miercuri, 11 decembrie 2013

Saptamana trecuta am primit un cadou foarte dragut: cartea Andreei Dworkin "Razboiul impotriva tacerii" aparuta in romaneste la editura Polirom. Andrea Dworkin este o scriitoare feminista de referinta, despre care am auzit de ceva timp. Am citit cateva articole scrise de ea, dar niciodata o carte. SI aceasta carte este o colectie de articole. Acest neasteptat si frumos cadou mi-a venit prin intermediul unei postari pe facebook in care imi exprimam parerea despre pornografie, aceea ca este o forma de tortura. O alta feminista mi-a scris ca ideea e veche, ii apartine Andreei Dworkin si cu ocazia asta mi-a trimis cartea ei in care vorbeste despre pornografie.
Foarte interesant, dar parerile mele coincid cu cele ale Andreei Dworkin. Mi s-a intamplat de multe ori sa ajung la aceleeasi concluzii cu multe feministe de referinta. Asta nu pentru ca as fi o ganditoare de talia lor, ci din simplul motiv ca aceste idei sunt de bun simt. Aplici principii de justitie, de drepturile omului, si gata, ajungi la idei feministe. E absolut fantastic cum unii oameni, barbati, dar si multe femei, nu percuteaza deloc, nu inteleg aceste idei foarte simple. De cate ori postez cate ceva, intampin numai rezistenta, ironizari. Iar pozitia mea fata de pornografie, de prostitutie a fost primita cu multa ostilitate. O femeie m-a facut si proasta pentru ca nu inteleg ca alte femei nu simt ca mine cand "aleg" sa faca prostitutie. Frumoasa alegere! Alegi abuzul sexual! Alegi durerea si trauma! Alegi sa-ti sacrifici viata sexuala, placerea sexuala, cea mai mare placere la om. Da, e o alegere.
Andrea Dworkin citeaza niste studii conform carora pana la 70% dintre femeile care "aleg" prostitutia, nu cele traficate, sunt victime ale incestului, ale abuzurilor sexuale si ale batailor, saraciei si fug de situatii absolut oribile. Se refugiaza in bratele proxenetilor ca sa scape de acasa. Da, e o alegere. Intre a te sinucide si a face prostitutie. Sigur ca nu au studii, educatie, niciun fel de busola. Dar sunt femei, simt ca o femeie. Poate nu sunt apte sa citeasca filosofie greaca, dar sunt apte sa simta placerea ca femei, sa simta durerea si umilinta. E oare o prostie sa cred ca acele femei simt ceva similar cu ce as simti eu intr-o situatie similara? Nu cred. Pentru mine nu exista o sursa de bani mai improbabila. Mai degraba as vinde droguri decat sa fac asa ceva, sau as face altceva ilegal si periculos. Dar stai, prostitutia e foarte periculoasa. In Olanda, unde viata e lunga, spune Dworkin, prostituatele, care practica aceasta "meserie" legal, nu se bucura de longevitatea altor cetateni. De ce oare?
Dar desi am ajuns la multe dintre concluziile lui Dworkin, autoarea m-a facut sa ma simt nedreapta de cel putin doua ori. Ea spune ca pornografia e tortura, chiar deep throat, ceea ce mi-a atras mie atentia. Si eu m-am gandit la faptul ca ne-am oripila daca am vedea animale torturate in felul asta. Deep throat a produs adesea leziuni grave, au fost femei care au ajuns la urgenta, chiar au murit din cauza asta. Dar au fost doua aspecte la care nu m-am gandit. Nu m-am gandit la cat de ingrozitor se simte o femeie batuta in casnicie, relatie. Sau m-am gandit, dar nu la intensitatea la care ar fi trebuit. Dworkin descrie ce simte o femeie batuta, si e sfasietor. Nu mi-a fost niciodata frica de viol si nici de bataia conjugala. Daca imi era frica de ceva, imi era de dictaturi, de abuzurile pe care le-as putea suferi intr-o inchisoare dintr-un sistem totalitar. E dureros ca nici eu, ca feminista, nu am facut paralela dintre tortura din inchisoare si tortura domestica. Dworkin a locuit in Grecia, tara care a trecut printr-o dictatura militara in anii '60-70 si in care femeile aveau o situatie absolut sinistra, atunci cand toata lumea vorbea de democratie, la ele nu se gandea nimeni. Ea intreba oamenii de acolo intr-o vizita ulterioara cum de abuzurile comise in inchisori nu i-au ajutat sa faca paralela cu violenta domestica. Nici pe mine nu m-a ajutat. De ce? Pentru ca prin natura comportamentului si a educatiei, sansa e mica pentru ca mie sa mi se intample asa ceva (probabil ar fi ultimul lucru pe care mi l-ar face cineva). Deci egoismul m-a facut si pe mine sa nu rezonez cum trebuie la situatia femeilor batute.
Pornografia si prostitutia sunt sexualizarea dominatiei masculine in viata si in sex, spune Dworkin, si sunt de acord. Faptul ca femeile sunt sarace, le impinge sa se vanda, fie ca o fac in prostitutie, fie ca se angajeaza in relatii oribile. Ma intreb adesea cate femei ar fi in relatii in care nu vad ce placere ar simti, cand barbatii cu care sunt nu au nicio valoare sexuala, data de sex appeal si/sau farmec personal, daca ar avea suficienti bani si ar fi constiente de asta, si statusul lor social nu ar depine de statusul marital. Poate cele mai multe ar fi in relatii, dar cu alte femei...
Am totusi o alta abordare a acestei probleme. Cred ca totul vine de la casatoria patriarhala, care nu tine seama de ce simte o femeie din toate punctele de vedere, si mai ales sexual. Poate ar trebui sa se vorbeasca si de placerea pe care o femeie si-o sacrifica prin prostitutie sau relatii de supravietuire, nu doar de durerea pe care o simte. Vreau sa spun ca lucrurile stau mai rau, nu mai bine. O femeie in locul placerii primeste durere si umilinta, asta e heterosexualitatea "normala". Prostitutia nu e vazuta asa cum ar trebui si pentru ca relatiile "normale" nu sunt cu mult mai placute, sunt si ele asociate cu lipsa placerii si cu abuzuri de tot felul, bataie si viol. Cred ca ar trebui sa se vorbeasca mai mult despre placerea feminina, despre ce vor femeile de la sex si de la viata, de marea lor capacitate de a simti placere si de a fi fericite, pe care o sacrifica pe altarul unei amare supravietuiri. Rusinea le opreste pe unele sa vorbeasca despre asta. Rusinea, tot un sentiment indus de patriarhat, pentru ca femeia nu trebuie sa deranjeze prin exprimarea propriilor sentimente.
Cred ca femeile ar trebui sa renunte un pic nu la justitie, nu la a-si cere drepturile si condamnarea opresiunii, inclusiv prin interzicerea pornografiei si prostitutiei (nu incriminarii prostitutiei, si nu a interzicerii productiilor erotice in care femeile sunt prezentate cu demnitate si spre propria lor placere), ci la conditia de victima. Feministele ar trebui sa invete femeile ce avantaje au, cum pot obtine mult, foarte mult de la viata, sa prezinte modele de succes feminin pe toate planurile.
In concluzie, cartea Andreei Dworkin
ar trebui sa faca parte din biblioteca oricarei femei. Si mai mult, repet, educatia feminista ar trebui sa fie facuta in scoala. E mai importanta decat multe materii pentru o fata careia i se pregatesc numai dezastre daca se lasa in voia curentului.
Multumesc inca o data feministei care mi-a trimis cartea! Ar trebui reeditata, dar cui ii pasa?



marți, 3 decembrie 2013

Spuneam candva ca voi vorbi despre filme feministe, despre filme care dezbat probleme ale femeilor, probleme reale, nu cum sunt ele vazute de barbati. Cele mai multe filme de la Hollywood sunt pline de stereotipuri de gen nocive, de roluri de gen, de replici ofensatoare la adresa femeilor si degradante pentru femei, care au de cele mai multe ori roluri pur decorative. Chiar daca personajele feminine fac munci considerate candva masculine, nu sunt colorate, nu discuta despre ele, ci doar sunt niste executante calificate sexy. Daca cinematografia are un rol in educatie, atunci are unul toxic. Dar exista si filme care pun probleme feminine (si feministe) reale.
"Totul despre Eva" este un astfel de film, aparut in 1950, pe care l-am revazut recent, saptamana trecuta, fiind difuzat de un post de televiziune national. M-a impresionat cand l-am vazut prima data, in liceu, dar m-a impresionat si acum. L-am privit altfel, desi retinusem replici din el de cand l-am vazut prima data. "Totul despre Eva" ridica niste probleme feministe si e o cronica a situatiei femeilor in viata, dar si in arta cinematografica. De atunci unele lucruri s-au schimbat in bine, altele in rau. 
In primul rand, acest film foarte premiat trece cu bine testul Bechdel. In cadrul scenariului se intampla de multe ori ca doua femei sa vorbeasca despre altceva decat despre barbati, in care femeile se lupta pentru cariera, nu pentru familie, dar au si probleme sentimentale. In mare e vorba despre o tanara carierista, Eve, lipsita de scrupule, care se foloseste de orice, inclusiv de tradare, minciuna si seductie (in cazul ultim fara a reusi) pentru a obtine ce doreste, adica succes profesional. Ar face orice, cum declara la un moment dat, pentru gloria scenei. Si chiar face...
In 1950 erau putine meserii in care femeile puteau straluci, iar actoria era una dintre ele. Si cand ne gandim ca pe timpul lui Shakespeare pana si actoria era exclusiv masculina....Daca as reprosa ceva filmului e ca are unele stereotipuri de gen, iar Eve apeleaza la strategii subversive fata de alte femei, sa le numim cumva "clasice": le intra pe sub piele, le imita si apoi incearca sa le seduca partenerii, dar fara niciun interes pentru ei ca barbati, ci pentru functiile lor. Dar Eve are talent, e inteligenta, rece, plina de pasiune, desi imorala. E un personaj cu care multe femei si poate si multi barbati se pot indentifica. Ea intruchipeaza goana machiavelica dupa succes .
Daca e cineva cu care ma identific, nu e Eve, si nici Phoebe, o tanara liceana care vrea la randul ei sa devina star urmand cumva reteta Evei, ci chiar Margo Channing, actrita pe care o imita Eve, careia vrea sa-i ia locul la un moment dat. Filmul s-ar putea numi si "Totul despre femei cu barbati mai tineri"...  Margo are 40 ani si o relatie cu un barbat cu 8 ani mai tanar, ceea ce o streseaza foarte tare. La un moment dat ii vorbeste  unei alte femei despre temerile ei. Aceasta ii spune ca el e mai tanar "doar cu 8 ani", dar Margo ii raspunde ca diferenta asta va creste cu varsta, ceea ce nu se intampla si pentru barbati (pe care ii uraste din cauza asta!) iar celealta o asigura ca nu in cazul ei, iar Margo ii aduce replica ca asa se spune intotdeauna. Cum l-am privit atunci, cum il privesc acum? Atunci ma gandeam ce bine arata femeile la 40 ani, acum stiu mai multe despre femeile de succes si barbatii mai tineri, ce inseamna sa vrei barbati mai tineri, cate prejudecati poate intampina o femeie in aceasta postura. Acest film pune aceasta problema, a nedreptatii care li se face femeilor in alegerea partenerilor. Si nu e vorba doar de ageismul din meseria de actrita/actor, mai dur in cazul femeilor. E vorba de meserie si viata personala deopotriva. La un moment dat, Margo ii spune unui scenarist ca ar trebui sa maturizeze personajul feminin de 20 ani pe care era trebuia sa-l joace. Eve e o femeie tanara, care se preteaza acestor roluri, ea joaca si cartea tineretii, dar mai mult profesional.Cate personaje colorate si pline de viata sunt femei trecute de prima tinerete in arta contemporana? Acum ar avea Margo ce juca? Viata unei femei nu se termina la 20 ani, dar se considera ca o femeie care nu e foarte tanara nu e ceva interesant, nici ea, nici viata ei.
Filmul trateaza problema varstei la femei in epoca, anul 50. Acum lucrurile sunt mai crancene ca atunci. Motivul e probabil faptul ca arta a devenit mai de masa decat atunci, calitatea celor care au acces la posibilitatea de a transmite mesaje, a forma opinii, e mai slaba. As cita in acest sens monumentul de misoginism din comedia "Adevarul gol-golut". Acolo se spune despre o femeie de 40 ani ca nu are prea multe optiuni. Si este vorba despre o prezentatoare TV care a ajuns acolo gratie sotului, dar l-a depasit in succes, si deci "l-a castrat". Sordid! Ma gandeam la o femeie din epoca din familia mea, care la 40 ani, mama a trei copii, era considerata o partida, o femeie care trebuia sa se casatoreasca. In contradictie cu aceasta vine declaratia Monicai Bellucci conform careia acum femeile se considera acum mai tinere decat in trecut la anumite varste, cred ca era vorba chiar de 40 ani. Depinde de mediul din care provin...si da, probabil actrita italiana proveni dintr-un mediu socio-cultural in care asa stateau lucrurile.
In acest film sunt prezentate personaje puternice, obsedate de reusita personala, care se poarta foarte incorect din punct de vedere al rolurilor de gen. Ceea ce enerveaza la femei, recitalurile filosofice, discutiile pasionante, angoasele, crizele existentiale, pasiunea dezlantuita, exista din belsug. .Rolul lui Margo abunda in toate astea, isi enerveaza prietenii si partenerul, dar toti acesti oameni din viata ei o accepta si o plac in ciuda lor. Margo nu e o vedeta de carton, e o femeie vie, cum ar spune Andrea Dworkin, o femeie care vrea sa fie si este in centrul atentiei. La fel si Eve, care se pare ca este lesbiana, desi lucrurile sunt mult mai voalate decat se vad in filmele recente. Mai apare un personaj homosexual masculin in film, la fel de fara scrupule ca si ea. 
O critica adusa acestui film este felul cum sunt prezentate relatiile heterosexuale. Dar eu nu as interpreta asa, cel putin in cazul lui Margo e vorba de sentimente puternice, desi poate descrierea ar trebui sa fie putin altfel. Ea vorbeste despre "meseria de femeie", de necesitatea de a avea un barbat langa ea. Poate ca era bine sa exprime toate astea altfel, sa vorbeasca despre o necesitate umana pura de a darui si primi afectiune unei fiinte care e profund interesata si receptiva la aceasta tranzactie.

