatii sunt arareori fiinte deplin constiente. Numarul criminalilor barbati, al conducatorilor corupti, intreaga istorie a pariarhatului e o dovada in acest sens. Femeile nu trebuie decat sa recunoasca superioritatea femeilor, sa isi elibereze mintea, sa nu mai vada in frica fata de barbati ceva erotic . Apoi faptul de a fi feminista nu va mai fi considerat ceva antisocial, ci tocmai, a nu fi feminista va fi considerat o lipsa de inteligenta. De atunci, de cand femeile vor fi cu adevarat contra patriarhatului, constiente, ele se va darama.

vineri, 10 iunie 2016

In cele mai multe culturi, sexul masculin e considerat etalon din start. Femeia e o stare particulara a umanitatii, cand e considerata umana in deplinatatea functiilor. Se spune despre oameni "barbati si femei", nu "femei si barbati", desi intotdeauna aproape, in orice grup, cand nu se apeleaza la tehnici de avort selectiv sau pruncucidere selectiva, sunt mai multe femei. Nu pentru ca in mod normal s-ar naste mai multe, in realitate se nasc un pic mai putine si fara acele interventii criminale, ci pentru ca femeile traiesc mai mult. Sunt sexul de baza la om, mai bine facute biologic, mai fiabile pe termen lung. Femelele traiesc mai mult si la alte mamifere, femela de sobolan, de soarece, de alte primate, unde se pare ca diferenta de longevitate intre sexe, exprimata in procente, e chiar mai mare. In grupurile de primate, cu cat inaintezi in varsta, gasesti aproape numai femele.
Cum sexul de baza la om e considerat sexul feminin (dezvoltarea femela e constitutiva, pentru cea mascula e nevoie de factori aditionali) de ce ne raportam la barbati? Din cauza patriarhatului, in care numai barbatii exista, femeile exista doar prin prisma utilitatii lor in lumea barbatilor. Femeile sunt ce vor, ce simt ei, nu ce simt ele ca sunt. Aceasta aberatie culturala se vede foarte bine in hidosenia cultului trans. Aceasta este de fapt e o adaptare moderna a patriarhatului. Genul e acolo, sexul nu mai conteaza. Femeile sunt ceva rusinos, trebuie sterse. Dar rolul de gen femin poate fi adoptat de oricine. Nu am nimic cu transsexualii, pot sa se manifeste liber ca transsexuali, sa se bucure de viata, sa aiba relatii, sex cu cine vor, consensual, dar ei nu pot fi femei. Pentru ca a fi femeie inseamna mai mult decat rolul de gen feminin in patriarhat. Si femeile nu sunt ce cred si ce vor barbatii.
De data asta, voi face o exceptie culturala, voi descrie barbatii din punctul de vedere al unei femei, raportandu-ma la femei, la ce simt ele, ce vor ele. Cum vede o femeie faptul de a fi barbat? Cum e sa fii barbat in ochii unei femei? Sper ca aceste exceptii sa fie din ce in ce mai dese, iar un model cultural feminin (sau mai multe) sa se impuna in societate (diverse societati).
Intai, ce e sexul? Cum apare el in evolutie? Bacteriile, cum se stie sunt asexuate. Dar notiunea de "bacterie mascula" exista. E vorba de bacteria care doneaza alteia un fragment de ADN. Ce doneaza e considerat "mascul", ce primeste e considerat "femel". Bacteriile fac asta tot timpul, ele "doneaza" bucati mici de ADN in mediu, care confera rezistenta la antibiotice, capacitatea de a metaboliza anumite substrate etc. Foarte generos! Dar daca doua bacterii se apropie si una ii doneaza alteia un fragment mare de cromozom bacaterian, donatoarea se numeste "mascula". La parameci, protozoare, e un fenomen similar. Prin conjugare se doneaza de la unul la altul material genetic. Donatorul e si aici "mascul". Daca asimilam acest fenomen cu sexul sau cu stramosul lui, putem spune ca sexul ar proveni din transmiterea de material genetic pe orizontala. Cine e bacteria "mascula"? O bacterie care a fost ea insasi expusa la anumiti factori de mediu. O bacterie experimentata, aventuroasa, generoasa, care are cheia pentru rezolvarea unor probleme si ofera si altora raspunsuri. Atunci aia ar