Din nou despre imaginea femeii in arta

Zilele acestea au aparut in ziare articole in care se facea publicitate unui nou film, "Blestemul de a fi femeie", in regia lui Adrian Popovici. Nu am vizionat filmul, asa ca e un pic nedrept sa vorbesc despre el inainte de vedea cum e tratat subiectul. Insa prezentarea aparuta in presa (v. link) face referire la reteta romantica deja consacrata, in care o femeie ingenua si vulnerabila- cel putin asa arata fotografia din articol- topaie ca o caprioara speriata intr-o lume a barbatilor, care o haituie fie direct, ca pe o prada sexuala (o abuzeaza emotional si fizic), fie prin produse ale patologiei lor psihice- adica prin razboi.
Titlul e si mai enervant: "Blestemul de a fi femeie". Pe eroina principala o cheama si Eva. Macar Baba Cloanta sau Maria Magdalena ar mai fi redus din patetism. Ca mai sunt si alte personaje populare.
Din nefericire, femeia e prezentata adesea in acest mod. De ce oare e un blestem sa fii femeie? Pentru ca lumea e asa cum e? Pentru ca exista analfabetism, incultura, violenta, saracie? Si acolo valoarea umana nu conteaza, ci doar forta fizica sau a gastilor care impart resurse (tot fizica pana la urma). Atunci e un blestem sa fii un om fin si sensibil in aceasta lume. Sigur, daca esti in puscarie, e un blestem sa nu fii o bruta cu falcile si pumnii tari. Dar oare lumea trebuie sa fie o puscarie? NU e mai bine sa desfiintam puscaria decat oamenii cu "mai multe optiuni de functionare", adica mai pretentiosi cu mediul, mai sensibili?
Gandindu-ma la un film care are in fundal tot al doilea razboi mondial, imi amintesc unul pe care l-am vazut acum cativa ani pe Hallmark. O tarancuta poloneza, tot blonda, dar nu ingenua, venise la oras dupa baieti si distractii. Numai ca a izbucnit razboiul, orasul a fost ocupat intai de sovietici, apoi de nazisti. Protectorii ei au fost ucisi, iar acasa nu se mai putea intoarce, pentru ca parintii ei fusesera dusi la munca fortata in Germania. A trebuit sa se descurce singura cu surioara ei. Problema e ca Evreii au inceput sa fie dusi intai in ghetou, apoi in lagar. La inceput a vrut sa-si salveze cativa prieteni, apoi casa ei mai mult decat modesta, inchiriata in acest scop, a devenit adapostul unei mici comunitati Evreiesti, pe care o intretinea din salariul de muncitoare la o fabrica, daca nu ma insel, nazista. In acest scop nobil, isi pune surioara in pericol, avand in vedere ca aceasta functiona ca un fel de curier intre oras si ghetou. Sacrifica orice sansa de a avea o relatie, pentru ca nu putea primi vizite. In final este la un pas de a fi ucisa de sovietici, cand cursul razboiului se schimba.
Femeilor le place sexul, au comportamente sexuale complicate si senzatii savuroase, dar in primul rand au idealuri, valori, curaj, moralitate. Asa sunt in realitate. Ca veni vorba, filmul la care fac referire este dupa un fapt real. As vrea sa vad mai multe reprezentari ale femeilor ca leoaice ranite, nu caprioare sfioase. Femei cu bune si cu rele, dar ele insele, nu asa cum vor barbatii sa le vada. Ca ii face pe ei sa se simta mai puternici...Dar lumea e si a femeilor.

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/LifeStar/201350/P-Blestemul-de-a-fi-femeie.html