http://en.wikipedia.org/wiki/All_About_Eve
http://en.wikipedia.org/wiki/Bechdel_test

joi, 21 noiembrie 2013

Abordarea stiintifica a relatiilor e rara, mai ales in articolele din presa, dar si in literatura. Uneori vrem altceva, nu doar povesti, ca mai intotdeauna in viata. Mereu ni se spun povesti, miniciuni, despre viata, despre societate, despre cele mai importante lucruri. Mai ales literatura romana sufera de lipsa de idei, de lipsa de solutii, de analize reci. Ilinca Bernea e o exceptie, dar autorii foarte cunoscuti si consacrati se inscriu foarte bine in aceasta tendinta. Daca citesti "De ce iubim femeile" a lui Mircea Cartarescu, se vede clar ca autorul nu are o pregatire stiintifica, fie si modesta.
Adevarul despre relatii e foarte dur. In primul rand, daca esti o persoana cu vise, cu sentimente profunde, daca vrei implinirea intr-o relatie, afla, daca nu ai aflat deja, ca poate iti doresti cel mai complicat si greu de obtinut lucru din lume. Poate de-aia si cel mai frumos...E mai usor sa ai bani, succes social si alte asemenea. Pentru astea exista solutii.
Daca vrei o relatie pur si simplu, e destul de simplu. Dar relatiile reale nu sunt ce se vede la Hollywood, sunt ceva trist si patetic, bazate pe interese meschine, supravietuire, calcule, sentimente obscure ca teama de singuratate, dorinta de copii etc, un fel de mlastini in care toata mizeria umana iese la suprafata.
Daca vrei altceva, cantecele sentimentale descriu despre ce e vorba. Si cele mai multe astfel de cantece sunt triste. Oare de ce? Daca oamenii ar fi altfel, daca natura umana nu ar fi atat de sordida, nu ar fi atat de multe cantece triste. Tristetea lor vine din tradari si dezamagiri ingrozitoare.
Sa presupunem ca intr-o relatie sunt implicate doua persoane morale, responsabile. Daca o relatie e bazata pe incredere, moralitate, nu se ajunge la neintelegeri, totul se spune de la inceput, apoi daca esti de calitate nu-ti trece cu una cu doua, stii de la inceput la ce sa te astepti. Nu suferi mult, orice s-ar intampla. Neintelegerile apar din inconstienta, promisiuni desarte. Da, acele promisiuni desarte, bazate pe o constiinta precara, sunt cel mai adesea subiectul acestor cantece triste. 
Cantecele triste arata cati oameni imorali, de proasta calitate, sunt pe lume. Nimic mai mult. Solutia? Sigur, sa cauti oameni de calitate, dar daca e ceva prea constient, nu mai e si ceva foarte frumos. Devine ceva programat, care ucide pasiunea, visele. Trebuie sa te lasi prada sentimentelor, viselor, proiectiilor, daca vrei frumusete, daca vrei sa simti fluturi in stomac si ca traiesti in alta lume. Ca sa atingi fericirea. Cunosc oameni care au incercat abordarea asta, eu insami am facut-o. Si pot spune sigur ca nu ajungi la pasiune in felul asta, cel mult la un tip de prietenie profunda. E ceva simplu in psihologie, cand te concentrezi sentimente si le analizezi, dispar. Dar cand te concentrezi pe partea logica intr-o relatie, nu mai e loc si de sentimente.
Suntem oameni pentru a simti, nu pentru a gandi, gandirea e o sursa de placere ea insasi, unora dintre noi ne place sa gandim pur si simplu, dar traim ca sa consumam sentimente. Cultura ne ofera o sursa de sentimente, traim sa consumam cultura.
Sunt paradoxuri ale relatiilor, unii simt, altii creaza sentimente, si de obicei nu sunt aceiasi. Oamenii fermecatori nu sunt de cele mai multe ori profunzi. Si oamenii care investesc in stiinta, in logica, nu sunt de asemenea fermecatori, par reci si previzibili, desi au capacitatea de a fi profunzi adesea. In cazul asta dezamagirea e garantata. Solutia? Sex cu persoane tinere, neexperimentate, care simt pasiune usor pentru ca oamenii profunzi sa se bucure de sentimentele pe care le trezesc? Sau sex pe bani... Glumeam, sigur ca niciuna dintre acestea. Ar trebui poate create comunitati pentru anumiti oameni, cu un anumit nivel al moralitatii, al disponibilitatilor afective si intelectuale, pentru ca acolo sa se poata intalni. Comunitatile virtuale, bazate pe subiecte de discutie, ar fi oarecum o solutie, dar partiala si precara. Ideea ar fi sa apara medii sigure afectiv, in care oamenii sa se intalneasca, pastrand insa si misterul, surpriza.
Daca ne inchipuim ca numai asta e problema, mai sunt si altele. Relatiile in care nu exista o persoana feminista sunt imposibile, barbatii nefeministi sunt oribili. Nu e nevoie sa fie misogini, e de ajuns sa nu fie feministi. Daca nu se apleaca asupra necesitatilor feminine, asupra problemelor specific feminine in patriarhat, nu poate fi nimic frumos, fericit, cel mult, neutru. In schimb, barbatii misogini pe fata sunt absolut imposibili.
Daca vrei ca masculul respectiv sa te si atraga, si e absolut necesar sa te atraga, lucrurile se complica si mai mult....Ma intrebam mereu ce simt femeile care se culca cu barbati urati, pentru bani sau altceva? Sigur ca o sa le doara capul... Asa s-a inventat probabil sexul pe intuneric.
Intr-o lume in care femeile sunt violate, abuzate, exploatate, e greu de gandit la o campanie - barbati frumosi, femeile au dreptul la placere sexuala, la fericire, care sa faca barbatii sa investeasca mai mult in aspectul exterior si in valoarea lor sexuala.  Dar e al naiba de necesara! Femeile sunt cele care agata barbatii in cluburi acum in multe parti ale lumii. Inteleg ca la noi aceasta se intampla destul de rar, desi eu am agatat intotdeauna.
Relatiile ar trebui sa fie altceva, nu ceea ce sunt. Ar trebui sa fie multe formule de relatii, care sa se potriveasca multora, nu sa ne imitam unii pe altii, ca maimutele, sa ne facem ca simtim ceea ce nu e cazul, sa folosim cuvinte al caror sens nu-l intelegem. Si in toate trebuie sa fie sinceritate. Oamenii trebuie sa semnalizeze de la inceput ce vor ca lucrurile sa fie clare, adica daca e vorba doar despre sex, asta sa fie, daca e vorba despre altceva, lucrurile iar sa fie transparente. Cuplurile reprezinta doar minimum de energie, e mai usor sa investesti intr-o persoana decat in mai multe, mai ales afectiv, dar exista oameni cu tot felul de preferinte care ar trebui sa beneficieze de spatii unde sa se poata intalni. Problema e ca societatea noastra e prea primitiva, ca e prea putina stiinta, logica, prea putina sensibilitate, dar prea multa minciuna, prostie si manipulare. 

miercuri, 23 octombrie 2013

Recent am gasit un articol, printre multele, despre posibilitatea existentei feminismului sex-positive. Feministele radicale au un dinte mare contra feminismului sex positive. Eu ma consider feminista radicala, dar sunt intr-o oarecare masura sex positiva. De ce? Pentru ca femeile sunt diferite, foarte diferite intre ele, si din punct de vedere sexual. Da, unele sunt contra feminismului sex positive din cauza traumelor sexuale, dar, cu toata lipsa de prejudecati, cu toata sinceritatea, cu toata deschiderea, neindoctrinarea patriarhala, atat cat e posibila, pot spune ca exista multe situatii in care femeile nu au traume sexuale. Niciodata. Traume afective, e mai greu, dar nu sexuale. Exista femei pentru care patul a fost si este un templu al placerilor, chiar daca dupa ce coboara din pat sunt la fel de expuse unor traume. Da, vor spune feministele care nu sunt de acord cu asta, ele sunt albe privilegiate,din clasa mijlocie, aflate la caldurica, departe de abuzuri. Dar sunt femei! Si viata sexuala a unei femei poate fi asa. Ne raportam la ce e in puscarie, in lumea a III-a, in mizerie? Nu numai in cazul sexului, dar in toate cazurile. Daca ne raportam la ceea ce e mai rau, la cele mai rele situatii, atunci sigur, a fi femeie, a fi sensibil, a fi inteligent, a intelege lucrurile in viata e un blestem.  Oamenii cu aceste calitati sunt cei mai expusi suferintelor, dar si cei care pot simti, aici intra si femeile, cea mai mare placere, in acest caz, sexuala. Femeile au capacitatea de a simti mai multa placere, nu numai ca accesul la orgasm, la modul absolut, e mai facil (unele femei nu au insa orgasm niciodata), ele pot face sex mai des, iar orgasmul feminin dureaza ceva mai mult. Raportam idealurile in viata ale femeilor la cele mai triste situatii? Asta se intampla si in alte cazuri, nu numai in cazul sexului, dar despre asta, o alta discutie.
 Am mai spus si cu alte ocazii ca de fapt femeile heterosexuale sunt putin reprezentate in feminism. Despre problemele lor, despre solutiile la problemele lor, se spune putin, mai putin decat despre ale lesbienelor. Si aici e vorba inclusiv de cele sexuale. E o crima cand poti simti atata placere, la fel ca religia, feminismul sa o nege. Contrar a ceea ce scriu unele autoare si autori feministi, orgasmul vaginal, chiar multiplu, deosebit de placut, exista, da, si nu se compara cu cel clitoridian, usor de obtinut (orice orgasm e pana la un punct clitoridian). Nu putem nega asta, in cazul femeilor care au acces aici.
Care e istoria orgasmului vaginal, considerat un mit? E legat de un autor de trista amintire? Freud. Ideile misogine ale lui Freud a aparut intr-o perioada in care miscarea feminista repurtase unele succese. Ideea ca femeile se implinesc sexual prin orgasm vaginal, deplina lor maturitate, le-a adus in banca lor o lunga perioada de timp. Si totusi, orgasmul vaginal exista, daca il atingi, iti dai seama ca e culmea sexului, si nu e ceva psihologic. Daca e, desi valoarea lui psihica nu e aceeasi, e pur si simplu, implicarea afectiva si estetica nu conteaza prea mult. Asta se poate experimenta.Freud, ca si un ceas stricat, mai spunea si lucruri adevarate, cel putin pana la un punct.
La om starea de baza, de referinta, e sexul feminin. Toti tindem spre a fi femei, suntem femei. Unii se nasc cu tot ce ii trebuie unei femei, altii mai putin. Barbatii cu cel mai putin, dar unele femei, si pana la urma toate din diverse puncte de vedere, au deficiente de caractere feminine. Probabil femeile cele mai inzestrate sexual au o mare capacitate de a simti placere. Dar spre asta trebuie sa tinda si celelalte, nu sa le fie retezate sansele tuturor. Am vazut candva o carte despre sexualitatea feminina, scrisa de o femeie. N-am cumparat-o. Era vorba, printre altele de redefinirea sexualitatii femine prin prisma femeilor care nu au orgasm, au rar sau ceva de genul. Pai asa definim si sexualitatea masculina prin prisma asiaticilor care au orgasm mai rar decat barbatii din alte populatii. Nu putem invata femeile sa aiba pretentii mai reduse daca suntem feministe/feministi. Asta e treaba patriarhatului.
Sunt feminista radicala, recunosc exploatarea feminina, unele analize marxiste ale exploatarii feminine, dar sunt sex positiva. Pentru simplul motiv ca vreau ce e mai bun pentru femei, pentru toate. Am spus mereu ca sexul e cam singurul lucru pe care il putem obtine de la barbatii, de la unii cel putin. Si cel mai sigur. E mai usor sa invete sa ne satisfaca decat sa isi schimba mentalitatile. Nu ajunge ca pentru o femeie sa-si gaseasca un partener in care sa fie si altceva decat sex (si unul sexual e foarte greu) e ca si cum ar fi pentru un negru din Africa de sud pe timpul Apartheidului sa-si gaseasca un loc de munca unde sa nu fie discriminat, la un patron alb, desigur.