trebui sa fie femela, iar cealalta masculul. Cel putin din punctul de vedere al mamiferelor. Femelele au mai mult material genetic. Cromozomul Y, extrem de mic, are foarte putine gene, active doar in perioada embrionara. E drept ca si la femele, un cromozom X dintre cei doi este inactivat, dar se pare ca nu acelasi in orice celula. Daca pe unul e o gena defectiva, celalalt functioneaza, de aceea bolile genetice date de gene de pe cromozomul X nu sunt asa de grave la femele. A fi femela inseamna mai mult, in sensul de mai multa informatie. A fi mascul, la mamifere cel putin, inseamna, mai mult din acelasi fel. Mai multa energie de moment, mai multa forta, mai mare. Mai mult si mai simplu. Mai mult poate pentru ca e mai putina informatie.
Dar revenind la istoria evolutiei sexului, ajungem la animale simple, care in majoritatea timpului sunt asexuate, se inmultesc asexuat. In conditii mai speciale, precare, se inmultesc sexuat. Sigur, indivizii sunt hermafroditi. Sa luam hidra de apa dulce, o fiinta pe cat de primitiva pe atat de regenerabila si longeviva. E acea creatura aproape microscopica posesoare a mult amuzantului orificiu buco-anal. Cand hidra e in criza de resurse, se inmulteste sexuat. Cand e "fericita", asexuat. Asta ar arata ce e de fapt sexul, cum a aparut. Sexualizarea, ca si specializarea celulara, vine biochimic din lipsa de resurse celulare, nu din prea multe. Pe de alta parte, sexualizarea si schimbul de material genetic descris la bacterii si parameci, fiinte unicelulare, dar clasate ca animale, au ceva in comun. Schimbul de informatii e de fapt acelasi raspuns la criza, prin care fiintele mai experimentate isi dau altora execesul de "intelepciune" biochimica. Pana la urma, acelasi exces de material genetic, care codifica ceva legat de criza de mediu, sau excesul de proteine codificat cumva de acest material genetic, cum apare in celulele specializate, ar fi cam acelasi raspuns. Sexul e schimb de material genetic si specializare celulara care se transmite si altora, nu doar tie. E ceva generos. Cine spune ca natura e egoista cand bacteriile ne dau atata de cap cu "generozitatea" lor?
Dar ce sunt masculii in aceasta ecuatie? Mergem mai departe la viermele Cenorhabditis elegans, cobaiul actual al geneticii. Acest vierme microscopic (lucrurile interesante nu se vad adesea cu ochiul liber), e ca mai toata lumea la nivelul lui, hermafrodit. Numai ca la aceasta specie sunt doua sexe: hermafroditii (XX) si masculii (XO). Acest tip de sexualizare se numeste androdioic, si e raspandit la plante si animale. La animale este cu un ordin de marime mai raspandit decat cel ginodioic, in care exista femele si hermafroditi. La plante lucrurile stau diferit. Tranzitia de la hermafroditism (si invers) la dioicitate (sexe diferite pe indivizi diferite la aceeasi specie) se face de multe ori in seria animala. Numai ca tranzitia spre androdiocitate e mai frecventa la animale decat la plante. Si mai adesea, cand are loc tranzitia la de la dioiciate la hermafroditism, e vorba de androdioicitate, adica hermafroditii inlocuiesc femelele si coexista cu masculii. La fel, cand are loc tranzitia spre dioicitate de la specii hermafrodite, e vorba tot de androdioicitate.
Cu alte cuvinte, la animale sexul masculin e mult mai adesea numai masculin, pe cand hermafroditismul e de legat de sexul feminin. Cum se vede, masculii si la vierme au mai putin material genetic. Chiar la om, ceea ce numim hermafroditi sunt de fapt genetic femele. Masculii sunt o lipsa, o exagerare a unor functii in detrmimentul altora. La specii ca Cenorhabditis, masculii sunt foarte rari, majoritatea indivizilor sunt hermafroditi. Probabil o parte dintre indivizi pierd mult material genetic. Sunt niste mutanti rari.
Un studiu aparut in 2015 in Nature parea sa cofirme prejudecatile actuale (foarte simpliste si primitive) despre sex. La Cenorhabditis, viermii masculi ar prefera sexul hranei. Intr-un mediu cu salinitate, ceea ce indica lipsa de hrana, viermii masculi ar ramane, pe cand hermafroditii l-ar parasi, daca ar exista posibilitatea sexului. Sexul bate hrana la masculi, dar nu si la hermafroditi.
Nu stium cat de placut e sexul la viermi, nici prea multe despre viata lor "sociala". Dar ni se vorbeste adesea despre amigdala uriasa a masculilor de mamifere (om), ceea ce ar indica marea lor aplecare spre sex. Dar amigdala are in primul rand functii legate de emotii (frica). O amigdala mare ar indica o teroare permanenta, vigilenta mare la factori de mediu. Si asta pare sa fie vizibila cu ochiul liber. Barbatii par mereu mai interesati de mediu, de eventualele pericole. Un studiu arata ca barbatii instinctiv evalueaza chiar pe strada evetualele pericole venite in mare din partea altor barbati, isi masoara rapid forta cu a lor. Sunt atenti la barbatii mai inalti si mai puternici. Cum ar arata asta la femei? Cum ar fi ca femeile sa se masoare instinctiv pe strada cu femeile inalte, corpolente, puternice? Nu cred ca o face cineva, iar acele femei nu sunt cele temute in conditii normale. De ce se intampla acest lucru?
Cum se vede la albine, dar apoi si la alte specii, inclusiv la majoritatea mamiferelor, masculii sunt izgoniti din grup. SI la albin, masculii au material genetic mai putin (XO). De ce se intampla asta? Probabil pentru ei nu au alt rol decat cel de reproducere, si prin alungare se evita consumul resurselor. Societatea este a femelelor, a lor si a puilor lor, daca exista grija parentala. Alungati, probabil si in zone cu putine resurse, ei se bat intre ei pentru resurse, si pentru imperechere, care inseamna adesea biletul pentru intrarea lor in societate, chiar daca pentru scurt timp, sau singura ratiune de a exista. Obsesia sociobilogiei cu genele, cu supravietuirea lor, transmiterea lor, e de fapt obsesia unor barbati patriarhali nu numai de a avea copii, adica a poseda copii, ceea ce inainte le conferea un status inalt, dar si obsesia reproducerii ca singura ratiune de a exista. Probabil in trecut reproducerea insemna apropierea femelelor, a membrilor deplini ai speciei, care de fapt le puteau oferi solutii de adaptare, de hrana si aparare.
Cum trebuie sa se simta barbatii in orice moment? O metafora biologica ar fi ca ei ar suferi de un sindrom premenstrual continuu, care nu ar trece niciodata. In cel mai bun caz.
A fi barbat, mereu vigilent, mereu masurandu-te cu altii, mereu in pericol, ar putea echivala cu o stare de teroare permanenta, in care nu ai de ales, in care dilemele morale sunt la ordinea zilei. Daca ai un pic de simt moral, daca nu inghiti perfect si pe nemestecae hapurile patriarhale care sa te absoalva de culpabilitate, traiesti impovarat de pasiuni ilicite, dorinte murdare, ganduri criminale. Nu ai niciun rost, dar poti face rau la fiecare pas. Ca barbat, e adesea o crima sa faci sex, cand mai ales e interzis, iar daca nu e, stii ca femeile nu te vor. Linistea si relaxarea sunt rare,  ti-e frica de alti barbati, sau ca vei fi refuzat de femei. Alegerile tale sunt precare, uneori nu exista fara a incalca legi morale. In cazul femeilor, e nevoie de patriarhat, de discriminare crunta, ca sa le faca sa se simta vinovate. Ele au mai putine sanse de a face rau prin simpla lor existenta, prin simpla lor natura. Crisparea barbatilor se vede cel mai adesea pe fetele lor.