joi, 3 octombrie 2013

Una dintre cele mai stupide intrebari e "De ce esti feminista/feminist?". Pai nu ai cum sa accepti drepturile omului, justitia sociala, orice ai intelege prin asta, fara a fi feminista/feminist. Nu trebuie sa ti se fi intamplat ceva. Feminismul nu e de bon ton. Daca vrei sa te compromiti, sa-ti distrugi imaginea, afiseaza feminism pe fata, fara limite, fara perdea. Si ti-o furi in mod sigur. Oamenii ridiculizeaza feministele. Nu conteaza cata suferinta au indurat femeile, cata indura, cata nedreptate. Feminismul e ridicol. Acum aud de "excesele" feminismului, de oameni care renunta la feminism rusinati de aceste excese, de oameni care se desolidarizeaza clar de excesele feminismului "extremist". Dar patriarhatul nu e extremist? Daca feminismul "extremist"e pe net, pe forumuri, patriarhatul e peste tot. In fiecare zi din viata noastra vedem patriarhat.
O alta intrebare stupida e "Cum ai devenit feminista/feminist?". Pai vazand si gandind, asa e de simplu. Nu trebuie sa fi fost violata in copilarie, sa fi fost traficata apoi in adolescenta, sa fi intrat in lumea prostitutiei sau a pornografiei, sa fi avut un partener abuziv, sa fi fost violata intr-o relatie, sa fi fost discriminata la serviciu. Nu mi s-a intamplat nimic din toate astea, dar si asa am enorm de multe motive ca sa fiu feminista, si asa am enorm de multe motive ca sa vad ca patriarhatul imi distruge viata zi de zi.
Chiar si cea mai mica umbra de roluri de gen exprima patriarhat. Cu alte ocazii am vorbit, si o sa mai vorbesc, de cat de mare rol o are sociobiologia in perpetuarea acestei crime imbracata in haine stiintifice. Dar orice se imparte pe sexe, acolo unde nu e vorba de pura fiziologie si anatomie e o crima. Orice limitare a actiunilor, preferintelor, viselor cuiva din cauza apartenentei la un sex e o tragedie. Recent am aflat de eutanasia unui barbat care s-a nascut femeie intr-o familie cu mai multi fii, dar care inca nu se oprise, voia in continuare un fiu. Persoana in cauza a dorit sa devina barbat, si-a facut operatie de schimbare de sex, dar dupa operatie s-a simtit si mai rau. N-a mai suportat si a vrut sa moara. Nimeni nu a vorbit insa de adevaratul autor moral al acestei tragedii: patriarhatul. Femeia asta a fost ucisa de prejudecatile patriarhale, de vina de a fi femeie. Aici as adauga si eu o critica unor feministe radicale, dar pur filosofica, nimic nu ma va face sa ma dezic de feminism. Persoanele transsexuale sunt lovite din toate partile, dar ele sunt victime ale patriarhatului, ale rolurilor de gen. Nu trebuie blamate, cum nu trebuie sa fie nici barbatii sensibili, striviti de patriarhat de asemenea.
Victimele patriarhatului sunt in primul rand femeile, dar mai mult sau mai putin, toti suntem. Barbatii, daca nu sunt foarte puternici si personali in asa fel incat sa eludeze prejudacile sau foarte nesimtiti si ignoranti, nu au nici ei cum sa se simta bine. Daca de femeile abuzate, discriminate, violate, prinse in traficul de carne, se vorbeste, nu cat ar trebui si cum ar trebui, dar se vorbeste, despre modul cum vietile femeilor puternice, educate, dar si ale barbatilor care nu pot inghiti bine patriarhatul, care nu corespund imaginii barbatului ideal, nu se vorbeste. Nu trebuie chiar sa ti se ia tot, inclusiv integritatea personala, orice sansa de afirmare, pentru a fi distrus de un sistem. E de ajuns ca sansele tale la fericire sa fie distruse. Si patriarhatul asta face. Pentru ca nu e de ajuns ca o persoana sa se elibereze, desi asta e foarte greu, trebuie ca toti sau majoritatea celor cu care interactioneaza sa se elibereze. Degeaba nu ai mai prejudecati, vrei sa traiesti demn, daca cei din jurul tau, angajatori, familie, parteneri, prieteni, gandesc diferit. E greu sa fii fericit in patriarhat, cand nici macar nu stii adesea ce ai de facut pentru asta. Sa ne gandim doar cate piedici se pun femeilor cand e vorba de fericire. Pai daca admitem ca sexul e sursa cea mai importanta de fericire (nu familia, copiii etc), iar femeile ajung mai greu la implinirea sexuala, faptul ca acest lucru nu se ia in considerare de societate, ca barbatii nu investesc in valoarea lor sexuala cel putin cat femeile (pentru a fi justitie ar trebui sa investeasca mai mult pentru ca femeile sunt mai pretentioase), ca cele mai multe relatii sunt de fapt de supravietuire (pentru materie si social), se vede clar cam care sunt sansele la fericire ale unei femei. Ca femeie libera, autorealizata, care cauta doar implinirea sexuala si afectiva intr-un barbat, lucrurile stau foarte rau, pentru ca optiunile, intr-o lume in care barbatii investesc putin in valoarea lor sexuala, sunt foarte reduse. Acest lucru s-ar putea schimba, cum o arata istoria. In Grecia Antica era socant ca barbatii aratau mai bine decat femeile, din simplul motiv ca investeau mai mult in imaginea lor, chiar daca homosexualitatea era de vina. Dar sa nu ne mintim, femeile vor barbati atragatori, sexy, nu "ceva un pic mai frumos ca dracu". Altfel le doare capul tot timpul si nu mai sunt fericite. Ma intrebam mereu ce simt femeile care au relatii cu barbati dizgratiosi, cum pot face sex cu ei. Simplu, cu scarba sau nu o fac. Sau o fac gandindu-se la bani. Oribil, oricum. Acum nu zic ca oamenii trebuie sa fie neaparat frumosi. Chiar e o problema ca mass-media promoveaza o frumusete tampa, inexpresiva, exagerata, incat te face sa te simti intr-un film porno tot timpul. Farmecul uman e subtil, dar e bine sa fie. Filmele de acum cateva decenii inca mai promovau actori care nu aratau neaparat bine, dar erau expresivi, interesanti, femei sau barbati. Despre asta e vorba.
Asta e doar un aspect, altul e ca in orice relatie heterosexuala trebuie sa inlaturi niste urme de patriarhat, ceea ce e groaznic. Imaginea barbatului ca provider e absolut sufocanta pentru multi barbati, limitanta pentru femei care sunt adesea impiedicate sa aiba relatii cu barbati care castiga mai prost decat ele, au mai putin succes social de insisi partenerii care se simt frustrati. Cred ca feminismul ar trebui sa dea mai multa atentie acestor aspecte si sa ofere solutii reale. E nevoie de noi modele, solutii tehnice, poate chiar de comunitati in care sa se promoveze alte valori, feministe. Intr-adevar, victimitatea nu e o solutie, ci adevarata putere. Cred ca lumea ar fi mai buna in feminism, dar se face prea putin pentru asta. As vrea sa vad campanii pentru dreptul la implinire sexuala al femeilor, sa vad ca "barbatul un pic mai frumos ca dracu" nu mai e asa acceptat daca are bani si succes, sa vad promovarea femeilor de succes prin forte proprii, femei care au reusit sa fie fericite cu adevarat, cum vor ele, nu cum le ofera sanse patriarhatul.

marți, 17 septembrie 2013

Despre sexualitatea feminina s-a scris si vorbit mult, dar cel mai mult la modul mistic. Asa cum patriarhatul s-a instalat lent si din ce in ce mai pervers, femeile, si nu numai ele s-au indepartat din ce in ce mai mult de propria sexualitate in istorie. Daca in Antichitatea, inclusiv Europeana, se stia ca femeile au o mai mare nevoie de sex decat barbatii, iar puterea lor de a face sex imediat dupa orgasm ii speria pe vechii Greci, iar inclusiv in Evul mediu, se stia ca privarea de sex in cazul unei femei e mult mai dureroasa decat in cazul unui barbat, pentru ca ele au o nevoie mai mare de sex, imaginea sexualitatii femine a devenit din ce in ce mai politizata. Cu alte cuvinte, situatia de acum din unele tari, in care corpul feminin si sexualitatea feminina e reglementata prin legi care limiteaza dreptul la avort, nu e ceva nou. Dupa Revolutiile burgheze, atat cea din Anglia, cat si Revolutia Franceza, contrar a ceea ce se crede, situatia femeilor s-a degradat, libertatea lor s-a limitat. Femeile au fost transformate in masini de procreere, iar viziunea protestanta asupra sexualitatii feminine era una foarte sumbra. Femeile aveau, conform ei, o foarte mica nevoie de sex si era bine ca acesta sa fie doar pentru procreere. Ideea se mentine si acum in unele cercuri, mai ales in tarile protestante. Femeile sunt sobre, neinteresate de sex, iar barbatii sunt inclinati spre adulter, mult mai receptivi sexual conform acestei opinii, usor de demontat daca te uiti in jur pur si simplu.
Tocmai cand miscarea feminista a inceput sa schimbe situatia femeilor, apare Freud cu ideile lor mult criticate despre sexualitatea feminina, care ar ajunge chipurile la maturizare numai prin orgasm vaginal, destul de greu de atins pentru multe femei, pentru 10% dintre ele niciodata, cel putin conform unor studii. Femeile devin astfel din nou dependente de barbati, cel putin pentru implinirea sexuala. Desi mitologia freudiana tine acum de trecut, mult criticata de feministe, in prezent, cum am mai precizat si cu alte ocazii, sociobiologia cu puiul ei cretin, psihologia evolutionista, asigura mistificarea sexualitatii feminine si nu numai, dar si a comportamentului sexual in general.
Nu am de gand sa vorbesc aici despre acest construct a carui origine istorica si de clasa e mai mult decat transparenta, reflectand viziunea despre lume a barbatului alb heterosexual din clasa de mijloc pentru care femeile sunt doar mame si sotii cu singurul program in cap nasterea si cresterea copiilor. Sociobiologia si paradigmele ei simpliste de tip tabloid spune totul despre cei care au creat-o, nu despre natura si evolutie, asa cum teoria lui Freud spune totul despre el si despre felul cum vedea el sexul si femeile.
Dar ceea ce e interesant e cat de populara e, ca orice idee simpla si usor de inteles, lipsita de subtilitate, in special printre barbatii tineri si atei. O idee in voga, mult contestata, pe care o tot preamareste, este a diferentelor dintre creierul feminin si cel masculin, care, cum e de ghicit, trimit femeile la cratita si la copii, iar barbatii la succes si la tot felul de fapte interesante, inclusiv la aventuri sexuale extraconjugale. Cine imparte parte isi face, inclusiv in "stiinta"!
Sigur, dovezile in sprijinul acestor diferente sunt putine si tendentioase, dar ce conteaza? Totusi, daca ar fi sa ne luam dupa aceste diferente, concluziile pe care le-am trage ar fi ca femeile ar fi mai bune in mediul academic si la activitati creative. Lateralizarea creierului feminin este mai putin evidenta, adica mai multe femei nu sunt clar dreptace sau stangace, pe cand barbatii au o emisfera dominanta mai adesea. Despre oamenii care nu au o dominanta clara pe o emisfera, psihologii au numai cuvinte de lauda, in special la nivel creativ. Pe de alta parte, exista studii care arata ca o formatiune nervoasa mai veche, amigdala, implicata in emotii, dar si in receptivitatea sexuala, de a observa stimuli sexuali, ar fi mai mare la barbati. De aceea barbatii s-ar uita mai mult la femei pe strada, ar fi mai receptivi sexual la acest nivel. Nu ma indoiesc ca din motive ecologice barbatii sunt mai sensibili la stimuli sexuali, adica mai atenti decat femeile la posibile oportunitati sexuale. Pentru ca ei trebuia sa caute partenerele care trimiteau semnale. Pe de alta parte, amigdala e implicata in frica. SI da, barbatii sunt mai atenti la pericole, inclusiv pe strada, pericole care vin de la alti barbati. Ei evalueaza, arata un studiu, repede, potentialul de agresivitate si de dominanta al altor barbati, stabiliesc ierarhii. Pare logic. Sexualitatea masculina, nesigura si plina de surprize neplacute s-ar putea reflecta in amigdala. Barbatii ar fi facuti pentru a lupta pentru sex, a atinge posibilitatea de a face sex, extrem de precara in unele conditii. Asta ar fi fost factorul de selectie. Dar asta are si alte efecte secundare. In aceste conditii, cum o fac si animalele, femeile ar trebui sa aleaga in mod clar cu cine sa faca sex, dar si cu cine sa aiba o relatie in primul rand. Asta fac toate animalele.
In cazul barbatilor, stimulii vizuali, importanti si in cazul femeilor, ar fi insa ametitori, si i-ar impiedica sa ia deciziile cele mai corecte. E clar ca femeile se pricep mai bine la a alege parteneri, pe criterii nu numai care se adreseaza stimulilor sexuali vizuali si nu numai. S-ar putea spune ca femeile sunt mai interesate de sex decat de barbati, la ele sexul si placerea sexuala nu ar fi atat de legate de barbati, de un barbat, cat de propriile senzatii. Ele ar avea puterea sa aleaga ce e mai bun, nu le-ar fura peisajul sexual. Sigur, se intampla si la ele asa ceva, dar mai rar, si luand intr-o masura mai mare in calcul si alti factori. Sexualitatea feminina ar fi mult mai axata pe ceea ce obtine decat pe stimulii din exterior. S-ar putea ca acest aspect sa fie inca si mai puternic la femeile care au o lunga istorie de autosatisfacere. Acestea ar fi cele mai relaxate. Cu alte cuvinte, autonomia sexuala a femeilor ar fi mult mai mare. Asta sa fie motivul pentru care s-a inventat mutilarea genitala la femei in unele culturi? Pentru a distruge independenta sexuala a femeilor si a le face sa asocieze sexul cu barbatii, cu un anumit barbat? In cazul acesta, ca o conditie a securitatii relatiilor ar fi normal ca femeile sa aleaga, iar intreg ritualul de curtare ar trebui ajustat in acest sens.
Si daca tot e sa ne legam de date clare, incontestabile de sociobiologie, sa nu uitam ca societatile cele mai complexe la insecte, dar nu numai, inclusiv la cartita africana Heterocephalus glaber, sunt create in jurul femeilor, pe relatii de rudenie. Deci societatile matriliniare sunt cheia complexitatii si a stabilitatii unei societati. Sigur, nu sustin toate astea decat in gluma, pentru a arata cat de ridicola e sociobiologia care se practica in prezent.