Prin contrast, femeile sunt exact invers, daca nu iau in serios patriarhatul sau daca inca nu ii cunosc limitarile dureroase. A fi femeie e ceva superior, e ceva lipsit de efortul adaptarii la frica, la mizerie morala, la instincte puternice animalice. A fi femeie e libertatea si umanitatea suprema. Libertatea de a fi fiinta umana care sa isi exercite functiile tipic umane. A fi femeie e intelepciunea suprema, e puritate, ratiune si simtire. Nu intamplator, in societatile traditionale femeile erau considerate ca avand puteri oculte, paranormale, spirituale. Femeile sunt mai aproape de ceea ce constiinta antica si-a imaginat a fi zeii. Nu doar procreerea, probabil nu in primul rand ea, a creat aura de fiinte divine a femeilor, ci preocuparile, gandurile, sentimentele lor. De fapt, barbatul e aproape de natura, de animalitate, e mundan si se simte mizerabil. La inceputul patriarhatului se stia asta, mai bine decat ne putem noi imagina azi, si propaganda patriarhala a muncit mult ca sa inverseze valorile. Dar nu a pacalit niciodata pe toata lumea, nici atunci, nici acum. Epopeea lui Ghilgamesh e plina de metafore care prezinta viziunea antica asupra barbatilor si femeilor. Femeile erau agenti civilizatori sau "atotstiutoare".
Cum zicea Valerie Solanas, in Scum Manifesto, barbatii vor sa fie femei. Viata lor e scarboasa. Probail vor seninatatea feminia, vor sa viseze, sa se simta liberi, relaxati. Poate nu intamplator mult mai multi barbati decat femei se sinucid, desi femeile au de infruntat nedreptatile patriarhatului. E greu sa te suporti daca esti barbat.
E extraordinar cu ce calitati ii inzestreaza patriarhatul, cate femei sunt innebunite dupa calitatile partenerilor lor, in ce lumina ii vad. De ce se intampla asta? De frica, de cele mai multe ori! Puterea fizica, apoi puterea pe care le-o confera patriarhatul ii face stralucitori. Femeile vor protectia lor, si vor sa fie o protectie de calitate. In realitate ei sunt niste fiinte nesigure, cu o mare presiune asupra lor, ceea ce ii face corupti. Si in primul rand sunt niste impostori. Tot ce ii elibereaza e pasiunea pentru femei, sensibilitatea la farmecul feminin. M-am intrebat de multe ori de ce mai exista femei heterosexuale, daca au idee despre ce sunt barbatii, nu vor bani, protectie, sau simplitatea unei relatii, fara mari implicatii afective. Probabil viseaza marea atractie si pasiune pe care unii dintre ei o pot simti. Dar asta e rara, cei mai multi nu sunt in stare de asa ceva.
Eliberarea barbatilor e transformarea lor in femei, macar la modul comportamental si ca aspect. In societatile avansate apare efemiarea barbatilor, masculii arata ca femelele si ofera grija parentala la speciile monogame. Si la om in societatile monogame (cat pot fi la om) dimorfismul sexual se reduce.  si a masculilor in societatile bune, dar si la animalele.
Dar nu asta inseamna sa fii femeie, e inca mult mai mult. Numai ca a invata limba femeilor e singura modalitate de a comunica cu ele, de a trai in lumea lor.
In lumea noastra in care egalitatea e o valoare, si asta e pe bune, nu putem sa negam ca exista o mare inegalitate biologica: femeile sunt superioare barbatilor. Nu e un secret, e ceva extraordinar de usor de vazut de catre oricine. Numai ca societatea primitiva in care traim face ca violenta (patriarhatul) sa fie o valoare. Barbatii au violenta/frica de partea lor, si asta le confera toate calitatile. Femeile nu au sustinerea sociala prin violenta, si de aceea nu conteaza. E greu sa recunosti ca societatea se bazeaza pe frica, ca oamenii, mai ales barbatii, se tem in primul rand, sunt dominati de frica. Dar frica le paralizeaza si pe femeile patriarhale. Cultul falusului e cultul fricii, al violentei. 
Dar acum avem nevoie de o alta cultura. Timpul crimei, al jafului, al terorii a trecut, daca vrem sa mergem inainte. O alta cultura ar porni de la deconstruirea masculinitatii, de la caderea idolilor masculini si la ridicarea celor feminini. Nu e deloc greu, trebuie doar sa nu ne mai fie frica, sa nu mai ridicam violenta la rangul de virtute, iar lipsa la rangul de dar. Sexul masculin e o lipsa in cel mai pur grad, zbaterile lipsei si ale recunoasterii creaza masculinitatea. Feminitatea e libertatea, deplinatatea, seninatatea, durabilitatea.

Bibliografie
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2961605
http://kimura.univ-montp2.fr/trans-sys-repro/wp-content/uploads/2012/04/DufayetalAnnalsBot2014.pdf

lO4oV6H9UNserql8Yo-qOAkN9UsykMpQW4m90zKifpfHRODbHntvGwMSRHSvkj1UbUIZcIqPRJu3aDgSHTIsWugcrX8s4iq4bZ1mgILppkrx3-HIJav4wR0gcW2ZqpOY1L9Wuzer7Z&tracking_referrer=www.telegraph.co.uk
 https://gendertrender.wordpress.com/2016/01/26/olympic-committee-eliminates-medical-gender-change-requirement-for-male-athletes-who-want-to-compete-in-womens-sports/

marți, 7 iunie 2016

E o intrebare careia i se cauta de mult un raspuns. Numai pe acest blog am incercat si eu sa-i gasesc unul cat cat mai aproape de realitate. Si inca lucrez, nu cred ca ma voi opri vreodata. Dar acum sunt in acel moment in care imi vine sa strig din nou "Evrika", de fapt sa strig mai puternic decat altadata. Si sigur, cand incepi sa intelegi mai bine fenomenele, te simti si mai aproape de solutii. S-ar putea ca sa auda incet clopotele unei nou revolutii feministe. De ce exista patriarhat? E el in lumea animala? Nu. Patriarhatul nu exista la animale. Ar fi ceva absolut imposibil. Societatea este a femelelor, se formeaza in jurul familiei animale, femela sau mai multe femele inrudite cu puii lor. La animalele monogame, partenerul pe termen lung al femelei este si el inclus in aceasta familie, iar urmasii lor traiesc o perioada in jurul acestei familii dominante si au grija de puii lor mici, fara ca ei sa reproduca (unele canide de exemplu).
Patriarhatul insa are germenii in lumea animala. Germenii lui sunt in relatiile pe care noi le vedem in fiecare zi atunci cand doi caini se intalnesc. Apare o confruntare, dupa care se stabileste o ierarhie. Pentru ca exista agresivitate, exista frica. Patriarhatul se bazeaza pe relatiile de dominare-supunere de la animale. In general acest tip de relatii se stabilesc separat pentru fiecare sex. Dar uneori se stabilesc si intre sexe diferite. In general, femelele sunt nereceptive sexual. Orice apropiere sexuala e tratata ca agresiune si masculul e agresat. Cand e in calduri, femela adopta posturi de supunere, cum s-ar zice, ca sa nu mai sperie masculii. Posturile de supunere se adopta pentru atenuarea agresivitatii. Le adopta animalele cu rang mai jos, dar si cele cu rang mai inalt, cand vor sa se imprieteneasca.
Se spune ca marile primate au in comun, printre altele, faptul ca masculii domina femelele. E adevarat. Dar de ce se intampla acest lucru si in ce conditii? Majoritatea societatilor primatelor (dar nu numai) sunt bazate pe nuclee feminine. Societatea animala e feminina, de la insecte (albine si furnici pana la primate). Femelele (verisoare, surori), de exemplu la babuini, animale sociale studiate ca model al societatilor de hominide primitive,  aduc un mascul in grup (familie), pe care il gonesc cand nu le mai place. Noi vedem poliginie, dar de fapt e un mascul acceptat de mai multe femele. E ceea ce ele isi permit in conditiile de mediu. Ca si leoaicele. La om, in arhitectura e cunoscut faptul ca familiile poligine apar in conditiile unei lipse de resurse. Poate femelele ar aduse mai multi masculi, daca si-ar permite economic. Masculii consuma hrana, probabil ele nu vor sa le fie afectat accesul la resurse. Sa ne gandim ca la leu femelele vaneaza, iar masculul e practic hranit de femele. De ce il aduc? Probabil in scop de aparare de alti masculi care le-ar manca puii ca ele sa intre in calduri.
Dar la cimpanzeul comun (Pan troglodytes) si bonobo (Pan paniscus), femelele sunt straine in grup. De ce aduc femele in grup cimpanzeii nu se stie. Foarte probabil pentru a-si ameliora pozitia ierarhica. Femelele, oricat de joasa ar fi pozitia lor, cand sunt in calduri, ea creste, iar prietenia unui mascul cu o femeie de rang inferior ii ofera oarece protectie. Probabil semnele fecunditatii au disparut  si din cauza asta (de exemplu la om). Dar cine pune in centru femelele cand face studii de primatologie? Femelele, la animalele sociale, vor status mai inalt, asa ca daca par mereu in calduri, au de castigat. Alta cauza ar  fi energia scazuta (probibil si la om, dar si la specii solitare ca urangutanul). Semnele fecunditatii sunt energofage.
La cimpanzei si alte mari primate, femelele se tem de masculi, care fac adesea demonstratii de forta. Dar ele sunt straine in grup, izolate de familiile lor. Ideea e ca femelele pot fi stapanite doar daca sunt izolate, si atunci, la bonobo, desi sunt straine in grup, se unesc contra masculilor. Tot ele rezolva problemele prin sex. Poate de aceea, printre altele, sexul e atat de prohibit in societatile patriarhale, ca femeile sa nu aiba niciun fel de agentie. Sexualitatea feminina e ceva scarbos, mizerabil, care sa le impuna barbatilor repulsie. Agentia femeilor, a mamelor, distruge patriarhatul. Nu intamplator, idolii feminini matriarhali au fost transformati in monstri la instaurarea patriarhatului.