luni, 9 septembrie 2013

Desi nu obisnuiesc sa citesc reviste lucioase, pot spune ca stiu ca acestea sunt pline de sfaturi despre relatii. Cred ca am mai discutat ca atunci cand am auzit despre "reviste pentru femei" credeam ca acestea contin doar articole feministe. Numai ca de fapt contin ceva ciudat, care nu ajuta la emanciparea femeilor, ci din contra, le indreapta spre superficialitate, oferindu-le un fel de placere ieftina, ca un grooming (scarpinat) in loc de strategii care sa le schimbe viata. Cum am mai spus, relatiile sunt importante, provocatoare pentru femeile prinse intre modelele patriarhale si lipsa modelelor reale de emancipare. De asemenea, am vorbit si despre importanta lipsei de solutii pentru femeile heterosexuale. Nu zic ca pentru lesbiene nu e greu, dar macar ele au modele viabile, in timp ce pentru femeile straight conformarea la modelul patriarhal e sinucidere, iar alternativele sunt necunoscute.
Voi incerca sa vorbesc in "7000 ani" despre alt tip de relatii in care sunt implicate feministe. E vorba de relatii sincere, in care nu se fac declaratii decat daca e cazul, in care se evita acel mimetism care apare in toate zambetele si hainele din fotografiile de la nunti. Putini oameni cunosc pasiunea, putini cunosc sentimentele intense si profunde. Atunci de ce sa ne prefacem ca suntem ei, cand noi avem relatii din cu totul alte motive. Ceea ce e important pentru o femeie, dar nu numai, e ca atunci cand are o relatie sa se intrebe de motivele pentru care o are. Cred ca supravietuirea, adica avantajele materiale si sociale intr-o societate normala ar trebui sa fie excluse. Atunci ramane placerea, conversatia, socializarea si uneori pasiunea...Poate ar trebui vorbit mai mult despre tipul de relatii in care au fost implicate feministele celebre. Relatia Simonei de Beauvoir cu Jean Paul Satre ar fi discutat, ca si relatia Andreei Dworkin. 
Exista numeroase teste despre relatii. Legate de tipul psihologic, de compatibilitate a preferintelor etc. Din start mi se par tampenii, din simpul motiv ca tipurile psihologice definesc tipuri, nu oameni, infinit mai complecsi decat aceste tipuri, iar uneori amanuntele esentiale fac diferenta in comportament. Cat despre preferinte, ce sa mai vorbim? Daca oamenii sunt flexibili in gandire, isi schimba ideile si preferintele, atunci unde ramane obiectul preferintelor? Ne schimbam preferintele, ideile, schimbam partenerul. Din pacate, da, acest lucru se intampla. Si unde mai pui ca oamenii nu vor acelasi lucru de la o relatie? Credeam ca toti oamenii vor intimitate psihologica, ca toti vor sa fie facuti sa viseze, in realitate nu e asa. E incredibil cat de diferit doresc si gandesc chiar prietenii cei mai buni. Atunci ce ne ramane? Cei cu testele isi vor vinde cartile si programele, dar ramane ca oamenii care vor relatii reusite, dar nu numai, sa exploreze pe bune acest domeniu.
Daca ar fi sa vorbesc din experienta mea, limitata si desigur, subiectiva, dar mai ales din logica, ar fi ca moralitatea, valorile morale, sunt determinante. Relatiile esueaza din imoralitate, de cele mai multe ori. Oamenii morali nu sunt inclinati sa paraseasca alti oameni, mai ales morali, decat daca sunt neintelegeri grave. Dar pe mine intr-adevar intimitatea psihologica, faptul ca vezi ca persoana de langa tine simte ca tine si ai senzatia ca iti ghiceste gandurile, ma da gata, desigur, cand toate asgtea sunt asociate cu o mare atractie sexuala. Vrei sa imparti cele mai ascunse ganduri cu persoana de langa tine.
Dar in realitate, rar se intampla sa stii ce vrei de la inceput toata viata. Si daca o faci, te pierzi pe parcurs. Traiesti mai mult sau mai putin scenariul din "Pact cu diavolita", numai ca e vorba de ce cauti la parteneri, nu la propriile calitati. Iata un scenariu posibil: Intai vrei unul cult, inteligent, care sa stie sa se poarte si sa ma aprecieze, feminist. Il gasesti, dar te dezamageste prin imoralitate si vicii. Nici nu te atragea prea tare. Apoi gasesti unul moral, protectiv, foarte atragator, dar anost si neinteresat de discutii inteligente. Il parasesti pentru unul supercarismatic, entuziast, inocent, dar interesat material si superficial. Ce urmeaza? Sigur, unul cat se poate de dezinteresat material si de profund, dar cu toate defectele ce decurg de aici.
Ce mai urmeaza? Atunci cand iti dai seama ca vrei unul la fiecare ca acela dinainte, cand realizezi ca tot timpul ai vrut asa ceva, ca ai mai intalnit pe parcurs, dar din varii motive nu ai legat nicio relatie, dar mereu ai fost atrasa de acest tip, atunci iti dai seama ca asta ti se potriveste. Nu zic ca e un model demn de urmat, dar...De fapt oamenii cu adevarat eligibili, oamenii care sa merite cu adevarat, sunt foarte foarte rari. Uneori ma gandesc ca gelozia e ceva aiurea, fara acoperire, pentru simplul motiv ca oamenii cu care sa stabilesti ceva real, profund, sunt atat de rari.  De cele mai multe ori totul e doar in mintea noastra...
http://bookaholic.ro/pentru-feministe-si-nu-numai-un-interviu-rar-cu-simone-de-beauvoir.html







luni, 5 august 2013

"I kissed the girl..." incepe un cantec al lui Katy Perry, o controversata artista daca e sa ne gandim din punct de vedere feminist, din cauza declaratiilor ei deloc pe placul suporterelor drepturilor femeilor. Dar desi sustine pe undeva stereotipurile de gen, rolurile traditionale, cu aceasta piesa si-a spalat oarecum din pacate. Ea pune problema homosexualitatii feminine, a ceea ce simte o femeie care se apropie fizic de o alta femeie.
Studiile arata ca femeile sunt mai adesea bisexuale decat barbatii. De fapt majoritatea femeilor sunt bisexuale. Feministele radicale cred ca femeile sunt impinse de cele mai multe ori catre heterosexualitate, care nu le face nicio placere, e doar sursa de pericole, de suferinta fizica si mentala, de abuzuri pentru ele. Daca nu ar fi societatea cu constrangerile ei, femeile ar fi poate de cele mai multe ori, daca nu lesbiene pur si simplu, macar bisexuale. Barbatii ar fi si ei adesea homosexuali, dar poate nu in aceeasi masura. Un studiu pe musculite de otet arata ca prima optiune de imperechere a masculilor de musculita nu sunt femelele, ci masculii. Ceva similar e valabil si pentru femele. Rezultatele acestui studiu sugereaza ca am prefera, si daca am fi musculite, sa facem sex cu membrii aceluiasi sex, dar conditiile de mediu ne deviaza intr-un fel sau altul.
Desigur, oamenii nu sunt musculite, dar si rudele noaste, cimpanzeii pigmei, bonobo, practica homosexualitatea pe scara larga, in special femelele. Ele isi rezolva conflictele prin intermediul sexului homosexual sau heterosexual. Sexul homosexual sudeaza relatiile intre femele, care sunt straine in grup, deci nu sunt inrudite, ca la alte specii de mamifere sociale, inclusiv la alte primate precum babuinii.
Declaratii ca in cantecul lui Katy Perry sunt frecvente, femei care au simtit ceva extraordinar in apropierea altor femei. Femeile trec mai usor pragul homosexualitatii chiar daca au fost o viata heterosexuale. Un exemplu este actrita Cynthia Nixon din "Totul despre sex". Cel putin pentru unele femei, lesbianismul este o optiune serioasa, de luat in seama, si inca una foarte placuta. Dar oare e pentru toate? Sigur, pentru cele mai multe indoctrinarea heterosexuala, adesea prin religie, le priveaza de adevarata fericire conjugala, dar mai exista unele, poate foarte putine, care sunt heterosexuale pe bune. Am cunoscut femei care regreta amarnic ca nu sunt lesbiene, care au incercat sa fie lesbiene, dar nu le-a iesit. Poate nu au cunoscut femeile potrivite sau ce? Ce ar vrea o femeie de la un barbat, ce poate oferi un barbat atat de frumos ce o femeie nu ofera? Actrita Sylvia Christal, vedeta din "Emmanuelle" spunea ca prefera barbatii doar din punct de vedere strict sexual, cu femeile e mai placut sa faci dragoste datorita comportamentului lor sexual. Multi biologi, inclusiv barbati, considera ca toti oamenii, indiferent de sex, sunt setati sexual pe sexul feminin. Acel sex este intr-adevar sexy, imaginea mamei fiind cea incarcata de toate simbolurile sexuale. Si totusi, unele femei, chiar daca au trecut poate prin faze de experimentare, chiar daca sunt foarte dornice sa fie lesbiene si nu au prejudecati, sunt in continuare fascinate de barbati si se angajeaza in riscantele si dureroasele relatii heterosexuale. De ce o fac?
In primul rand ar trebui sa intelegem ce e sexul, ce sunt relatiile sexuale, relatiile amoroase. Chiar daca pare scandalos, sex si orgasm pot avea si copiii. Prin masturbare. Numai ca lucrurile se schimba odata cu adolescenta. Ce se schimba? De fapt apare constiinta propriului corp, apare constiinta propriei persoane la un nivel mai inalt. Sexul cu o alta persoana e schimb de intimitate, nu doar sexuala, ci poate mai ales, cel putin pentru unii, psihologica. Cand facem sex ne impartasim secrete ale corpului, ale spiritului, cele mai intime parti ale noastre. In filosofia Orientala acest aspect este foarte bine ilustrat. Prin sex oamenii se unesc cu divinitatea, cu absolutul, de aici toate acele reprezentari sexuale pe templele din sudul Indiei. Toate ideile bune sunt luate, si se pare ca nu de Occidentali, chiar daca vechii Greci au spus cam tot ce era de spus. Un studiu recent arata ca atunci cand vorbim despre noi insine se activeaza in creier aceleasi zone care se activeaza in timpul sexului. Adica placerea sexuala are legatura functionala cu placerea propriei explorari, a constiintei propriei persoane. Iata confirmarea ipotezei de mai sus! Prin sex vrem atentie completa, noi, prin noi insene/insine, nu doar orgasm.
Si revenind la heterosexualitatea feminina, la temeritatea ei, cred ca acele femei care sunt heterosexuale in ciuda curajului, a lipsei de prejudecati, a incercarilor de a fi lesbiene, o fac pur si simplu pentru a se explora dincolo de limite. Ele ar putea fi mai inclinate spre explorare decat altele. Dar ar mai fi ceva. Ce fel de barbati isi doresc aceste femei? In niciun caz barbatii "normali", plini de testosteron, care se uita la fotbal, beau bere cu baietii si se scarpina la burta. Desi sexul feminin ofera mai multa varietate, sexul masculin ofera mai multa "anormalitate", acei indivizi diferiti, care sar din curba lui Gauss, acei indivizi un pic sau mai mult nebuni, care nu exprima masculinitate, ci doar defectele genetice adesea fermecatoare asociate cu sexul masculin. Acele femei alearga dupa limitele, fie ele si patologice, ale speciei umane, nu dupa barbati. Poate ca unele dintre ele nu au avut niciodata o relatie cu un barbat comun, care se supune stereotipurilor de gen intr-o masura oarecare. Frumusetea poate fi si masculina, desi e foarte rara.


luni, 8 iulie 2013

Nu spun mai multe, dar se pare ca o editura din Romania ar fi interesata de acest proiect. Vedem mai tarziu... Macar pentru feminismul din Romania ar merita.

Eu cu revistele glossy nu ne intelegem. De fapt le-as critica vehement, dar nu prea stiu ce scrie in ele. Tot ce stiu e ca sunt foarte toxice pentru femei, un vehicul pentru perpetuarea mentalitatilor patriarhale. Nu stiu cat scrie despre feminism in revistele glossy, cat le invata pe femei emanciparea, ce e important pentru ele. Daca ele ar fi dezbatut intr-adevar probleme feministe, lucrurile ar fi stat altfel in societate. Femeile nu ar fi fost atat de igorante in ce priveste propriile probleme. Am inteles ca in Antichitate, in Imperiul Roman erau un fel de reviste care pana la urma ajunsesera manual de divort pentru femei. Mi se pare mai corect decat ce fac revistele pentru femei acum, adica invata femeile despre sex la modul cum sa-si satisfaca partenerii, cum sa se imbrace, sa se machieze, sa gateasca. Era odata o analiza a acestui fenomen, iar concluzia era ca femeile sunt invatate sa se desparta de bucatarie numai pentru a se arunca in pat.
Dar nu putem totusi nega realitatile, iar daca suntem heterosexuale, nu putem nega interesul pe care il avem pentru sex heterosexual si pentru o relatie reusita (sau mai multe?) adica placuta. Asta in conditiile in care sunt inca multe femei care isi doresc o relatie, eventual casatorie (institutie patriarhala!) pentru status social. Mi se pare bizar, dar situatia e reala. In primul rand aici trebuie umblat. Aceasta mentalitate trebuie sa dispara. Daca femeile isi vor dori relatii pentru placere, pentru a se simti bine, nu pentru a obtine bani si status social dintr-o relatie, atunci si calitatea barbatilor, dorinta lor de a se perfectiona pentru o relatie cu o femeie, va creste. Dar asa, daca vin cu suplimente patriarhale (bani si status social, ingrediente pentru care nu trebuie sa munceasca) si daca femeile se multumesc cu ele, atunci de ce ar investi in mai mult?
Educatia patriarhala, nociva pentru relatiile cu femeile se face nu atat in familie (desi in mediile religioase se intampla si acest lucru), dar mai ales prin influenta comunitatilor masculine (prieteni, colegi). Daca s-ar sti efectele pe termen lung ale acestei educatii, ca distruge sansele la fericire atat pentru femei, cat si pentru barbati, poate tinerii ar fi mai constienti in acest sens.
Pentru femei, construirea unei relatii e ceva stresant. Femeile sunt presate de timp (tot din cauza patriarhatului care le spune ca trebuie sa fie tinere, eventual foarte tinere si foarte atragatoare si fertile pentru a fi eligibile), dar si de presiunea calitatii reduse a barbatilor. Cu timpul si atractivitatea solutiile sunt diferite. Problema fertilitatii limitate a femeilor, ajustarea ei in timp, ar trebui sa constituie o prioritate feminista, fara de care emanciparea feminina completa nu poate fi posibila, asa cum a fost (si inca este) problema contraceptiei si a dreptului la avort. 
Problema disponibilitatii barbatilor eligibili este o problema spinoasa, care tine femeile in teroare. Adica teama de violenta masculina, fizica si verbala, de defectele caracteriale si viciile masculine, determina femeile sa faca compromisuri. Mi se pare ingrozitor sa spui, asa cum auzit de multe ori, dar sub forma de gluma:" macar nu ma bate" sau "bine ca nu e betiv". Relatiile sunt pentru fericire, placere, nu pentru a fi cu cineva. Ideea asta trebuie sa dispara! Nu exista nicio necesitate pentru ca femeile sa fie cu cineva. Daca visele unei tinere femei adolescente se vor lega de partide de sex reusite, de romantism, de evenimente de neuitat, ci nu de rochia de mireasa (nu am avut nicio secunda in viata mea acest vis), atunci calitatea barbatilor va creste.
Pentru ca o femeie sa se relaxeze, sa vada relatiile cu mai mult realism, trebuie sa inteleaga urmatoarele:
1. Barbatii au mai multa nevoie de relatii decat femeile. Istoria dovedeste ca in societatile matriliniare (sa nu zicem matriarhale) adesea nu exista relatii pe termen lung, ci doar aventuri din care rezulta copii. Relatiile stabile sunt ceva patriarhal, in interesul barbatilor.
2. Barbatii sufera mai mult din cauza pierderii unei relatii, daca nu intotdeauna, macar in valoare absoluta. Numarul barbatilor care se sinucid din motive sentimentale il depaseste cu mult pe al femeilor care fac acest lucru.
3. Contrar a ceea ce se crede (aici era o observatie de-a mea, confirmata la scurt timp de un studiu), femeile vor sex si barbatii afectiune.