Ce se intampla la om? Problema e ca femeile se tem de barbati, barbatii se tem unul de altul. Se stabilesc ierarhii ca la animale non-stop, atat intre femei, cat si intre barbati. Dar din nefericire, in majoritatea cazurilor, femeile adopta pozitii submisive fata de barbati. Tocmai pentru ca se tem de barbati, sunt terorizate de ei, multe femei, vor barbati care sa le apere. Frica determina submisivitate si acceptarea rolului de lider al cuiva mai puternic. E un instinct. Aceasta trebuie sa fie "ordinea naturala a lucrurilor" pe care o invocau multi, femei si barbati, pentru dominatia masculina in trecut. Frica e in gene, ca si agresivitatea, e naturala. Rolul barbatilor in societatea patriarhala e de aparare. Rolul "social" al barbatilor acesta ar fi. Am auzit femei spunand ca se simt in siguranta cand sunt barbati in grup, sentiment care imi e strain. Barbatul nu e provider, asa cum emana din ignoranta crasa a unor sociobiologi, ci bau-bau pentru alti barbati. Orice bunica dintr-o societate puternic patriarhala ti-ar spune asta, era ceva banal in secolele trecute si la noi. Provider devine prin jaf, exploatare, nu prin productie si inteligenta. In societatile primitive se vorbeste clar de apararea pe care femeile o primesc din partea barbatilor. Ei umbla cu mainile goale, ca sa poarte arme, sa fie gata sa intervina, pe cand femeile poarta poveri alaturi de ei. Situatia e cunoscuta in Papua, descrisa de Jared Diamond in "De ce e sexul o placere", descrisa de Aung San Suu Kyi in Burma, i cadrul interview-urilor acordate lui Alan Clement, cuprinse in cartea "Voice of hope" (Vocea sperantei). Chiar si la noi, in Occident, se vorbea inaite de apararea oferita de barbati. De fapt era una simbolica. O femeie nu era luata in seama decat daca era cu un barbat.
Diferenta dintre feministe si alte femei e ca feministele nu vor aparare, nu au nevoie de rolul social al barbatilor, nici nu il percep. Ele simt altfel, nu inteleg aceasta teama de barbati, nici sentimentul apararii. dar ele, ca si alte categorii de rebeli, se recruteaza probabil dintre oameni care din start au alterat sentimentul autoritatii, probabil al fricii, ceea ce s-ar putea rasfrange si asupra altor aspecte ale fricii instinctuale. Cunosc femei care supraliciteaza talentul barbatilor lor, cand de fapt ele au mai mult talent. Ele se simt mandre de barbatii lor, protejate de statusul lor inalt. Teama e cea care le paralizeaza. Oamenii sunt maimute, femeile sunt speriate de barbati, sunt terorizate de ei. Dar tot pentru ca suntem maimute, raspunsul e in lumea lor. Izolarea femeilor e problema. Lipsa solidaritatii lor. Altfel stau lucrurile in societatile matriarhale, putine ramase, izolate. Dar avem motive, arheologice si nu numai, ca erau mult mai raspandite in trecut, ca Europenii ar fi trait candva in astfel de societati, ale caror urme culturale se vad si azi.
Acolo femeile, mamele, au rolul social dominant. Familiile sunt in jurul mamelor care transmit fiicelor rangul si averea. Barbatii stau in casa mamei lor. Copiii sunt educati de clanul matern, figura paterna fiind cea a unchiului matern. Tatal e cunoscut, dar nu conteaza prea mult social. Aceste societati sunt pasnice, mai mult, foarte posibil, germenii democratiei ar putea exista in ele, cel putin din anumite puncte de vedere. Se credea ca democratia ar fi una a pumnului, provenita din democratia militara, adica a gloatelor inarmate de barbati care voiau intre ei drepturi egale. Echilibrul amenintarilor ar fi condus la democratie, la vot. Dar societatile matriarhale negociaza continuu conflictele, au o mare capacitate de atenuare a lor, iar calitatile sociale umane sunt foarte bine puse in evidenta. Sa credem oare ca tot ce e bun in societate ar fi venit de acolo? Zoon politikon ar fi de fapt matriarhal. Ar putea fi si filosofia, aplecarea generala spre a intelege societatea si natura in mod rational de acolo? Dar sa nu uitam, aceste societati sunt mici, oamenii se cunosc intre ei, de aceea abuzurile ar fi mai rare. Asta dincolo de faptul ca forta si agresivitatea nu ar fi valori, ca si virilitatea asociata cu ele.
Solutia la frica femeilor de barbati in societatile patriarhale e asocierea cu un barbat puternic social, care sa ofere protectie contra altora. Primul pas spre recunoasterea cauzelor patriarhatului ar fi recunoasterea fricii femeilor fata de barbati. Deconstruirea ei, apoi cautarea de solutii pentru a o contracara, ar fi urmatorul. Frica, mai ales in trecut, dar si acum, era foarte intemeiata. Femeile rebele acum sunt marginalizate, pauperizate, distruse social, dar in trecut, ca si in societatile puternic patriarhale, erau ucise. Patriarhatul a dezvoltat mijloace active pentru a contracara eliberarea femeilor.
Ne intrebam de ce de la atatia ani de la obtinerea dreptului de vot, de proprietate, accesul la educatie, femeile au tot o pozitie precara. Motivul este ca nu au inca structuri care sa le sustina, ca antidotul la frica lor depatriarhat e o solutie patriarhala. Antidotul la teroarea data de barbati e tot un barbat sau o institutie patriarhala (casatoria, biserica etc). Dar despre solutii intr-un articol viitor.
In link se afla un interviu cu fondatoarea studiului societatilor matriarhale. Heide Gotner-Abendrtoh, care a efectuat cele mai multe studii pe Mosuo, in sud-vestul Chinei.

http://www.n-tv.de/wissen/Frauenherrschaft-Das-ist-Unfug-article3974511.html




Urmareste-ma prin e-mail:

Despre mine

Am absolvit o facultate tehnica, am ceva experienta in mass media.

Tags

feminism patriarhat Andrea Dworkin Ilinca Bernea Epopeea lui Ghilgamesh Freud patriahat Alexis de Tocqueville Franta Mary Wollstonecraft Romania Rosalind Miles avort comunism feminism radical sclavie sexism 7000 ani Afghanistan Africa Arabia Saudita Atena Ayaan Hirsi Ali Betty Friedan Cordelia Fine Dworkin Elisabeth Badinter India Jared Diamond Miroiu Simone de Beauvoir discriminarea femeilor fericire heterosexualitate legalizarea prostitutiei matriarhat misoginism prostitutie revolutie sexualitate 8 martie Ayan Hirsi Ali Balzac Bete Davis Biblia Bourdieu China Corinne Hoffmann Elena Udrea Eva Hillary Clinton Hitler Intercourse Islam Jenny Nordberg Legende Androgine Lenin Leo Frebonius Libia Mad Men Madonna Martin Luther King Mesopotamia Nietzsche Pearl Buck Spinoza Stalin Virginia Woolf Woman Hating Wuthering Heights clitoris corvoada heterosexuala democratie eurocentrism femei de dreapta femei patriarhale feudalism lesbianism mutilare genitala neoliberalism politica porneia relatii roluri de gen sclavagism societati matriliniare sociobiologia trans transexualitate viol #metoo 50 shades of Grey Adrian Popovici Afganistan Alain Delon Alan Clement Albert Einstein Alegeri prezidentiale Alexandra Kolontai. Balzac Alexandre Dumas Alice Schwartzer Amita Bose Amos Oz Anatolia Andrea Dowrkin Angelina Jolie Ann Fausto-Sterling Assad AudreyTautou Aung San Suu Kyi Aurora Liiceanu Austin Powers Badea Becali Belgia Beyonce Bible Blestemul de a fi femeie Brad Pitt Brave New World Brazilia Burma CNA Capcana sexelor Capturing Mary Catavencu Cato Cenorhaditis Charlotte Bronte Christopher Lambert Cipolla Ciutacu Clive Owen. Iris Murdoch Cluj Coran Creierul masculin D. W. Winnicott DSK Dama cu camelii Darwin Dawkins Democratia in America Desmond Morris Diana Diana Russell Die weisse Massai Dimitrov Dobrovolschi Donald Trump. Hillary Clinton Donna Haraway Dr. Quinn Dracon Edward Wilson Elena Ceausescu Elena Lupescu Emile Zola Emily Bronte Engels Europa Fabio Geda Faust Feminine Mistique Fetele ascunse din Kabul Flash dance Flora Tristan François Mauriac Gabriela Firea Gellhorn Gervaise Ghilgamesh Gigi Ghinea Gillian Flynn Glen Close Goethe Gone girl Grecia Guardians of Time Hadrian Hallmark Hamurabi Harald Eia Hariclea Darclee Harper Lee Harriet Taylor Hatsepsut Hecate Heide Gottner-Abendroth Hemingway Holly Hunter ISIS Imperiul Roman Indragostita de un Masai Iran Iris Murdoch Irlanda Islamic or Christian feminism Jenney Nordberg Jennifer Aniston Jennifer Fox John Stuart Mill Judith Butler Jullianne Moore Kate Middleton Kate Miett Khalida Messaaoudi-Toumi LGBT Lacan Lars von Trier Lev Tolstoy Liban Liberace Lorenz Louann Brizendine Luce Irigaray Madalina Manole Makarenko Marc Ferro Margaret Mead Margineanu Marie de Gourany Marx Maserati Matt Damon Mazare Merckel Michael Douglas Mihaela Miroiu Mileva Maric Miss Platnum Moartea Neagra Mohammed Moldova Montaigne Mormoni Mosuo Mustafa Kemal NIKK Napoleon Nicolae Ceausescu Nicole Kidman Nimfomana Ninon de L'Enclois Nixon Noam Chomsky Numele trandafirului Obama Occident Olimpia Pahlavi Pakistan Papa Percile Pericle. Phryne Picasso. Pierre Bourdieu Poul Anderson Praxiteles Prigoana Promisiunea