Astea sunt date serioase, pe care o sa incerc sa le sustin cu studii.
Din experienta mea, dar si a prietenilor, cunostintelor mele, fara a avea pretentia de  a fi ceva stiintific, pot spune urmatoarele:
1.O relatie, ca sa existe, trebuie sa fie sustinuta energetic. Daca e ceva foarte frumos, cu multa pasiune si intelegere, nu e o garantie pentru a fi mentinuta. Cele mai promitatoare relatii pot disparea din cauza lipsei banilor. Cele mai longevive sunt cele in care exista bani (indiferent cine ii aduce) si in care exista rezistenta psihica din partea partenerilor (legate de lispa de stress pe care tot situatia materiala si sociala buna o pot aduce). Probabil oamenii robusti psihic au relatii mai indelungate.
2. Indiferent de ce se spune atunci cand apare o dezamagire intr-o relatie, ea apare, daca e o relatie bazata pe sentimente, din cauza neintelegerii (orice dragoste ratata, zice Iris Murdoch, este o neintelegere). Un partener sau ambii se simt tradati cand vad ca persoana despre care credeau ca ii intelege si ii accepta in cele mai mici amanunte, nu o face de fapt. Din nou intelegerea, dar si comunicarea, e foarte importanta.
3. Cheia fericirii e generozitatea. Candva, in adolescenta, am auzit ceva care atunci mi s-a parut bizar: ca e mai frumos sa daruiesti decat sa primesti. Acum mi se pare banal. Sigur, saracia, mizeria, stresul, nu sunt compatibile cu fericirea. Dar oamenii egoisti, care nu vor sa daruiasca, nu pot fi fericiti chiar daca sunt intrunite multe conditii in viata lor pentru a fi fericiti. Sigur, pretentiile nu sunt intotdeauna legatura cu lipsa generozitatii, dar acest lucru se intampla adesea. Un partener egoist, negeneros, nu poate sa fie fericit si transmite in jurul lui/ei nefericirea. Iarasi, oamenii generosi sunt puternic afectiv, deci forta psihica este ceva care creste sansele unei relatii lungi. Se stie ca religiosii divorteaza mai mult decat ateii. Oare nu din cauza asta? Sa nu uitam, feministii/feministele au cele mai bune relatii!



vineri, 28 iunie 2013

Sunt unii care tot vorbesc despre faptul ca acum,dupa ce miscarea feminista a eliberat femeile, ele continua sa fie putin reprezentate la varful carierelor de om de stiinta, filosof, nu numai politician si om de afaceri. Dincolo de faptul ca femeile sunt putin promovate dupa un anumit nivel, promovarea depinzand de factori sociali, adica de apartanenta la unele gasti masculine care au cumva monopolul asupra posturilor de la nivel inalt din aceste domenii, mai sunt si alti factori foarte importanti.
Unul este acela ca barbatii, daca au succes profesional, devin mai sexy implicit. Aici ar fi niste nuante, oare pentru toate femeile? La mine nu se verifica. De fapt succesul social al unui barbat mi se pare ceva care il trage in jos. Arata ce preocupari are, destul de superficiale, dar si un posibil grad de coruptie. Pe scurt, nu-mi plac barbatii care alearga foarte mult dupa succes social si profesional. Performanta profesionala, da.
La o femeie lucrurile stau diferit. Zilele trecute vorbeam cu cineva care mi-a spus ca majoritatea femeilor nu inteleg stirile la tv. Mie mi se pare normal, citisem undeva ca abia 10-15% din populatie inteleg stirile. Deci e normal ca 90% din femei sa fie in situatia asta, din simplul motiv ca sunt oameni. Sa fie oare o mica diferenta intre numarul de barbati si cel de femei care inteleg politica? Poate ca da. Din simplul motiv ca in cultura noastra o femeie e inca mai prost cotata daca nu stie sa spele vasele sau sa faca lucruri elementare in gospodarie decat daca nu stie politica si lucruri despre lume. Incredibil, dar se pare ca asta e situatia! Adica in educatia unei femei faptul de a fi cultivata ramane pe plan secund in fata faptului de a fi gospodina si a arata bine.
Ce se intampla daca o femeie totusi sfideaza aceasta regula si devine in primul rand intelectuala, neglijand toate acele mici indatoriri feminine, incepand de la cochetarie pana la gospodarie? Simplu, oricat de bine ar arata natural, oricat de inteligenta si de cultivata ar fi, e sanctionata. Sansele ei de a gasi un partener asa cum vrea ea scad. Chiar daca sigur, gaseste parteneri, faptul de a fi respinsa, fie si macar o data, de a i se reprosa faptul de a nu fi "femeie" e suficient de traumatizant si de dureros, fie ca e vorba de felul cum arata si se ingrijeste, fie ca e vorba de grija pentru gospodarie.
In "7000 ani" apar astfel de probleme la tot pasul, acolo unde e mai putin de asteptat. Nonconformismul, curajul,  gandirea libera, faptul de a-si trai viata dupa propriile principii, neglijenta si naturaletea, lipsa de preocupare pentru aspectele marunte ale vietii sunt luate ca acte irationale. Chiar si barbatii care apreciaza foarte mult inteligenta si imaginatia unei femei au anumite asteptari de la comportamentul feminin. Chiar atunci cand apreciaza naturaletea in felul cum arata si se imbraca o femeie, nu apreciaza neglijenta pentru lucrurile marunte. Orice ar fi, o femeie libera e greu de acceptat fie si de cei mai liberali barbati. Ori o accepta pe bucati, unii un aspect, altii, altul. Unii accepta naturaletea in aspect, altii libertatea sexuala si de toate felurile, altii gandirea nonconformista, dar pentru o femeie exista mereu limite. Ceea ce e insuportabil daca ea nu este foarte puternica.
Nu putem nega faptul ca fericirea depinde de viata personala poate mai mult decat de orice altceva. Suntem animale sociale, iar forma de comunicare extrema este aceea din viata personala, cu partenerul ales. Cariera, succesul social sunt importante, foarte importante pentru definirea unei personalitati, dar nu aduc, cel putin singure, fericirea.
Cu alte cuvinte, nonconformismul o costa mult pe o femeie heterosexuala, ea trebuie mai mult sau mai putin sa-si sacrifice fericirea pentru libertate. Dar poti fi oare fericita daca nu esti libera? NU.
Imi aduca aminte de un film foarte frumos pe tema asta, "Frigurile galbene", cu Bete Davis. O femeie nonconformista, libera, feminista are soarta personajului principal din "Frigurile galbene".
O problema mare este si prejudecata patriarhala conform careia femeile trebuie sa fie mai tinere decat partenerii lor. Pentru a avea succes, a dezvolta proiecte, o femeie are nevoie de timp. Cand atinge, dupa multe sacrificii, succsul, spera sa obtina recompensele pe care le au de obicei barbatii in aceasta situatie, adica recunoastere sociala, dar si succes in viata personala, eventual cu barbati mai tineri si atragatori. Numai ca si acest lucru este foarte complicat in cultura patriarhala. Invingatorul nu ia totul, mai ales daca este femeie.
Iata doar cateva motive pentru care o femeie nu s-ar inghesui sa investeasca in succesul real, care implica numeroase sacrificii si eforturi. O astfel de femeie e urmarita de blestemul curtezanei din "Epopeea lui Ghilgames". Adica sa nu aiba sentimente reciproce de la partenerii ei, desi sa aiba mult succes.
E greu sa fii altceva decat o femeie conformista, cu picioarele pe pamant, in patriarhat, dar nu ai de ales daca ai demnitate. Miscarea feminista e speranta pentru aceste femei.

miercuri, 19 iunie 2013

Ar trebui ca dezinhibarea feminina sa faca parte din educatia femeilor la scoala, sa se organizeze campanii pe aceasta tema. De asemenea, oamenii de stiinta, filosofii, scriitorii, ar trebui sa lucreze la acest subiect. In "7000 ani" voi incerca sa demitizez unele aspecte legate de dorintele feminine, sexuale si nu numai.
In ultimul timp m-am gandit mult la acest subiect. Cred ca lumea ar fi mult mai buna daca s-ar tine seama de ce le face fericite pe femei. Pentru ca nefericirea femeilor, jumatate din populatia lumii, e in primul rand nefericire umana, care se rasfrange apoi asupra intregii societati. Daca misoginismul ar fi tratat asa cum e, adica o crima, lucrurile s-ar schimba. Daca parintii, dar si scoala, ar educa baietii in sensul fericirii feminine, lumea ar fi altfel. Am mai spus si cu alta ocazie, pentru ca un barbat sa fie eligibil pentru o relatie cu o femeie, neapartenenta la gasti masculine in timpul adolescentei si nu numai este o cerinta necesara. Gastile educa baietii intr-un mod toxic pentru viata lor viitoare. Poate ar fi mai putine sinucideri in randul barbatilor daca ei ar invata sa se poarte in asa incat fericirea femeilor sa fie importanta. Iar revistele pentru femei, in loc sa le sfatuiasca pe femei cum sa fie fericite ele insele, ele le invata cum sa-si satisfaca barbatii, cum sa-si disimuleze sentimentele si natura umana...E ingrozitor, dar inca exista femei care nu se exprima in fata partenerilor, mai ales la inceputul relatiilor...
Daca vom explora dorintele feminine, s-ar putea ca patriarhatul sa cada mai repede. Familia patriarhala e orice, dar nu o institutie care sa faca femeile fericite. Ma gandeam zilele trecute in ce fel de relatie ar putea sta o feminista si am ajuns la concluzia ca ar fi relatii in care ele sa fie foarte libere, nu numai partenere egale, in care sa primeasca multa grija, atentie, sustinere, inafara de sex de calitate si cele in care exista pasiune, desigur. Orice altceva nu este ceva ce o feminista sa-si doreasca. Dorinta de a se marita, de a avea o relatie pentru ca asa are lumea sau pentru a avea un status nu exista la femei libere, adica la feministe adevarate. Rolul social al barbatilor de a apara femeile, vulnerabile candva intr-o lumea nesigura, nu mai exista. Acest rol s-a pastrat simbolic si el creste artificial valoarea unui barbat. Femeile singure, in medii ostile, ca in desert, sunt foarte expuse. Foarte bine exprima asta Ayaan Hirsi Ali in "Necredincioasa". Bunica ei le arata nepotilor o bucata de slanina topita de soare si napadita de furnici si le spune ca asa e o femeie singura in desert.
Acum desertul a disparut, desi religia unora care vin de acolo, nu.
Restrictiile legate de autosatisfacerea sexuala feminina ar putea sa aiba rolul de a ascunde femeilor adevarata lor natura sexuala. Autosatisfacerea feminina separa placerea de prezenta unui barbat, o separa de ideea de sex insasi. E ceva atat de egoist, de egocentrist...le face pe femei sa fie singure cu ele insele. Cu timpul ele invata ca placerea e a lor, barbatul poate fi indiferent sau inexistent sau imaginar. Le arata ca femeile nu au practic nevoie de barbati nici macar la modul virtual pentru a se satisface sexual. Sexualitatea feminina e mai egoista, mai autonoma decat cea masculina, mai dependenta de stimuli care au legatura cu o prezenta feminina. De aici pana la a separa sexul de afectiune, de barbati, e un pas foarte mic. Odata aceasta eliberare realizata, femeile vor cauta numai anumiti barbati, vor deveni extrem de selective, vor face alegeri reale. Acest lucru e deja descris in carti de sexologie, chiar daca nu indeajuns analizat.
Sexualitatea feminina nu e ceea ce vrea patriarhatul si barbatii patriarhali. O carte despre sexualitatea feminina care va scanadaliza unii traditionalisti este descrisa in link...
Dar multe dintre aceste aspecte sunt deja cunoscute de femeile libere, feministe, atee. In "7000 ani" exista un schimb de replici: "Vrei sa spui cultura Romaneasca, nu Occidentala. Gandesti diferit de alte fete din Europa, cele din Germania, din Polonia." "Nu, nu e cultura Romaneasca, e cultura ateista".



http://www.realitatea.net/sexualitatea-feminina-demitizata-dorintele-lor-sexuale-seamana-cu-ale-barbatilor-pretinde-o-carte_1196585.html