Qatar R.I. Moore Ramita Narvai Razboiul impotriva tacerii Remus Cernea Revolutia Franceza Roberta Anastase Roberto Angela Rolls Roma Romania Culturala Rosamund Pike Rosi Braidotti Rousseau SUA Saddam Santorum Sapho Sex and the city Sfantul Valentin Sharon Stone Sheila Jeffreys Shivani Singh Shulamith Firestone Sila Silija Simon Signoret Simona Tache Siria Sonata Kreutzer Spania Sparta Spartacus Stephanie Coontz Straina Teheneran Tennessee Williams Thatcher The femine mystique The first European Revolution Thérèse Desqueyroux Tim Robbins Totul despre Eva Traian Traian Basescu UK URSS Umberto Eco Un tramvai numit dorinta Valentine's Day Valerie Solanas Vaslui Venus Virginia Wolf Viviana Hurtada Vlad Muresan William William Golding Wollstonecraft Working girl Y abolire acamdemie feminista radicala. afaceri feministe agresor alegeri alegeri SUA 2016 animal social antropologie arieni asigurari medicale autoritate bacha posh bacterii baieti rai bande de cartier barbatul roman blog boala mentala bonobo burqa butch calitati umane speciale caractere etnice carte cautarea fericirii cimpanzeu ciocnirea civilizatiilor cis clasism colonialism comportament sexual condus masina conspicuos consumption constiinta contraceptie copilul unic crestinism criza masculinitatii cromozom X cultura occidentala cultura prostiei curva dictaturi die Fremde dioicitate discreditarea feminismului dominatia masculina drepturi civile drepturile femeilor ecograf educatie educatie sexuala eliberarea sexuala epatarea esentialism etrusci f emininism familia familie matriarhala familie patriarhala familie traditionala fascism femei femei emancipate femei in feminism femeie moderna femicid feminin femininsm feminism al diferentei feminism room-service feminism. munca domestica frigurile galbene frumusete fundamentalisti darwinisti gen gen gramatical hemafroditism heterosexualite hidra de apa dulce homosexualitate human rights imbatranire imbecili incorectitudine politica inginerie invidie istorie lamentare legalizarea drogurilor legalizarea traficului de arme legalizarea traficului de organe legea sanatatii lesbianism politic liberalism mafia patriarhala mama ideala manifest feminist manifestatie spontana marea cultura marsul panaramelor marxism masculin masculiniate menopauza mijloace contraceptive minciuni minoritate minoritati monoteism musulmani necredincioasa nefericire neutru nunta de aur oi operatii estetice orgasm orgasmul vaginal pacat partid feminist radical pasiune romantica patriarahat patriarchy patriarhale pilula contraceptiva pornografie prejudecati patriarhale primavara araba printese pro-life protozoare psihanaliza psiholog psihologie psihoterapie feminista pudoare putere rasism refulare regina Victoria relatii heterosexuale relatii reusite relatii romantice relativism cultural religiile abrahamice reviste pentru femei roman rusine sacrificii sclavi sclavia femeilor scorpie sex sindromul Stockholm sinucidere situatia femeilor societate societate civila societati "male dominated" sociobiology stereotipuri de gen studii submisivitate talibani tarfa tari arabe testul Bechdel the caged virgin transsexualitte umbra utopii valorizarea femeii valul islamic viagra pentru femei vietii si relatii nonpatriarhale violenta domestica violenta. virginitate vot universal ziua fetei

Video of the Day

Contacteaza-ma:

Nume

E-mail *

Mesaj *