marți, 21 mai 2013

Imi place sa spun despre mine ca gandesc cu creierul meu. Si daca am ajuns sa contest aproape tot ce am intalnit, voi contesta si critica, fara indoiala si cea mai mare valoare a epocii in care traiesc, feminismul. Repet, consider feminismul cea mai frumoasa si mai utila si valoroasa idee a timpului nostru. Orice alta idee si orice alta descoperire nu se compara ca importanta cu feminismul. Ce altceva ar fi mai important decat umanizarea a jumatate din populatia planetei?
Sunt de acord cu cele mai multe critici aduse societatii de catre feminism. La cele mai multe am ajuns independent, fara a fi nevoie sa le citesc. Cum am mai spus, tin pur si simplu de bun-simt, de capacitatea de a analiza societatea. Daca ai spirit critic real, fie ca esti femeie, sau mai ales, fie ca esti barbat (aici iti trebuie si spirit al dreptatii), ajungi la idei feministe. Nu se poate altfel.
Feminismul ne-a schimbat viata, cred ca ar trebui un monument al miscarii feministe in fiecare oras. Totusi, progresele, desi mari in Occident, sunt totusi limitate. Patriarhatul nu a fost invins si nu se vede la orizont inca aceasta posibilitate. Chiar am scris candva pe acest blog, ca daca feministele, sufragetele din secolul al XIX-lea si-ar fi imaginat lumea noastra de azi, avand in vedere ce voiau si ce faceau ele, cred ca ea ar fi aratat altfel. Adica revistele pentru femei ar fi vorbit despre drepturile femeilor, nu ar fi dat sfaturi de obiectificare a lor, parlamentele ar fi pline de femei, presedintele femei ar fi ceva foarte comun, nu am mai vedea femei schimbandu-si numele dupa casatorie, pornografia ar fi total marginala si privita ca o mare infractiune, femeile nu ar mai cauta barbati mai in varsta si cu status material si social, ci distributia varstei partenerilor ar fi oarecum egala, ca si grija pentru aspectul exterior in cazul celor doua sexe. Rolurile de gen ar fi cvasidisparute.
De ce lumea arata totusi asa de diferit? Din cauza radacinilor foarte adanci ale patriarhatului. Feminismul nu lupta cu barbatii, cu barbatii individuali, ci cu patriarhatul. Deci cu o mafie. Iar mafia, cum ne arata istoria, e foarte greu de invins. Si cum sa invingi o mafie subtila, care se infiltreaza in educatie cand esti o grupare nonguvernamentala, fara ajutorul statului? Daca statul ar lupta cu mafia patriarhala cum lupta, sau macar se face ca lupta, cu mafia, atunci lucrurile ar fi oarecum mai simple, dar nu foarte. De obicei cele mai multe victime in gruparile mafiote nu le fac fortele de ordine, ci alte grupari mafiote.
Nu propun o mafie feminista, ci doar aceeasi solidaritate, dar nu bazata pe teroare, ci pe a oferi ceva mai important, mai frumos, intre femei. S-ar putea crea comunitati feminine care sa produca la greu cultura "feminina", adica bazata pe libertatea de manifestare a femeilor. Pe scurt, eliberata de teroarea competitiei care se produce intre masculi. Cultura feminina nu ar fi decat cultura umana de cea mai buna calitate, neagresiva, creativa, libera, relaxata, dedicata dezvoltarii, nu supravietuirii. Speciile cu societatile cele mai complexe si mai bine puse la punct sunt in jurul relatiilor feminine, de cooperare, nu masculine, de competitie si distrugere. Furnicile, albinele, dar nu numai. Omul e singura specie care a produs patriarhat. Asta arata doar ca in natura orice este posibil, ca evolutia poate favoriza orice, ca o societate se poate intemeia pe relatiile cele mai putin probabile sa se dezvolte. La om sexul de baza este cel feminin. Sexul masculin e o aberatie a naturii, o deviere de la norma, un compromis. Pentru ca masculii sa se reproduca in conditii grele, exista competitie dura intre ei. Femeile se nasc mai libere, nu se nasc cu aceasta competitie atarnand deasupra capului lor. Ele se reproduc daca vor si atat. Masculii, in conditii grele, sunt exclusi, multi dintre ei. Iar patriarhatul incearca sa regleze aceste situatii, rezolvand problemele sexuale ale masculilor in propriul lor stil.
De fapt ce fac barbatii in patriarhat? Impart tot, inclusiv femeile. Ca in razboi, ca asta e patriarhatul, stare de razboi. In "Necredincioasa", Ayaan Hirsi Ali ilustreaza printr-o poveste spusa de bunica ei ce este patriarhatul prin simbolul unei bucati de seu de oaie napadit de furnici si topit de soare. "Asta e o femeie singura in desert!" in sensul de atat de vulnerabila, de lipsita de aparare. Nenorocirea noastra a Europenilor este ca religia noastra a venit cumva din desert, adica din conditii foarte grele. Nu e de mirare ca cu cat o societate e in conditii mai aspre, cu atat e mai patriarhala.
Barbatii au o valoare mai mare decat femeile intr-o relatie in patriarhat, pentru ca ei vin cu capacitatea intrinseca de a apara femeile, adica aderenta lor la o mafie. Desi aceasta situatie acum e de domeniul trecutului, ideea numelui si statusului unei femei casatorite de acolo vine. Femeile vin doar cu ceea ce sunt ele judecate prin ochii mafiei masculine, adica prin frumusete si tinerete, supunere. Ele nu sunt nimic prin ele insele, pentru ca in conditii de mafie nu poti construi nimic individual sau cu indivizi care nu sunt in mafie. Cei care au trait in tari corupte inteleg foarte bine aceste aspecte.
Cum ar fi daca femeile ar vinde prin calitatea lor de femei anumite resurse, ca o viata mai echilibrata, mai buna, mai inteligenta, mai pasnica? Atunci ele ar imparti barbatii dupa criteriile lor, asa cum acum barbatii impart femeile. Femeile cu mai multe realizari reale, mai in varsta, ar fi cu barbatii mai tineri. Si sociobiologii femei ar incerca sa explice asta prin natura umana,cum se intampla acum in sens invers. Pentru asta trebuie organizatii feministe si feminine care sa produca bunuri materiale, spirituale, politice specifice.
O mare descoperire dureroasa pe care am facut-o in aceasta viata a fost ca daca esti femeie, muncesti, incerci sa realizezi lucruri, sperand ca la un moment dat obtii jumatate din imparatie si mana unui print fermecator, tanar si atragator, poti ramane dezamagita. Asta nu pentru ca nu ar fi posibil ca o femeie realizata sa aiba relatii cu barbati tineri si atragatori, dar pretul ei e mai mic decat al unui barbat cu aceleasi realizari. Despre asta putini vorbesc. Printre altele, despre asta e vorba in "7000 ani". Din motivele astea femeile nu se inghesuie sa se sacrifice pentru a realiza lucruri extraordinare. Recompensa pentru ele e mai mica.
In concluzie, poate victimizarea din feminismul actual ar trebui sa inceteze sau sa limiteze, iar modelele feminine de succes, cum spune Ilinca Bernea, geniile feminine, ar trebui sa fie cele care sa fie scoase in fata. Femeile trebuie sa se dezvolte, sa isi exploreze capacitatile, nu doar sa se planga, ceea ce e bine pana la un punct.


marți, 30 aprilie 2013

Recent, pe site-urile si blogurile feministe aparea recomandarea unei carti scrise de Elisabeth Badinter, numita "Mama sau femeie". Aceasta carte subtire si bine scrisa, care se citeste usor, contine informatii foarte utile despre lumea in care traim, care nu e nici pe departe ce ne asteptam sa fie atunci cand eram copii. Pentru cei nascuti in comunism, oricat de mici ar fi fost atunci, lucrurile capata o cu totul alta nuanta dupa ce citesti acea carte. Comunismul a fost cumplit, dar nu a fost singurul rau din lume, nu a pus monopolul pe toate relele de pe Pamant. Pentru ca atunci, cum se vede din atatea monumente imprastiate si la noi in tara, exista un curent ideologic numit culturalism, care presupunea transformarea naturii, inclusiv umane, de catre om. Daca ai trecut in copilarie pe langa omul de la Vidraru, un urias cu un fulger in manile ridicate, mai ales atunci, stii despre ce e vorba. Desi atunci nu era niciun fel de grija pentru ecologie, natura se supunea omului, un fel de Prometeu.
Dupa destramarea comunismului, la inceputul anilor '90, culturalismul e inlocuit de naturalism. Despre ce e vorba in naturalism? Exact invers, despre supunerea omului naturii, despre omul care traieste in comuniune cu natura si mai ales de redescoperirea naturii umane. Trecand peste ce e aia, atunci cand nu stim bine despre ce e vorba, cand nu avem date si studii, ne intoarcem de fapt la niste conceptii ancestrale, conservatoare. In lipsa cunostintelor despre natura umana (de fapt profund artificiala si sustrasa selectiei naturale) aplicam niste superstitii traditionaliste si mai ales...sexiste.
O aplicatie a naturalismului, pe langa militantismul ecologist fanatic (nascut tot pe ruinele comunismului) care distruge viata oamenilor saraci din lumea a III-a, este modelul mamei ideale. Femeia se intoarce la natura ei presupusa (stiinta arata ca e specific uman o reducere a dimorfismului sexual fata de speciile inrudite si prin asta a rolurilor de gen), adica la a fi mama. Apar mamele fanatice, care stau ani lipite copii, nefacand altceva decat ingrijindu-i si alaptandu-i. Pare sinistru, si chiar este, cum sa te reduci la o fantana de lapte? Cine vrea asa ceva? Ceea ce e interesant este ca sunt si grupuri feministe care adera la aceasta idee. Prin asta, situatia femeii in Occident a inregistrat un recul fata de anii '70.
Dar ce e traditional nu e si natural, de cele mai multe ori. Sa nu uitam ca omul e o fiinta artificiala si a fost din cele mai vechi timpuri, oricat ar parea de ciudat. Femeile au fost constranse, mai devreme sau mai tarziu in a se transforma in vaci de reproducere si obiecte sexuale, private ele insele de placerea sexuala care devenise in cazul lor, cel mult, indiferenta. Si daca e ceva specific uman e placerea sexuala a femeilor, posibilitatea orgasmului cu contractii vaginale. Asta ar fi natura lor mai mult decat nasterea, care e la toate mamiferele. Dar interesele patriarhatului, adica ale barbatilor care aveau femei in curte cum aveau vite sau camile, si deci trebuia ca ele sa produca, nu sa se simta bine, au devenit astfel a doua natura.
Numai ca, oricat ar vrea sa fie asa promotorii modelului mamei ideale care nu face altceva decat sa stea cu copilul si sa-l ingrijeasca ani de zile (de aici femeile care alapteaza in public), natura e altceva. Femeile nu vor sa aiba copii dintr-un instinct matern. Sunt femeie si nu am simtit niciodata o dorinta imperioasa de a da nastere vreunui copil. Nu m-as simti realizata daca as naste, din contra alte lucruri m-ar face sa ma simt mai realizata si ca femeie. Profesia, situatia materiala si sociala nu suporta comparatie. A deveni mama e un sacrificiu pe care ti-l asumi, stiind la ce te astepti, numai pentru societate. Atat! Asta spune mama mea, copiii sunt pentru societate, nu pentru mama sau familie. Cum se comporta e altceva, dar cum gandeste mi se pare normal. E nevoie de natalitate, e nevoie de copii pentru ca e nevoie de oameni, de societate. Dar dincolo de asta, toate femeile pe care le cunosc, regreta ca au nascut copii. Am primit multe sfaturi de la femeile din familia mea, de la colege, in sensul renuntarii la maternitate. Articolul din link arata cum gandesc de fapt majoritatea femeilor care au nascut, de cele mai multe ori, din inconstienta. Titlul articolului despre "mama-monstru", arata cam cum sunt percepute femeile care se sustrag acestei datorii patriarhale.
Dar unde e instinctul matern? Exista asa ceva? Sigur ca nu. Nu numai ca femeile nu simt ticaitul ceasului biologic daca nu le face societatea sa-l auda (sau il simt gandindu-se la cu totul alte aspecte ca sanatate si frumusete), dar nici nu sunt, se pare, inzestrate cu calitati superioare in a creste si ingriji copiii fata de barbati. Un studiu facut in Franta (oare de ce?) arata ca barbatii din diverse culturi sunt la fel de buni ca si femeile sa distinga plansul bebelusului propriu dintre altele ale altor bebelusi, cu conditia sa fi fost expusi la acest stimul. Nu estrogenii fac femeile sa fie mai empatice cu nevoile copilului, cum se credea (in unele cercuri, in altele, mai legate de experimente, se stia intr-o oarecare masura). A mai cazut un mit! De ce in Franta? Pentru ca acolo, cum arata Badinter, factori culturali specifici nu au favorizat modelul mamei ideale, topita langa copil. Iar lipsa acestui model a dus la o natalitate superioara altor tari Europene. Femeile libere nasc mai mult decat cele supuse acestui model. Aportul unei femei care a nascut la societate e imens, nu mai e nevoie sa i se ceara sa-si sacrifice viata persoanala si cariera pentru a fi o mama ideala. Dar de unde echitatea in societate pentru femei?
Sa ne intelegem, sunt pentru natalitate, dar nu prin sacrificiul si inselarea femeilor, ci prin recompensarea si incurajarea lor libera sa nasca si sa creasca, impreuna cu partenerii sau cu oricine vor ele, copii. Franta arata clar ca libertatea femeii, fie si eliberarea ei de corsetul mamei traditionale, duce la cresterea natalitatii. Daca s-ar crea o cultura in care nasterea si cresterea copiilor sa fie chiar funny, lucrurile s-ar schimba si mai mult. Feminismul ar putea face asta, atunci cand nu incurajeaza modelul mamei ideale si alaptatul in public.
http://www.realitatea.net/confesiunea-unei-mame-monstru-regret-ca-i-am-nascut-pe-cei-doi-copii-ai-mei_1151275.html

miercuri, 17 aprilie 2013

Putini oameni se gandesc la oamenii de langa noi supusi opresiunii, in primul rand la prostituate. Mi se pare ca nimic nu e mai rau pe lume, nici sa fii soldat, decat sa fii prostituata. A fi soldat e spalare pe creier, amputarea gandirii, mizerie fizica si morala, traume, dar ceea ce perverteste nu e insasi sursa cea mai importanta si puternica a placerii la om: sexul. In cazul prostitutiei tocmai ceea ce e trebuie sa faca placere se vinde. E dincolo de imaginatie. Sigur, a fi intr-o relatie sexuala care nu iti place, care nu-ti aduce macar placere sexuala, e ceva undeva in aceeasi categorie. As vrea sa aud oamenii vorbind despre asta. Dar ceea ce mi se pare oribil e ca dreptul la placerea sexuala al unei femei e ceva lipsit de importanta. Aflu cu stupoare ca exista inca femei, chiar in Occident, care nu isi exprima sentimentele in relatii. Mi se pare oribil, cum pot fi atunci fericite, ca de fapt asta e ideea, ai o relatie ca sa te simti bine, nu ca sa te prefaci? Ma rog, te prefaci la nivelul la care sa nu declansezi conflicte, sa protejezi sentimente, dar partenerul o face cel putin in aceeasi masura. Dar nu incerci sa pari altceva, acumuland frustrari....
Bine, prostitutia e mult mai rau de atat, ca si cand asta nu ar fi suficient de rau...Prostitutia e viol, violeta, durere acolo unde ar trebui sa fie placere. E forma suprema de umilire si renuntare umana. De aceea prostitutia trebuie sa dispara.
Intr-o lume in care femeile nu au, in unele zone, nici macar drepturi elementare ca acela al liberei circulatii, a conduce masina, a iesi din casa neinsotita etc, in Occident lucrurile par ceva mai bune. Numai ca atata timp cat exista familia patriarhala si prostitutia, nu putem vorbi de emancipare feminina. Femeile nu sunt nici obiecte ale placerii masculine, nici incubatoare de plozi (expresia nu-mi apartine, dar imi place). In primul rand aceste etichete trebuie sa dispara. Iar eliminarea prostitutiei, dar si legalizarea parteneriatelor civile intre homosexuali, ar fi niste pasi mici, dar importanti, in acest sens. Initiativa unor politicieni Francezi de a elimina prostitutia si a pedepsi clientii mi se pare mai mult decat laudabila.

http://www.feminism-romania.ro/international/recomandari/1090-abolirea-prostituiei-catig-teren-in-frana.html
http://www.realitatea.net/confesiunea-unei-mame-monstru-regret-ca-i-am-nascut-pe-cei-doi-copii-ai-mei_1151275.html
http://www.descopera.ro/cultura/3666170-10-inegalitati-extreme-intre-sexe

luni, 15 aprilie 2013

Aducem inca o dovada in sprijinul celor discutate in postarile anterioare. Stereotipurile de gen acopera diferite aspecte in culturi diferite. De unele am auzit recent, tocmai pentru ca in unele zone nu exista. E interesant ca se considera ca matematica nu e pentru fete in unele tari. Am fost la concursuri de matematica in scoala, iar fetele erau cele mai bune la mate. Majoritatea au facut facultati tehnice. Nu-mi imaginez  lume in care stiintele exacte nu sunt pentru femei, dar ea exista si e atat de aproape. Incep sa apreciez din ce in ce mai mult o parte din mostenirea comunismului.

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/femeile-influentate-stereotipuri-gen-inalegerea-carierei-1_515123f800f5182b85504c28/index.html

vineri, 15 martie 2013

Pare surprinzatoare diferenta de viziune asupra meseriilor considerate traditional masculine dintre partea de est si cea de vest a cortinei de fier. Prima data mi-a atras atentia asupra acestei situatii o scena din romanul autobiografic "Poveste de dragoste Africana" de Caitlin Davies, tradus si la noi la editura All. Ca e o carte foarte interesanta care vorbeste despre multe aspecte legate de cultura, viata si chiar bolile din Africa (de fapt cam da de pamant cu multe prejudecati, inclusiv unele legate de  SIDA), asta e un aspect. Altul e o scena in care o studenta din State face o gluma cum ca ar studia un domeniu hard al ingineriei. Partenerul ei de discutie e uimit, in scurt timp ea recunoaste ca studiaza de fapt literatura. La noi asa ceva nu ar fi, si mai ales nu ar fi fost surprinzator, in timpul comunismului. Majoritatea femeilor care studiau, studiau de fapt ingineria. Femeile studiau toate ramurile ingineriei, poate erau in numar mai mic decat barbatii, dar erau foarte prezente.
De unde vine asta? Din mostenirea comunismului. Desi elitele comuniste erau in principal masculine (tinand ca de obicei de o mafie, cardasie, cu sanse mai mari de a fi masculina), iar femeile erau considerate vaci de reproducere in tara noastra prin politica ceausista, se incerca uniformizarea chiar si prin stergerea rolurilor de gen. Cred ca daca barbatii ar fi nascut, comunistii ar fi facut acea lege anti-avort oricum. Nu era anti-femei, cum sunt cele din tarile catolice, ci pentru multi copii. Cand eram mica, credeam ca nu e nimic mai rau decat comunismul. M-am inselat, sunt multe alte lucruri, comunismul nu a pus stapanire pe rau, nici nu a inventat nimic.
Recent, Consiliul de Ministri Nordic (un organism interguvernamental de cooperare regionala intre Norvegia, Suedia, Finlanda si Islanda) a decis sa inchida Institutul Nordic de Studii de Gen (Nordic Gender Institute). Acest institutut a fost purtatorul de drapel al teoriei genului, care aducea dovezi stiintifice pentru politici sociale si educationale care din 1970 au transformat tarile nordice in locurile cele mai sensibile la probleme de gen din lume. Si asta e bine!! 
Se pare ca decizia a fost luata dupa ce Televiziunea de Stat din Norvegia a difuzat un documentar de televiziune in care a vorbit de caracterul nestiintific al Institutului (NIKK) si al studiilor pe care le face. Harald Eia, un actor Norvegian, popular pentru show-uri satirice, are si studii de sociologie. Eia a fost intrigat de faptul ca in ciuda tuturor ingineriilor sociale si politice, femeile din aceste tari se indreapta spre meserii traditional feminine, iar barbatii spre cele traditional masculine. In loc sa fie inversate, aceste tendinte sunt inca mai puternice.
Parerea mea e ca e pur si simplu rea vointa in desfiintarea acestui institut. Tarile foste comuniste, dar insesi datele din tarile comuniste, arata ca da, educatia poate sterge rolurile de gen. Problema e ca in aceste tari nordice, unde sistemul s-a mentinut neschimbat, doar au existat niste programe educationale si niste politici care au incercat sa schimbe mentalitatile. Nu asta era solutia. Se pare ca e nevoie de interventii mai dure. Primul Razboi Mondial a schimbat mentalitatile de gen in mod ireversibil. Femeile au inceput sa lucreze si sa faca afaceri in numar mare. Comunismul, distrugand relatiile traditionale, proprietatea, a dus la acelasi rezultat, cel putin din punct de vedere economic.
Rolurile de gen pot fi atenuate si chiar distruse, dar se pare ca fara interventia economicului, numai pe cale legala, e mai putin probabil. Masurile trebuie sa fie dure, iar daca sunt legislative, trebuie sa fie radicale. Prima ar fi desfiintarea familiei patriarhale. Niciun sprijin economic si de orice alt gen pentru familia traditionala, preferential fata de alte forme, cum ar fi familia lesiana/gay etc.
Diferenta de mentalitati se accentuaza in adolescenta. Un articol recent arata ca in State fetele sunt incurajate sa arate bine, nu sa faca stiinta, toate initiativele lor sunt descurajate in acest sens. Ele au mai multe beneficii, sunt mai populare, fiind decorative, decat facand stiinta, unde oricum nu sunt bune. Nu stiu ce as fi facut intr-o astfel de lume. Dar presiunea trebuie sa fi fost imensa. La noi, desi exista o tendinta de a marginaliza tinerii (si fete si baieti) care nu intrau in circuitul sexual, performantele academice contau mai mult. La scoala ca la scoala, dar in primul rand in familie. Era aproape rusinos pentru o tanara femeie sa acorde mai multa atentie aspectului exterior decat invatatului.
Poate asta e singura mostenire fericita a comunismului, pe care oricum, miscarea feminista de dupa Revolutie (inexistenta) nu a stiut s-o valorifice.
http://www.huffingtonpost.com/elizabethe-c-payne/popularity-heterosexism-a_b_2784039.html
http://www.menshealthaustralia.net/content/nordic-countries-defund-gender-ideology.html

miercuri, 13 martie 2013

Sa nu se inteleaga gresit! Sunt cel mai mare aparator al drepturilor de autor! Nu sunt pentru descarcarea gratuita, online a acestui film din 2012 cu nume tari de la Hollywood ca Nicole Kidman si Clive Owen. 
Dar acest film, dincolo de aspectele istorice (Revolutia din Spania, razboiul Ruso-Finlandez, Revolutia comunista din China etc), biografice, vorbeste despre relatii. Poate nu pune insa accentul pe alegerile dificile pe care le implica astfel de relatii, dar mai ales pe emotiile pe care le presupun astfel de alegeri. Hemingway, scriitor de succes, are de ales intre sotia traditionalista, catolica si Martha Gellhorn, o scriitoare de succes, pe care intalnirea cu el o ajuta sa devina un corespondent de razboi celebru timp de decenii. La prima vedere pare simplu: alegi ceva stralucitor, inteligent, fermecator, cu care poti imparti lucruri interesante, cu care crezi ca poti avea o viata frumoasa, o alegi pe Gellhorn. Asta face si Hemingway, numai ca pentru scurt timp. Razboiul orgoliilor il face sa se desparta de Gellhorn, apoi sa se cupleze cu acelasi stil de femeie ca fosta lui sotie, una care "sa faca barbatul sa se simta bine".
Cand am vazut acest film, recent, am interpretat totul in cheie feminista, adica un barbat nu rezista tentatiei patriarhale, de a avea o femeie-sclava, o femeie care il sustine, il ajuta, il accepta in orice situatie, care are pretentii reduse, dar care nu e incitanta si stralucitoare. Femeile sofisticate sunt obositoare, epuizante chiar, afectiv in special. Pana la urma pentru barbati exista alternativa in patriarhat.
Dar ce faci cand descoperi ca acum, cel putin pentru unele femei, din anumite paturi sociale, exista posibilitatea de a fi un fel de Hemingway, dar cu parteneri la fel de loiali, de devotati, dar mai sofisticati, cu studii universitare, eventual si situatie materiala buna ei insisi. Adica mai mult decat avea Hemingway, daca e sa ne gandim la rece. Cunosc nu una, ci mai multe situatii de acest gen. Aceste femei, ele insele educate si sofisticate, mai mult decat partenerii lor, desi se bucura de grija, atentia, devotamentul partenerilor lor, tind mereu dupa ceva incitant, interesant, fermecator. Cu alte cuvinte, dupa pasiunea pe care partenerii lor nu le-o pot oferi.
Aceste femei Hemingway o vor pe Gellhorn masculina, numai ca Gellhorn e greu de tinut aproape, e epuizanta, stresanta, plina de toane, ea insasi plina de angoase si probleme afective. Ce faci in situatia asta? Candva as fi zis ca banii sunt solutia, ai bani, iti poti permite sa stai cu Gellhorn. Dar lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Oricati bani ai avea, oricat de mult succes ai avea, ai in continuare nevoie de siguranta afectiva, de grija, de cineva in care sa ai incredere totala, de cineva care stii ca nu te lasa la greu, care incearca sa-ti implineasca orice dorinta. La naiba, chiar asa e, exista situatii de acest gen, barbati care chiar fac asta!
Dar pe de alta parte, tentatia fata de Gellhorn e foarte mare! E chiar irezistibila. Uneori Gellhorn a facut candva parte din viata ta, si s-a intors cumva, acum iti e doar amica, va intalniti in oras periodic, dar acele intalniri iti hranesc toate fanteziile, iti tin creierul afectiv si creativ in viata. Sau Gellhorn era deja printre cunostintele tale, aveai cu ea discutii foarte interesante pe net de ceva timp, la un moment dat s-a produs declicul: ea e! Dar e complicata, traumatizata, te refuza, continui sa vorbesti cu ea ca si inainte sperand in tacere, in timp ce-ti continui o relatie cu "sotia devotata". Si mai exista cazul cel mai dur: ai "o sotie" foarte devotata, frumoasa si morala, dar o intalnesti pe Gellhorn, mai sensibila si cu un discurs mai frumos si mai compatibil cu al tau decat in toate visele tale. Mai mult, ea  te vrea cu totul, imediat, cu pasiune, cu forta, fara niciun compromis. Ce poate fi mai simplu si mai frumos? Altadata ai fi zis: "Las totul, vreau sa fiu cu ea, e sansa vietii mele!" Numai ca Gellhorn e ca tine, imprevizibila, independenta, si tu stii asta. Ti-e frica de ea, cum realizezi ca trebuie sa-ti fie frica de tine. Gellhorn iti face fiecare zi o sarbatoare, fiecare moment viu, dar te poate lovi mai rau decat oricine. Ce alegi intre liniste, relaxare si pasiune? Intre liniste pe termen lung si fericire pentru un timp necunoscut, sigur limitat?
Lui Hemingway i s-a dat un timp de alegere, si a ales. Macar sa ai acel timp! Ce a ales se stie. Sa fie lucrurile diferit acum, sa fie lucrurile diferite pentru o femeie? Pana la urma si situatia de acasa e mai buna pentru femeile despre care vorbesc decat cea a lui Hemingway. Dar femeile au intotdeauna pretentii mai mari, iar piata masculina arata, din unele puncte de vedere si mai rau decat cea feminina. Poti castiga totul, dar poti pierde totul.
Exista in literatura, in istorie, un raspuns pentru femeile Hemingway? Filmul Iris, despre Iris Murdoch, ofera un raspuns. Iris Murdoch, filosoafa celebra in secolul XX, care a murit relativ recent de maladia Alzheimer, se pare ca a ramas cu un sot devotat, care ii accepta toate aventurile extraconjugale, lipsa de interes si de atentie. A avut aventuri, dar a ramas cu el. Oare asta e solutia pentru o femeie? Sau poate ca nu...e solutia pentru ea.
Orice ar fi insa, important e sa invatam din greselile lui Hemingway: niciodata, dar niciodata, sa nu-i spunem lui Gellhorn ca noi am creat-o! Mai ales daca in propozitia asta exista un sambure de adevar.
http://www.movie2k.to/Hemingway-Gellhorn-watch-movie-1409310.html
http://www.imdb.com/title/tt0280778/

miercuri, 27 februarie 2013

Casatoria este o institutie patriarhala. De ce ar vrea insa femeile sa se casatoreasca, de ce se fac presiuni asupra lor in acest sens? Din simplul motiv ca nu exista prea multe optiuni pentru ele, iar a fi casatorita este o forma de integrare sociala pentru ele. Patriarhatul nu le da sanse sa traiasca dupa propriul plac.
Macarenko spunea ca familia este forma de prostitutie, nefiind un mediu propice cresterii copiilor. De acord cu asta, dar o analiza excelenta a casatoriei o face Anna Goldman in 1910. E atat de mult de atunci si femeile inca n-au inteles despre ce e vorba! 
http://iasromania.wordpress.com/2012/04/22/dragostea-si-casatoria-emma-goldman-anarchism-and-other-essays-1910/

marți, 26 februarie 2013

S-au implinit 50 ani de la cartea "The feminine mystique" a lui Betty Friedan, care vorbea despre nefericirea femeilor din clasa mijlocie americana, care locuiau in suburbii, dar nu lucrau. Contrar a ce cred cei ce vorbesc despre alienarea femeilor in capitalism, inrolarea lor in campul muncii si negarea naturii lor de sotii si mame, transformarea lor chipurile, intr-un fel de barbati, acele femei  nu erau fericite deloc cu acel mod de viata, in care ele se ingrijeau de casa, de familie, nu aveau griji materiale, dar nici vreun rol in societate. Din contra, erau foarte nefericite. Care era motivul? Tocmai negarea naturii lor de fiinte sociale, de fiinte care au nevoie de a-si manifesta personalitatea, de a explora, de a alege. Sigur, faptul ca multe dintre aceste femei erau educate ingreuna si mai mult situatia. I se deschideau ochii unei femei pentru ca apoi sa fie mai constienta de inchisoarea in care era aruncata. La un alt nivel se face asta si acum, nu numai cu femeile, ci cu tinerii educati care ajung sa lucreze pentru patroni fara educatie, morala, inteligenta, noii imbogatiti ai epocii noastre. Situatia e prezenta nu numai in tarile foste comuniste, patroni de acest gen exista peste tot, sunt un efect secundar al capitalismului.
Dincolo de toate limitele cartii lui Betty Friedan, care nu ia in considerare situatia femeilor din alte clase sociale, femeilor de culoare si din alte minoritati, ea atinge cateva probleme: femeile se simt nefericite in lumea asta, chiar daca nu au griji materiale impovaratoare, cum se intampla de cele mai multe ori si in cele mai multe tari, chiar daca au o viata sexuala macar satisfacatoare, copii etc.
Femeile erau nefericite atunci, cum sunt si acum, dupa schimbarile pe care 50 ani de feminism le-a produs in Occident, inclusiv la noi prin ceea ce Mihaela Miroiu numeste "feminism room service".
In treacat fie vorba, in perioada descrisa de Betty Friedan, in tarile din Europa de Est, femeile educate, multe dintre ele cu meserii care dincolo de cortina de fier erau considerate masculine, lucrau cel mai adesea, nu numai ca nu-si permiteau sa stea acasa. E socant sa afli ca si acum, ingineria e considerata in Vestul "liber" inca o meserie masculina, pe cand la noi erau cohorte intregi de inginere, majoritatea femeilor din familia mea sunt inginere.
Incercand sa raspunda intrebarii de ce sunt femeile nefericite acum, intr-un articol pe blogul sau din Latinovoices, Viviana Hurtada da exemplul lui Beyonce, o femeie foarte bogata, de succes, dar care pare nefericita. De ce? Hurtada crede ca din cauza supraexpunerii, a comercializarii si obiectificarii femeilor, careia i se supune, de dragul succesului, si Beyonce. Daca femeile au acum mai multa libertate fata de soti, tati etc, ele trebuie sa faca fata obiectificarii sexuale, pornografiei, comercializarii etc. Ar fi trebuit sa spuna foarte simplu: din cauza patriarhatului. Pentru ca Beyonce nu e o femeie de succes, e doar agreata de patriarhat si societatea de consum falocentrica. La alt nivel, e ca femeile din "The feminine mystique"
Femeile sunt nefericite si acum pentru ca patriarhatul exista, pentru ca ele trebuie sa fie ceea ce li se dicteaza sa fie, inca nu sunt ele insele, nu stiu cine sunt.
Sunt autoare feministe de marca, iar la noi Ilinca Bernea, care considera ca feminismul a deschis doar cutia Pandorei, a aratat ca sunt probleme, dar nu a venit cu solutii. Atata timp cat femeile nu vor fi ele insele, ele vor fi nefericite. A fi ele insele, a invata sa-si cauta doleantele dincolo de dresajul patriarhal, e doar primul pas. Daca femeile ar incepe sa se gandeasca la ce ar vrea ele intr-o societate ideala de la viata, cum ar vrea sa fie societatea, cum ar vrea sa fie relatiile cu barbatii, cum ar vrea sa fie barbatii, sau ma rog, cu cine ar vrea sa faca sex (aici includ alte femei) si in ce conditii, ar fi un bun inceput. Dar asa femeile se descurca cum pot, cu sansele lor reduse de a ajunge la recompensa in viata, fie ca e materiala, sociala sau sexuala. Toate structurile sunt inca patriarhale, o revolutie feminista trebuie sa le schimbe, sa construiasca altele care sa fie in avantajul femeilor. Dar trebuie sa inceapa cu femeile, cu ce vor ele...Sa facem acest exercitiu de imaginatie, sa ne gandim ce vrem noi, fara limitele impuse de societate!

http://www.nytimes.com/2013/01/27/magazine/the-feminine-mystique-at-50.html?pagewanted=1&_r=1&
http://www.huffingtonpost.com/viviana-hurtado/feminine-mystique-beyonce_b_2744303.html

marți, 5 februarie 2013

Sa zicem ca postarea asta e o continuare si o aprofundare cu bibliografie a celei precedente. Ce simte o femeie heteresexuala? Care ar fi avantajul de a fi heterosexuala? Exista asa ceva?
Dar ca sa gasim un raspuns, trebuie mai intai sa intelegem ce e o femeie heterosexuala. O femeie heterosexuala e o fiinta umana cu sex feminin (anatomic) care e atrasa sexual si romantic de barbati. Nu vorbim de gen, asa ceva nu exista, e un construct social, diferit in diverse culturi.
Ce perversa! Ce persoana inteligenta sau macar normala ar fi atrasa de barbati, asa cum sunt ei prezentati in mass media, de barbatul generic, cum se spune? Probabil nici una. Si daca nu ar exista ceea ce feministele numesc "compulsory heterosexuality", cele mai multe femei nu ar avea parteneri masculini. Adica daca nu ar fi conditionate cultural, prin tot felul de mijloace, inclusiv prin acela greu de imaginat pentru o feminista, de rol social al barbatului, cu alte cuvinte de determinare a   statusul femeii in societate, femeile ar alege sa fie singure sau lesbiene.
Cei mai multi barbati nu numai ca nu merita atentia unei femei, dar comportamentul lor, chiar daca nu pune in pericol viata si integritatea fizica si emotionala a altor persoane, cu greu se ridica la standardul minim de civilizatie.
Numai ca nimeni nu viseaza sa intalneasca un astfel de barbat. Imi aduc aminte de declaratia unei tinere obeze care, dupa decenii de izolare, ajunsese sa-si faca o operatie de micsorare de stomac care ar fi ajutat-o sa slabeasca. Visa la viata ei viitoare, in care putea chiar sa aiba acces la barbati frumosi, adica la cineva ca Brad Pitt. Vai! Pai cam asta viseaza toate femeile. Brad Pitt, blond, sensibil, ateu, cine nu-l vrea? Numai ca trebuie sa fii Angelina Jolie sau Jennifer Aniston pentru a fi cu el...
Femeile viseaza la Brad Pitt, nu la vecinul de vis a vis, nu la suporterii echipei locale de fotbal, nu la boxeri sau alti luptatori (poate doar pentru sex). Daca ai acces la ceva similar, esti realizata ca femeie. In alte cazuri, e mai bine sa nu ai acces deloc la barbati.
De ce sunt barbatii in halul asta? Se pare ca de vina e...evolutia. Oricine a studiat un pic de genetica in scoala stie ca femeile au 2 cromozomi X, iar barbatii doar unul, celalalt fiind inlocuit cu un cromozom Y, mic, pricajit, activ doar in timpul dezvoltarii prenatale. Dar cromozomul X e esential supravietuirii. Nu exista, se pare individ uman fara un cromozom X pentru ca nu ar fi viabil. Din aceste motive, se stie ca femeile au mai putine boli genetice, pentru ca daca exista o astfel de mutatie pe un cromozom X, atunci celalalt intra in actiune. Sa influenteze asta si alte caractere, nu numai riscul de a dezvolta anumite boli?
Femeile sunt mai aproape de perfectiune, nu e greu de ghicit. Traiesc mai mult, sunt mai bine facute. E bine? Sigur ca e bine. Dar exista o problema nerezolvabila inca: din acest motiv nu au de ales decat sa fie singure, sa se simta singure, pentru ca potentialii parteneri nu pot fi la nivelul lor in ce priveste unele abilitati daca nu intelectuale si emotionale, macar comportamentale. Barbatii nu pot fi parteneri reali, egali, pentru ca natura i-a inzestrat mai putin...
Alegerea de a fi lesbiana e una de dorit. Numai ca, asa cum multi se intreaba si cred ca se intampla in cadrul cuplurilor de lesbiene, acestea ar putea sa replice comportamentul si rolurile din cadrul unui cuplu heterosexual, adica una dintre partenere sa joaca rolul "masculin", adica sa fie abuziva si autoritara. Cel putin in unele cazuri se pare ca asa ceva chiar se intampla. Natura umana se pare ca nu poate fara aceste roluri in cadrul unei relatii. Ceea ce e nedrept e ca prin nastere si educatie sa fii destinat unui anumit rol. Si aici trebuie sa existe competitie reala. Cel mai bun, adica cel mai rau, indiferent de sex, sa castige! Macar atat ar putea aduce sfarsitul patriarhatului! Dreptate in bine si in rau!

http://liberationcollective.wordpress.com/2013/01/28/gender-by-any-name-always-stinks/comment-page-1/#comment-5300

 http://sisterhoodispowerful.wordpress.com/2013/02/02/romantic-love-a-patriarchal-ploy-2/
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache%3Al5aDmiOUjVAJ%3Acherryblossomlife.com%2F2013%2F02%2F01%2Fare-men-aware-of-their-condition%2F+&cd=1&hl=en&ct=clnk&gl=se&client=firefox-a

Urmareste-ma prin e-mail:

Despre mine

Am absolvit o facultate tehnica, am ceva experienta in mass media.

Tags

feminism patriarhat Andrea Dworkin Ilinca Bernea Epopeea lui Ghilgamesh Freud patriahat Alexis de Tocqueville Franta Mary Wollstonecraft Romania Rosalind Miles avort feminism radical sexism 7000 ani Africa Arabia Saudita Ayaan Hirsi Ali Betty Friedan Cordelia Fine Dworkin Elisabeth Badinter India Miroiu Simone de Beauvoir comunism discriminarea femeilor fericire heterosexualitate misoginism revolutie sclavie sexualitate 8 martie Afghanistan Ayan Hirsi Ali Balzac Bete Davis Biblia Bourdieu China Corinne Hoffmann Elena Udrea Eva Hillary Clinton Hitler Intercourse Islam Jared Diamond Jenny Nordberg Legende Androgine Leo Frebonius Libia Mad Men Madonna Martin Luther King Mesopotamia Nietzsche Spinoza Stalin Virginia Woolf Woman Hating Wuthering Heights clitoris corvoada heterosexuala democratie eurocentrism femei de dreapta legalizarea prostitutiei lesbianism matriarhat mutilare genitala neoliberalism politica prostitutie relatii roluri de gen societati matriliniare sociobiologia trans transexualitate viol 50 shades of Grey Adrian Popovici Afganistan Alain Delon Alan Clement Alegeri prezidentiale Alexandra Kolontai. Balzac Alexandre Dumas Alice Schwartzer Amita Bose Amos Oz Anatolia Angelina Jolie Ann Fausto-Sterling Assad Atena AudreyTautou Aung San Suu Kyi Aurora Liiceanu Austin Powers Badea Becali Belgia Beyonce Blestemul de a fi femeie Brad Pitt Brave New World Brazilia Burma CNA Capcana sexelor Capturing Mary Catavencu Cenorhaditis Charlotte Bronte Christopher Lambert Cipolla Ciutacu Clive Owen. Iris Murdoch Coran Creierul masculin D. W. Winnicott DSK Dama cu camelii Dawkins Democratia in America Diana Diana Russell Die weisse Massai Dimitrov Dobrovolschi Donald Trump. Hillary Clinton Donna Haraway Dr. Quinn Edward Wilson Elena Ceausescu Elena Lupescu Emile Zola Emily Bronte Engels Europa Fabio Geda Faust Feminine Mistique Fetele ascunse din Kabul Flash dance Flora Tristan François Mauriac Gabriela Firea Gellhorn Gervaise Ghilgamesh Gigi Ghinea Gillian Flynn Glen Close Goethe Gone girl Guardians of Time Hallmark Hamurabi Harald Eia Hariclea Darclee Harper Lee Harriet Taylor Hatsepsut Hecate Heide Gottner-Abendroth Hemingway Holly Hunter ISIS Indragostita de un Masai Iran Iris Murdoch Irlanda Islamic or Christian feminism Jenney Nordberg Jennifer Aniston Jennifer Fox John Stuart Mill Judith Butler Jullianne Moore Kate Middleton Kate Miett Khalida Messaaoudi-Toumi LGBT Lacan Lars von Trier Lenin Lev Tolstoy Liban Liberace Lorenz Louann Brizendine Luce Irigaray Madalina Manole Makarenko Marc Ferro Margaret Mead Margineanu Marie de Gourany Maserati Matt Damon Mazare Merckel Michael Douglas Mihaela Miroiu Miss Platnum Moartea Neagra Mohammed Moldova Montaigne Mormoni Mosuo Mustafa Kemal NIKK Napoleon Nicolae Ceausescu Nicole Kidman Nimfomana Ninon de L'Enclois Nixon Noam Chomsky Numele trandafirului Obama Occident Olimpia Pahlavi Pakistan Papa Pearl Buck Phryne Picasso. Pierre Bourdieu Poul Anderson Praxiteles Prigoana Promisiunea Qatar R.I. Moore Ramita Narvai Razboiul impotriva tacerii Remus Cernea Revolutia Franceza Roberta Anastase Rolls Romania Culturala Rosamund Pike Rosi Braidotti Rousseau SUA Saddam Santorum Sex and the city Sfantul Valentin Sharon Stone Sheila Jeffreys Shivani Singh Shulamith Firestone Sila Silija Simon Signoret Simona Tache Siria Sonata Kreutzer Spania Spartacus Stephanie Coontz Straina Teheneran Tennessee Williams Thatcher The femine mystique The first European Revolution Thérèse Desqueyroux Tim Robbins Totul despre Eva Traian Basescu UK URSS Umberto Eco Un tramvai numit dorinta Valentine's Day Vaslui Virginia Wolf Viviana Hurtada Vlad Muresan William William Golding Wollstonecraft Working girl Y abolire acamdemie feminista radicala. afaceri feministe agresor alegeri alegeri SUA 2016 animal social antropologie arieni asigurari medicale autoritate bacha posh bacterii baieti rai bande de cartier barbatul roman blog boala mentala bonobo burqa butch calitati umane speciale caractere etnice carte cautarea fericirii cimpanzeu ciocnirea civilizatiilor cis colonialism comportament sexual condus masina conspicuos consumption constiinta contraceptie copilul unic crestinism criza masculinitatii cromozom X cultura occidentala cultura prostiei curva dictaturi die Fremde dioicitate discreditarea feminismului dominatia masculina drepturi civile drepturile femeilor ecograf educatie eliberarea sexuala epatarea esentialism f emininism familia familie matriarhala familie patriarhala familie traditionala fascism femei femei emancipate femei patriarhale femeie moderna femicid feminin femininsm feminism al diferentei feminism room-service feminism. munca domestica frigurile galbene frumusete fundamentalisti darwinisti gen gen gramatical hemafroditism heterosexualite hidra de apa dulce homosexualitate human rights imbatranire imbecili incorectitudine politica inginerie invidie istorie lamentare legalizarea drogurilor legalizarea traficului de arme legalizarea traficului de organe legea sanatatii lesbianism politic liberalism mafia patriarhala mama ideala manifest feminist manifestatie spontana marea cultura marsul panaramelor masculin masculiniate menopauza mijloace contraceptive minciuni minoritate minoritati monoteism musulmani necredincioasa nefericire neutru nunta de aur oi operatii estetice orgasm orgasmul vaginal pacat partid feminist radical pasiune romantica patriarahat patriarchy patriarhale pilula contraceptiva porneia pornografie prejudecati patriarhale primavara araba printese pro-life protozoare psihanaliza psiholog psihologie psihoterapie feminista pudoare putere rasism refulare regina Victoria relatii heterosexuale relatii reusite relatii romantice relativism cultural religiile abrahamice reviste pentru femei roman rusine sacrificii sclavi sclavia femeilor scorpie sex sindromul Stockholm sinucidere situatia femeilor societate societate civila societati "male dominated" sociobiology stereotipuri de gen studii submisivitate talibani tarfa tari arabe testul Bechdel the caged virgin transsexualitte umbra utopii valorizarea femeii valul islamic viagra pentru femei vietii si relatii nonpatriarhale violenta domestica virginitate vot universal ziua fetei

Video of the Day

Contacteaza-ma:

Nume

E-mail *

Mesaj *